Intru in biserica oriunde ma aflu.
La Vidin, la Belgrad, la Budapesta, in Wurzburg, in Wertheim, in Koln...
Dar am locuri unde de fiecare data mi se pare ca vibratia e mai speciala, ca trairea e mai intensa.
Asa ca ori de cate ori sunt in inima Vienei, neaparat pasesc peste pragul Bisericii Sfantului Petru.
Este arhitectura baroca, poate, care ma atrage atat de mult.
E ambianta speciala din templul acesta, ridicat la inceput de veac XVIII, de catre maestrul Johann Lukas von Hildebrandt, "inginerul militar" al Printului Eugen de Savoya.
Johann Lukas von Hildebrandt, care s-a dovedit si un arhitect de geniu, dupa ce a creat si Palatul Schwarzenberg, Palatul Belvedere si gratiosul Schloss Hof, unul dintre locurile preferate ale Mariei Theresa, la granita cu Slovacia de astazi.
Este si aerul majestuos al fiecarui detaliu, inspirat de Basilica Papale di San Pietro de la Vatican.
Fac cativa pasi si spun o rugaciune.
Privesc chipul martirului Jan Nepomucký, cel inecat in Vltava din porunca Regelui Boemiei, Wenceslaus IV, pentru ca nu a vrut sa incalce taina confesiunii.
Cati martiri are pe constiinta biserica?
Cine i-a numarat?...
Aproape mi se pare paradoxal sa ma rog intr-un loc unde plange de secole un om care si-a pierdut viata tocmai pentru ca nu a vrut sa pacatuiasca.
Tainice sunt caile istoriei!
Mai tainice decat cele ale Domnului...
Imi mai fac o cruce si apoi ies in tumultul strazii.
Un cal alb trece pe langa mine, inhamat la un fiakru elegant.
Vizitiul isi ridica usor melonul si imi zambeste.
Ii zambesc si eu si apoi imi zambesc senin in sine.
"Mi-am facut cruce ca ortodocsii, pentru ca sunt ortodox..."
Mare si plin de iubire e Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu