Mica aventură germană – azi Trier

de Marian Lisu

Știți ideea aceea cum că există universuri paralele?!?!

Asta se poate experimenta în cel mai vârstnic oraș german, căruia imperialii o numeau Roma secunda. Mai demult fusese Treveri – stăpânirea asigurând-o oareșce triburi galo-celtice.

În fapt, pe malurile importantului râu Mosela se înființase colonia Augusta Trevorum, bine gândită fiind amplasarea, căci asigura multă apărare naturală marginilor colosului.Legionarii găsiseră aici un oraș dezvoltat, așa cum istoricii scriau ,,Înainte de Roma, fusese Trier-ul”.

Belgica, regiunea căreia îi devine capitală este în timp zonă greu încercată în conflictele cu barbarii, deci urbea trebuia populată intens.

Cezarul Iulius începe opera, desăvârșirea o face Constantin - Marele aducător al creștinismului, de pe vremea căruia se ridică aici primele basilici.

Faptul că era al doilea oraș ca importanță se dovedește și în prezent, prin numeroasele obiective , aproape la tot pasul fiind îmbinate anticul, medievalul și contemporanul.

La oficiul de turism domnișorica ce ne-a prezentat traseele ,,obligatorii,, a spus că cel pe care ni-l fixasem e bun cam de 3 zile – noi, ambițioși, l-am epuizat înt-una, dar și el ne-a epuizat la rându-i.

Porta Nigra – poate cea mai impresionantă intrare făcută vreodată într-un oraș, Amfiteatrul (Coloseumul în colbul căruia se amesteca sânge uman cu cel de fiare aduse din toate colțurile lumii cunoscute pe-atunci), Palatul Imperial, Aula Palatina(Basilica lui Constantin), băile romane ( cele imperiale și Barbara), podul rămas acolo de două milenii, intens utilizat și azi, Columna lui Igel – și toate acestea la nivel macro, că de, erau pentru cele mai înalte ranguri.

În centrul vechi sunt concentrate bijuteriile dezvoltate în perioada medievală – Catedrala, cu un complex mănăstiresc pentru labirintul căruia îți trebuie musai hartă, și Biserica Fecioarei, ambele atât de frumoase și la interior cât și la exterior, elementelor de bază romanico-gotice anexândulise influențe franțuze.

E ușor de accesat din Luxemburg, e la mică distanță de Franța ca și de Belgia, așezarea germană fiind extremitatea Palatinatului Rhenaniei.

Mica aventură germană – azi Worms

de Marian Lisu

Locul unde nibelungii au cântat prima dată, e păstrat în memoria umanității prin marele zid ce înconjura în perioada medievală burgul.

Parte din acesta este foarte bine conservat și perfect integrat în modernismul ce urmau secolelor întunecate.

Orașul din interiorul orașului, reprezintă în fapt zona împrejmuită cu acest zid colosal, ce a lăsat noul să mai adăsteze nițel.Bine scos în evidență prin clădirile cu arhitectură diversă, te îmbie să-i descoperi profunzimea.

Burgul e vibrant, practic un furnicar permanent, excelent conenctat în direcțiile cu atracții, oferă un cadru perfect pentru toți pasionații de frumos: catedrala istorică e una dintre cele mai grandioase construcții de gen, necropolă regală în perioada în care împărații germanici nu-și stabiliseră o capitală fixă.

E orașul lui Luther, omniprezent prin urmele lăsate în bisericile protestante, în diversele locații publice sau în marele memorial.E al vechii comunități evreiești, poate cea mai veche din Europa, cu clădiri etalon pentru rememorarea istoriei oarecum complicate.

Strasbourg - Neustadt and its German-built New Town

de Marian Lisu

E zona cu influență germană a Strasbourg-ului, în vecinătatea insulei formate de brațele Ill-ului.

Construit în stil Haussmann, se dezvoltă pe spații aerisite în perioada de mijloc a anexării, pe la 1870.

Plăcută de Kaiser-ilor William și Frederick, aduce plusvaloare prin edificii de înaltă ținută.

Fie că ne referim la Teatru, Biblioteca sau Palatul Rhinului, complexul circular din marea piață încântă privirea la 360 de grade.

Oarecum în contrapunere cu spațiul îmbâcsit din zona insulei Ill, prin care te copleșește frumosul din toate direcțiile deopotrivă, aici vorbim de o desfătare a zonei verzi – imensa Place de la Republique, ce are în centru Monumentul celor trecuți.

Privind în toate direcțiile te împresoară imense construcții monumentale, toate cu funcție publică: Bibliotecile (Centrală și cea Universitară), Prefectura, Teatrul, dar și supremul Palat al Rhin-ului.

În palat își desfășoară activitatea cea mai longevivă structură europeană – Comisia centrală pentru navigație pe Rhin.

Pentru craioveni – asemănarea Prefecturii regiunii Grand-Est și Bas-Rhin cu Universitatea noastră este izbitoare, diferența constă în numărul mare de ofițeri de securitate, la ei.

Nu este o zonă prea iubită de francezii get-beget, asperitățile încă mai au relief, aspecte de care ne-am lovit în contextul informațiilor referitoare la bisericile monumentale sau chiar minim de amănunte despre accesul la singurul muzeu în Neustadt – Centrul Internațional al Ilustrațiilor – Tomi Ungerer, de văzut pentru frumusețea constracției și ironia franco-germană din prezentările grafice.

Pentru cei pasionați de stiluri arhitecturale nu trebuie ratate cele două superbe biserici, cea reformată St. Paul și cea catolică St. Pierre-le-Jeunne, excelent încadrate în peisaj.

E replica dată goticului francez, frumoase la interior, dar în special cu o arhitectură exterioară de excepție, ce conferă privitorului sentimentul de ,,altceva‘‘ – orașul dinăuntrul orașului.

Iar de final, deși amplasat undeva spre periferie, Parlamentul - clădirea SF în care am intrat extrem de facil și în care ne-am simțit ,,acasă”, fără a fi implicați decât prin vot în actul politicilor europene.

Mica aventură germană – azi Reichenau

de Marian Lisu

Evul Mediu așează pe cea mai mare insulă a Lacului Bodensee veche abație, oază a monahismului încă din anul 724.

Cu pictură primordială, tip frescă, biserici masive și bine structurate, impecabil păstrate timpului, rămâne un bastion al credinței stabilite cu regulile impuse de Imperiul Roman de Apus.

Am fost de veghe în lanul de flori multicolore, mai apoi printre serele impecabil îngrijite de frați în credință, am admirat și contemplat, am rămas muți în fața unor edificii unicat.Și am tras în piept aer pur, căci poluarea nu atinge insula, totul e liniște la superlativ, oamenii cordiali și serviabili (am făcut autostopul și ne-am descurcat de minune).

Linia credinței începe cu Biserica Sf. Gheorghe, unde se păstrează capul sfântului și unde există primele reprezentări de scene biblice, inclusiv a diavolului și iadului.E în centru e Munster (catedrala cu hram Sf. Fecioare și a SF. Marcu), cu palatul atașat și cu aer sobru, iar la extremitate e Biserica Sf. Petru și Pavel, cu tavanele de poveste.

De văzut într-o viață de călător, căci ține de istoria europeană, are o frumusețe răpitoare, iar apele clare ale lacului te împresoară la aceeași distanță de Germania ca și de Elveția, e magic....

Mica aventura germana :Heidelberg

de Marian Lisu
Cândva, urmăream un concert al lui Rieu în care artistul își pusese sufletul chezaș - ,,I lost my hart in Heidelberg”, dar nu puteam percepe magia pe de-a-ntregul.

Melodia germană de pe la 1925, era preluată în timp sub forma unui Fox-Trot pe vinil, apoi marș
militar al temutei oștiri, dar ideal sună pe ritmuri simfonice moderne.

Pentru a putea stabili obiectivele orașului vechi am urcat din prima la castel.De fapt la super-castel, căci e Creme de la creme în materie.Colosala construcție, pe meterezele muntelui din proximitatea râului Neckar, e accesibilă cu cremaliera de undeva de pe lângă piața publică, unde se află Rathaus(primăria) .

Pentru a înțelege rigurozitatea tipic nemțească recomand Muzeul interior, pe aripa dreaptă, cel al famaciei – cea mai laborioasă și mai bine structurată colecție de plante și recipiente medievale, ustensile ciudate sau alambicuri rudimentare, toate amplasate într-un cadru de

Mica aventură germană – azi Offenburg

de Marian Lisu

La marginea regiunii Baden-Wurttemberg și la doi pași de Strasbourg-ul franțuz găsim azi un orășel cochet, tăiat pe din două de râul Kinzig.

Are de toate cele: centru istoric medieval, palate, catedrală, biserici istorice, o imensă fortăreață, cu ziduri ce au copiat diferența naturală de nivel, naltă de parcă trebuia o scară spre cer s-o poți descoperi.

Parcul regal este impecabil îngrijit, deși nimeni nu-l păzește, nimeni nu distruge, ai aici (la liber) vestigii din perioada romană și epoca medievală, inclusiv resturile coloanelor cu stema veche a orașului – turnurile surori peste o poartă gotică.

Ca un dublu sistem de protecție, la bază trece un afluent denumit Muhlbah, ce curge ușor împreună cu pești nederanjați și rațe dolofane.

Ca și când nu ne săturasem de frumos, oamenii pe care îi îndrăgim ne-au oferit o seară germană, unde am petrecut clipe de neuitat, în muzici de fanfare sau DJ cu platane pe ritmuri retro, că de, avem și noi o vârstă...

Mica aventură germană – azi Konstanz

de Marian Lisu

Respirăm aici aerul istoric intr-un decor de vis, scăldat din belșug de Marea Germaniei – în fapt marele lac interior Bodensee, ce este împărțit deopotrivă de elvețieni și austrieci.

De mult , din perioada măreției imperiale, romanii așează inițial o tabără, pe acest reper al rutei italice.Era gloria lui Constantin Chlorus, iar așezarea a luat numele Konstanz.Ruinele romane sunt păstrate sub piramidă de sticlă lângă Munster, senzaționala biserică naltă pân la cer, mai falnică decât catedrala.

În cea din urmă am avut parte de concert de orgă, preț de un ceas.Sublim.

Ca dealtfel și centrul vechi, sau zona Niederburg, cu păienjenișul străduțelor în care îți frângi cervicalele tot cu privirea în unghiuri pe care le-ai fi crezut imposibile, spre toate direcțiile, mutește.

Ceva mai în față e Muzeul Hus, în amintirea răzvrătitului Jan, cehul ce dorea reformarea instituției religioase, dar condamnat aici și ars pe rug.

Urmăm alene Konzilstrabe, aproape toată promenada se prezintă în splendoarea luminii line, până spre cazinou, trecând podul istoric spre Artwork, probabil cea mai frumoasă clădire, ținând cont de amplasarea excepțională, aproape de malul lacului.

Magia evului mediu se risipește lejer în zona gării centrale, unde aspectul de noutate este reprezentat de trenurile moderne, silențioase, care varsă o masă compactă de localnici prietenoși cu mediul și turiști asemenea nouă, doritori să ne înfruptîm cu nesaț din frumusețile locului.

Mica aventură germană – azi Triberg im Schwarzwald

de Marian Lisu

Timpul – unul dintre lucrurile ce nu le mai iubim odată ce trece parcă mult prea repede.

Pentru a-l păcăli o idee, am încercat să redevenim pentru o zi copii, iar pentru asta am ales Triberg-ul, aflat în subregiunea Freiburg, în Munții Pădurea Neagră - locul de unde pleacă spre noi Dunărea, al cărei izvor e aici.

Într-o primă etapă, am regresat temporal prin poze nostime în muzeul de la intrarea în marele parc natural - în care se află cea mai înaltă cascadă din Germania, cu o cădere în trepte multiple, de la peste 160 metri.

Nu a fost destul, motiv pentru care am stârnit lupta pentru supraviețuirea speciilor în sălbăticie, prin competiții pentru câștigarea minunatelor alune în coajă, pe care la un anumit moment se băteau 3 păsări cu penaj spectaculos, specii protejate diferite, specifice doar zonei acesteia, dar și o veveriză zbanghie, care pierdea la viteză de fiecare dată.

Tot nu ne-am lămurit dacă eram la vârsta fericicirii, motiv pentru care am luat la pas micul oraș cochet, unde am urcat la castel (fortăreața veche e mai mult o ruină, dar urcând treptele de piatră, în spirală, ajungi până la înîlțimea turnului de observație) .Acolo am ochit obiectivul major – casa celor 1000 de ceasuri – minunăția cu adevărate miniopere de artă, ce au toate în comun – cucul.E o întreagă nebunie la orele fixe, și eventual la jumătățile orelor, când micuții gălăgioși scot capetele pe ușițe și cântă fiecare pe limba lui.

Zic micuți, pentru că ceva mai jos am găsit cel mai mare ceas cu cuc făurit în lume, o casă strașnică, cu ditai mecanismul, perfect funcțional.

Așa-i că v-am făcut să vă simțiți ca în copilărie?Noi ca să ne asigurăm că nu greșim cu nimic am luat ,,șefa,, cu noi, grație unor oameni minunați - iar faptul că a fost fericită ne-a făcut pe toți să redevenim, măcar pentru câteva momente, copiii de altădată.

Mica aventura germana - Bamberg

de Marian Lisu

     Bavaria cea minunată, cu rutele sale romantice (pline de castele senzaționale), are în partea nordică, respectiv în Franconia Inferioară unul dintre cele mai frumoase orașe din câte există pe Bătrânul Continent.

O combinație clasică de Praga și Veneția, într-un mix arhitectural tipic german medieval.Cartierele vechi, deși diferite în esență, au farmec aparte, cea mai interesantă zonă fiind însă cea de pe culme, în zona imensei catedrale, unde stau de altfel țanțășe cele două palate, cel vechi – o relicvă a epocilor de mult apuse, dar și cel nou, gazdă a multor expoziții și cu o grădină tematică – cea a trandafirilor, de unde se vede orașul de pe râul Regnitz, unde se află cea mai fotografiată clădire pe apă -Altes Rathaus (Vechea primărie).

Mănăstiri și biserici de excepție, piațete cu fântâni tematice, magazine decente cu bunătăți de tot felul, viață diversă sub toate formele de manifestare (e oraș universitar, cu studenți din toate colțurile lumii), toate acestea sunt motive să zăbovești minim una sau două zile, spre a atinge majoritatea obiectivelor de bifat musai.

Pentru pasionați, sunt străzi cu diferențe de nivel cum nu ați mai văzut niciunde, aici e cel mai vechi observator al astrelor, are Mica Veneție, zona fostelor abatoare, acum amenajate pentru hoteluri sau galerii, poduri istorice și oameni minunați.

Dacă ajungeți în zona Nurnberg-ului, nu ratați Bamberg – părerea mea e că e cel mai pitoresc oraș german, cu o frumusețe greu de egalat.

Strasbourg - Grande-île (the medieval historic centre)

de Marian Lisu

Capitala Alsaciei a fost de-a lungul timpului o piatră de hotar nestatornic vămilor.Cu ocazia participării la un seminar ținut în aula Parlamentului European din Bruxelles, gazda întreba retoric de ce oare și Strasbourg-ul era în aceeași măsură considerat ca și capitală europeană (aici fiind sediul Consiliului Europei, Parlamentului, dar și Comisiei Europene a Drepturilor Omului).

Deoarece supozițiile participanților nu se ridicau la pretențiile întrebării, am fost ajutați cu enumerarea elementelor cheie din diferite perioade istorice: cui aparținea orașul la 870, dar la 1648, dar în 1870, 1940 sau 1945...Răspunsurile variau : Franța sau Germania.

Căci da, este simbolul reconcilierii, ca și Bruxelles ( hotar între flamanzi și valoni), căci nu mulți credeau că va mai fi pace între foștii beligeranți – ce conduc acum la unison destinele europene.

Inima orașului e Marea Insulă, ce pulsează intens în cele două artere formate de brațele râului Ill.Romanii ridicaseră aici Argentoratum .

Rămâi surprins cum nu au cedat timpului prin greutatea construcțiilor ridicate aici, cele mai multe din perioada Renașterii.

Ctedrala Notre-Dame este sanctuarul gotic de credință cu

Mica aventură germană – azi Bayreuth

de Marian Lisu

Orașul lui Franz Liszt, ba nu , mai bine vă spun că a fost al lui Wagner, căci busturi și statui stau mărturie pretutindeni.Și afișe cu concerte, și festivalul anual, și casa – acum muzeu, și Opera nouă făcută după planurile proprii...

Aici s-a născut ,,Amurgul zeilor”, spre a întregi trilogia născută din legenda Nibelungilor.Acestea l-au inspirat și pe liderul nazist să participe anual la festival și să viziteze aici familia compozitorului.

Dar mai este renumit pentru Markgrafliches Opernhaus – magnifica operă a Wilhelminei, gândite sub modelul italian al secolului al XVIII-lea, sub bagheta lui Giuseppe Carlo Bibbiena.Marchiza preaiubită de arta sub orice formă a manifestării, este de altfel artizana Neues Schloss – Palatul Nou, o construcție etalon, ca și anexele unde își petrecea timpul liber alături de Friedrich, pe care l-a eclipsat total.

Centrul orașului, plin de construcții etalon, cu arhitectură barocă, ori rococo, încadrată de gotic pe alocuri, mai prezintă privitorului și alte palate, muzee sau construcții ce lasă amintiri în suflete.

Neuchâtel – păpușile automate Jaques Droz

de Dorina Danila

      Sunt câteva muzee interesante în Neuchâtel, printre care Muzeul de Istorie și Artă, situat chiar pe malul lacului. El găzduiește multe exponate deosebite, dar cele care mi-au plăcut cel mai mult sunt cele trei păpuși automate Jaques Droz. Acestea au fost create de un ceasornicar local, între 1768 și 1774 și, în ciuda vechimii lor, sunt încă funcționale. Ele reprezintă un scriitor, un desenator și o muziciană și pot fi admirate, în funcțiune, în prima duminică a fiecărei luni sau în baza unei rezervări pentru grupuri. Am făcut o programare și, într-o frumoasă după-amiază de primăvară, ne-am dus să le vedem.

Desenatorul poate desena patru imagini diferite: un portret al regelui Ludovic al XV-lea, un cuplu regal (Maria Antoaneta și Ludovic al XVI-lea), un câine cu inscripția „Mon toutou” dedesubt și un Cupidon conducând o trăsură trasă de 

Afla mai multe aici !

Vinul – din centrul Pământului în zâmbetele noastre

de Florentin Mocanu

       Priveam zilele trecute printr-un pahar cu vin roșu spre nedefinitul infinit ce va urma. Era un altfel de roșu decât cel ce ne-a strivit și, pe alocuri, încă ne strivește ideile, năzuințele, sufletele și bucuriile cele mai mici, cele mai firești. Era ca rubinele din lagăre de ceas care rotește timpul ce a fost și chiar pe cel ce va să vină, timpul trecut pe care îndrăznim să credem că îl știm și veșnicia care-ncepe acum.

         Au început să-mi umble gândurile, să-mi revină amintiri, să caut urme din măruntaiele planetei aduse de viță în boabele fructelor sale și dăruite nouă celor care continuăm metamorfoza înepută de marele Big Bang, metamorfoza mineralelor dizolvate de ape, sorbite de rădăcinile viței, purtate prin venele sale și apoi coapte la foc mic de razele soarelui și de căldura din pietrele și pământurile prin care își croiește drumul spre centrul planetei spre a o uni cu centrul universului.

               Vinul are amprenta sa sculptată de 

Afla mai multe aici !

Montecatini Terme - o statiune a placerilor perene

de Nuti Iancu

Desi a trecut ceva vreme de cand m-am inapoiat din Toscana ,inca nu-mi pot reveni ;in capul meu este un amestec de elemente disparate …incerc sa ma adun,fac sacrificii enorme…incerc precum “impresionistii “, sa renunt la contururile precise,la detalii , prin tendinta de a reda impresii fugitive, sa-mi exprim nemijlocit senzatiile personale si impresiile de moment.

Sa incepem…cu inceputul…Montecatini Terme…este denumirea statiunii balneoclimaterice in care ne-am cazat in excursia din Toscana.Hotelul a fost chiar in centru,in Piazza del Popolo , aici se afla si Biserica Santa Maria Assunta,si tot de aici porneste strada Viale Verdi spre centrele de tratament spa.Orasul are o asezare prielnica pentru a ataca zonele vizate spre a fi explorate .Statiunea este cea mai mare si cea mai cunoscuta din Toscana .Apele ei curative au
adus-o in atentia nobilimii inca din sec al XVI-lea . Mi-a placut mult ,orasul este curat,elegant,ingrijit si emana o atmosfera linistita la orice pas. Zic …pentru mine pare un paradox acest lucru ..de ce il caracterizeaza aceasta pace permanenta , cand aici se stie ca a fost locul in care sute de ani au fost lupte de gherila intre

CIVITA DI BAGNOREGIO – Orasul care moare

de Butterfly

       Civita este o parte a comunei Bagnoregio din zona Viterbo si a fost declarat unul dintre cele mai frumoase “borgo” din Italia. Este situat pe un con din tuf vulcanic, la o inaltime de 443 metri deasupra vaii. Numele de Bagnoregio vine de la Balneum Regis, baile regelui si i-a fost atribuit de regele Desiderio al Longobarzilor care s-a vindecat de o boala grava folosind baile termale din aceasta zona. Civita a fost fondat acum 2500 de ani de catre etrusci si se poate ajunge la el traversand un pod enorm peste o vale adanca sau trecand printr-un tunel din partea opusa. Tunelul este inchis iar podul ramane singura cale de acces, cea mai spectaculoasa cale de acces intr-o cetate antica, dupa parerea mea. 

Civita a fost numit si orasul care moare datorita numeroaselor alunecari de teren din zona. In ultimii 500 de ani cetatea a pierdut intre 20-25% din teritoriu datorita alunecarilor de teren care au luat casele cu ele in vale. Pe vremea etruscilor si pe vremea romanilor aici au avut loc uriase lucrari de consolidare care au salvat cetatea pana in zilele noastre. Iata ca italienii de azi au pierdut 25 % din ce au lasat etruscii si romanii, datorita
Citeste mai multe aici !

Germania-Cehia - un circuit cu plecare din Arad!

PERIOADA: 30.03-4.04.2018

TRASEU: Arad - Budapesta – Brno – Praga – Berlin – Dresda – Karlovy Vary – Ceske Budejovice – Viena – Budapesta - Arad  

SERVICII ASIGURATE:

- 5 nopti cazare cu mic dejun la Hotel 2* si 3* (camere duble):

1 noapte zona Praga

2 nopti zona Berlin

1 noapte zona Pilsen

1 noapte zona Viena

- transport autocar confort standard international

- ghid insotitor

OPTIONAL daca tot grupul doreste/optiunea se anunta la inscriere

- vizita fabrica de bere Pilsner, 15 eur/pers. (transport + parcare autocar, tur ghidat si degustare)

PROGRAM:

ZIUA 1: plecare din Romania; deplasare spre Praga pentru o

Sapte cărți de călătorie altfel

de Dorina Danila

      Le-am numit cărți de călătorie altfel pentru că sunt, de fapt, romane, dar personajele lor călătoresc prin lume, iar destinațiile în care ajung sunt descrise într-un mod care te face să-ți dorești neapărat să ajungi să vezi și tu locurile respective. Cel puțin pe mine mă inspiră mai mult decât ghidurile de călătorie, cel puțin în alegerea destinației de călătorie. Dacă vrei mai multe detalii, dă click pe titlul fiecări cărți.

                1. Inferno – Dan Brown 

Pașii (și aventurile) îl poartă pe Robert Langdon, personajul principal al romanului prin Florența, Veneția și Istanbul. Odată ajuns în Veneția, nu putea să rateze Piața San Marco.

„Spre deosebire de majoritatea piețelor publice din Europa, San Marco nu avea formă pătrată, ci în L. Latura mai scurtă, numită piazzetta, făcea legătura între mare și bazilica San Marco. În capătul ei, în unghi de nouăzeci de grade, începea latura mai lungă, de la bazilică până la Muzeul Correr. În mod ciudat, în loc să fie dreptunghiulară, piața avea forma unui trapez neregulat, îngustându-se considerabil la unul dintre capete. datorită acestei iluzii, piața părea mult mai lungă decât era în realitate – efect accentuat de dalele al căror tipar urmărea modul în care erau dispuse în
Afla mai multe aici !