Sunt adeptul acestui tip de turism intitulat „Slow Tourism” un turism similar cu turismul alternativ (adică diferit de ceea ce majoritatea turiştilor preferă astăzi - turismul de masă). Este un nou model cultural şi comportamental denumit „slow” (adică lent). Este o călătorie desfăşurată pe cont propriu, într-un ritm lent, care uneori poate dura doar câteva zile. Este o călătorie prin care doresc să observ obiceiurile, să consum produse eno-gastronomice locale, să merg la spa, să fac excursii pe jos sau cu bicicleta pe distanțe scurte sau mai lungi, să vizitez locuri în care, în mod organizat nu poţi ajunge, având libertate deplină asupra programului, fără a depinde de ghizi. Astfel, pot observa mult mai bine cultura, tradiţiile şi obiceiurile locale. Aşa mi-am organizat călătoriile în ţară sau în străinătate în ultimii 8 ani, fie cu automobilul personal, trenul, avionul sau avion/automobil închiriat.
Pentru acest tip de turism este nevoie de o pregătire detaliată, de la alegerea datei, a traseului, a spaţiilor de cazare, până la obiectivele pe care dorim să le vizităm. Nu este uşor să planifici un
circuit în Europa cu autoturismul personal timp de 14 zile, prin 11 ţări. Eu pot spune că am reuşit acest lucru în 2015, fapt care m-a motivat să repet această experienţă an de an, evident în alte țări sau regiuni. De ce este nevoie în planificarea unui „Slow Tourism”? De cunoştinţe de geografie, experienţă şi pasiune în şofat, dorinţa de cunoaştere, capacitatea de a optimiza distanțele parcurse, de a alege cele mai bune trasee sau rute/companii aeriene, de cunoştinţe de cultură generală. Nu le ştim pe toate, dar printr-o bună documentare asupra locurilor pe care le vom vizita, vom avea parte de un sejur de neuitat.
Aşa am procedat şi în anul 2019, când m-am hotărât să vizitez Asia Centrală, împreună cu sotia mea, mai precis oraşul Astana (Nur-Sultan) noua capitală a Kazahstanului. Nur-Sultan (nume anterioare: Akmolinsk, 1832–1961; Țelinograd, 1961–1992; Akmola, 1992–1998; Astana, 1998–2019) este capitala Kazahstanului începând cu 10 decembrie 1997. Populația orașului pe 1 februarie 2013 era 780 880 de locuitori. În 23 martie 2019, capitala Kazahstanului, Astana, a primit numele Nursultan/Nur-Sultan, în onoarea președintelui Nursultan Nazarbaev. Este un oraș modern, din toate punctele de vedere, fiind supranumit Dubaiul Asiei Centrale. Bulevarde largi, cu multă verdeață, cartiere demne de secolul XXI, un nivel de trai influențat de resursele bogate de petrol, ordine, disciplină și o populație amestecată (cazaci și caucazieni). Faptul că arhitecți renumiți ai lumii au venit aici să-și pună imaginația la încercare denotă deschiderea conducerii statului spre lumea occidentală, chiar dacă suntem într-o regiune preponderent musulmană, ex spaţiu sovietic. Din anul 1997 orașul a crescut de câteva ori, întreg centrul său fiind planificat și construit de la zero, ceea ce-l transformă într-o experiență turistică interesantă. Este un oraș creat după principiile contemporane, nu dezvoltat pe ce direcții s-a putut de-a lungul secolelor.
Sosirea mea și a soției la Astana, ne-a adus aminte de perioada comunistă. Polițiști cu uniforme similare milițienilor români din perioada comunistă: declarații pe care le-am completat la vamă, care au fost verificate și ștampilate de autoritățile vamale, reprezentând viza de ședere. Am fost fotografiați, iar amprentele digitale au fost scanate. După trecerea de filtre am fost așteptați în aeroport de reprezentantul agenției care închiriază autovehicule. Mi-a prezentat mașina după care am plecat spre locul de cazare. Faptul că orașul a fost aproape în întregime planificat de la început s-a văzut și după ce am ieșit din aeroport. Drumul până în centru arată cam așa: câțiva kilometri de șosea în linie dreaptă, apoi un viraj la dreapta în dreptul Centrului Spațial Național și apoi alți kilometri în linie perfect dreaptă. Pe marginea șoselei erau ridicați pilonii care vor susține linia de metrou suspendat ce va lega aeroportul de oraș. După ce am ajuns în oraș, am observat o combinație de monumente, turnuri, grădini, zgârie-nori și clădiri.
Am fost cazați prin booking.com într-un hotel cochet aflat în apropierea unui mall în formă de iurtă, Khan Shatyr care poate părea mic în fotografii, dar înăuntru are vreo 5 niveluri de magazine, iar la cel superior un parc de distracții cu tot cu o plajă artificială și tobogane acvatice.
Poate că vă întrebați de unde atâția bani într-o țară ce s-a rupt din URSS, în 1991. Simplu, Kazahstan are rezerve uriașe de petrol și gaze naturale, ceea ce i-a transformat în cea mai mare economie a Asiei Centrale. Sunt pe locul doi în lume ca rezerve de uraniu, dar și crom, zinc și plumb. Nur-Sultan merită vizitat cu siguranță vara când temperatura este de peste 30 de grade. Iarna bat vânturi care aduc un ger ce coboară temperatura până la -35 de grade Celsius.
Centrul orașului, cu toate aceste clădiri de văzut, ceva restaurante cu specific local (am încercat specialitățile din carne de cal) și chiar terase cu specific german, plus centre comerciale, parcuri și tot felul de muzee și clădiri, are cam 5 km dintr-un capăt în altul, potrivit pentru o vizită de două-trei zile. Prețurile sunt foarte bune, totul fiind mai ieftin decât în România. O bere la o terasă costă 1 euro și un pic în moneda locală, o porție de mâncare cam 5-6 euro, iar suvenirurile (fac tot felul de obiecte din piele sau blană, ceramică ș.a.m.d.) sunt foarte accesibile pentru europeni și pot fi suplimentar negociate în jos. Un pachet de țigări costă cam 4 lei acolo, iar benzina este 1,50 lei/litru. Oamenii sunt prietenoși. Nu prea vorbesc engleza, ci limba lor și rusa, dar până la urmă te poți înțelege cu ei. Magazinele de obicei au POS, dar micii comercianți nu. Din fericire, schimburile valutare pe la ghișeele băncilor nu au comisioane mari. Kazahii au trăsături asemănătoare cu chinezii și mongolii sunt predominant musulmani, dar care beau alcool fără probleme.
Ce se poate observa în oraș?
Palatul Prezidențial, înconjurat de un parc, aflat pe malul râului ce străbate orașul,
Moscheea Khazrat Sultan este cea mai mare din Asia Centrală și foarte frumoasă în interior:
Palatul Păcii și Prosperității:
Sediul KazMunayGas, compania de stat kazahă pentru petrol și gaz:
Turnul Bayterek este un alt obiectiv. Se poate urca în globul auriu de sus, de unde se vede frumos orașul:
Emerald Towers sunt cele mai înalte clădiri din Astana (210 metri, vreo 55 de etaje). Northern Lights Towers, blocuri de apartamente:
Nu puteam omite o călătorie în apropierea capitalei prin satele stepa kazahă. Toate șoselele care leagă Astana de celelalte localități sunt păzite de militari și de poliție prin puncte de trecere în care ești monitorizat și obligat să treci cu maxim 30km/h. În apropierea capitalei se află un memorial al victimelor comunismului.
Muzeul Memorial Alzhir este situat la 40 km în afara orașului. Pentru a afla mai multe despre istoria întunecată a Kazahstanului, Alzhir a fost cel mai mare lagăr de concentrare din URSS pentru soțiile „trădătorilor patriei”. Acolo am înțeles modul în care oamenii au trăit, au muncit și au supraviețuit în lagărele de concentrare sovietice, infamul „Gulag”.
La final, am făcut o plimbare prin satele din apropierea capitalei, asemănătoare cu cele din România, aflate în plin proces de modernizare a infrastructurii.
 |
| Cimitir musulman la marginea unui sat |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu