sâmbătă, 22 aprilie 2023

Delicii traditionale asturiene si cantabreze

de Livia Manzatu

Daca planuiesti o calatorie intr-una dintre cele mai frumoase regiuni ale Spaniei, iti recomand cu mana pe inima “Tara Bascilor si nordul Spaniei”, un program unic si extrem de bine gandit, marca Christian Tour. Te poti inscrie dand un click pe numele Agentiei de mai sus! Ajuns acolo, vei avea ocazia sa descoperi cele trei provincii din nordul Spaniei: Tara Bascilor, Asturia si Cantabria. Vei admira peisajele de o frumusete incantatoare, verdele care este mereu prezent (din acest motiv aceasta zona se mai numeste si Costa Verde), tarmurile care sunt scaldate de apele oceanului, golfulete idilice, vei face cunostinta cu o zona extrem de civilizata, eleganta, incarcata de istorie, multa cultura, arhitectura traditionala dar si moderna, si, nu in ultimul rand, cu o gastronomie locala delicioasa.
Acum, ca ti-am starnit interesul, te invit sa descoperi o multime de articole despre aceasta destinatie. Orase ca Bilbao, Gijon, Oviedo, San Sebastian-Donostia, Santander, localitati micute (“pueblo”) precum Santillana del Mar, San Vicente de la Barquera sau Comillas (gazda noastra pentru sapte nopti), iti vor oferi tot atatea motive sa descoperi o alta imagine a Spaniei.
Si pentru ca orice turist care ajunge intr-o astfel de zona este tentat sa guste din bunatatile locale, te invit in cele ce urmeaza sa ma insotesti intr-o calatorie gastronomica. Ti-am starnit interesul?
Principatul Asturiei, cu resedinta la Oviedo, te va intampina cu o coasta de tarm larga, ceea ce este un privilegiu pentru gastronomia pe baza de peste. De asemenea, peisajele muntoase cu pasuni verzi creaza cadrul natural propice cresterii vitelor. Livezile intinse de meri, insumand aproape jumatate din soiurile de mere existente in lume, sunt mandria asturienilor in prepararea celebrului sidra (cidru), bautura traditionala a acestora. In pietonalul prin Oviedo vei avea ocazia sa intri in cea mai veche piata din oras: Mercado de Fontan. Extrem de curata, moderna, te va intampina cu o abundenta de produse traditionale de cea mai buna calitate: diverse varietati de peste oceanic, fabada (din care se prepara celebra Fabada asturiana: o iahnie de fasole gatita dupa o reteta pastrata de secole), branzeturi locale (proaspete sau maturate), jamon (serrano sau iberico), chorizo (carnati cu boia), morcilla asturiana (un fel de sangerete), sidra (cidru)… Iar in excursia de la Covadonga, menita sa ne dezvaluie partea cea mai frumoasa a Asturiei, cea rurala, un restaurant local ne va face cunostiinta cu cateva dintre ele. Si va asigur ca Lena este o bucatareasa exceptionala!
Cantabria te va impresiona prin contrastele sale: vai verzi, varfuri inalte si ape albastre. Datorita acestei pozitii geografice favorabile, si bunatatile traditionale sunt variate, gustoase si, mai ales, “curate”. Te vei indragosti de gustul de chorizo din carne de mistret sau de cerb, de variate tipuri de salchicon (carnati), dar si de fileul de ansoa de Santonia, sau de ceea ce localnicii numesc mandri bonito del norte. Branzeturile locale sunt si ele la mare cautare, la fel si traditionalul Orujo (un lichior natural din zeci de variante posibile). Toate aceste bunatati le vei putea gusta si cumpara din Santander de la un magazin dedicat produselor traditionale, aflat pe traseul pietonal. 
Si fiindca aceste delicii traditionale trebuie acompaniate de un vin bun, recomand vinurile rosii, seci de Rioja – provincie aflata in apropiere, celebra pentru cele peste 65.000 de hectare de vita-de-vie raspandite in cele 3 zone ale provinciei: Rioja Alta, Rioja Alavesa si Rioja Oriental. Productia de struguri a celor peste 16.000 de podgorii este impartita in cele peste 650 de crame, productia anuala fiind de peste 3 milioane de hectolitri (recolta 2016/2017). Fiecare terroir imprima o personalitate distincta vinurilor, situand Rioja la loc de cinste in preferintele iubitorilor acestei bauturi. In gama de vinuri predomina soiul Tempranillo, dar sunt apreciate deopotriva si cupajele din Tempranillo alaturi de struguri din soiurile Garnache, Graciano si Mazuelo. In functie de invechirea in baricuri de stejar, gasim trei clasificari: Crianza, Reserva si Gran Reserva. V-o recomand pe ultima, desigur!

luni, 17 aprilie 2023

Picturile rupestre paleolitice de la Altamira

 

de Livia Manzatu

Tara Bascilor si nordul Spaniei”… o destinatie de vis oferita de catre cea mai prestigioasa agentie de turism din Romania: Christian Tour. Dati un click pe numele firmei pentru inscrieri! Orase elegante, pline de culoare, care respira bun gust (Bilbao, Burgos, Oviedo, Santander), panorame surprinzatoare asupra golfurilor la Oceanul Atlantic (San Sebastian-Donostia), pagini de istorie ale trecutului glorios al Spaniei (Covadonga), mici asezari rurale care dau un farmec aparte prin arhitectura (Santillana del Mar), dar si cocheta statiune Comillas – care ne-a fost gazda timp de 7 nopti…toate acestea le-am putut vedea si admira in acest program turistic.

In ultima zi a sederii noastre, inainte de a ne indrepta spre aeroportul din Santander pentru a lua pe inserat avionul cu destinatia “acasa”, am primit o surpriza din partea ghidului nostru, aceea de a vizita Muzeul Altamira, cel care adaposteste si o replica a celebrei grote din apropiere, renumita pentru picturile rupestre care dateaza din  Paleolitic.

Intrata in Patrimoniul Mondial UNESCO in anul 1985, Pestera Altamira este inchisa publicului din cauza problemelor de conservare. Intrarea in grota s-a surpat si a acoperit-o, creand un microclimat propice conservarii picturilor. Dar cand a fost descoperita in 1868 si a fost pusa in circuitul cultural, din cauza aerului care a intrat in interior si a numarului tot mai mare de vizitatori, s-au produs modificari de umiditate si temperatura, fiind decisa inchiderea acesteia. Chiar daca pestera originala este inchisa, studiile arheologice si expertii au facut posibila crearea unei replici a grotei care poate fi vizitata, precum si a Muzeului Altamira care adaposteste o colectie permanenta de obiecte din Altamira si din alte pesteri din imprejurimi. Aceasta reproducere exacta, realizata la scara larga, reconstruieste Altamira asa cum era intre anii 18.000 si 13.000 i.Hr, cand a fost locuita de grupuri de vanatori. Ramasitele vietii de zi cu zi a locuitorilor pesterii se regasesc in zona salii care abunda in colectii mari de fauna, scoici, carbuni si ustensile realizate din piatra. Am ramas fascinati de acoperisul viu colorat cu bizoni, cai, capre si simboluri pictate; in multe cazuri au fost exploatate cu maiestrie contururile naturale ale suprafetelor de roca pentru a adauga lucrarilor o imagine tridimensionala. Celebra este pictura de pe tavanul ce masoara 18 x 9 metri care ne infatiseaza o turma de bizoni in marime naturala.

duminică, 16 aprilie 2023

Sainte-Chapelle – bijuteria gotică din inima Parisului

  

de Livia Mihaela Manzatu

Paris este mereu o idee bună”! De nu ar fi rostit Audrey Hepburn aceste cuvinte, devenite celebre, cu siguranță ele mi-ar fi trecut prin minte când am ales Parisul.

Început de septembrie...o dimineață caldă, senină, cu străzi foarte puțin animate de trecători... Ajung în Île de la Cité, considerată inima culturală, istorică și spirituală a orașului, pregătită să vizitez una dintre cele mai impresionante bijuterii gotice: Sainte-Chapelle, renumită pentru vitraliile sale spectaculoase. Împreună cu  La Conciergerie este unul dintre vechile vestigii ale Palatului Regal din Île de la Cité care se întindea pe locul unde se află acum Palatul de Justiție din Paris.

Construită între 1242 și 1248 la dorința regelui Ludovic al IX-lea al Franței (devenit Saint Louis prin recunoașterea ulterioară ca sfânt de către Biserica Catolică), Sainte-Chapelle a fost destinată adăpostirii prețioaselor relicve creștine, inclusiv Cununa de spini a lui Hristos, achiziționată în 1239 pentru o sumă care depășea cu mult costul de construcție a Capelei însăși. Prin acest gest, Ludovic al IX-lea a adăugat prestigiu Parisului și, implicit, Franței, care, în ochii Europei medievale, a devenit "Noul Ierusalim", și, prin urmare, a doua capitală a creștinismului. Deși deteriorată în

sâmbătă, 15 aprilie 2023

Gherla, perla barocă a României. Locul unde se află singurul tablou de Rubens din Transilvania

de Claudiu Padurean
Unul dintre cele mai frumoase oraşe baroce din această parte a Europei este Gherla. Este vorba de primul oraş sistematizat din România. Odinioară, Gherla purta numele de Armenopolis şi era considerat drept o veritabilă capitală a armenilor din Transilvania.
Centrul vechi al oraşului Gherla a fost proiectat de un arhitect italian angajat de bogaţii negustori şi bancheri armeni stabiliţi în Transilvania sub conducerea episcopului Oxendius Verzelescu. Armenii au acceptat Unirea religioasă cu Biserica Romei şi au devenit protejaţii Habsburgilor. Oraşul lor, denumit Armenopolis, Gherla de azi, a fost construit cu străzi care se intersectează în unghi drept, iar casele masive, pictate în culori vesele şi cu ornamente sculptate în calcar arătau prosperitatea aşezării. Printre cele mai frumoase se numără Casa cu Atlanţi, transformată în Muzeul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla sau palatul în care a locuit cardinalul Iuliu Hossu. Însă cea mai impresionantă clădire este catedrala armeano-catolică, care se înalţă în piaţa dreptunghiulară din centrul oraşului. Este vorba de o biserică dedicată Sfântului Grigore Luminătorul, apostolul naţional al armenilor, cel care a transformat vechea Armenie în primul stat creştin din lume. Într-o capelă laterală a acestei biserici baroce se află singurul tablou de Rubens din Transilvania, pânza intitulată Coborârea de pe Cruce. De altfel, moştenirea culturală armenească este prezentă în centrul vechi al oraşului, deşi armeni au mai rămas puţini în Gherla. ”Armeni mai sunt puţinei. Ei s-au ţinut mai mult de unguri şi şi-au uitat limba”, spune unul dintre localnici.
Tot în centrul oraşului se află şi un parc secular. ”O legendă spune că el a fost amenajat de un arhitect care a creat şi grădinile Palatului Imperial Schonbrunn din Viena şi care a fost închis în penitenciarul Gherla după ce şi-a ucis soţia, într-un acces de gelozie. Patrimoniul construit al oraşului poate reprezenta un punct de plecare pentru un adevărat circuit turistic”, spune Mircea Corăbean, fostul preşedinte al Comisiei de Cultură din Consiliul Local Gherla. În Gherla se mai află şi fostul palat al cancelarului Transilvaniei, episcopul Gheorghe Martinuzzi. După moartea cancelarului, palatul a fost transformat în închisoare, destinaţie pe care şi-o păstrează şi în prezent. În fostele şanţuri de apărare ale palatului, în incinta penitenciarului de azi, se află amenajat şi un muzeu unic, dedicat victimelor comunismului, care poate fi vizitat cu o programare prealabilă.

vineri, 14 aprilie 2023

Celebrele PATIO din Cordoba

de Marian Lisu
O suavă adiere împrăștie parfum diafan de flori de portocal. La trei pași în lateral, lămâii își revarsă mirosul proaspăt în nările scormonitoare de noi descoperiri prin largile curți interioare (Patio) ale vechilor conace sau case cochete înghesuite laolaltă pe străduțele șerpuinde ale vechiului cartier, La Juderia.
Cum să nu pui plusvaloare instantaneelor surprinse împrejurul Mezquitei, în special pe Calleja de las Flores!? Ori pe lângă marile biserici medievale, unde localnicii pioși împodobeau curțile pentru primirea oaspeților de soi, veniți în special în perioadele sărbătorilor care pun accent pe prezența florilor, pentru a crea arhitectura vegetală!?
Prin climatul specific, Andalucia avea perioade lungi cu temperaturi ridicate, populațiile de aici fiind oarecum obligate să-si ridice locuințe în jurul unei fântâni centrale (nu dintre cele forate, ci unele ce aveau apă prin acumulare). De aici apariția unor terase generoase, unde se putea sta la umbra pereților laterali în zilele toride.
Dacă la începutul existenței lor erau construite ca edificii cu destinație precisă (palate, conace, mănăstiri), casele normal gândite pentru traiul uzual vor deveni micul colț de Rai pe care cei care leneveau prelung în zona umbroasă le transformă în grădini în miniatură. Plante cățărătoare ce copiază relieful structurilor, ghivece meșteșugite atârnate în fel și chip, vase decorative ce susțin plante colosale sau simple jardiniere menite să poarte specii diferite, multicolore. Totul este într-o mare de alb dat de varul pereților interiori, care erau de la începuturi gândiți a fi cadrul ideal de a valorifica aranjamentele de orice fel, asemenea ecranului cinematografic ce susține claritatea peliculei. Plante decorative, colorate în tot spectrul paradisiac, laolaltă trandafiri și iasomie, crizanteme și mușcate curgătoare, poziționate tocmai să pună în valoare spațiul, indiferent de dimensiune.
În centrul teraselor stau mândre fântâni arteziene, unele menite să răcorească aerul în zilele toride, altele doar să potolească setea celor ce le trec pragul, spre admirația aranjamentelor și peisajului general creat cu pricepere și sârguință.
Cu timpul, devine un obicei ce se perpetuează din generații, iar anual (în luna mai) se organizează competiții de frumusețe, unde sunt admiși doar vreo 50 de participanți, unii de pe străduțele înguste, alții din micile piețe publice, restul din cochetele conace.
Pentru a înțelege spiritul amenajării Patios, am ales să parcurgem traseul interior Palacio de Viana, un conac făcut acum șase secole, păstrat impecabil. Nu doar interioarele lui sunt o atracție pentru cei curioși să treacă prin poarta timpului preț de secole de-a rândul, ci am pus accent pe percepția senzorială a grădinilor istorico-artistice (declarate monument național), un mix romanic și maur, în care ulterior sunt adăugate elemente baroce sau romantice. Obiceiul islamic completase cultura romană, adăugase edificiilor plante naturale pentru a crea senzația de răcoare, rezultatul fiind o fuziune culturală unică. Marmura, gresia și mozaicul erau preferate pentru execuția podelelor, etajele având deseori balcoane și spații mari pentru circulația aerului, dormitoarele bucurându-se de prezența baldachinelor. Sunt 12 asemenea spații interioare, niciuna neasemănându-se cu alta. Unele au curți distincte înconjurate de coloane, altele au fântâni, iar altele au arteziene. Aflăm rapid secretul diferențelor care dau unicitate: casele apropiate au fost cumpărate pe rând și integrate într-un întreg, fără a modifica definitiv vechile structuri și concepții arhitecturale.
Amurgul ne zorea oarecum pașii ce nu se lăsau purtați prea repede din zonele vaste, unde obiectivul flămând scurta linia orizontului, dar și detalii mărunte în zona limitrofă. Cum ar fi la piscina de gresie, cu arteziene laterale, unde mirosul crinilor la ora scăpătării era oarecum ireal sau la Patio al Arhivei. Ori la Patio de la Madama, acolo unde arhitectura se completa perfect cu peisajul floral, iar prezența statuilor tematice conferea spațiului de relaxare o senzație de întoarcere în timpurile legendelor cu zei și nimfe. Este astfel un exemplu monumental al curților andaluze, căci la Patio del Pozo, la Patio de los Jardineros și la Patio de la Alberca, care aveau inițial rol de grădini deservite de grădinari, iasomia albastră intră în rezonanță cu roșul mușcatelor ținute în ghivece stilizate. În plus, din loc în loc apar și vestigiile unor civilizații spulberate în colbul istoriei (ale vechilor greci sau romanilor imperiali).
Competițiile pentru amenajările din Patios sunt permanente de pe la începutul de secol XX, pe când în spațiile interioare începuseră să se țină spectacole de muzică și dans, acele cluburi de Flamenco, alt patrimoniu imaterial ce se prezintă călătorilor pasionați de tradiții locale unice.