Cuba, țara trabucurilor și trestiei de zahăr...

de Valentin Oanta

Cuba, țara trabucurilor și trestiei de zahăr, a muzicii obsedante, samba veselă sau jazzul tânguitor, a Cadillacurilor și Cryslerelor masive și hodorogite, a oamenilor prietenoși și plini de viață, așa aș putea caracteriza în doar câteva cuvinte aceasta țară insulară aflată la doar 145 de kilometri de coastele americane.

Dar este mai mult decât atât pentru turistul care vrea să descopere acest ținut inedit, plin de soare și căldură, unde iarna nu își găsește loc niciodată.

Cubanezii au o cultură unică, ale cărei rădăcini merg în tradițiile spaniole și africane, "Los cubanos" cu își spun ei, îmbinând dragostea pentru tradiție cu o atitudine progresistă.

Capitala țării insulare, Havana, sau pe numele său spaniol San Cristobal de la Habana, este un oraș sufocant și stupefiant în același timp, situat în preajma unui golf larg. Arhitectura locului amintește oarecum de Sevilia datorită străzilor înguste, pietruite, piețelor umbroase, grădinilor închise și

Operele de Patrimoniu Mondial de la Tirgu-Jiu ale lui inegalabilului Brancusi

 

de Marian Lisu

Brâncuși–inegalabilul cioplitor în perfecțiune, universalul, cel care plecase pe jos din Hobița natală până în Orașul Luminilor spre a-l întâlni și a-l îndupleca pe Roden să-i descifreze din arta sublimului.

Cel cunoscut de toți iubitorii artelor frumoase și nu ne mai aparține decât în parte, resturile ființei lui, prin creații, împânzind mapamondul.

Și pentru a bucura pe cei de acum și de după, ne-a lăsat marcând posteritatea, amintirea vremurilor tulburi în care viețuise, marcate de Marele Război, cel prea urât în sufletele celor din interbelic, căci luase tribut de sânge cum nu se mai văzuse pe aceste meleaguri.

Ansamblul excepțional nu a fost descifrat niciodată așa cum îl visase Maestrul, căci a

O catedrala care celebreaza independenta Portugaliei

de Ioan Laslo

    Pe 14 august 1385, la Aljubarrotta, trupele portugheze conduse de Nuno Alvarez Pereira(caruia regele Joao I i-a multumit prin asezarea unei superbe statui exvestre in fata bisericii manastirii) erau victorioase in fata celor castiliene. Regele Potugaliei a decis atunci ca totul a fost datorat Fecioarei si a dat ordin sa fie contruita manastirea care sa ii aduca un profund omagiu. Asa ia fiinta ceea ce localnicii numesc Convento de Santa Maria da Vitoria, unul dintre cele mai mari si mai vizitate lacasuri de cult din Portugalia.

    Un secol si jumatate de munca si geniul unor arhitecti precum Alfonso Domingues(cel care introduce pentru prima oara dantelaria numita ulterior stil manuelin), Huguet (caruia i se datoreaza poarta principala, Capela Fondatorului, Capela Neterminata, Domul sau Capela Capitoliului) si Mateus Fernandes sau a

Pantokrator, cel mai bun punct de belvedere de pe Insula Corfu

de Ioan Laslo
      Urcarea pe Varful Pantokrator (906 m) nu este una facila. Daca nu esti un conducator auto bun, poti avea multe surprize pe serpentinele din partea finala a traseului. Dar corfiotii sunt obisnuiti cu sinuoasele curbe si nu considera acest lucru o problema. Iar privelistea pe care o ai, odata ajuns, merita din plin efortul. Panorama asupra capitalei insulei, Corfu Town, cu frumoaseele sale fortificatii, zona impadurita a nordului (nu degeaba Corfu se mai numeste si "Insula Verde"), misterioasa Albanie (orasul Sidari de pe continent se afla la doar 14 km distanta de tarmul nord-estic al insulei) sau, in zilele insorite de vara, chiar tarmul Italiei, sunt o priveliste de 360 de grade extrem de apreciata de turisti. Noi am ajuns sus cu
ajutorul unui minibus, iar turistii au fost incantati sa bea o cafea intr-o locatie in care am fost primiti de doi romani inimosi. De ani de

Adevarata Catedrala a Neamului Tarii Romanesti

de Marian Lisu

 Suntem acum în curtea primilor Basarabi, în centrul de putere feudală din zona muntenească, unde aflăm unul dintre cele mai elocvente exemple ale artei bizantine, cel mai însemnat al valahilor.

Complexul Curții Domnești e vechi de opt secole, în spatele unor ziduri de bolovani de râu, printre care s-a tencuit cărămidă, găsim casele lui Basarab I și a lui Neagoe Basarab. Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu au și ei contribuție însemnată, pe vremea celui din urmă fiind realizată fresca unicat.

Biserica, în cel mai pur stil bizantin, are hramul Sfântului Nicolae Domnesc, spre a o deosebi de biserica San Nicoară (denumirea populară a sfântului preaiubit, devenit patron spiritual al Curții de Argeș), care se păstrează în ruină, pe culmea dealului din proximitate.

Datarea oficială e de pe la jumătatea secolului al XIV-lea, dar au existat dovezi (intenționat îndepărtate) care plasau zidurile cu un veac mai devreme. Cert este că edificiul gândit ca o