Praga si 14 februarie...

de Ludmila Ciobanu

Miercuri 14 februarie ...

Chiar dacă 14 februarie pică în fiecare an în zile diferite, pentru praghezi va rămâne întotdeauna miercuri. La 13 februarie 1945, 245 de bombardiere "Lancaster" au decolat din Marea Britanie. Ţinta avioanelor de luptă era Dresda, pe atunci un oraş cu 630.000 de locuitori care găzduia şi câteva sute de mii de refugiaţi. Aproximativ 3.000 de bombe, 250 de bombe incendiare şi 400.000 de proiectile explozive au fost lansate asupra "Florenţei de pe Elba". Orașul ardea ca o torță , incendiul a fost atât de puternic încât se zărea de la o distanţă de 320 de kilometri depărtare după cum se menţionează în protocoalele piloţilor britanici. Un bombardier “rătăcit “ ajunge în orașul de aur din inima Europei, Praga. Pilotul a ,,confundat “cele două orașe și a lansat aici câteva tone de bombe. Oare cum a fost posibilă o greșeală, cum puteau fi confundate cele două orașe, cum pilotul nu și-a dat seama că orașul nu arde, sunt prea multe întrebări fără răspunsuri. În urma bombardamentelor au fost demolate în jur de 200 de clădiri ,peste 3000 au fost ușor avariate. În locul unei case demolate atunci, în anii 90 se construiește un obiectiv turistic foarte important, Casa Dansatoare. Clădirea este un exemplu de arhitectură deconstructivistă și ne amintește de cei doi dansatori Ginger Rogers și Fred Astaire.

În fiecare an la 14 februarie la Praga sunt comemorate cele 701 de victime ale bombardamentelor din 1945.

PRIMA ȘCOALĂ ROMÂNEASCĂ DIN BRAȘOV

de Maricela Stupar

 Odată ce intri în vechea clădire a Primei Școli Românești, îl întâlnești pe Ioan, un extraordinar muzeograf specialist în istorie și pasionat de educația românească de la începuturile ei, care te va ajuta pe afli povestea şcolii, a elevilor care au învățat aici şi a marilor nume care au dat creştinătăţii ortodoxe din Transilvania un nou sens pentru a continua lupta de supravieţuire. Vei afla de la el multe povești, povestea primelor cărți care au fost scrise de primii cărturari aici la Brașov și despre faptul că vechii șcheieni, dar și românii din afara Cetăţii Braşovului, care practicau un negoț cu Moldova, Muntenia  şi chiar cu Levantul, cu Balcanii ajungând până departe în Siria și Egipt, au protejat prin danii lăcașul de cultură și învățătură care în prezent conține  aproximativ 4.000 cărți vechi și peste 30.000 documente descoperite de curând în podul Bisericii Sf. Nicolae și obiecte muzeale istorice, oferindu-ne tuturor posibilitatea de

Templul Iubirii de la Rimini

de Marian Lisu

Imperatorii lăsat-au aici podul de 2000 de ani (Tiberius) sau arcul triumfal (Augustus), căci vechiul port la Adriatică era important pentru Imperiu, numele lui de-atunci fiind Ariminum, pus bine – la intersecția celor două rute însemnate ale comerțului: Via Flaminia și Via Aemilia. Orașul este marcat cu mărețele creații ale ducelui Sigismundo Pandolfo Malatesta - palatul ducal, fortăreața sau monumentalul mausoleu al familiei.

Cel mai cunoscut rămâne posterității templul iubirii, căci fără de măsură trebuie să-i fi fost dragă Issota de Atti de-i închină acesteia mărețul edificiu. Spre glorie eterna, inițialele lor (S și I) apar în relief - un motiv să-l dușmănească papa (considerându-l obicei păgân). Istoria romanțată e demnă de un serial tragic – se pare că și-a ucis cele două soții, pentru a putea rămâne cu cea pentru care nu mai existau rețineri privind relația amoroasă.

Tot de aici i se trage fostului mare condotier, un comandant de mercenari de temut, spre jumătatea secolului al XV-lea, căci papalitatea de-abia aștepta motive să includă zona guvernată de

Cetatea Brasovului - o frumusete lasata in paragina!

de Maricela Stupar

Cetatea face parte din viața mea, din copilărie și până în prezent. Încă din acele vremuri urcam cu mare bucurie, aproape în fiecare zi, după orele de școală, pe dealul Straja (Dealul Cetăţii). Urcam în primul rând să văd orașul de la înălțime (uneori chiar împotriva dorinței părinților mei buni care nu m-au certat niciodată) și apoi să fiu aproape de Cetatea Brașovului care pentru mine și pentru toți copii era locul învăluit în mister și în care, așa cum vorbeam noi copii între noi, în timpul nopților se întâmplau lucruri stranii, războinicii vremurilor trecute se luptau în cetate și se auzeau zgomote până jos, în oraș ... acum zâmbesc când îmi aduc aminte... Mergeam la cetate apoi împreună cu cei doi copii ai mei care alergau fericiți în parcul din jurul cetății, iar în prezent merg la

Ruse - orasul premierelor

 de Mircea Poeana

    Pentru mine Ruse are inca farmecul trait de Elias Canetti, asa cum mi-l zugraveste in "Limba salvată, Istoria unei tinereți". La vremea copilariei laureatului Nobel pentru literatura urbea multicolora se chema Rusciuk, adica un nume de alint pentru orasul de astazi. Bulgari, turci, greci, albanezi, armeni, evrei sefarzi si galitieni, austrieci, francezi, germani, italieni, rusi, sarbi, ruteni si cate si mai cate neamuri faceau din asezarea dunareana, numita pe vremuri de romani Sextaginta Prista (Portul celor 60 de corabii...), o oaza de universalitate.

    De ce o fi ales Imparatul Vespasian un asemenea nume si cine o fi numarat corabiile? Doar colbul istoriei, cernut in clepsidra trecerii, o poate spune. Cert este ca Ruse a trait o viata vibranta, gratie asezarii sale pe harta Europei si a Balcanilor, atragandu-si denumiri dupa