de Marian Lisu
Despre The National Gallery, imensa colecție de artă din zona Trafalgar Square sunt puține lucruri de spus. De fapt, se pot scrie pagini întregi, dar de ce să vă enumăr seria Marilor Maeștii când aici sunt aproape toți, ca dealtfel și granzii flamanzi, celebrii germani și evident - englezii de pe-aici. Fondat în 1824, a devenit (ca mai toate marile muzee londoneze) un pol al cunoașterii și educației tinerei generații, cu acces gratuit pe multele paliere.
Minuțios organizat, muzeul este structurat pe genuri, pe stiluri și uneori pe autori. Cert că se joacă suav cu sentimentele umane, trecând prin diversele stări, în special în zona religioasă, căci te poartă prin scene dătătoare de speranță – Buna Vestire, Nașterea, Fecioara cu Pruncul – toate în ipostaze diverse și transpuse prin filtrul imaginativ al fiecărui creator de frumos, dar și spre agonie - căci sunt multe lucrări care transfigurează prin transmiterea durerii și deznădejdii, de la sacrificiu și plângerea Domnului.
Cum totul sta în balanța ce înclină când spre sacru, ba spre profan, mai interesante par cele cu petrecerile date de zei, căci sparg oarecum tiparele impuse de instituțiile de forță și credință ale Medievalului.
Surprind și scenele de la curțile regale sau imperiale, secvențe din viața burgurilor, al aglomerației urbane din zonele piețelor centrale, ale activităților portuare sau vivacitatea unor orașe celebre în epocă.
Asta cu atât mai mult cu cât ele reprezintă practic ,,fotografiile” momentelor creației lor, nealterate de vreme sau vremuri.
Sunt săli dedicate portetelor caselor dinastice, căci evident sunt sponsorii ce-și permiteau artiști de curte, dar o mare valoare o au autoportretele, căci așa îi putem cunoaște și privi în ochi pe făuritorii perfecțiunii.
Din miile de opere am făcut o mică selecție, tot pe principiul ,, e frumos ce-mi place mie”, dar sper să vă încânte și să vă stârnească interesul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu