Mezquita: Moscheia-Catedrală

de Marian Lisu

Punctul focal, inima pulsândă a splendidei Cordoba este Mezquita – Moscheia-Catedrală cum greu se poate cuprinde în cuvinte, căci este de o frumusețe ireală.

Edificiul inițial, moscheea, este ctitoria lui Abd Ar-Rahman, cel care-i făcuse pe mauri stăpânii Andaluziei, pe la începuturi de secol VIII.

Piatra de temelie se pune la 784, dar îi trebuiesc vreo două veacuri să termine adaosul de frumos, iar importanța colosală era dată și de faptul că deținea moaștele lui Mohamed și un Coran de pe la începuturile religiei lor, deci devine rapid loc de pelerinaj musulman.

Deși acum nu mai are grandoarea inițială nu este dificil să ne-o imaginăm aievea, căci și elementele de ,,noutate” – adaosurile creștine sunt vechi de vreo șapte secole (prima capelă).

Palatul emirului se conecta direct cu marea moschee, mai târziu creștinii îl transformă în sediu episcopal. Mixul de stiluri ne evocă o veritabilă istorie a artei, căci nu avem aici doar splendoarea califală ci o multitudine de alte curente europene – elenistice, gotice, renascentiste, baroce.

Curtea interioară păstrează și acum vechile fântâni, înconjurate și acum de palmieri și portocali, pe care o asimilăm unei oaze de sănătate fizică înaintea celei spirituale interioare. Coloanele fără de număr din perioada califatului susțin arcadele-potcoavă ce trimit privitorul la o imagine nesfârșită de palmieri, cremul pietrei în mixaj cu roșul-cărămiziu al arcadelor trimițând la ideea paradisului.

Sunt materiale nobile, recâștigate preponderent din desființarea marilor temple romane, dar și din resturile bisericii vizigote a Sf. Vincent, care erau încă aici la cucerirea maură. Emirul era tolerant cu religiile universale, motiv numai bun ca și acum să admirăm mozaicurile creștine de la începuturile noii religii europene.

Cupola se gândise sub forma unui cort musulman la scară majoră , la construcție fiind folosite grinzi de lemn intercalate, sculptate cu modele geometrice. Modelul ales era similar celor din Damasc sau Ierusalim.

În oglinda istoriei, asemenea Sf. Sofia - perla creștină a Bizanțului, se ajunge ca marea moschee sa devina Catedrală creștină, iar la distanță de mai bine de două secole se începe construcția anexelor – Capela Regală, naosul gotic sau turnul-clopotniță apărând în peisaj.

Pereții cei noi devin spațiu vital exprimării catolice – frescele aparțin unor pictori de seamă, epoca spaniolă aducând plusvaloare prin claritatea și coloritul personajelor, mai cu seamă prin bogăția detailistică.

Sculptorii își aduc consistentul aport, dar nu sunt mai prejos argintarii sau aurarii, ce lasă posterității opere inspitraționale.

Uneori simți că frumosul te copleșește la propriu, în special când ajungi în zona spațiului corului. Geniul creator, indiferent de religia sau perioada de exprimare, reprezintă factorul determinant ce pune în valoare bijuteria arhitecturală. Schimbul de valori, perpetuarea formelor arhitecturale excepționale fără a distruge precedentul ci asimilând elementele altor culturi, desăvârșirea artistică, bogăția elementelor, prezența aici a etapelor distincte ale istoriei lumii – sunt cu toate elementele definitorii ale declarării monumentului ca bun patrimonial universal.

Actualul turn-clopotniță –Campanario, păstrează în corpul său vechiul minaret – Aljama. Chemarea muezinulu pentru musulmani se înlocuise cu dangătul clopotelor liturgice. Ușile au forme diferite, echipate deseori cu personaje mitologice, altele cu scene ale evoluției spirituale – de la Arcul Binecuvântării până la Poarta Iertării.

Privită ca un ansamblu Mezquita e practic un manual de istorie andaluză – sunt laolată resturi din perioada episcopală creștină de secol VI, construcția clădirii inițiale din vremea lui Abderraman I și extensiile în succesiune din perioada urmașilor, până când cel de-al III-lea se proclamă calif (929), cât și elementele ulterioare medievale, de după stăpânirea regilor catolici.

O altă parte de însemnătate pentru cunoașterea medievală a minunatului oraș sunt cele opt biserici vechi: Santa Marina, San Pedro, San Francisco, San Lorenzo, San Augustin, San Andreas, Santiago Apostol și Carmen de Puerta Nueva, cele cunoscute ca aflate generic în categoria Templele Fernandinas. Unele sunt atât de mari că nu le pot cuprinde obiectivul în integralitate, au porți masive cu arcade grele, interioarele uneori austere, răcoroase. Sunt animate de agitația credincioșilor care le trec pragul până la supraplin, cor însoțit de orgă, slujbele fiind o adevărată încântare. Nu doar edificiile în sine sunt o atracție pentru pasionații arhitecturii medievale, căci unele sunt construite sub forma unor fortărețe, imediat după Reconquista.

 

Lacul Belis, o destinatie interesanta

de Claudiu Padurean

Zona lacurilor de acumulare din Munţii Apuseni îi atrage tot mai mult pe turişti, atât pe cei români, cât şi pe cei străini. Lacul Beliş este o destinaţie preferată de cei care doresc să se doresc să se relaxeze, dar şi de cei care iubesc excursiile pe jos, cu bicicletele sau cu maşinile.

În jurul lacului Beliş - Fântânele au apărut zeci de pensiuni. Unele dintre ele funcţionează chiar pe malul lacului, iar altele în satele din apropiere. Specialiştii în turism se aşteaptă ca investiţiile în acest domeniu să crească şi mai mult în viitor, pentru că a sporit semnificativ numărul oaspeţilor din străinătate. Această tendinţă este confirmată de Gabriela Rădoi, a cărei familie deţine o pensiune în Beliş. În general, turiştii străini preferă circuitele de mai multe zile. Ei se relaxează, dar fac şi excursii în împrejurimi, spune preşedintele Asociaţiei Pelaghia, care promovează turismul în Ţara Moţilor, Viorel Pleşa. Ultimii ani au adus creşteri constante şi consistente ale numărului de turişti în judeţul Cluj. Unii merg, de exemplu, la Salina Turda, care este cel mai vizitat obiectiv turistic din România. Alţii vin pentru marile festivaluri precum Untold, Electric Castle sau TIFF. De asemenea, creşte foarte rapid şi turismul rural, care pune în valoare frumuseţea Carpaţilor Occidentali.

Opera Garnier – capodopera arhitecturală a Parisului

de Livia Mihaela Manzatu

Motto:

„Închide ochii și lasă muzica să te elibereze”

(Fantoma de la Operă)

Paris…! O nouă zi însorită la început de septembrie, numai bună pentru a descoperi și alte minunății ale acestui oraș. După vizita la Sainte-Chapelle am ales Opera Garnier, o adevărată capodoperă a arhitecturii teatrale a secolului al XIX-lea. 

Situată în Arondismentul 9, în Piața Operei, aproape de stația de metrou Opera (liniile 3, 7 și 8), clădirea - al treisprezecelea teatru care găzduiește Opera din Paris de la fondarea sa de către Ludovic al XIV-lea în anul 1669 - a devenit cunoscută sub numele de Palatul Garnier, în semn de recunoaștere a opulenței sale extraordinare datorată tânărului arhitect Charles Garnier. Îmbinând într-un

Riviera Ligurica : San Remo

de Nuti Iancu

      Asezat in partea de nord vest a Italiei ,cam la 60 de km de Menton ,cel mai apropiat oras din Franta si la 100 km de Genova, orasul e cuibarit intr-un golf,intre munte si mare ,protejat de Capo Nero si Capo Verde si constituie una dintre cele mai populare statiuni de pe Riviera Ligurica..

     Cazarea a fost bunicica, intr-un hotel de 4 *asezat pe o esplanada ,nu departe de faleza....cand ma trezeam dimineata vedeam Marea Ligurica si palmierii de pe Corso Imperiatrice si de pe faleza ce se  despicau maiestuosi  in fata ochilor nostri incarcand imaginea cu o  nota aparte  de frumusete . Vegetatia este luxurianta ,iar clima placuta,calda - mediteraneeana..Faleza de mozaic colorat era chiar superba ,iar diversitatea culorilor mi-a placut tare mult .Trotuarele erau  o broderie de flori ..doar  strada era un pic mai  galagioasa si  cu un trafic aglomerat de motorete si scutere ...prima zi a fost mai neconfortabil,dupa aceea am inceput sa ma obisnuiesc .Mi-a placut mult Corso Imperiatrice ,un bulevard lung de promenada constr in 1869- 1871... fata eleganta ,cosmopolita a orsului .Acest bulevard mi s-a parut ca te poarta in timp si ca are o frumusete aparte...  pe aici se spune ca se plimbau nobilii rusi si chiar imparateasa Sissi.Am luat-o la pas..,am admirat palmierii pe care tarina Rusiei Maria Alexandrova i-a donat orasului ,dupa o vacanta de iarna de neuitat la San Remo in 1874.

     Vizibila din bulevard e Biserica Rusa (Chiessa Russa Ortodossa) cu

Balcic - sufletul Reginei Maria

de Ioan Laslo

   Litoralul bulgaresc este deja de multa vreme o atractie pentru romani. Aflat extrem de aproape de noi, el constituie o tentatie, mai ales daca ai norocul sa rezervi un sejur intr-un hotel de calitate. De la ultramultumiti pana la dezamagiti profund, turistii romani care calca pe la Albena, Nisipurile de Aur, sau Sf. Constantin si Elena, isi rup uneori cateva ore de plaja pentru a vizita castelul construit pentru Regina Maria la Balcik. Balikchik vine din cumana si insemna "oras mic", apelativ care se potriveste perfect localitatii. Iar castelul de vacanta al reginei, unde se spune ca ea se simtea cel mai bine pe vremea cand Cadrilaterul era in granitele Romaniei, poate fi si el denumit cu acet apelativ. Iar, daca obisnuiti cu Pelesul (cu totul altceva!), cladirea nu o sa va impresioneze in mod deosebit, atunci gradinile o vor face in mod sigur! Colectia de cactusi de aici este impresionanta.

        "Cuibul Linistit" al reginei (careia e clar ca i-a ramas sufletul acolo, desi inima i-a fost readusa in tara) este pazit de un minaret care ii confera eleganta. Interiorul insa este extrem, de modest, cu peretii varuiti in alb. In interior s-au pastrat obiecte originale din perioada interbelica (dulapuri frumos sculptate, scaune, oglinzi,un superb semineu si baia de marmura). Afara insa, privirea este incantata: avem de a face cu o gradina botanica, cu numeroase plante exotice, un adevarat unicat! Nu trebuie sa ratati serele! Cu o harta luata de la intrare o sa puteti zabovi ore intregi aici, daca timpul va permite! Intrarea pe domeniul Balcik costa 10 leva (aprox. 5 euro).