Manastirea Poblet din Catalunia

de Marian Lisu

Printre razele unui blând soare hibernal și bătând drumuri nu prea umblate de cei care nu-s de prin partea locului (o vale înconjurată de Munții Prades), accesăm acum o minunăție emblematică în sfera monumentelor catalane. O primă întrebare ne bântuie gândurile la vederea măiastrelor edificii –e palat, castel, e oare sediu al puterii monarhice medievale, păstrate prezentului în plină glorie arhitecturală?!

Nimic nu sugerează de la distanță că ne aflăm pe pământ de sacralitate, căci spiritualitatea se împletește aici cu goticul cistercienilor, care încă deservesc mănăstirea, ținând aprinsă flacăra credinței, la capetele încoronate ce dorm somn greu sub albul alabastru dur, amplasat cum nu se mai găsește altundeva.

E astfel necropolă regală, căci cei de pe-aici o știu drept Panteonul Regal al confederației Catalano-Aragoneze. De pe la jumătatea secolului al XII-lea începuse zidirea, inițial în stil romanic, închinarea fiind făcută Sfintei Fecioare. Ceea ce începuse ca zonă dedicată cultului se dezvoltă succesiv secolele ce urmează, locul devenind reședință regală, palat de forță, dar și complex militar de temut.

Ducele Barcelonei dorise abația și ca loc de refugiu în caz de primejdie, de unde și arhitectura tipic militară a zidurilor defensive, în sistem integrat, ca și modelul porților monumentale (cea a Regelui sau cea de Aur). Doar zona claustrului te duce imediat în zona sacrului, căci modelul imensului spațiu mărginit de coloane ce susțin arcadele goticului timpuriu sunt unele tipice unei mănăstiri din zona spaniolă.

Timpul lasă răni adânci, căci mute din dependințe au trebuit refăcute sau restaurate, iar cele care au supraviețuit impecabl trecerii vremiurilor stau mărturie a frumuseții arhitecturale - splendidul altar sculptat în marmură albă (capodopera maestrului Damia Forment), imensele sarcofage suspendate astfel încât poți trece pe sub acestea în părțile laterale, ori frumoasele arce sau colonade, de o rară geometrie, ce tinde spre perfecțiune.

Secolul al XVI-lea e unul de răstriște - mănăstirea fiind jefuită în timpul Războiului Religios Spaniol, când o mare parte din bogăția și arta de aici e distrusă pe vecie, iar trei veacuri după e o altă tragedie pentru edificiu - guvernul spaniol îl vinde, iar noii proprietari văduvesc temeinic patrimoniul inestimabil. Retrocedarea către Ordinului Cistercian (1940) o repune pe harta rutelor mănăstirilor regale, ca simbol al istoriei și culturii catalane.

Arhitectura sa romanică grandioasă ne întâmpină la nivelele superioare, unde sălile regale troneazăînaltul, colidoarele au coloanele zvelte, cu linii simple, iar arcadele gotice din zona basilicii copletează peisajul general, conferind mănăstirii o prezență maiestuoasă. Varietatea stilurilor e completată de elemente renascentiste și baroce, tocmai această combinație dau farmecul aparte edificiilor, recunoașterea UNESCO având în vedere acest aspect, alături de importanța istorică și religioasă pe care o deține acesta.

Accesăm alene spațiile interioare anexe – curtea mare cu fântâna arteziană, bucătăria cu parte din inventarul original, sala de mese, cea capitulară, salonul și biblioteca, trapeza și reflectoriul, iar apoi facem o trecere în revistă a zidurilor fortificate, ce completează în lateralele fațada bisericii abației.

Mormintele regale îi înfățișează în scupturi de marmură pe regii și reginele locului - regii Alfonso al II-lea, Peter al IV-lea, James I, Alfonso al V-lea, Martin ( dinpreună cu Maria de Luna), John al II-lea ( alături de a sa aleasă Eleanor de Albuquerque), la picioarele lor veghind simbolurile de forță – leii. Cei ineresați vor găsi chiar cavaleri cruciați, înfățișați în piatra dură cu sabia lungă și armura completă, dar și înalți prelați ce și-au câștigat dreptul de a fi alături de cei ce au condus destinele țării lor.

La etaj se află și Muzeul mănăstirii, loc de neratat fie și numai pentru scara de piatră pe care o urci ajutându-te de o balustradă lucrată în fier forjat în forma unui dragon înfiorător. Spațiul expune privitorului multe artefacte, cărți rare, podoabe și obiecte destinate cultului, pictură și sculptură în tematică.

Campo dei Miracoli, cu celebrul Turn Inclinat din Pisa

 

de Ioan Laslo

Stilul arabesque, cu coloane complicat sculptate, care se sprijina pe arcade inalte si inguste caracterizeaza toate cele patru obiective de pe Campo dei Miracoli din Pisa. Celebrul turn inclinat, initiat in 1173, Duomo, finalizata si sfintita de Papa Gelasius al II-lea inca din 1118, cel mai mare Baptisteriu din Italia (ianugurat la 1153) si Campo Santo (Cimitirul Monumental), considerat de unii cel mai frumos din lume sunt fiecare dintre ele un obiectiv arhitectural de prima mana, dar constituie un tot unitar de neegalat in acelasi timp. Complexul este inconjurat de un zid medieval din caramida rosie. Se stie ca Pisa a avut multi dusmani (cei mai cunoscuti dintre ei fiind vecinii de la Florenta!), dar, desi orasul a fost atacat de multe ori, zona aceasta a ramas mereu neatinsa. Crezul locamnicilor este ca e protejata de Divinitate. De aici si numele complexului. 

Am sa atasez niste filmari facute in zona, insotite de un comentariu live, pentru mai multe amanunte. Filmarea exterioara a celor patru edificii este insotita de una de interior in Duomo. Sper sa va faca placere si sa vizitam impreuna locatia, ea fiind introdusa in excursia Italia D Amore , descrisa pe larg, daca dati un click pe albastru.

Poznan in ritm de polca

de Ioan Laslo

Am gasit o filmare din prima mea vizita la Poznan si m-am amuzat de comentariul pe care l-am facut atunci. Ajunsesem ca turist, in plina pandemie in Polonia si eram socat de multimea polonezilor adunati in Piata Centrala a Orasului Vechi (Stary Rynek). Ce nu stiam atunci este ca, la ora 12, acest lucru este firesc, deoarece cantecul de trompeta este punctul culminant al unui eveniment care se desfasoara zilnic. Atunci, cele doua capre aflate sub ceas amintesc de o legenda conform careia acestea au atras atentia printr-o confruntare asupra unui incendiu care ar fi putut distruge intreaga asezare. Intre timp, ghidand de mai multe ori Polonia in ritm de polca, unul dintre cele mai frumoase circuite ale Agentiei de turism Christian Tour, am avut ocazia sa asist des la acest moment care este ca un magnet pentru turistii aflati in Poznan.

Dar, dincolo de cladirea Ratusz (vechea primarie construita in stil renascentist in secolul al XVII-lea, dar cu numeroase adaugiri si refaceri in urma unor incendii), piata aceasta patrata cu o latura de aproximativ 140 m are multe alte obiective turistice splendide. Cele patru fantani (m-a impresionat cea a lui Neptun!), numeroasele statui (splendida statuia lui Ioan Nepomuc, chiar daca acesta este legat mai mult de Praga prin viata, dar mai ales moartea sa!) si intreg lantul de palate cu ornamente policrome superbe (multe dintre ele sunt astazi muzee) constituie tot atatea atractii turistice splendide. Cum o atractie in sine constituie zi Zamek (care dateaza doar de la inceputul secolului al XX-lea, fiind proiectat de arhitectul Albert Speer si a fost transformat de nemti in resedinta pentru kaiser). Astazi este un centru cultural. Mai adaugam o multitudine de biserici baroce, fiecare in sine o tentatie si avem imaginea unui oras care constituie o surpriza placuta pentru oricine il viziteaza.

Revenind in Stary Rynek, nu ai cum sa ratezi restaurantele locale, cu meniuri imbietoare, unde bucataria de influenta germana este la ea acasa. Iar, daca sunteti in viteza, nu ratati celebri cartofi cu cas, deliciosi aici, sau o ciocolata calda! Iar de aici calatoria poate continua spre Wroclaw, un alt oras fabulos al lesilor.

Zubizuri - minunea lui Calatrava de la Bilbao

 

de Ioan Laslo

Bilbao este orasul in care geniul lui Calatrava trebuia sa fie prezent. Avea toate ingredientele pentru asta: industrializare, gust pentru futurism, administratie care se tine de un program de dezvoltare sustenabila, finantele necesare pentru a sustine proiecte pretentioase, dar valoroase. Astfel, podul se adauga altor creatii renumite ale arhitectului din Valencia: Auditoriul din Tenerife, Orasul Artelor si Stiintelor, Turnul de Comunicatii Montjuic din Barcelona, Palatul Congreselor din Oviedo, Pudul Alamillo din Sevilla, Gara Oriente din Lisabona, Turning Torso din Malmo, Podul Constitutiei din Venetia, sau Podul Femeilor din Buernos Aires.

Proiectat in 1990, Puente del Campo Volantin, alintat de localnici Zubizuri (Podul Alb) a fost construit intre 1994-1997 si a devenit unul dintre reperele orasului. Pasarela pietonala cu zona de calcare transparenta (sticla translucida) leaga cele doua maluri ale Nervionului si a ajuns loc de promenada foarte rapid. Poate si datorita faptului ca lega zona hotelurilor de Muzeul Guggenheim, devenit principalul punct de atractie turistica din oras. De altfel podul a fost inaugurat cu cateva luni inaintea muzeului. Are o inaltime de 15m, o lungime de 75m si o latime care variaza intre 6,5m si 7,5m. Lucrarea este flancata de cate 39 de cabluri de otel pe fiecare parte, atasate la cate un interval de 1,8 m. Lemnul si otelul alb (albul ar reprezenta renasterea, innoirea) au fost folosite ca materiale, iar designul repetitiv ofera o adevarata incantare vizuala. Zona de sustinere seamana cu coloana vertebrala a unui peste. De altfel, zona unde a fost amplasat este ideala pentru sedintele foto.

Controversele au aparut in momentul in care foarte multi localnici au alunecat pe pod. Se pare ca materialul folosit nu a luat in calcul clima extrem de umeda din zona. Primaria orasului a luat atunci decizia de a monta un covor antiderapant, care au obturat vizibilitatea spre rau. Mai mult, s-a luat decizia taierii uneia dintre barele podului pentru a lega Turnurile Isozaki din apropiere. A fost momentul in care Santiago Calatrava a actionat in instanta administratia orasului si, la final, a obtinut o despagubire financiara consistenta, instanta considerand ca au fost incalcate drepturile morale ale arhitectului.

Putem vedea impreuna orasul Bilbao, inclusiv Zubizuri, daca va inscrieti pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei ! Cum? Dati un click pe numele sau!

Vizitam Pompei sau Herculanum?

 

de Ciprian Napradean

Azi am descoperit masina timpului și ne-am intors in ziua fatidica de 24 august 79 i.Hr., în Pompei și Herculaneum. Doua orașe romane pe care Vezuviul le-a trimis in istorie. Întâmplarea a făcut ca înainte de a ajunge la Herculaneum sa o luam în direcție greșită și sa ajungem la muzeul de istorie. Tot raul spre bine! Aici am vazut cele mai multe fresce și obiecte din vechiul Pompei. In situl arheologic din fostul oraș roman au rămas puține lucruri in picioare. Vulcanul s-a manifestat extrem exploziv aici, distrugand nivelurile superioare ale clădirilor. De asemenea, faptul ca stratul de lava și cenușă a fost relativ subtire, a făcut din Pompei o prada ușoară pentru vânătorii de comori. Orașul Herculaneum a avut o soarta ușor diferita. Locuințele sunt mult mai bine conservate decât la Pompei. Pe de o parte stratul de cenușă a fost de 2-3 ori mai mare, ceea ce l-a ascuns de mana hoților, iar pe de alta aici nu a căzut acea ploaie de pietre, ca la Pompei. Se pare chiar ca orașul a fost funcțional câteva luni bune după dispariția primului. În concluzie, dacă ajungeți la Napoli și doriti sa vizitați un singur sit din cele două, va recomand Herculaneum. Chiar dacă e mai mic, iar mare parte a fostului oraș e încă nedescoperita, locul e mult mai spectaculos.