Muntele care fumega

de Paul Drosu

 Apropierea, intr-o zi superba (rara pentru aceste locuri), cu vant patagonez "usurel", de doar vreo 70 km/h, de tabara de baza a unui munte celebru si ucigas, de la capatul lumii, din mijlocul Patagoniei argentiniene: "EL CHALTEN" (sau "FITZ ROY"), care, la cei "doar" 3405 metri ai sai, se inalta cu peste 2.500 de metri deasupra noastra….

In spatele lui, catre vest, este o imensa calota de gheata - Hielo Patagónico Sur (Campul de gheata Patagonez sudic), al doilea (si foarte aproape ca suprafata) dupa Kluane National Park din Alaska, cel mai mare camp de gheata continua din zone non-polare de pe Pamant. Iar in spatele acestei imense calote de gheata se afla Pacificul cel nesfarsit si vanturile lui fantastice, neoprite de nimic pe mii si mii de kilometri!

EL CHALTEN ("Muntele care fumega", in limba tehuelche, a indienilor nativi), cunoscut si sub numele de FITZ ROY - Patagonia, Argentina, este cel mai salbatic si mai greu de escaladat munte din cele 2 Americi..."Sfantul Graal" al oricarui alpinist avansat si "Perla" Patagoniei. Caci numai alpinistii cu o tehnica impecabila, cu o vointa uriasa si cu o doza substantiala de...noroc pot avea sanse cat de cat rezonabile de cucerire a acestui varf de granit... Iar acesti alpinisti sunt extrem de putini, din moment ce poti sa ii numeri pe degetele de la o mana pe aceia ce reusesc, intr-un an, aceasta ascensiune, chiar pe cel mai "usor" traseu.

Inca de la prima ascensiune, uluitoare pentru acele vremuri, din 1952, a legendarilor alpinisti francezi Lionel Terray si Guido Magnone, au fost accidente fatale – alpinistul francez Jacques POINCENOT, care s-a inecat in Rio FitzRoy si cu al carui nume a fost numit fantasticul perete, escaladat de abia in 1962, din stanga lui Fitz Roy, cu 400 de metri mai mic decat acesta... La fel si in cea de a doua ascensiune, petrecuta peste...13 ani (!), in 1965. Dificultatile tehnice extreme si conditiile meteo la fel de extreme, intre care vanturile patagoneze cu viteze de uragan, care au smuls, efectiv, alpinistii din perete (si vorbim de "vara"), fac ca acest varf sa fie in topul mondial al celor mai greu de cucerit varfuri montane de pe Pamant! Si, un alt motiv pentru MANDRIA mea de a fi roman, este ca, acum 6 ani, acest varf a fost cucerit si de primii 2 alpinisti romani, Aurel Sălăşan şi Alin Petru Stana!!!

Un exemplu despre cat de demential este acest munte: in anii '50, o expeditie argentiniana a inregistrat in valea lui Rio Electrico (una din vaile de la poalele muntelui), la NIVELUL SOLULUI (deci NU pe munte) zile cu vant a carui viteza era CONSTANTA de 100 km/h, cu rafale de 180 km/h! Si asta, repet, fara ca macar sa fi apucat sa urce un metru pe munte… Va dati seama cum poate sa bata vantul pe varful din imagine, de 3405 metri altitudine, aflat la circa 2500-2600 de metri diferenta de nivel deasupra noastra? Si va dati seama cat de IMENS este peretele din fata noastra, care, numai el, are, totusi, circa 2000 de metri diferenta de nivel?

P.S. Diferenta de nivel dintre varful din stanga, Cerro Poincenot si cel principal, Cerro Fitz Roy, este de circa 400 de metri. Iar diferenta intre Fitz Roy si varful din extrema stanga a imaginii, care ajunge doar pana la jumatatea lui Fitz Roy - Aguja Saint Exupery este de aproape 1.000 de metri!!! Iar celebrul El Capitan din Yosemite Valley are tot circa 1000 de metri diferenta de nivel… Deci, numai peretele din imagine, al varfului principal CERRO FITZ ROY este de aproximativ 2 ori mai inalt decat El Capitan…