Taormina - statiunea de lux a Siciliei

     de Ioan Laslo

    Nu ai cum sa mergi in Sicilia si sa nu ajungi la Taormina. Asezarea ei, la jumatatea drumului dintre Messina si Catania, intr-o zona naturala mirifica, dar si hotelurile de calitate, fac aceasta locatie ideala pentru orice turist. Accesul este extrem de facil, masina urcand pe serpentine din zona marii (jos, exista o plaja in Golful Mazzaro numai buna pentru a sta la soare si a face o baie in apa limpede precum cristalul) si, dupa ce claxonezi ca sa iti faci facuta prezenta prin curbele sinuoase, ajungi in zona unei autogari, numai buna pentru a parca. De aici e preferabil sa iti continui periplul pe jos, deoarece altfel risti sa pierzi din frumusetea peisajului, din tentatiile numeroaselor magazine, sau cele ale unei bucatarii de neegalat, mai ales cand vine vorba de peste proaspat pescuit din golf. Asezata pe o terasa a coastei opuse muntelui, in panta, ai senzatia ca Taormina s-a "rostogolit dincolo de varf", dupa cum spunea Guy de Maupassant. Iar daca timpul iti va permite sa urci pe Salita Castelo care te duce spre Castelmota, printr-un peisaj mirific, poti vedea superba asezare dintr-o alta perspectiva. Desigur, in departare, se zareste clar, pufaitoarul Etna. Dar cea mai frumoasa poziție o are Teatrul Grecesc, cea mai cunoscuta locatie a zonei, prezent in numeroase opere literare tocmai datorita acestei excelente asezari care permite imbinarea naturii cu arta arhitecturala. Construit in sec. al III-lea i.Hr. si refacut in totalitate de romani, teatrul este un loc excelent pentru a înțelege ce insemna zona.

      Plimbarea trebuie sa continue pe Corso Umberto,

Zanzibar – it’s a kind of magic

de Ovi Madsen

        In capodopera sa, „Cinci săptămâni în balon”, Jules Verne îşi lasă protagoniştii să poposească, preţ de un capitol, pe insula magică Zanzibar! „Sejurul” pe „coasta celor negri” avea să reprezinte o aventură de povestit la stră-strănepoţi (ceea ce bătrânul Jules a şi făcut-o într-un mod magistral) unde fascinaţia pentru peisajele halucinante se contopeşte în fiecare clipă cu atracţia fatală pentru misterul feroce al localnicilor. Plin de suspans şi adrenalină, capitolul poveşteşte, la un moment dat, cum zanzibarezii, ostili din fire faţă de aventurierii care le calcă paradisul terestru, nu ar fi refuzat în meniul lor tribal un antricot de lord!

         Din fericire, la peste două secole de la povestea lui Jules Verne, aceste vremuri sălbatice sunt demult apuse. Azi ţie, turistului european, mai că-ţi vine să-i mănânci pe micii zanzibarezi! Dar nu aşa cum o făceau prea pofticioşii lor strămoşi cu mai fragezii noştri înaintaşi eşuaţi pe insulă, ci doar cu sufletul! Asta pentru că zanzibarezii sunt la fel de paşnici şi prietenoşi precum jamaicanii sau indienii, de pildă. Şi la fel de săraci, din păcate. Iar comparaţia nu e deloc întâmplătoare, întrucât Zanzibar ar putea fi lesne descris drept „Jamaica indiană a Africii”. Contrastul dintre bucuria vieţii şi sărăcia ţării este sfâşâietor.

          Rar ţi-e dat să vezi atâtea zâmbete pe metru-pătrat amestecate cu atâtea focare de mizerie. Este ireal să poţi vedea într-un singur sfert de oră cele mai frumoase plaje din lume şi cele mai murdare locuri din lume! Şi totuşi, pentru cel dornic să descopere magia exotismului, dincolo de trenduri de consum şi de marketing turistic, Zanzibar este într-adevăr o destinaţie de vis.Un vis albastru infinit cu nuanţe de turcoaz, aidoma Oceanului Indian care mângâie ţărmul acestei splendide insule descoperite acum mai bine de 12 secole de arabi şi de persani. „Paradisul snorkelilor&scuba-diverilor” sau „Raiul mirodeniilor” sunt doar două dintre

Afla mai multe dand un click aici !

Ziua Mondiala a Oceanului Planetar

de Paul Drosu

Astazi este "Ziua Mondiala a Oceanului Planetar"!

Ocean pe care omenirea nu prea il respecta, ocean care este punctul final de deversare pentru toate mizeriile si toata poluarea produse de multele miliarde de oameni! 

Si pentru aceasta zi, o imagine din unul dintre cele mai indepartate locuri posibile de Romania, de pe suprafata unui ocean!

DEPARTE…MAI departe…FOARTE departe! Si…ultimul nivel: CEL MAI DEPARTE! 

Polinezia Franceza, Arhipelagul Marquises, mijlocul oceanului Pacific – la 28 de ore de zbor efectiv, fara escale (3 + 12 + 9 + 4, pe calea cea mai scurta ) fata de Romania!  Capatul de linie, la vreo 19.000 de km de Romania…  Caci de aici nu ai cum sa te indepartezi si mai mult de Romania, nu poti decat sa revii catre Romania!  E greu sa gasesti un alt loc pe suprafata Terrei pentru care sa ai nevoie de mai multe ore de zbor efectiv, pentru a ajunge din Romania! Cam tot atatea ore de zbor efectiv sunt din Romania pana la Polul Sud…Si e neconcludent sa spui "capatul Pamantului", fara a

Rechinii in Polinezia Franceza

de Paul Drosu

     Daca cineva ar vrea sa se testeze cat este de bărbat (sau "bărbată" :D - I.L.Caragiale!), una dintre modalitati ar fi cea din poza de mai jos: sa stea fata in fata cu STAPANII oceanelor – RECHINII, fara a fi protejat in vreun fel! Sunt curajos, nu?... Glumeam..ha, ha, :D nu va ingrijorati prea tare pentru mine, caci nu ne-am pus vietile in pericol, deoarece cei vreo 6 rechini care apar numai in poza (de fapt, erau mai multi in jurul nostru) sunt rechini "pointe-noire" (punct-negru, dupa culoarea neagra specifica din varful aripioarei dorsale), rechini care, IN PRINCIPIU :D :D , sunt aproape inofensivi pentru oameni. Sa nu credeti ce se arata prin filme ca "Falci"… practic doar vreo cateva specii de rechini sunt, efectiv, periculoase pentru om: Marele-Alb, rechinul taur si rechinul tigru (ultimul mai putin periculos). Bineinteles ca se pot intampla accidente (si chiar se mai intampla, din cand in cand, peste tot in apele tropicale din lume) si cu restul de specii, ca si, in general, cu orice fel de animal salbatic… In Polinezia Franceza nu se intalnesc primele 2 specii, cele mai periculoase si se intalneste doar extrem de rar a treia specie, mai putin periculoasa – rechinul tigru. In rest, ca

Jurnal de Calatorie - Egipt(6)

de Ciprian Napradean

Astăzi am început ziua în forță, făcând o plimbare cu vaporașul pe Nil. Am vizitat Insula Elefantină, Insula Kitchenar și un sat tradițional nubian. In drum spre acest sat am găsit o parcare de cămile, astfel ne-am continuat călătoria călare. Am încercat de nenumarate ori să pun cămila la pământ...dar nu am reușit. A încercat și ea să mă răstoarne, dar m-am tinut scai!!!!După acest moment am vizitat cariera de andezit din Assuan, unde se află obeliscul neterminat a lui Hashepsut. Dacă ar fi fost finalizat era cel mai mare din lume(42 m). Am vizitat de asemenea și Barajul de la Assuan, în spatele căruia se află lacul Nasser, numele fiindu-i dat de președintele Gamal Nasser, în timpul căruia a fost construit.

În încheierea zilei am vizitat un atelier de producere a papirusului, care este monopol de stat. Acesta se produce doar în: Assuan, Luxor, Cairo și Alexandria. În final ne îndreptăm spre gară, pentru a

Berlin - orasul cu muzee splendide

de Ioan Laslo

      Daca ajungi la Berlin, inevitabil ajungi si pe "Insula Muzeelor". Iar daca ai atins acest punct nu ai cum  sa ramai indiferent la atata valoare prezenta intr-un spatiu atat de concentrat. Fie ca esti pasionat de arta antica, fie ca iubesti modernitatea, ai de unde alege. Eu nu am rezistat tentatiei de a face o vizita amanuntita la Muzeul Pergamon, iar instantaneele surprinse acolo au aproape pretentia de a "cartografia" locul. Incepand cu Poarta Zeitei Ishtar si continuand cu sutele de artefacte de valoare inestimabila... totul mi-a luat vreo cinci ore bune. Castigate insa, nu "pierdute" cum mi-a "sugerat" un amic iubitor de "exterioare". Iar daca nu este destul, Altes Museum din apropiere poate completa "distractia". Eu va doresc vizita placuta si sper ca instantaneele montate mai sus sa va convinga!

"CONCORDE - UNICUL"

de Paul Drosu

De multe ori, prin drumurile mele prin aeroportul Charles de Gaulle (CDG) din Paris trec pe langa aceasta imagine – un CONCORDE in "carne si oase". Si, de fiecare data, aceasta imagine mi-aduce aminte ca am inca visuri neimplinite (ceea ce nu e chiar un lucru rau), iar unul dintre ele este zborul cu acest avion, la viteza mai mare decat viteza sunetului. Cu viteze mai mari decat cea a sunetului sper ca voi apuca sa zbor in aceasta viata, dar, din pacate, cu Concorde nu voi mai putea zbura vreodata, deoarece, din 2003, a incetat zborurile. Si aceasta, in principal din cauza celui mai stupid accident de avion de care am auzit vreodata si cred ca singurul accident a carui cauza nu a tinut nici de avion, acesta neavand nici un defect sau problema si nici de piloti, acestia pilotand avionul ireprosabil, pana, vai, in ultima clipa… Cauza, de fapt un cumul incredibil de mai multe cauze, a fost strict exterioara, independenta de avion si piloti si a contribuit 95% la sfarsitul zborurilor acestui fenomenal avion de