de Mircea Poeana
joi, 26 noiembrie 2020
Emotie la Palatului Auersperg: concertul Wiener Residenzorchester
de Mircea Poeana
Balcicul inimilor noastre
de Elena Trifan
Balcic este un oraş situat pe coasta Mării Negre, în Bulgaria, la o distanţă de 43 de kilometri de Varna şi 304 kilometri de Bucureşti. Valurile istoriei au făcut ca din 1913, în urma Celui de-al Doilea Război Balcanic şi până în 1940, când a fost semnat Tratatul de la Craiova, să aparţină de Regatul României. Auzisem despre el numai în romanul „Pânza de păianjen” al Cellei Serghi şi în romanul „Ioana” de Anton Holban şi îl văzusem numai în tablourile pictorilor români. Un documentar TV vizionat prin anul 2005 m-a făcut însă să mă îndrăgostesc de el. De atunci mi-am dorit să îl vizitez, dar mereu intervenea altceva şi vizita se tot amâna. Exercita asupra mea un fel de miraj şi cu cât citeam mai mult despre el sau mi se povestea, cu atât îmi doream mai mult să îl văd în realitate. Devenise un fel de Meccă cerească sau un fel de far spre care ţinteau să ajungă personajele Virginiei Woolf. Imaginile erau şterse, eu îmi doream un Balcic real pe care să îl am viu în faţa ochilor, să îi descopăr farmecul, în care să mă cufund.
Am vizitat grădinile şi castelul prima data in 2014. Am făcut o plimbare pe străzile oraşului, ceea ce mi-a incitat şi mai mult dorinţa de a-l cunoaşte în profunzime. Am revenit la începutul lunii septembrie, când timpul mi-a permis o mai bună cunoaştere a acestuia.
Pentru realizarea complexului de la Balcic regina Maria a îmbinat bogăţia minţii sale şi propria creativitate cu priceperea unor persoan apropiate, constructori şi grădinari pricepuţi precum: pictorul român Alexandru Satmary, arhitectul român de origine turcă Emil Güneş, Gaetan Denize, secretarul ei particular, Eugen Zwiedineck, aghiotantul şi secretarul particular al acesteia, grădinarul Jules Jannin, grădinarul şi administratorul elveţian de origine evreiască Carol Gutman, arhitecţii italieni Augustino şi Amerigo. Lucrările au fost executate de firmele italiene: Fabro Agostino (antreprenor de lucrări publice) şi Giovanni Tomasini (lucrări în mozaic, ciment, asfalt).
Seria marilor muzee europene: Muzeul de Arheologie din Madrid
de Marian Lisu
La Madrid, la doi pași de Piața lui Columb, în imenul edificiu al Bibliotecii și Arhivelor, și-a făcut loc cu cinste Muzeul Național de Arheologie. Ipotetic vorbind, nu doar al Spaniei, căci deține și colecții de mumii egiptene sau artă din Grecia veche. Destăinuim un mic secret, deseori folosim o stratagemă care ajută la derularea colecțiilor foto-video - să nu începem îngrozind privitorul direct cu scheleți sau țeste ale primilor bipezi... urcăm cu liftul la ultimul nivel, după care ușurel la coborât scări (după admirarea colecțiilor diverse), astfel că ne întoarcem ușor în timp, nu brusc - cum se organizează muzeul cronologic.
The Merseyside Maritime Museum din Liverpool
de Marian Lisu
The Merseyside Maritime Museum in Liverpool, with the International Slavery Museums
miercuri, 25 noiembrie 2020
10 LUCRURI PE CARE NU LE STIAI DESPRE MACCHU PICCHU
- Desi acest oras nu a fost niciodata “pierdut” se spune ca primul occidental care l-a “descoperit” a fost Hiram Bingham, un englez aflat de multi ani in cautarea orasului Inca Vilcabamba. Cand Bingham a ajuns la Macchu Picchu aici locuiau cateva familii care cultivau terasele lasate de stramosii lor. Bingham a pretins ca nu a gasit nimic important dar s-a intors destul de repede in America unde si-a cumarat ulterior functia de senator. Nu se stie cu ce bani.
- Multi dintre ghizii si porterii care insotesc turistii pe celebrul Inca Trail dorm cu o oglinda sau cu un obiect stralucitor sub ei. Ei cred ca aceste obiecte indeparteaza spiritele care ar putea iesi din pamant pentru a-i ataca. Porterii si ghizii au relatat de multe ori cum s-au simtit trasi afara din corturi in plina noapte de catre spiritele pamantului.
- Una din regulile ciudate de la Macchu Picchu este aceea ca
Afla mai multe, accesand http://www.hai-cu-butterfly.com/10-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-macchu-picchu/