Vizitam Pompei sau Herculanum?

 

de Ciprian Napradean

Azi am descoperit masina timpului și ne-am intors in ziua fatidica de 24 august 79 i.Hr., în Pompei și Herculaneum. Doua orașe romane pe care Vezuviul le-a trimis in istorie. Întâmplarea a făcut ca înainte de a ajunge la Herculaneum sa o luam în direcție greșită și sa ajungem la muzeul de istorie. Tot raul spre bine! Aici am vazut cele mai multe fresce și obiecte din vechiul Pompei. In situl arheologic din fostul oraș roman au rămas puține lucruri in picioare. Vulcanul s-a manifestat extrem exploziv aici, distrugand nivelurile superioare ale clădirilor. De asemenea, faptul ca stratul de lava și cenușă a fost relativ subtire, a făcut din Pompei o prada ușoară pentru vânătorii de comori. Orașul Herculaneum a avut o soarta ușor diferita. Locuințele sunt mult mai bine conservate decât la Pompei. Pe de o parte stratul de cenușă a fost de 2-3 ori mai mare, ceea ce l-a ascuns de mana hoților, iar pe de alta aici nu a căzut acea ploaie de pietre, ca la Pompei. Se pare chiar ca orașul a fost funcțional câteva luni bune după dispariția primului. În concluzie, dacă ajungeți la Napoli și doriti sa vizitați un singur sit din cele două, va recomand Herculaneum. Chiar dacă e mai mic, iar mare parte a fostului oraș e încă nedescoperita, locul e mult mai spectaculos.

Sainte-Chapelle – bijuteria gotică din inima Parisului

  

de Livia Mihaela Manzatu

„Paris este mereu o idee bună”! De nu ar fi rostit Audrey Hepburn aceste cuvinte, devenite celebre, cu siguranță ele mi-ar fi trecut prin minte când am ales Parisul.

Început de septembrie...o dimineață caldă, senină, cu străzi foarte puțin animate de trecători... Ajung în Île de la Cité, considerată inima culturală, istorică și spirituală a orașului, pregătită să vizitez una dintre cele mai impresionante bijuterii gotice: Sainte-Chapelle, renumită pentru vitraliile sale spectaculoase. Împreună cu  La Conciergerie este unul dintre vechile vestigii ale Palatului Regal din Île de la Cité care se întindea pe locul unde se află acum Palatul de Justiție din Paris.

Construită între 1242 și 1248 la dorința regelui Ludovic al IX-lea al Franței (devenit Saint Louis prin recunoașterea ulterioară ca sfânt de către Biserica Catolică), Sainte-Chapelle a fost destinată adăpostirii prețioaselor relicve creștine, inclusiv Cununa de spini a lui Hristos, achiziționată în 1239 pentru o sumă care depășea cu mult costul de construcție a Capelei însăși. Prin acest gest, Ludovic al IX-lea a adăugat prestigiu Parisului și, implicit, Franței, care, în ochii Europei medievale, a devenit "Noul Ierusalim", și, prin urmare, a doua capitală a creștinismului. Deși deteriorată în

Gherla, perla barocă a României. Locul unde se află singurul tablou de Rubens din Transilvania

de Claudiu Padurean

Unul dintre cele mai frumoase oraşe baroce din această parte a Europei este Gherla. Este vorba de primul oraş sistematizat din România. Odinioară, Gherla purta numele de Armenopolis şi era considerat drept o veritabilă capitală a armenilor din Transilvania.

Centrul vechi al oraşului Gherla a fost proiectat de un arhitect italian angajat de bogaţii negustori şi bancheri armeni stabiliţi în Transilvania sub conducerea episcopului Oxendius Verzelescu. Armenii au acceptat Unirea religioasă cu Biserica Romei şi au devenit protejaţii Habsburgilor. Oraşul lor, denumit Armenopolis, Gherla de azi, a fost construit cu străzi care se intersectează în unghi drept, iar casele masive, pictate în culori vesele şi cu ornamente sculptate în calcar arătau prosperitatea aşezării. Printre cele mai frumoase se numără Casa cu Atlanţi, transformată în Muzeul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla sau palatul în care a locuit cardinalul Iuliu Hossu. Însă cea mai impresionantă clădire este catedrala armeano-catolică, care se înalţă în piaţa dreptunghiulară din centrul oraşului. Este vorba de o biserică dedicată Sfântului Grigore Luminătorul, apostolul naţional al armenilor, cel care a transformat vechea Armenie în primul stat creştin din lume. Într-o capelă laterală a acestei biserici baroce se află singurul tablou de Rubens din Transilvania, pânza intitulată Coborârea de pe Cruce. De altfel, moştenirea culturală armenească este prezentă în centrul vechi al oraşului, deşi armeni au mai rămas puţini în Gherla. ”Armeni mai sunt puţinei. Ei s-au ţinut mai mult de unguri şi şi-au uitat limba”, spune unul dintre localnici.

Tot în centrul oraşului se află şi un parc secular. ”O legendă spune că el a fost amenajat de un arhitect care a creat şi grădinile Palatului Imperial Schonbrunn din Viena şi care a fost închis în penitenciarul Gherla după ce şi-a ucis soţia, într-un acces de gelozie. Patrimoniul construit al oraşului poate reprezenta un punct de plecare pentru un adevărat circuit turistic”, spune Mircea Corăbean, fostul preşedinte al Comisiei de Cultură din Consiliul Local Gherla. În Gherla se mai află şi fostul palat al cancelarului Transilvaniei, episcopul Gheorghe Martinuzzi. După moartea cancelarului, palatul a fost transformat în închisoare, destinaţie pe care şi-o păstrează şi în prezent. În fostele şanţuri de apărare ale palatului, în incinta penitenciarului de azi, se află amenajat şi un muzeu unic, dedicat victimelor comunismului, care poate fi vizitat cu o programare prealabilă.

Obiective turistice de vizitat în Durres

 

de Ștefan Daniel

Dürres, este al doilea oras ca marime din Albania, dupa capitala Tirana si este un important port la Marea Adriatica. Este legat de capitala printr-o autostrala, de 37 de km., la jumatatea careia se afla si principalul aeroport al tarii. Orasul este impartit in doua, zona de oras propriu zis si zona de hoteluri, unde este si frumoasa plaja de cativa km. lungime. Orasul este destul de linistit si foarte frumos. Mie mi-a placut foarte mult. Sunt multe de vazut si parerea mea este ca orasul este mai frumos decat Tirana. Zona de statiune este intr-adevar, foarte aglomerata, dar nu si plaja, care este aranjata cu sezlonguri si umbrele. Orasul a fost fondat de grecii antici din Corint si Corfu, sub numele de Epidamnos in secolul al VII-lea i.H. Mai tarziu sub numele de Dyrrachium, a devenit parte integranta a Imperiului Roman si a succesorului sau Imperiul Bizantin.

1. Un obiectiv important din oras este Turnul Venezian. Este principala atractie a orasului, si a facut parte din Castelul Dürres care a fost construit de imparatul bizantin Anastasius I, in secolul III d.H. La acel moment a fost unul dintre cele mai fortificate orase de la Marea Adriatica. Cu toate astea zidurile au fost devastate de un cutremur in anul 1273 si a trebuit sa fie reparate. In perioada de dominare a Republicii Venetia, castelul a fost consolidat cu mai multe turnuri de aparare. In perioada Imperiului Otoman, a fost consolidat si zidul de aparare. Astazi din castel a mai ramas doar unul dintre turnurile venetiene si o parte din ziduri. In interiorul turnului este acum un coffe bar si la etaj o frumoasa terasa. De sus de pe terasa din turn, poti admira in liniste intreg centrul orasului si faleza.

2. Pentru ca Durres este unul dintre cele mai vechi orase din Albania si a fost un oras de pe vremea Imperiului Roman, avem aici si un Amfiteatru Roman. Amfiteatrul este construit in secolul al II-lea d.H., in timpul domniei imparatului roman Traian. Acum este asezat in centru orasului si este doar jumatate din el scos de sub pamant. Amfiteatrul este unul dintre cele mai mari din Peninsula Balcanica. El poate gazdui pana la 20.000 de spectatori si este singurul din Albania. A gazduit spectacole pana in secolul al IV-lea d.H. si probabil a fost deteriorat de cutremurul din 345/346. Amfiteatrul are o forma eliptica, cu axele de 132.4 metri si 113.2 metri. Arena are o dimensiune de 61.4 metri / 42.2 metri si este inalta de 20 de metri. Candideaza acum pentru includerea in Patrimoniul Unuversal UNESCO.

3. De la Turnul Venetian, incepe orasul vechi. Un bulevard lung, flancat de palmieri inalti de o parte si de alta, ne duce direct in centrul vechi, pietonal unde avem si Marea Moschee. Moscheea este cea mai mare din Dürres. Este asezata pe un mic deal aflat in piata centrala a orasului. De pe terasa ei se poate vedea toata piata, unde oamenii stau in fiecare seara pe bancute, de vorba sau la o partida de table. De jur imprejurul pietei sunt mai multe terase la care poti savura un ceai sau o cafea turceasca. Pe locul moscheei de astazi, a fost o cladire veche otomana. Moscheea a fost ridicata cu ajutorul financiar din partea lui Ymer Lushkaj, in timpul domniei regelui Ahmet Zogu. Constructia a inceput in anul 1931 si a fost terminata in anul 1938, 39 sau 1940 dupa unele descrieri. La acel moment era cea mai mare moschee din Albania. In anul 1967, o data cu interdictia religiei in Albania, moscheea a fost inchisa, a fost scos minaretul si a fost transformata in centru de cultura pentru tineri. In anul 1979 cladirea a fost deteriorata de un cutremur. In 1993 a fost redeschisa cu ajutorul Organizatiei Islamice. Cladirea a fost renovata in 2003 si 2013.

4. Daca ajungeti in Durres trebuie sa faceti o plimbare si pe faleza orasului. Este un frumos loc de promenada, unde gasiti si cateva restaurante unde puteti manca sau puteti bea o bere rece, la terasele ce dau spre mare. Faleza da intr-un frumos parc de distractii pentru copii, unde va puteti distra sau puteti cumpara o nemaipomenita inchetata italieneasca. Pe faleza sunt si cateva statui cu care va puteti face niste poze frumoase.

5. Dar venind in Dürres trebuie sa dati o fuga si pana pe frumosa plaja cu nisip, ca sa faceti o baie in Marea Adriatica. Plaja este foarte frumoasa si este amenajata de la un capat la altul cu sezlonguri si umbrelute. Costul a doua sezlonguri si o umbrela este de doar 2.5 euro si in acesti bani aveti asigurata si toaleta la terasele de pa faleza si internet free. De la un capat la altul pe cei cativa km. aveti foarte multe terase si magazine de unde puteti cumpara, in special dulciuri sau bere sau unde puteti manca orice din bucataria internationala. Nisipul este fin si marea este foarte curata si pentru a ajunge sa poti inota, trebuie sa mergi foarte mult prin apa. Este asadar un loc nemaipomenit pentru familiile cu copii. Avem si doua diguri lungi, la cateva sute de metri distanta unul de altul, in capatul carora sunt doua baruri foarte frumoase.

Gradinile Generalife din Granada

de Marian Lisu

Deși ne aflăm tot într-un palat regal denumirea locului derivă din frumusețea grădinilor adiacente – termanul arab ,,Jannat al-Arif” se referea la cea mai frumoasă dintre grădini ( a artiștilor / gnosticilor).

Protectorul artelor frumoase – Ismail I de Granada, din dinastia Nasrid, realizează lângă marele palat-fortăreață o zonă de relaxare, unde califii vor urma să-și dezmierde consoartele, multe la număr.

Perioadele călduroase obligau arhitecții medievali să gândească spații largi și aerisite, indiferent de zona creațiilor – apare astfel oaza de liniște de pe colina Cerro del Sol.

După ce traversăm marea alee de piatră ce duce spre podul de peste râul aproape secat accesăm un palat cochet, cu multe spații interioare vivace. Sus, după multe trepte din piatră, ne scăldam privirea spre cartierele megieșe, casele albe ale Albacin-ului făcând senzație olfactivă, ca dealtfel și zona marelui zid de piatră ce stă aici pavăză de secole bune.

E Terasa Șanțului de Irigare, de sub coloanele căreia ni se perindă modelele islamice ale cerurilor paradisiace. Coridorul mărginit de coloane și bolți e o veritabilă zonă de belvedere.

În spate e Patio de la Acequia, care ne ajută cu imaginea de ansamblu asupra grădinilor Generalife. Bazinul de piatră împodebit cu florile primăverii andaluze e strabatut de arteziene multe, dar calme. Tufele de mirt se combină cu portocali sau chiparoși, iar trandafirii proaspăt tăiați te invită practic la o revenire în sezonul estival, pentru o imagine completă.

Deși curtea regală a suferit transformări succesive, în special în zona băilor tradiționale, monumentalul sistem de aducțiune și dispersie se păstrează original, dovadă a înaltei tehnologii a vremurilor apuse.

Cea mai frumoasă imagine e însă în Curtea Chiparosului Sultanei, loc de legendă dramatică – aleasa lui Boabdil făcea aici ochi dulci unui frumos cavaler, din nobila casă a familiei Abancerais. Îmbrățișările suave au dus nu la o legătură vie, căci răzbunarea sultanului fu peste măsură de crudă – sub cuțitele încovoiate ale gărzilor vor fi tăiate capetele întregului trib din care făcea parte voinicul, drept exemplu pentru cei care vor mai încerca doar să gândească adulterul.

Patio del Cipres de la Sultana păstrează vechea fântână de piatră, iar bazinele au parcă oglindite în apa curată lacrimile sultanei căreaia i se frânseseră visurile unei iubiri secrete.

Tot din înalt se văd și resturile Palatelor Dar al-Arusa și Alixares, ce se aflau pe malurile opuse –unul spre râul Darro și celălat spre Genil.

Elementul omniprezent - apa proaspătă de munte, captată din muntele vecin și transportată prin tubulatură de teracotă, ce se subțiază la scurgeri pentru a asigura presiuni suficiente nivelelor artezienelor. Nu doar o vezi ci o și auzi și simți la atingere – o scară de apă (cu balustrade amenajate astfel încât să devină două izvoare gemene) sau fântâni care se ating gingaș în jocuri de apă asemenea unor bolți răcoroase.

Plantele decorative sunt alese astfel încât să incadreze impecabil peisajul , stricat oarecum de ceva corpuri apărute ulterior. Gardul viu, care formează adevărate labirinturi, este întrteținut și acum, ca și atunci, impecabil.

În preajma micilor iazuri nu sunt doar grădini decorative, parfumul florilor ne mângîia nările la orice adiere – ci multe sole cu legume specifice zonei, ce susțineau în trecut nevoile bucătăriilor regale.