luni, 10 ianuarie 2022

Grand Place Bruxelles

de Ioan Laslo
    Principal loc de intalnire al celor care viziteaza Bruxelles, Piata Mare masoara 110 pe 68 m. , este marginita de cladiri extrem de spectaculoase, precum Primaria, casele diferitelor bresle de odinioara sau Casa Regala si se afla in Patrimoniul UNESCO.
      In tot al doilea an, in luna august, piata devine locul in care peste un milion de begonii colorate sunt intinse in diverse forme , formand un covor de peste 1800 metri patrati. Initiata in 1971, traditia acestui covor, care atrage numerosi turisti, s-a pastrat pana in zilele noastre. Din pacate, eu nu am avut sansa de a prinde pe viu acest eveniment. Am considerat insa ca e bine sa filmez atmosfera din piata din ziua in care am trecut pe acolo. Filmuletul care a rezultat, facut cu o umila camera foto, vi-l prezint mai jos: 

duminică, 9 ianuarie 2022

Lectia de anatomie


 de Mircea Poeana

Inceput de secol XVII in Olanda. Un borfas este executat pentru furt. Un anonim si o fapta anonima. Cadavrul este disecat la lectia de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp. Nimic spectaculos. Un tanar de 26 de ani, abia sosit la Amsterdam, imortalizeaza scena oarecum macabra pe panza. Iar borfasul isi afla nemurirea in mod paradoxal.

Rembradt - Lectia de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp - 1632.

sâmbătă, 8 ianuarie 2022

Praga și alchimia


de Raluca Sofian
Nu poți părăsi Praga fără sa-i testezi dimensiunea magica! Exista de pilda, un tur ușor funebru la ceas de seara cu un ghid-personaj, echipat adecvat. Sau poți intensifica chimia (pe care banuiesc ca nu puțini o simt vizavi de acest oraș) deschizând porți …alchimice. Printre zecile de turnuri pragheze unul e deturnat spre astfel de mistere. Interesant e ca s-a reușit, pe un subiect care frizeaza in unele viziuni comerciale penibilul, la un acord cu impact. E și multă punere in scena da, dar și un calup informativ pasionant provenit se pare din înaltele sferele locale universitare. Expoziția e interactivă, ghidul un orator talentat, iar punctul forte e podul din capatul unui turn. Turnul casei Faust. Vrei 60 de trepte dispuse in spirala te apropie de experiența ideală. Puțin umor, ceva ironie, curiozități, personaje cu antet si tuturora atasat câte-un prospect :))
Povestea zice ca te afli in turnul unde preț de trei ani (ai secolului XVI) faimosul Edward Kelly si ar fi ascuns laboratorul de alchimie. Dar urmele trecerii sale sunt, aviz amatorilor!, peste tot in oraș.
Prima dintre încăperile de sub acoperiș joaca roluri diverse: biblioteca, depozit si sala de asteptare. Nu i de mirare deci ca in aceasta anticamera dai de Rudolf II, John Dee, si…William Shakespeare.(Scriitura The Tempest are de-a face, iar in lectura cărții stau toate răspunsurile eficace).
Cat despre laboratorul propriu-zis —peisaj extins cu date efervescent reliefate despre “rutele” alchimice de interes: homunculus, mediumuri, viziuni cu îngeri, piatra filosofală, transformarea metalelor de talie inferioară in aur.
PS Gratie acceleratorului de particole partea asta s-a întâmplat, dar aurul obținut e nițel radioactiv și nu poate fi extras

Bali - un loc al relaxarii


de Robert Toma
-Bună ziua! Pașaportul și biletul , vă rog!
Așa avea să înceapă una dintre cele mai memorabile perioade din viata mea, una care mi-a schimbat radical percepția despre cum se desfășoară lucrurile în alte colțuri ale planetei. Drept răsplată a finalizării cu succes a gimnaziului, am primit cadou o vacanță pe o insula exotică, în Indonezia, alături de familia mea.
Câteva lucruri pe care ar trebui să le știți, dacă aveți ocazia să descoperiți insula: este situată în Oceanul Indian, capitala sa este Denpasar, limba oficială este bahasa indonesia , cel mai înalt munte este Agung (3140 m).
Zborul a fost unul lung, a durat aproximativ nouă ore. Grație avionului enorm și confortabil am avut parte de o experiență plăcută. Serviciile au fost excelente, am fost încântat de promptitudinea angajaților, cât și de felurile de mâncare diversificate, având la dispoziție un meniu ce conținea trei feluri principale diferite, din care îți puteai alege. Cea mai mare parte din timp, am dormit, iar când nu făceam acest lucru, mă uitam la un film, scaunul avionului fiind echipat cu un televizor.
Ajuns la aeroportul din Bali, am fost întâmpinat de șoferul nostru, o figură calmă, mereu zâmbitoare, ce emana o energie pozitivă si o modestie de nedescris. Acesta ne-a dus să mâncam, fiind infometați după atâtea ore de zbor. Pentru că era întuneric , nu am putut observa împrejurimile, însă restaurantul la care ne-am oprit era foarte primitor , deschis și destul de tradițional, acoperișul era facut din paie si era plin de bambuși care ieșeau din pământ. Mâncarea a fost una delicioasă, bine aromată cu tot felul de sosuri specifice.
Pot spune că toată excursia a fost o adevarată experiență culinară. De asemenea , cazarea a fost foarte ieftină, raportată la ce a oferit , am stat într-o casă tradițională, asa-numitele bungalow-uri. Un lucru neobișnuit sau terifiant pentru alții este că in fiecare seară pe pereții si pe acoperișul din paie se cățărau șopârle inofensive.
Primele patru zile le-am petrecut pe partea de insulă cu jungla, urmând ca următoarele patru să stăm la plajă. Orașul în care am stat – Ubud – putea fi asemănat cu satele din țara noastră, din zonele izolate. Săracia este principalul factor predominant, însă comportamentul oamenilor era în antiteză, toate persoanele întâlnite erau modeste si zâmbitoare de fiecare dată. În prima zi, am vizitat Sanctuarul Maimuțelor, un loc în mijlocul junglei unde maimuțele se plimbau și se cățărau în toți copacii, alături de oameni, neexistand o barieră în interacțiunea dintre cele două specii, deși pot spune că maimuțele sunt destul de agresive si foarte hoțomane, turiștii sunt adesea sfătuiti să își lase toate bunurile personale acasă. Următoarele două zile le-am petrecut vizitând magnificele temple ce inconjoară insula. Toate sunt diferite și nu pot fi asemănate cu ceva cunoscut. Arhitectura lor este una specifică, plină de turnulețe și detalii. Preferatul meu este Templul Apei, un lucru care mi-a atras atentia este numărul mare de localnici care se îmbăiază in apele ce îl înconjoară. Ei recurg la acest comportament periodic, crezând că astfel se purifică de păcate. În ultima zi petrecută în junglă, am vizitat Casa Elefanților, un loc asemănător cu cel al maimuțelor, însă aici erau prezenți îngrijitori, iar elefanții erau dresați. Partea mea preferată a zilei a fost când am mers călare pe elefant, o senzație unică.
Dacă aș putea sa repet călătoria în Bali, aș face-o cu siguranță, a fost o experientă unică, culturală, culinară și relaxantă.


vineri, 7 ianuarie 2022

Vara in sudul Patagoniei


 de Paul Drosu

Față in față (sau, ma rog, spate in față) cu GHETARUL PIUS XI – Chile. In niste conditii meteo incredibil de bune pentru aceasta zona a lumii!
Postez aceasta imagine nu pentru a-mi arata privirea inteligenta, hi, hi…, ci pentru a va arata ce inseamna "vara" in sudul Patagoniei si ce fel de imbracaminte trebuie folosita pentru protejarea de "caldura" verii. Atunci cand te afli adanc printre fiordurile sudice chiliene, langa ghetarul PIUS XI, cel mai mare ghetar din America de Sud si cel mai lung ghetar din emisfera sudica, in afara Antarcticii – 66 km lungime si 1300 km2 suprafata. Si, in plus, lucru uimitor in zilele noastre, un ghetar care…CRESTE, in loc sa se retraga, un ghetar care isi mareste suprafata, cum mai sunt doar cativa ghetari in lume, printre care vreo 2 in Alaska. Iar lungimea acestui urias ghetar se apropie foarte mult si chiar depaseste lungimile record ale ghetarilor din Himalaya si Karakorum – de exemplu celebrul ghetar Baltoro, de-a lungul caruia se insira cateva varfuri de peste 8.000 de metri (printre care si al 2-lea varf al lumii – "ucigasul" K2 (Chogori)), are doar 63 de km lungime… Numai ca ghetarul din imagine, Pius XI este, practic, la nivelul marii, nu la cateva mii de metri altitudine, la racoare.
In spate se vad Anzii inzapeziti si imensa calota de gheata din care acest ghetar face parte - Hielo Patagónico Sur (Campul de gheata Patagonez sudic), al doilea (si foarte aproape ca suprafata) dupa Kluane National Park din Alaska), cel mai mare camp de gheata continua din zone non-polare de pe Pamant. Ceva mai la nord este Hielo Patagónico Norte (Campul de gheata Patagonez nordic), care, odata, facea corp comun cu Hielo Patagónico Sur si, astfel, cele 2 Campuri de Gheata sunt mult mai mari ca cel din Alaska! Iar in spatele acestei imense calote de gheata se afla celebrele si cele mai greu de escaladat varfuri montane din cele 2 Americi - El Chalten (Fitz Roy) si Cerro Torre!
La acest ghetar, Pius XI, se ajunge extrem de greu, accesul fiind posibil numai dinspre oceanul Pacific, dupa vreo 2 zile de mers cu vaporul si in cazul in care conditiile meteo o permit, ceea ce se intampla destul de rar, printre altele si din cauza faptului ca in aceste zone ploua, pe aceasta planeta, la nivelul oceanului, cele mai multe zile dintr-un an, cum am mai spus eu. Accesul nostru s-a decis in ultima secunda, intr-o fereastra nesperata de vreme cat de cat buna...in sensul dat in Patagonia notiunii de "vreme buna"...