Muzeul de azi e o istorie vie a evoluției unui oraș din centrul Bătrânului Continent, de după 1200, când regele Bela al IV-lea stabilea limitele teritoriale ale burgului, până spre 1900, căci încă de atunci funcționează aici muzeul în această formă.
De ce e important – deține documente originale ale regilor sau împăraților (maghiari, poloni, de neam germanic), ce au emis acte administrative legate de istoria locului: Carol Robert, Ludwig I, Casimir (cel Mare), Sigismund (de Luxemburg), Vladislav I ori Ferdinand I.
Având statut special – oraș regal liber, a evoluat constant, nu doar prin mințile luminate ce i-au condus destinul, ci prin creația minților pricepuților meșteșugari, prin diferitele bresle: unii au făcut tipăritură (printre primele tipografii), alții au făcut arme cum nu se
După ce admirăm îndelung statuile dăltuite de Bernini, pe Podul istoric de pe vremea lui Hadrian, de-i zice Sant Angelo, la câteva minute de promenada pe malul Tibrului, găsim Muzeul Napoleonian.
Vizavi de Curtea Supremă (peste drumul de ape), la capatul podului Umberto I, se intră în Palatul Primoli, unde regresăm temporal, spre a cunoaște istoria dinastiei Bonaparte.
Palatul chiar a fost locuit de familia contelui Pietro Primoli, care a intrat în familie prin căsătoria cu Carlota Bonaparte, trăind anterior în proximitatea altor bonapartiste celebre: Matilde și Julia.
Puține sunt în vreme personaje care să fi influențat într-atât masa artiștilor (pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, muzicieni), dar și politicieni, scriitori ori filozofi și istorici, precum marele Împărat, cel care dă Franței primul imperiu și o pune în secolul lui pe podiumul forțelor de temut ale umanității.
Avem la îndemână istoria familiei lui Napoleon, prin tablourile membrilor de vază, cu numele italice în galerii: Giuseppe (Joseph), Luiggi (Louis), Girolamo, Napoleone Luigi Bonaparte (Louis al II-lea), dar și pe Francesco – Il Re di Roma (Napoleon al II-lea).
Doamnele familiei sunt și ele prezente, prin reprezentări, obiecte personale, rochiile de gală, spicuiesc ceva nume: Caterina de Westfallia, Carlotta și Isabella Bonaparte, Maria Luisa de Austria și Josephine, Paolina sau Elisa Bonaparte.
O serie de obiecte personale dau un farmec aparte – de la o tabacheră cu monogramă, serviciul de cafea sau ceai, candelabre ale căror lumânări ardeau pe-atunci susținute de zeități, bijuterii personalizate cu miniaturi ale celor din marea familie etc.
În colecța obiectelor de artă decorativă își fac simțită prezența multe busturi marmorate, porțelanuri sau bronzuri valoroase, iar pentru pasionații de istorie, prin prisma adevărului a ceea ce s-a întâmplat pe fronturile marilor bătălii, sunt expuse inclusiv unele dintre acestea, în format mare.
Ni se perindă privirii colecția de arme (unele fiind capturi de război), costume de reprezentare, chipiuri, mobilierul regal, toate sunt prinse în inventarul camerelor tematice - care urmăresc evoluția în timp a perioadelor istorice: Primul și al II-lea Imperiu, perioada Regelui Romanilor, camera Paolinei, cea a Republicii romane, a Republicii Napolitane, dar și cele dedicate familiilor care au locuit în palat.
Am identificat și sonetul alegoric de la nunta Principesei Paolina (de Guastalla), sora lui Napoleon, cu principele Camilo Borghese, facut de Lucreția – Maria Letizia Ramolino (..tot mama, săraca!!), cunoscută în epocă drept Madame Mere, iar vila ce o vedeți în pictura veritabilă devine ulterior Galeria Borghese, locul cel mai bogat în artă din Eterna, despre care v-am povestit anterior – cei care au fost știu despre el, cei care nu - să meargă degrabă.
Muzeul de artă modernă Sprengel, constituit cu bază a operelor strânse de un iubitor „de urât”, aduce o perspectivă a noilor exprimări în pictură și sculptură.
V-am făcut curioși cu urâtul din exprimare – ei bine, naziștii au strâns parte din operele de aici într-o expoziție, la Munchen, cu tema – Arta degenerativă. O considerau ciudată rău, în special cea de după Marele Război se încadra curentelor Cubismului francez, ori Expresionismului german, ambele deloc gustate de mințile neluminate.
Forme spațiale, fețe descompuse în elemente puse într-o nouă lumină, lumini și umbre care nu apăruseră până atunci în cadre, elemente de mahala, cabaret absurd, nuduri sau haimanale stau cuminți lângă scări strâmbe ce nu duc nicăieri, OZN-uri din nuiele...
Ce nu s-a înțeles??? Vreți să se audă – mi-au pus la dispoziție 100 de megafoane să
Brașovul este un oraș de poveste aflat în inima țării. Dar el se află și în inima noastră, a tuturor celor care il cunoaștem, a celor care locuim în el, a celor care îl vizitează și care întotdeauna se întorc îndrăgostiți de aerul pe care îl respiră aici, de natura verde pe care o vede la tot pasul, de arhitectura medievală, de oamenii buni și primitori.
Iar pentru orașul să devină splendid, pentru ca Sărbătoarea Crăciunului să fie desăvârșită și pentru ca povestea să continue, pentru ca Brașovul să fie întradevăr de poveste, în Piața Sfatului se înalță falnic cel mai frumos brad din țară.
Semețul brad din Brașov din acest an are impresionanta înălțime 24 metri și o vârstă de 70 de ani. Nu este cel mai înalt brad pe care l-am avut în Brașov, dar este frumos, este plin de conuri și este împodobit cu zeci de mii de beculețe și ormanente luminoase. Cu toții ne bucurăm și suntem încântați de prezența bradului în oraș, atât noi, cei mari, cât mai ales cei mici, copii. Vă așteptăm să admirați orașul sclipitor, luminat cu sute de mii de beculețe, cu superbul brad și chiar și cu Târgul de Crăciun, pentru că da, vom avea la
Ca unul dintre stindardurile napolitane - ale capitalei celor Doua Sicilii - cum a mai fost cunoscut în vâltoarea vremurilor, stă de strajă la intrarea în golf - Castelul Nuovo. A fost totodată reduta de apărare navală, dar și reședința regală, în prezent adăpost al colecțiilor de artă.
Se mai cunoaște și sub denumirea de Maschio Angioino sau Chastiau Neuf și rămâne unul dintre simbolurile elocvente pentru Napoli.
Încă din secolul al XIII-lea se ridică sub privirea atentă a lui Carol I de Anjou mândrul edificiu, ce e apoi îmbunătățit (fortificat) de urmașul său (al II-lea Carol), precum și de Robert de Anjou, iar decorarea cu fresce minunate și picturi măiastre de Giotto în Capela Palatină, acolo unde se găsește și coroana regală.
Porțile de bronz sunt păstrate cu loviturile ghiulelelor trase (unele nici nu au mai fost extrase).
La etaje sunt amenajate galerii de artă (pictură și sculptură), unele opere geniale, preponderent pictori italieni - școala napoletană: Migliaro, Dalbono, Santoro, Cammarano, Cortese, Gemito și alții, unele fiind reprezentări ale obiceiurilor și peisajelor locului, altele legate de evenimente istorice marcante.
Azi nu vă dau amănunte, căci este zi de bucuria nașterii – vă las să vă bucurați prin cele trei lucrări ale adorației, din care primele sunt ale magilor. Bucurață-vă, deci!
