Amazonia si pestele- diavol

de Paul Drosu

Daca tot am vorbit de pasari preistorice amazoniene, se pare urmase directe ale pterodactililor, endemice acestor locuri fascinante, sa vorbim acum si de pesti preistorici, endemici tot acestor locuri.

Cum ar fi “Black Carachama” (sau pestele-diavol). O specie straveche de “catfish”, care are tot corpul, in afara de cap, acoperit cu o armura solzoasa, asemanatoare crocodililor. Armura il apara (cu succes, se pare, de atata timp) de nenumaratii pradatori din Amazon si afluentii lui. Pestele are multe specii, endemice zonei amazoniene, dar aceasta specie se gaseste, indeosebi, pe aici, prin zona indepartata si izolata a Amazonului superior, de la confluenta fluviilor Maranon si Ucayali. Caci este un peste pe cale de disparitie in alte zone amazoniene, fiind deosebit de sensibil la poluare! In schimb, diverse specii ale acestui peste, numit, generic, si “Acari” in zona braziliana, aduse si lasate libere prin alte zone din lume, in special Mexic si USA, au inceput sa devina o pacoste…

Este si un peste cu un rol important in ecosistemul lui nativ, in descompunerea materiilor organice, preferand apele cu vegetatie si bogate in resturi organice in descompunere. In timpul sezonului “uscat”, poate respira si in afara apei, in timp ce se deplaseaza prin zonele noroioase in cautarea de apa mai adanca.

Este un peste deosebit de hranitor si l-am savurat atat sub forma de supa, celebra “chilcano de carachama” din selva peruana, dar si sub forma coapta pe gratar, invelit in frunze de bijao.

 

PAROLES, PAROLES, PAROLES...

de Paul Drosu

Plaje salbatice, plaje “bio”, plaje “organice”, plaje “extraterestre”… Atat de des se aud astazi asemenea cuvinte! Deosebit de subiective, dupa experienta fiecaruia sau dupa visurile fiecaruia… Pentru unii, astfel de plaje pot insemna locuri unde sa isi savureze cocktailurile fine pe un baldachin luxos sau sa le bubuie in cap boxele cu muzica antrenanta! Pentru putini, asa, mai asociali ca mine, astfel de locuri presupun, in primul rand, sa fie, aproape in totalitate, lipsite de turisti. Dar si ca populatia locala sa fie intr-un numar cat mai mic si sa isi iubeasca si sa isi protejeze aceste plaje salbatice! Si mai inseamna si locuri in care nu sunt cutremure…  Si mai inseamna si locuri in care nimic cu adevarat periculos nu iti ameninta sanatatea si viata! Nici pe uscat, nici in apa si nici in aer! 

Da, ACOLO...

Acolo unde singurele urme de pasi omenesti pe nisipul fin si roz sunt doar ale tale… Acolo unde apa de smarald a lagunelor nu este invadata de alge si meduze… Acolo unde apa lagunelor si oceanului nu e infestata cu e-coli, cu reziduuri petroliere sau mizerie omeneasca… Acolo unde apa lagunelor e limpede ca apa de izvor... Si plina de corali minunati si pesti tropicali nenumarati! Acolo unde plajele sunt fara resorturi, fara "amenajari", fara umbrelute si sezlonguri frumos aliniate si ordonate, fara restaurante, fara snackuri, fara muzica care urla, fara antren, fara miros de gratare, fara automobile parcate pe jumatate in apa marii, fara ATV-uri care fac slalom printre turisti, fara masini, fara nici macar biciclete, fara vanzatori ambulanti (mai ales de bomboane agricole), fara inghesuiala cat mai mare, fara salvamari disperati, fara nici macar, oricat ai cauta, un singur cotor de porumb fiert, sau sambure de piersica, sau mucuri de tigari, sau cioburi, sau turisti cu lanturile de aur la gat cat bratul de groase, fara skijet-uri, "banane" si parasailing-uri... Acolo unde, pentru a-i numara pe turisti, iti sunt suficiente degetele de la maini... Si chiar fara NICI MACAR UN TURIST, in afara de tine! Acolo, unde ajung cei care sunt nitel mai "sariti", asa ca mine  … cei care nu vor ca pe insulele si atolii tropicali de vis sa se calce pe bombeuri cu 'jdemii de alti turisti sau calatori.

Acolo unde, pe mii si mii de km liniari de plaje, nu gasesti decat nuci de cocos aduse de vant si valuri, crengi de palmieri, cocotieri si alti copaci endemici zonei, rupte de vant, miliarde de cochilii ale vietuitoarelor lagunei si oceanului si miliarde de tone de recif fosil de corali…de la bolovani uriasi, dislocati din recif de forta imensa a furtunilor Pacificului cel nesfarsit, pana la cel mai fin nisip de coral, produs de milioane de castraveti de mare (vietuitoare care au disparut aproape complet din alte zone tropical-oceanice, cum ar fi Asia de sud-est sau estul Africii) si de milioane de pesti-mancatori-de-coral… Acolo unde nu gasesti decat pasarile caraitoare ale Pacificului, din cand in cand cate un mistret salbatic, vuietul alizeelor racoritoare, urletul Pacificului care se sparge fara oprire de marginea protectoare exterioara a atolului si mirosul inconfundabil al lagunelor salbatice din mijlocul Pacificului. Acolo unde linistea omeneasca este TOTALA...asa cum nu ai mai auzit-o niciodata prin zonele tropicale ale planetei! Si, de aceea, acolo unde majoritatea oamenilor ar muri de...plictiseala... 

Acolo, pe atolii "mei"  din mijlocul celui mai mare "SANCTUAR AL RECHINILOR" de pe planeta, pe atolii Polineziei Franceze! Atoli de corali incredibil de puri si de frumosi, unii declarati "Rezervatii ale Biosferei UNESCO"! Bijuterii foarte rare si bine ascunse in mijlocul imensitatii de apa numita Pacific…

Trogir - o bijuterie a Coastei Dalmate

de Ioana Gavrila

Trogir este o bijuterie care se afla in Dalmatia Centrală,  regiune rămasa aproape întreaga in Croatia in urma războiului din 1999. Centrul orașului este legat de coastă prin două poduri mici, unul din ele făcând legatura cu Insula Ciovo (centrul geografic al Dalmatiei) cu numeroase clădiri din Evul Mediu ,Mănăstirea Sf.Cruci, Biserica Romana Sf. Petru si un Palat cu o colectie de opere de artă). Trogos (denumirea greceasca a orasului medieval) a fost fondat ca o așezare comercială de către coloniștii greci din Insula Vis in secolul al III-lea i.Hr. Orașul Elenistic a fost înconjurat de ziduri megalitice si a prosperat in perioada romana. In timpul crestinismului timpuriu, au fost construite aici doua mari bazilici care s-au situat pe

Burgos - un oras in care ti-ar placea sa locuiesti

de Ioan Laslo

Cand spui Burgos, in minte iti vine in primul rand superba catedrala gotica din centrul vechi al orasului. Multi o considera cea ma frumoasa catedrala gotica din lume. Si nu ii pot contrazice. Orasul inseamna insa mult mai mult. O simpla plimbare pe stradutele lui cochete, sau pe langa Arlanzon, raul cu cele trei brate care il strabate, ne poate convinge de acest lucru. Este atata tihna in viata oamenilor de aici, incat iti spui ca, daca ar fi sa pleci undeva sa locuiesti, ar fi o optiune extrem de tentanta. Si multi conationali de ai nostri chiar au avut aceaasta optiune. M-am convins odata in zi de alegeri cand stateau cu sutele la coada pentru a-si exprima votul. 

Personal am fost incantat de Muzeul Evolutiei Umane, dar cei care preferati sa vizitati orasul la pas sunt convins ca veti remarca repede umbrela de platani a lui Paseo de Espolon, superba Plaza Mayor, cu vechea cladire a Primariei, castelul care domina orasul, Arco de Santa Maria (recent renovat si pus in valoare) sau numeroasele terase si barulete care va invita la a savura excelenta mancare castilliana (va recomand morcilla!) Multi dintre cei care sunt pe El Camino, catre Santiago de Compostella poposesc aici, iar in Plaza Santa Maria au chiar o sculptura care le aduce un omagiu (El Pelegrinos). Desigur, nu putem sa omitem legatura pe care Burgos o are cu eroul luptei de reconquista, celebrul El Cid Campeator, inmormantat in Catedrala alaturi de iubita sa Ximena si a carui statuie ecvestra domina piateta din fata principalului teatru liric al orasului. Toate acestea si multe altele ne asteapta in vechea capitala a Castiliei, loc de neratat atunci cand petreci timp in Peninsula Iberica!

Siracuza, locul unde a trăit și cugetat Arhimede

de Valentin Oanta

O vizită în Sicilia în miezul iernii diferă puțin de una pe timp de vară, doar prin temperatura care este totuși acceptabilă și numărul de turiști ce permite o altă abordare a locurilor vizitate.

Siracuza, locul unde a trăit și cugetat Arhimede, este un oraș situat în estul Siciliei, întemeiat de corintieni în secolul VII î Hr. Sub greci a devenit unul dintre cele mai importante centre de putere din Mediterana, pentru aproape 500 de ani. Magna Graecia, cu capitala la Siracuza, și-a întemeiat propriile colonii înființând orașe precum Cefalu, Taormina sau Messina. A fost cucerit de romani în 212 î Hr apoi de goți și bizantini. În 878 au venit arabii, apoi nomazii, iar în 1870 cetatea a fost anexată Italiei.

Vizita în Siracuza începe aproape obligatoriu cu partea veche a orașului, un cartier aflat pe mica insulă Ortigia, unde se găsește miticul izvor Aertisa. Acum, în plină iarnă, soarele și căldura nu sunt prea darnice cu turistul, dar locurile au farmecul lor și în acest anotimp. Insulița Ortigia era legată de Siracuza printr-un mic pod de lemn, lung cam de 20 de metri. Din 2014 însă a fost construit Podul Sânta Lucia. Aici, în Ortigia, se presupune ca Arhimede a strigat "evrika" la descoperirea principiilor hidrostaticii. Aici, vestitul matematician a descoperit multe din principiile sale, este locul unde a și murit în timpul asediului cetății din 212 î HR.

Străzile din Ortigia sunt ba late, ba înguste, cu o mare densitate de clădiri vechi, încărcate de istorie. La intrare, imediat după pod, te întâmpină Templul lui Apollo, vestigiile sale fiind foarte bine conservate. Mergem apoi pe străduțe către piața Arhimede, unde se află fântâna dedicată celui care a aproximat prin calcule valoarea numărului PI, vestitul 3,14! Urmează piața Domului cu Catedrala impozantă. Este, de fapt, cel mai vechi lăcaș de cult din Europa, cu o activitate neîntreruptă timp de 2500 de ani, deoarece a fost templu păgân în perioada greco-romane (inițiat în 480 î.Hr). Apoi admirăm Fântâna Aretusa. Legenda zice că zeița Artemis a transformat-o pe frumoasa sa slujnică Aretusa într-un izvor pentru a o proteja împotriva zeului răului, Alpheus .

Pe faza nordică găsim o altă fațetă a mării, mai agitată, cu valuri ce matură coastele înalte. Aici se afla castelul Maniace.

Alte atracții ale Siracuzei sunt parcul arheologic Neapolis, Amfiteatrul Roman, Templul și Teatrul grec (cel mai mare de pe insula, unde încăpeau cam 16.000 de oameni). Dar despre aceste vestigii, altă dată sau poate, de ce nu, aștept eu impresii din viitoarea voastră călătorie pe aici, eventual spre vulcanul ce oferă o priveliște superbă!