Sa vorbim despre Kiev - "Libertatea este religia noastră!"

de Ciprian Napradean

Pe 16 Iulie 2017 aterizam pentru prima data la Kiev. Ne-am cazat cu sotia la un hotel dragut de pe malul Niprului si am iesit la plimbare. In Poshtova Square, pe malul fluviului, oamenii dansau si fumau narghilele. In nicio capitala europeana nu mai vazusem oameni atat de relaxati si frumoși. M-am așezat la o terasa, mi-am luat o bere nefiltrată, și-am studiat lumea. Îi spuneam soției că ma simt ca in ”mitul pesterii” lui Platon, ca nebunul care a iesit la soare si se minunează de ce vede.

Cred că în Sophia Square, dar nu sunt sigur, am facut aceasta poză. Pe o clădire trona sloganul: ”Libertatea este religia noastră”. Oamenii astia iși iubesc tara, libertatea si valorile europene, cum o fac putini . Poporul acesta care acum luptă pentru viața lui si a noastra sunt precum locuitorii Atenei antice care se luptau acum 2500 de ani cu cel mai mare imperiu al acelor vremuri, Imperiul Persan. Atenienii atunci, la fel ca ucrainenii acum, luptau pentru libertate lor. Luptau impotriva tiraniei si pentru apararea democratiei. Vechii greci inventaseră democratia, aceasta formă imperfectă pe care o hulim multi. Avem dreptul să o blamăm, dar să nu uităm că în tiranie ai voie doar sa aplauzi. Am trăit vremea în care tata asculta pe ascuns radio Europa liberă și-și scrâșnea nervi-n măsele, iar în public vorbea ce trebuia. I s-a spus că dacă vrea să mănânce pâine comunistă, să-și vadă de treaba lui (Asta e dintr-un episod al studenției sale, pe care n-am să-l dezvolt aici). Am trăit vremea în care eram terorizati sa spunem altceva decât gândim. Nu vreau ca fiul meu să mai trăiască într-o astfel de lume. Pentru libertatea lui sunt dispus sa-mi dau viata. Si da! LIBERTATEA ESTE UNICA MEA RELIGIE.

Vila D'Este din Tivoli

de Ioan Laslo

       Inca din cele mai vechi timpuri, dealurile domoale de la Tivoli au fost o tentatie pentru cei care voiau sa evadeze din inghesuita Roma. Imparati si poeti, oameni de arta si nobili si-au facut aici vile de vacanta si un obicei din a se retrage departe de tumultul orasului. 

        Astazi, turistii sunt atrasi de frumusetile zonei si vara (mai ales)  profita de racoarea gradinilor Vilei D'Este, de frumusetea antica a Vilei Hadriana sau de peisajele extraordinare din gradinile Vilei Gregoriana (recomandata mai ales tinerilor iubitori de natura si cu picioare senatoase). Am incercat sa filmez cateva instantanee din Gradinile Vilei D'Este, insotite de un succint comentariu, pe acordurile baroce de la celebra fântână (un organist susține concerte la ore anunțate la întrare). Al doilea filmuleț ne introduce în interiorul vilei, acolo unde frescele ne taie respiratia:

Canal D'Amour, locul care face dragostea vesnica!

 de Ioan Laslo
       Canal D'Amour este locul de pe insula Corfu cel mai cautat de tinerii indragostiti. De ce? Grecii spun ca, daca inoti de mana cu partenerul/partenera prin canal, perechea va ramane una indestructibila. Eu nu am aici partenera de viata, dar o sa incerc sa inot de mana cu o localnica, poate mi-o schimb! (iubire, e o gluma nevinovata, doar stii asta! :) ). Trecand peste glume, locatia este intr-adevar extrem de romantica si ar cam trebui sa va grabiti sa profitati de ea, deoarece se spune ca, in cativa zeci de ani, sunt sanse minime ca locul sa nu devina o amintire, stancile urmand sa se prabuseasca datorita eroziunii apei. Suna chiar interesant : dragostea vesnica, dar locatia nu e perena! De obicei era invers,nu? :) 

      Sidari inseamna insa si altceva inafara de Canal D'Amour. Statiunea e 

 

micuta, dar plina de cluburi, taverne cochete si locuri de cazare relativ ieftine. Englezii , francezii si nemtii mai putin pretentiosi o prefera pentru peisaj si tentatiile prezente. Au nopti albe si zile linistite pe o plaja cu nisip foarte fin (raritate in Corfu) si o intrare in mare lina de tot. De aceea statiunea este excelenta si pentru familiile cu copii. Iar daca aveti pretentii mai ridicate, exista si cateva hoteluri mai selecte, cu servicii all inclusive (sa nu va asteptati vreodata la greci sa aveti all inclusiv de calitatea celui din Turcia - doar turcii au inventat genul acesta de servicii si l-au dus la gradul de arta). In apropiere se afla capitala administrativa a nordului insulei, Acharavi, asa ca sunteti aproape si de serviciile de extrema urgenta, banci, hipermarket sau medic. Convenabil, nu?  Vara e lunga! Iar sezonul tine pana la 1 octombrie.

Istanbul - dragoste la prima vedere

de Livia Mihaela Manzatu

Motto: „Călătorim nu pentru a fugi de viață, ci pentru ca viața să nu ne scape”(Anonim)

    Cele mai frumoase lucruri în viață se întâmplă atunci când te aștepți cel mai puțin. Fie că este vorba de o iubire nouă sau de o călătorie neplanificată, viața are mereu motive să te surprindă. Dar ce se întâmplă atunci când, pe neașteptate, ai ocazia să vizitezi, chiar și în vreme de pandemie, unul dintre cele mai mari și mai frumoase orașe din câte există? Accepți! Iată-mă din nou la drum, către o destinație nouă.

Istanbul a fost dragoste la prima vedere. Primul impact vizual a fost copleșitor la intrarea dinspre Edirne în această metropolă. Clădiri impresionante de birouri și blocuri de

Musee de la Ville de Bruxelles

de Marian Lisu

Musee de la Ville de Bruxelles, din splendidul edificiu numit Maison du Roi, aflat in Grande Place este bun de văzut chiar numai pentru a admira neo-goticul împins spre culmea creației, la limita Renascentismului timpuriu – scări colosale, vitralii mai ceva ca ale marilor catedrale, obiecte de mobilier unicat și multiple colecții de artă, sub multe forme de manifestare (pictură, sculptură, tapiserie, porțelanuri, hărți și machete etc.).

Vorbim aici despre alaiul unei nunți flamande, ne punem măști (nu d-astea medicale) și ne-nțolim ca Arlequin, apoi tânjim către normalitate, căci după ploaie vine soare, doar c-așa e viața – te ridică și te-așează.

Jan Brueghel cu „Cortegiul nunții” ne duce la începururi de secol XVII, dar nu vă minunați, căci mirele și tovarășii săi par la fel de nefericiți ca cei de-acum când iau drumul bisericii pentru pirostrii.

E ca o scenă de război, căci oștile stau față-n față, de fapt în laterale – cea a