8 lucruri care imi plac la Barcelona

de Anca Stefana 

Nicio altă perioadă din an nu intensifică mai tare dorul de ducă decât vara. Nicicând parcă nu-ți dorești mai tare să împachetezi totul într-un rucsac și să fugi într-o vacanță. Cele mai frumoase veri sunt cele trăite departe de casă, în căutarea soarelui care luminează noi locuri, noi mări și noi perspective.

M-am gândit mult la Barcelona, în ultimul timp, pentru că mă leagă de acest oraș 3 veri frumoase și prima vacanță dincolo de România.

Barcelona este cel mai vesel și mai colorat oraș pe care l-am văzut, e optimistă, simplă și deschisă. Nu-i lipsește nimic - are mare, port, arhitectură frumoasă, istorie și mult din ”nebunia” lui Gaudi.

Ce-ți va plăcea la nebunie în Barcelona?

1. Prima și prima dată când vezi Sagrada Familia. E o senzație care nu poate fi descrisă, o priveliște care îți taie efectiv respirația. Deși te apropii de ea, din ce în ce mai mult, deși știi că ești aproape, o vezi doar la ultimul pas, în ultima clipă, dintr-o dată, brusc, în toată măreția ei.
   
2. Plimbarea prin Parcul Guell. Curcubeul de culori, vederea panoramică a Barcelonei, mozaicul de ceramică și căsuțele ce par de ”turtă dulce”.
   
3. Mirosul de ”mare și sare” pe măsură ce cobori spre Arc de Triomf. Arborii de cocos, papagalii și atmosfera de vară autentică, oarecum exotică.

4. Cele două piețe care leagă orașul. Placa de Catalunya- centrul propriu zis și locul din care poți pleca spre orice obiectiv și Placa Espanya - un fel de centru cultural cu acces la Palatul Național de Artă al Cataluniei și cu vedere la Fântâna Magică din față, de văzut mai ales pe timp de noapte.

5. Paella servită, în
   

Malta veche este, in primul rand, Mdina!

 de Madalina Dumitrache

     Pe sfarsit de vara, am calatorit spre cea mai sudica insula a Europei, Malta, fara prea mult entuziasm sau mari asteptari, deoarece nu ma documentasem si nu stiam mai nimic despre aceasta tara. Odata ajunsa aici, am simtit din primele clipe ca ma aflu pe un alt continent si anume, cel african – un sentiment nou, interesant.

Printre obiectivele turistice, era inclusa si cetatea Mdina – vechea capitala, in varsta de cateva mii de ani,  construita de fenicieni, ce are nu mai mult de 300 de locuitori si numai cateva automobile ce apartin localnicilor – ca si particularitate, acestea fiind inlocuite cu succes de calesti, care asigura plimbarea prin oras. La Mdina se ajunge, trecand prin orasul Rabat, in care, nu datorita denumirii, am avut

Hameln – orașul poveștilor cu final neașteptat

        de Marian Lisu

  Hameln este orașul poveștilor cu final neașteptat, locul unde magia face casă bună cu istoria.

Nu pierdem mult timp în zonele moderne și dăm fuga pe ,,Insulă”, de fapt secțiunea ce se scaldă de Weser în lateral, dar se înconjoară cu apa mică a Hamel-ului, ca într-o centură ce ține acolo medievalul.

    Clădirile sunt...ce să zic, vă las să vă faceți singuri o păraere, chair dacă instantaneele sunt doar o fracție minoră. Lume luminată, căci cei ce vin iau urma poveștii, transformându-se în detectivi de ocazie pentru câteva ceasuri.

       Șoarecii din pietrele străzilor duc spre reperele amintite în povestea cea mai cunoscută și tradusă internațional în 35 de limbi – Pied Piper din Hameln. În Muzeul orașului sunt de toate, pentru toți. Cei care iubesc istoria au parte de obiecte medievale, arme sau scrieri de secole, cei cu arheologia de vestigiile antichității sau preistoriei, cei atrași de istoria naturală de resturi de mamuți, rinoceri sau alte vietăți ciudate. Dar atracția o deține legenda, chiar a fost nevoie de o clădire din vecini să extindă spațiile expoziționale, atașând o pasarelă suspendată.

        Piața Bisericii Sf. Nicolae e locul curei de soare, platoul fiind aglomerat de gură-cască ce aruncă priviri în toate direcțiile. Și au ce să vadă, clădirile fiind o altă poveste frumoasă, cu arhitectură de astă dată.

Castelul Nababului de la Busteni

de Valentin Oanta

      Bușteni, mică localitate montană, potrivită pentru o vizită în timpurile acestea, se prezintă că o stațiune liniștită și încărcată de istorie.

    Interesant punct de interes este castelul Cantacuzino, de o mare valoare arhitecturală. A fost construit în 1911 de Grigore Cantacuzino, zis Nababul, fost primar al Bucureștiului și prim ministru al României în două rânduri. Porecla Nababul i se trage de la averea sa impresionată. Nu a fost un personaj îmbogățit peste noapte, ci se bucura de o stirpe nobilă provenind din vestita ramură princiară a Cantacuzinilor, descendentă din voievozii români.

    Stilul castelului este neoromânesc, construcția fiind realizată din piatră și cărămidă. Din păcate, trebuie să menționez că încăperile sale sunt lipsite aproape în totalitate de mobilier. Acesta a

Dom-ul din Koln si magicele momente de respiro...

     

 de Mircea Poeana

    Cand ajung in Koln primul drum il fac in piata catedralei.

Ma opresc la cativa pasi de grupul de acordeonisti care vorbesc ruseste.

Canonul in re major al lui Pachelbel pare a rasuna din sute de tuburi ale unor orgi eterice.

Privesc degetele uneori inghetate de ploaie si de vant si lucratura lor migaloasa pe clape mi se pare un spectacol fabulos.

Putin mai incolo, doi violonisti tineri replasmuiesc baladele care te conduc aerian in Secret Garden.

O muzica straveche venita de pe meleagurile celtice.

Mai fac cativa pasi.

Kambala Solo Djembe se cheama "toba", asa imi spune percutionistul venit de pe coastele Africii de Vest.

Ritmuri aproape de netalmacit in intelegerea mea europeana si cu toate astea magnetice.

Il salut pe amicul meu si las incet cativa banuti in palaria lui multicolora.

Ma indrept spre caldura Americii Latine, acolo, nu departe de Cafeneaua Merzenich.

Intr-o mana cu o gogoasa cu gem (Berliner...) si in alta cu espresso-ul cel de toate zilele dansez economic pe ritmuri de Cumbia, Joropo si El Vals Criollo.

Habar nu aveam eu de numele astea inainte de a schimba cateva vorbe cu magicienii din Columbia, Venezuela si Peru.

Gata, momentele de respiro au luat sfarsit.

Ma intorc repede in fata Domului.

"Hello, Sir, how is it going? Life is bombastik, isn't it?..."