CANIONUL COLCA – Sanctuarul condorilor

de Butterfly

Dimineata devreme se da desteptarea. Iarasi avem drum lung de strabatut cu autocarul, tot vreo 11-12 ore. Incepem deplasarea catre Colca Canyon, locul unde, daca vom avea noroc, vom putea admira zborul condorilor. De la Arequipa pana la canion se fac cam 2 zile de drum iar cea mai mare problema este raul de altitudine pentru ca in aceste 2 zile vom ajunge pe la 5000 de metri. Inainte de iesirea din Arequipa ghidul nostru face un popas la niste tarabe de langa drum si ne sfatuieste sa cumparam Llipta. Tot aici, de la o doamna, cumparam sandwich cu avocado, o bunatate descoperita pe meleaguri peruane. Cum se face acest sandwich? Foarte simplu, iata filmuletul:

Pe langa sandwich mai cumparam noi niste batoane albe si un cocolos maroniu (llipta conform spuselor ghidului nostru) si sarim in autocar. Ghidul nostru si-a dat seama ca nu am mestecat destule frunze de coca si ca vom avea probleme asa ca se apuca sa ne tina o lectie despre cum se foloseste coca pentru a nu suferi prea mult de raul de altitudine. Toata aceasta lectie despre coca am filmat-o si ii voi dedica acestei plante magice un articol intreg la 

Afla mai multe aici !

Istanbul' a Höşgeldiniz ! Ospăț turcesc

de Cezar Cristian Han

  Gastronomia este un element cheie, mai ales dacă vorbim despre bucătăria turcească. Unități de alimentație publică gasiți peste tot, iar servirea este de nota zece. Asadar, va propun astazi sa gustam putin din preparatele turcesti.

Turcii se supara daca nu servesti din preparatele lor. Pe buna dreptate, inainte de toate trebuie sa incercam preparatul si apoi sa ne facem pareri despre el. Aceasta regula se aplica in general !

1. Ciorba de mercimek   

In bucataria turceasca predomina supele. Ei ii spun çorba, iar sortimentele sunt diverse. O sa vorbim despre supa de linte rosie ( mercimek ). Stiu ca la noi suna destul de aiurea, insa la ei modul de preparare al acestei ciorbe este diferit. Mai concret, ciorba de mercimek necesita:

- 250 g linte rosie
- 1,7 l apa fierbinte
- o ceapa
- un morcov
- 3 sau 4 linguri de ulei de masline (recomandat )
- condimente : oregano, ardei iute, boia ( sa fie dulce )
- o lingura de unt
- crutoane de paine sau parmezan (optional)
Din proprie experienta va pot spune ca in vacanta de la Istanbul am

Asa arata Raiul? Si este pe Pamant!

de Paul Drosu

       sa arata laguna din interiorul unui atol de corali din arhipelagul Tuamotu din Polinezia Franceza. <3 Fix din mijlocul oceanului Pacific. La orizont se vede un pic de uscat, care este inelul de corali care inconjoara aceasta minunata laguna. Inelul de corali nu are latimea mai mare de cateva zeci de metri, pana la 200-300 de metri. Laguna are adancimi de pana la 30-50m si comunica cu oceanul nemarginit din exteriorul inelului de corali prin unul sau doua canale navigabile (de obicei), dar extrem de inguste si periculoase. De multe ori in laguna patrund si balene cu puii lor. Laguna mai comunica cu oceanul ("open ocean") si prin mii de mici canale, peste suprafata inelului de corali, mici canale care separa zonele mai compacte de uscat de pe suprafata inelului de corali, numite "motu". In fata noastra, suprafata mai alburie a apei lagunei reprezinta o imensa piscina naturala si un "acvariu" urias, de cateva mii de metri patrati, cu adancimea de maxim 10 metri, piscina definita si inconjurata de un zid vertical de corali, ridicat pana aproape de suprafata apei. Doar pentru mine si Madi… :D una dintre multele minuni si bijuterii ascunse ale lumii…

Care sunt " Venetiile lumii" ?

de Cristian Cezar Han

    Cu totii stim ca Venetia este o destinatie cautata, cu mult farmec si ofera multe ,,surprize,, turistilor. Multi prefera Venetia pentru ca este o destinatie destul de ieftina si ai ce vedea, iar altii prefera aceasta destinatie pentru loisir sau pentru a sarbatori ,,Honeymoon,, .

    Totusi, in lume exista foarte multe orase care seamana atat de mult cu Venetia, incat poarta chiar denumirea de ,,Venetia tarii lor,, . Cu siguranta sunteti curiosi sa aflati care sunt acestea :

1. Annecy, ,, Venetia Frantei ,,

     Annecy este un orasel medieval cu o populatie de 50 000 de locuitori, aflat in apropierea celebrei statiuni de sporturi de iarna Chamonix, dar si aproape de Geneva, Elvetia. Annecy seamana cu Venetia si a ajuns repede o destinatie cunoscuta. Principalele atractii sunt Palatul d'Isle, Catedrala St. Pierre, Castelul si Lacul Annecy.

     Cazari bune puteti gasi in zona Annecy- Bellegarde sur Valserine- Geneva. Puteti ajunge la Annecy cu masina pe urmatoarele rute turistice : Budapesta- Viena- Padova- Milano- Genova- Val d'Aosta- Chamonix- Annecy sau: Budapesta- Ljubljana- Padova- Milano- Genova- Monaco- Nice- Marsilia- Lyon- Annecy. Cu avionul puteti decola spre

Japonia si micile ei curiozitati : toaleta si "Carnetul de temple"

de Paul Drosu

        Intr-un minunat de bine prezervat satuc japonez, am intalnit un "obiect" cu totul si cu totul inedit, care a avut o legatura "directa" cu un Shogun…o toaleta (ca sa nu il numim, popular, WC). :D :D :D 

          In acest satuc, masinile nu au voie ziua, iar cablurile sunt trase subteran, asa ca nu exista nici stalpi…efectiv, te intorci in timp… Cladirea cea mai impunatoare este "Honjin", principalul han, folosit odinioara de oficialii guvernamentali. Langa el este "Wakihonjin", alt han care era pentru oamenii mai din popor. Si in hanul pentru nobili "Honjin" am "intalnit" si noi acest "obiect interesant"… Povestea acestei toalete este urmatoarea: se zvonea odata, acum mult timp, ca prin acest satuc va trece Shogun-ul. Asa ca s-au facut in han, in mare graba, niste aranjamente mai speciale, iar unul dintre ele a constat in amenajarea unei…toalete, intr-o camaruta, doar pentru Shogun. Dar Shogun-ul nu a mai trecut pe aici…asa ca toaleta a ramas, de atunci, NEFOLOSITA vreodata si astazi face parte din muzeu. Iar cu aceasta ocazie, vedem si noi cum arata "TRONUL" pamantesc al unui SHOGUN, ha, ha… :D 

 "Carnetul de temple"

   Cum "cititorii nostri sunt stapanii nostri" :) , la dorinta lui Nuti (Nuti Iancu), postez fotografia carnetului nostru de temple. Nu cred ca trebuie sa mai precizez ca inJaponia sunt enorm de multe temple, unul mai interesant decat altul. Pentru a avea o evidenta, dar si o amintire deosebita si frumos "caligrafiata" a nenumaratelor temple pe care le-am vizitat, la primul templu vizitat am cumparat carnetul cu foi albe, destul de gros, in care, la fiecare templu pe la care am trecut ulterior, contra unei sume modice, ni s-a caligrafiat numele acelui templu si ni s-a pus o stampila. La plecarea dinJaponia, acel carnet era minunat scris si plin pana la ultima pagina… <3Cine, dintre cei care au fost in Japonia, mai are un astfel de "carnet de temple"? :)

Cateva zile pe Lacul Titicaca

de Paul Drosu 

      Lacul TITICACA, Peru, circa 4000 de metri altitudine. Peninsula Capachica, unde am petrecut cateva zile printre indienii Aymara. In fotografie este gazda noastra si fetita ei, in fata camerei in care am fost gazduiti. Conditiile lor de viata sunt foarte grele, dar acesti oameni zambesc tot timpul, se bucura din orice, sunt extrem de prietenosi si au un suflet urias... :) De multe ori m-am intrebat daca nu cumva ei se bucura de viata mai mult decat noi, "occidentalii"... Si eu cred ca asa este... :)     

 Lacul TITICACA, PERU, circa 4.000 de metri altitudine – am vorbit putin despre acest lac sfant al populatiilor bastinase, preincase si incase, din partea centrala a Anzilor.

Am avut bucuria ca, timp de cateva zile, sa experimentam viata de zi cu zi a indienilor Aymara, din peninsula Capachica, din nordul acestui lac urias, asa cum ne place noua, departe de aglomeratul Puno, cel mai mare oras din zona. :) Am dormit in foarte modestele lor case, fara incalzire, facand nitel frigul noaptea, cand temperatura scadea sub zero grade, am mancat din mancarea lor, le-am cunoscut obiceiurile si modul isi care isi castiga traiul de zi cu zi, le-am vazut bucuriile si tristetile…si ne-am deschis inimile unii altora… Si am sorbit in fiecare zi frumusetea minunatei, dar si extrem de asprei zone in care s-au nascut si traiesc, avand tot timpul in fundal, sub noi, maretul lac TITCACA. <3 

Iata doua fotografii cu acesti indieni la munca campului, cu aceleasi unelte de dinainte de Imperiul Incas…si cu acelasi pamant pietros si greu, extrem de greu de cultivat. In prima fotografie, conducatorul micii comunitati ne explica ofranda celor 3 frunze de coca adusa zeitei lor supreme – PACHAMAMA (Zeita Pamantului), inainte de a incepe sapatul pamantului. Iar in a doua fotografie se observa focul ritual facut cu aceasta ocazie si, in spate, in dreapta, sub noi, albastrul profund al lacului Titicaca.

Explorand Muntii Apuseni: Manastirea Sf. Ilie de langa Albac

de Cristian Cezar Han

       Se spune despre Muntii Apuseni ca sunt cei mai mici munti din Romania, lucru confirmat in cartile de specialitate, dar si cei mai pitoresti, datorita intinderilor de paduri de conifere sau pesterilor spectaculoase si, bineinteles, datorita claielor de fan.

   Daca ar fi sa fac un calcul, am fost de cel putin 10 ori in Muntii Apuseni si am explorat multe zone, incepand de la Rimetea ( gasiti tot articolul AICI ) pana la Arieseni sau Albac (de multe ori am stat in ultima localitate). Am vazut Cheile Turzii si Pestera Ursilor, insa pe ultimele doua le-am explorat acum 8 ani, respectiv acum 6 ani.

   In schimb, mai recent ne-am deplasat pe Valea Oltului si am hotarat sa mergem la Albac. As avea multe de povestit despre aceasta destinatie: unele lucruri neplacute, altele placute. In acest articol o sa va vorbesc despre un locas de cult aflat chiar la intrarea in Albac.

Dar mai intai sa va ghidez putin:

   Albac este o statiune turistica aflata la 100 km de municipiul Alba Iulia. Pentru a ajunge aici, trebuie sa mergeti pe ruta

Perlele negre de Tahiti

de Paul Drosu

     Perlele negre de Tahiti sunt cele mai minunate si mai scumpe perle din lume si sunt mult mai frumoase si mai "de efect" decat cele albe. Acest colier, spre nefericirea sotioarei mele, nu ne-am permis decat sa il probam  , caci, desi fata de alte coliere sau bijuterii cu perle negre avea un pret moderat, totusi acel pret era, in Euro, format din 5 cifre, ha, ha..!! Cum spuneam, insa, am putut sa il probam, caci in Polinezia Franceza nu este nimeni stresat ca ar putea fi jefuit sau sa fuga clientul cu colierul de perle negre la gat, fara sa il plateasca, ha, ha… In plus, cum ni s-a mai intamplat prin lume, vorba noastra romaneasca, prin cuvintele slave din ea si, in special, cuvantul "DA", le da multora senzatia ca am fi un fel de… rusi…iar vanzatoarea probabil a crezut acelasi lucru, oferindu-ne imediat colierul pentru a-l proba, in speranta ca "RUSII" cei cu bani il vor si cumpara, ha, ha…ha, ha…. 

Perla neagra a devenit un simbol al Polineziei Franceze si este o parte destul de importanta a economiei acestei tari, alaturi de turism. Perlele negre "se cultiva" pe minunatii si lipsitii de orice poluare atoli din arhipelagul Tuamotu, cea mai mare concentratie de atoli de corali din lume. Perlele negre se formeaza in interiorul unei specii de stridii (scoici, sa ii spunem) specifice Polineziei Franceze. Aceste stridii, Pinctada margaritifera, pot atinge 30 de cm si 5 kg, ceea ce inseamna ca

Aventuri din lumea intreaga

Lisabona – un oraş al culorilor

de Anca Stefana Ciolacu

      Lisabona nu a fost nici primul, nici macar unul dintre ultimele oraşe pe care le-am văzut în timpul călătoriilor mele. Nu ştiu de ce m-am oprit tocmai la el. Poate datorită senzaţiei de bine pe care o am de fiecare dată, când mă gândesc sau când revăd poze din cele 3 zile petrecute acolo.

    Lisabona nu este un oraş al unui singur obiectiv turistic, nu are o Sagrada Familia a Barcelonei. Lisabona este oraşul străduţelor înguste şi lungi, al teraselor ascunse de flori la pervazuri, al tramvaiului vechi care urcă şi coboară din Alfama în Bairro Alto. Oraşul celor 3 cartiere care îl definesc: Alfama - cel mai vechi, de fapt un labirint de străduţe colorate; Bairro Alto – sus pe deal, după cum îi spune şi numele, oferă o panoramă aurie a Lisabonei la apus şi Belem, de-a lungul fluviului Tejo, adăposeşte majoritatea monumentelor şi obiectivelor de vizitat.

     Dintre toate, Belem mi s-a părut un mic oraş, de sine stătător. Un orăşel port, de fapt, cu o cromatică diferită de restul Lisabonei. Asociat cu era marilor descoperiri şi traversat de fluviul Tejo, Belem adăposteşte o mare parte din monumentele turistice. Mănăstirea Jeronimos, deosebită prin stilul manuelit şi prin

O vacanţă aşteptată de ceva timp

de Marius Nistor

       Încep să zâmbesc atunci când mă apuc să scriu.

Şi am mai multe motive care contribuie la această stare, dar în primul rând ascultam o piesă -https://www.youtube.com/watch?v=xQTPy4GgYC8&index=1&list=PLVy6p06ziGSLLwKZ5cWLsX-Qel_m0TQ30 - care mi-a amintit de o seară minunată din concediul petrecut în această vară, o seară din Cap D Agde. Doar că acolo îi ascultam pe unii urmaşi mai puţin cunoscuţi ai celor de la ABBA, iar astăzi pe unii ai celor de la BZN, două formaţii atât de dragi sufletului meu!

      Privind ecranul laptopului pe care se derulau imagini cu oameni dansând într-o piaţă în timpul unui miniconcert, am retrăit o seară asemănătoare din iunie şi am fost cuprins de nostalgie, nostalgie care a declanşat impulsul de a aşterne rândurile care urmează, rânduri ce demult aşteaptă a fi trimise spre citire celor interesaţi de o aventură turistică în Franţa.

Un alt motiv care îmi înseninează aceste clipe îl reprezintă amintirea naşterii ideii de a concepe un astfel de vacanţă şi acele momente petrecute cu familiile unor colegi de facultate într-o zi de Crăciun a anului 2013. De acolo a pornit totul, a fost un impuls de moment – să vizităm o colegă de-a noastră stabilită în Franţa. Numai că după 2 ani de planificări şi aşteptări a concordanţelor dintre proiectele de concedii ale familiilor noastre, am hotărât să merg doar eu cu

Coasta de Azur : Villefranche–sur-Mer

de Nuti Iancu

        Orasul vechi,portul cu barcute ,casele colorate, cele mai spectaculoase peisaje naturale de pe Riviera Franceza , le-am descoperit intr-o mica localitate din departamentul Alpilor Maritimi ,apartinand Provence-Alpes-Côte d'Azur,asezata intr-un peisaj mirific al celui mai adanc golf din Marea Mediterana, acolo unde pot ancora fara probleme nave foarte mari : golful Villefranche. Poate ca v-ati si dat seama,este vorba despre localitatea Villefranche–sur-Mer , asezata nu departe de Nisa(5 km) si Monte Carlo (12 km).Drumul de coasta e superb ,plimbarea iti da o incarcatura pozitiva ... la superlativ ! Calatorule , daca treci prinVillefranche –sur-Mer ,nu ocoli Citadela Saint-Elme ,ridicata in secolul al XVI –lea de Ducele de Savoie ,o data cu forturile –satelit Mont-Alban si Saint –Hospice.Citadela a traversat epoca noastra si a fost denumita Capelle deSt.Pierre ,decorata de frescele lui Jean Cocteau.Tot atunci s-a facut si prima amenajare a Portului Darse (unde stationau galerele),ridicat la rangul de „port regal ” in 1713. Rada portului este celebra prin frumusetea sa .Are o lungime de 2 km si latimea de 1 km.Pitorescul si incantatorul mic port de pescari a conservat prin inscriptii amintirea lui Charles –Quint si al Papei Paul III in 1538. Pe „ Rue Obscure ” ( o strada asezata foarte curios !) te intorci in secolul al XIV-lea ,in magia medievala ,si nu de putine ori a fost locul ideal de desfasurare al

Mănăstirea rupestră de la Basarabovo

de Cristian Cezar Han

          Giurgiu-Russe-Basarabovo: era prima ieşire din țară şi eram nerăbdător. Am vorbit cu nişte prieteni să mergem cu două maşini la Mănăstirea Sf. Dumitru, cu plecarea din Alexandria.

   Între timp oprim în Brânceni (o comună de lângă Alexandria) să vină şi cealaltă maşină. Oamenii aceia au mai fost în Bulgaria, la acea mânăstire.

   Inițial aveam alte planuri. Ne gândeam să mergem undeva în zonă. De altfel şi Russe este la o aruncătură de băț atât de Bucureşti, cât şi de Alexandria. Ca să nu mai zic că oraşul este despărțit doar de vamă de Giurgiu. Astfel am zis să mergem la Mănăstirea Basarabovo, că tot era Sf. Dumitru pe 26 octombrie.

   Bun, ajungem la Giurgiu. Aglomerație nu prea mare, dar ne opreşte maşina din față. Unul dintre prieteni era minor şi nu avea procură de la părinții plecați în străinătate.

   Bafta noastră a fost că bunica băiatului se afla în maşină cu noi. Panicată, merge la vameşul român şi îi explică situația. Bine cu bunica, altfel eram nevoiți să ne întoarcem. De obicei, prima ieşire trebuie să conțină câteva aventuri. Dar mai sunt, asta nu e tot!

   Intrăm în Russe, ne învârtim puțin prin el, indicatoare yok, erau doar câteva scrise în bulgară, iar singura soluție era să întrebăm pe cineva din zonă. Am oprit la o

AVENTURI PE LACUL TITICACA – Insulele plutitoare UROS si insula de piatra TAQUILE

de Butterfly

      Dimineata devreme ne pregatim pentru ceea ce avea sa fie una dintre cele mai interesante experiente peruane, plimbarea pe TITICACA, lacul navigabil aflat la cea mai mare altitudine si vizita la insulele plutitoare UROS si insula de piatra TAQUILE. Suntem imbarcati in autocar si traversam orasul Puno, locul unde am inoptat, pentru a ajunge in port. In port suntem imbarcati intr-o barca ce are si un soi de terasa superioara si vajjjjjjj, o luam din loc peste lacul cel verde. Este o zi insorita iar culorile din jurul nostru, accentuate si de altitudinea mare la care ne aflam (3812 m), ne orbesc cu stralucirea lor. Lacul este calm iar culoarea lui verde contrasteaza cu albastrul puternic al cerului. Admiram privelistea de pe puntea superioara a barcii noastre pret de vreo 20 de minute pana cand intram in zona de control a insularilor de pe Uros. Acestia si-au construit 2 puncte de control de unde supravegheaza orice miscare catre insulele lor.

Dupa ce lasam in urma cele doua
Afla contiuarea cu un click aici !

De ce eu călătoresc fără bani ?

de Oleg Babara

     Eu nu ştiu unde voi fi mâine , unde voi dormi , ce voi mânca , cu cine mă voi întâlni .

De un lucru sunt ferm convins că, totul va fi bine şi voi avea de toate,altfel nici nu poate fi .

Şi aşa şi este .

Despre frică: n-am de cine să mă tem ,doar de mine.

Universul face totul pentru noi, doar e nevoie să fim deschişi şi să ştim exact ce dorim.

În situaţiile extreme se poate de învăţat ceva bun .Ieşire este , numai dacă o căutăm.

Sunt în Suedia a 27-a ţară înscrisă în "Cartea vieţii mele" şi deja 280 de zile hoinăresc prin lumea mea ,şi nu mai ştiu exact prin câte oraşe am călcat ori câţi km. , am parcurs.

Poate pare straniu pentru unii ,dar mă simt mereu ca acasă .N-are importanţă ţara,poporul,limba ,religia ş.a.

Pentru că peste tot oamenii mă primesc în casele lor ,în maşinile lor ,în companiile lor ,în familiile lor de parcă ne ştim de o viaţă.

Primele două luni chiar îmi făceam griji,planuri,rute pentru ziua de mâine după cum arată practica asta este pierdere de timp.

Pentru că mă uitam în urmă şi vedeam că totul e bine , pentru ce să mi fac griji ? Asta doar mă va încurca .

Şi aici am trecut la alt nivel .

M-am adresat Universului : "Dă-mi indicii şi eu doar o să le urmez " ceea ce fac şi până în ziua de azi.

Am dormit la diferiţi oameni : bogaţi ,săraci,tineri ,bătrâni,musulmani, creştini.

Care m-au primit ca un membru al familiei lor .

În Georgia, Omar din a doua zi mi-a spus : 

Asta e casa ta şi Sinan (feciorul) e fratele tău .

În Baku ,Mihai mi- a spus : Casa mea e casa ta.

Am dormit în diferite instituţii publice : grădiniţe ,şcoli ,cămine.

Diferite organizaţii din Europa,care ajută oamenii cu cazare si mâncare.

Am dormit în cort în locuri super frumoase ,pe care nu le-aş schimba pe nici un hotel.

Mereu am mâncat bine şi diferite bucate traditionale oferite de

Cum se mananca in Paradis?

de Paul Drosu

      PARADIS, PARADIS, dar chiar si in Paradis ti se face foame… :D Dupa cum spuneam ieri, prea multe fotografii (inclusiv de ale mele) sunt doar cu peisaje, fara locuitorii unei anumite tari/zone in ele. Si astazi, incerc sa "repar" un pic acest lucru, cu o fotografie din locul pe de Pamant care se apropie CEL MAI MULT de notiunea de PARADIS – Polinezia Franceza. <3<3 <3 Puteti avea totala incredere in aceasta afirmatie a mea. 

In fotografie, cei doi prieteni polinezieni ai nostri tocmai se ocupa de pregatirea "gratarului" in salbaticie, fara fasoane, fara mese, scaune, furculite, cutite, farfurii…si fara nici un om pe zeci de km2 in jurul nostru! Focul si jarul se fac din "copra" (coaja polivalentelor "nuci de cocos") si din bucatile de crengi si coaja de palmieri gasite pe jos. Pe gratar se prepara in special peste – deliciosul "mahi-mahi", ton, diversi pesti de recif, dar si taro (un rizom ca un fel de cartof), delicioasele banane de Tahiti (Mei'a), specifice insulelor polineziene si care se consuma coapte. Pe gratar au "preparat" chiar si ceva "dulce" – un desert din nuca de cocos proaspat rasa, cu vanilie (vanilie de Tahiti, evident, cea mai rara si mai parfumata vanilie din lume!) si alte cateva ingrediente, in frunza de bananier. "Platoul" pe care se servea pestele era format dintr-o frunza de bananier, iar "farfuriile" ni le-am "construit" singuri, cat timp se facea gratarul, din frunze subtiri si lungi de palmier, pe care le-am impletit, fiecare cum a reusit, mai bine sau mai rau, dupa o tehnica aratata de prietenii nostri polinezieni. Mai trebuie sa va spun cat de

Patagonia andina – Printre vulcani si prin norii de cenusa vulcanica

de Paul Drosu
     
 1.O plecare cu emotii din Buenos Aires

     O foarte devreme dimineata de septembrie, pe aeroportul Jorge Newbery din Buenos Aires. Suntem obositi, dupa o noapte alba, care a inceput cu amanarile repetate ale zborului nostru de intoarcere de la cascada Iguazu la Buenos Aires. Si asa, in loc sa mai prindem cateva ore de somn la hotel in Buenos Aires, inainte de zborul spre San Carlos de Bariloche, capitala ”Elvetiei” Americii de Sud, acum alergam prin aeroport, dupa ce am aterizat cu cursa de la Iguazu, pe ultima suta de metri. Bine macar ca e acelasi aeroport…Eu si cu Madi tropaim impreuna cu ceilalti cativa francezi din gasca, avandu-l in frunte pe Nicolas, ghidul nostru, un bordelez care traieste in Peru de cativa ani, fotograf pasionat. Inainte de a ajunge la checkin-ul pentru Bariloche, ne oprim la intrarea aeroportului, pentru a ne recupera bagajele mari, pe care nu le mai luasem in calatoria de cateva zile de la Iguazu si le lasasem in Buenos Aires. Baietii lui Nicolas s-au descurcat bine: au luat bagajele noastre de la hotel cu un microbuz si acum ne asteapta. Muchas gracias, hombres! Le recuperam repede, le aruncam pe cate un carut si, in galop, catre check-in, care deja a inceput…

2. Un zbor scurtat din cauza norului de cenusa vulcanica si cateva date despre o eruptie vulcanica

     Dar aventura continua…aflam ca avionul nu poate zbura pana la Bariloche, ci se va

Afla mai multe aici !