El Fontan - o incursiune in piata din Oviedo

de Ioan Laslo

Stim bine ca o parte importanta dintr-o calatorie este contactul cu localnicii, cu obiceiurile lor zilnice, cu modul lor de viata. Si unde altundeva le gasesti pe toate acestea daca nu in piata. Cand mergeti la Barcelona, ajungeti clar in Boqueria, la Bilbao gasim cea mai mare piata interioara din Europa, Ribera, asa ca, la Oviedo e obligatoriu sa aruncati o privire in El Fontan, cea mai veche dintre pietele orasului. Azi, ea este extrem de moderna si de curata si promoveaza in special produsele locale, incepand cu celebra fabada (fasole), cu pestele oceanic (Oviedo nu are iesire, insa Atlanticul este aproape!), nelipsitul hamon sau cunoscutul sidra...  Inainte de pandemie, erai invitat sa degusti celebrele branzeturi locale, putin chorizo sau multe alte bunatati, care, categoric starneau pofte! Sa ne plimbam putin printre localnici:

Scurt tratat de "jamonologie"

de Ioan Laslo

Toată lumea care ajunge în Spania știe că a produce jamon este o adevărată artă. Fie că vorbim de jamon serrano (produs din porci albi și după o rețetă care îl face mai puțin costisitor), fie jamon iberico (din porci negri, hrăniți cu ghinda, un proces de uscare natural, unde umiditatea și modul în care circulă aerul au un rol determinant) el constituie un aliment nelipsit din bucătăria hispanica.

Mă distram cu turiștii, imaginandu-ne cum, în prag de Crăciun, adevăratul spaniol ia în spinare un picior de porc direct proporțional ca mărime cu standardul sau social. Îl pune la loc de cinste, în sufragerie (acolo unde noi punem bradul) și îl arata musafirilor cu mare mândrie. Modul în care este tăiat (dincolo de felul profesionist făcut de cortadors - persoane special pregătite în acest sens) prezintă si el fațete de adevărată arta. În primul rand, "dreptul" de a tăia feliile subțiri și lungi de pana la 7 cm revine "stăpânului casei"! Și cine este acesta? Femeia, desigur! :) 

Mulți susțin ca modul de taiere poate și el modifica gustul, alături de condițiile de păstrare (preferabil la temperatura camerei și neambalat!) și modul de servire (se prefera asortarea cu pepene galben, brânzeturi de calitate și vin roșu). Foarte des jambonul este servit în Spania ca tapas, alături de măsline, sau sub forma unei bocata. Sub nicio forma însă nu e recomandabil sa îl mâncați după mai mult de 2-3 ore de la feliere. Cum, sub nicio forma nu se recomanda pastrarea sa la congelator, deoarece inghetarea aduce modificari fundamentale gustului atat de apreciat. Este foarte important si sa nu il pastrati aproape de mirosuri puternice (de exemplu, nu se recomanda pastrarea in locurile in care fumati!) din aceleasi considerente.

Există desigur și variante în care este folosit ca ingredient pentru tortilla, ca ingredient pentru foetaje, cu fasole scazuta (era clar ca asta nu putea lipsi!), cu paste gratinate, sau diverse altele. Personal, cel mai gustos mi se pare crud, alături de un Rioja de calitate (pe care spaniolii il considera cel mai bun vin rosu din lume). Acestea fiind spuse, sub orice forma ați decis ca vreți sa îl consumați, sunt convins ca veți aprecia jamonul la adevărata sa valoare.  Lăsați-ne o părere în comentarii! 

Safari in Tanzania

de Paul Drosu

Dragalasenie suprema… Sau, dragoste de mama-leoaica!

Parcurile nationale africane sunt niste locuri foarte aglomerate de turisti, de obicei… Asta, pentru ca pe aceste nu multe petice de pamant in care mai poti vedea (INCA) animalele salbatice, in general, si marii pradatori, in special, in mediul lor natural, libere si "fericite", vin, in ciuda costurilor destul de ridicate, oameni de pe toata suprafata planetei… Din acest motiv, si SAFARIURILE au mai multe nivele din punct de vedere al aglomeratiei…incepand de la "safari" in autobuz, in care nu prea vezi lucruri "deosebite" si pana la "safariurile" private, in care esti doar tu, nevestica si, eventual, copiii, in masina de teren, alaturi de ghid, care e si pe post de sofer. Varianta pe care am folosit-o si noi. Dar chiar si aceste safariuri "private" pot da gres daca nu ai un ghid exceptional, dedicat 100% acestei activitati si pe care sa il tratezi cu respect si consideratiune. Si de acest aspect am fost preocupati si asa am ajuns sa traim experiente rare, cum sunt si aceste imagni emotionante cu o familie de lei ai caror martori am fost doar noi doi si ghidul nostru…Se observa, de altfel, in planurile mai largi de la inceputul si sfarsitul filmuletului lipsa oricaror alte masini, iar in timpul filmuletului nu se aud zgomote de masini, turisti urlatori sau alte zgomote "omenesti", decat sunetul vantului si al catorva comentarii pe care le-am facut in soapta! Spre deosebire de marea majoritate a imaginilor si video-urilor de amatori (amatori ca si noi, de atfel) din parcurile nationale africane, in care apar nenumarate masini si nenumarati turisti, inconjurand pe mai multe randuri animalele si stresandu-le, in cautarea imaginii perfecte… Si, de aceea, este deosebit de greu de a vedea, simultan, hoarde de turisti bezmetici si animale atat de linistite si nestresate, fara a simti vreun fel de amenintare la adresa puilor!

“Eu sunt Čumil, cea mai fotografiată statuie din Bratislava”

de Livia Manzatu

Dacă nu mă cunoști, eu sunt statuia de la intersecția străzilor Laurinská și Panská, nu departe de centrul vechi al orașului Bratislava. Lumea mă știe și sub numele de “om la muncă”.

Cerându-i-se să sculpteze o statuie care să mai estompeze din aspectul comunist al zonei, Viktor Hulik, “tatăl” meu, a considerat că cel mai potrivit ar fi să mă întruchipeze în bronz, nici mai mult nici mai puțin decât într-un muncitor de la canalizare. Nici nu bănuiam că peste ani voi deveni atât de faimos și fotografiat de toată lumea care mă vede!  

La 26 iunie 1997 am apărut în fața lumii. Fiind amplasat la o intersecție și stând cu capul afară din canal (deh, la muncă își mai ia omul și pauză), am avut parte de multe peripeții din partea trecătorilor care se împiedicau literalmente de mine sau din partea șoferilor neatenți…de câteva ori mi-am pierdut capul, dar nu după domnișoare frumoase – așa cum unii au

Manastirea Jasna Gora - locul unde se afla Madona Neagra de la Czestochowa

de Ioan Laslo

Peregrinarile prin Polonia imi fac mereu placere. Polonezii au ceva care ma face sa ma simt intotdeauna bine in mijlocul lor. Intr-unul dintre circuitele pe care le ghidez facem transferul de la capitala culturala a Poloniei, Cracovia catre cea administrativ-politica, Varsovia. Pe drum, poposim pentru cateva ore la Jasna Gora (Muntele luminos), locul  in care se afla probabil cea mai cunoscuta manastire din spatiul Sileziei. Ea a fost fondata in 1382 de calugarii paulini, chemati din Ungaria de Wladyslaw, duce de Opole si gazduieste Madona Neagra de la Czestochowa. Se spune ca, in secolul al XVII-lea, in timpul asediului suedez asupra manastirii, icoana ar fi salvat-o. Este cert ca, la scurt timp, regele Ioan Cazimir a proclamat-o pe Fecioara de la Czestochowa patroana spirituala peste toate domeniile sale. Jan Sobieski insusi s-a rugat la aceasta icoana inainte de a pleca sa depresureze Viena in 1683. Este firesc, prin urmare ca mii si mii de pelerini sa vina la aceasta manastire si sa se roage la celebra icoana. De altfel, in interiorul bisericii exista numeroase ofrande oferite de cei care sunt convinsi ca, in urma rugaciunilor, salvarea le-a venit de la Madona Neagra.

Mai multe informatii gasiti in filmuletele pe care le-am facut la fata locului: