miercuri, 1 martie 2023

Sfanta Sofia - un simbol

 

de Daniel Stefan

Acest monument al Istanbulului, de o rara frumusete a epocii bizantine a fost construit intre anii 532 – 537, in timpul domniei Imparatului Iustinian, de catre doi arhitecti din Asia Minor, Anthemios din Tralles si Isidor din Milet, si refacuta in perioada 558–562. In aceasta perioada de 5 ani de zile au muncit la ridicarea monumentului 10.000 de oameni, iar la inaugurarea lui, Imparatul Iustinian, care a si comandat constructia catedralei a exclamat : "O, Solomon, te-am intrecut!". Prin acest monument Imparatul Iustinian a vrut sa demonstreze perfectiunea creatiei artei bizantine. La inceput Sf. Sofia a fost o catedrala ortodoxa, si ca orice monument bizantin, este plin de aur si purpura, culori ce definesc pregnant stilul bizantin. Sf. Sofia devine in timpul asediului otoman asupra Constantinopolului ultimul refugiu al populatiei crestine din cetate. Cuceritorul Mahomed al II–lea, constient de valoarea inestimabila a monumentului a interzis distrugerea si pradarea lui. Trecand peste acest ordin al sultanului, un ostas a incercat totusi sa distruga pavimentul de aur, dar sultanul insusi l-a ucis pe loc, si inmuindu-si palma in sangele lui a marcat pe perete, dreptul sau exclusiv de a dispune de acest monument. Semnul se vede si astazi innegrit de trecerea vremii. Dupa cucerirea sa de catre sultanul Mohamed al II–lea, Sf. Sofia a fost transformata in moschee prin construirea a patru minarete in cele patru colturi ale cladirii. Moscheea a fost transformata apoi in muzeu ce nu trebuie ocolit sub nici o forma de nici un trecator prin Istanbul. Acum din ordinul dat de Presedintele Erdogan, Muzeul este transformat la loc in Moschee. Vizitarea sa se face dupa regulile de vizitare ale oricarei moschei.

Istanbul si Palatul Topkapi

de Daniel Stefan

Istanbulul este si in prezent unul dintre cele mai mari centre comerciale ale lumii, un oras cu o populatie de circa 15 milioane de locuitori, care se intinde pe o suprafata de 100 de km. lungime si cam 50 km. latime, un oras cosmopolit unde se intalnesc cam toate natiile globului si unde poti auzi foarte multe limbi. Un oras care s-a dezvoltat pe o axa centrala, pornind de la palatul Topkapi- palatul sultanului, Moscheea Sf. Sofia – fosta catedrala ortodoxa, pana la caderea Constantinopolului, Moscheea Albastra, Universitatea, Marele Bazar unde se gasesc cele mai multe magazine de aur din lume si centrul Laleli, centrul comercial cu stradutele lui inguste, cam ca pe Lipscaniul nostru, dar unde gasesti absolut tot ce-ti trece prin cap. Istanbulul se intinde in cea mai mare parte a sa pe tarmul European, in proportie de 97%, dar puteti trece foarte usor pe tarmul Asiatic cu feribotul sau pe podul care uneste cele doua continente. De curand a mai fost construit un pod peste Bosfor la nivel de autostrada si un tunel ce trece pe sub faimosul canal Bosfor. Partea Europeana este si partea turistica a Istanbulului si cuprinde vechiul Istanbul, cartierul modern Pera si cartierul comercial Galata. Tot in partea europeana de-a lungul a 7,5 km., orasul este strabatut de apele golfului Cornul de Aur. 
Din varful peninsulei pe care este asezata partea europeana a orasului si pana la Sf. Sofia, cu largi terase orientate spre Bosfor si Cornul de Aur, se intinde Palatul Topkapi (poarta tunului), unul dintre cele mai mari palate din Turcia. Pe acest loc cu mii de ani in urma grecii, romanii si apoi bizantinii au controlat trecerea dinspre Marea Neagra spre Marea Mediterana. Din ordinul dat de Mohamed El Fatih (Cuceritorul), a carui domnie marcheaza inceputul celei mai infloritoare epoci a Imperiului Otoman, arhitectul Sinan a ridicat aici cel mai grandios palat cunoscut sub numele de Topkapi. Topkapi nu seamana deloc cu marile palate din Europa occidentala a caror simetrie este la ea acasa, si ne duce cu gandul mai mult la niste sanctuare din Creta, Mesopotamia sau Anatolia. Palatul poarta numele unei vechi cladiri care era asezata pe malul marii si care a ars in intregime in anul 1862. Acum el se intinde pe o suprafata de 600.000 de metri patrati, din care partea vechilor gradini ale sultanilor au devenit parc public (Gulhame Parki), iar cladirile palatului sunt astazi muzee ce adapostesc foarte multe obiecte de valoare ce au apartinut sultanilor Imperiului Otoman. Zidul palatului care este intarit de turnuri de aparare, are sapte porti dintre care patru sunt in interorul peninsulei si trei spre mare. Dintre aceste porti cea mai importanta este poarta dinspre Sf. Sofia. Aceasta poarta se mai numeste si poarta imperiala (Babi Humayun). Zidul de aparare si prima cladire a fost construita intre anii 1465 – 1478. Palatul are patru curti care comunica prin patru porti care nu sunt asezate ca in palatele occidentale una in fata celeilalte. Nici cladirile nu sunt un tot unitar fiind rezultatul contributiei in diferite epoci a diferitilor arhitecti ai vremii.

Portul Bristol si vasul Matthew

de Ciprian Napradean

Pfuuu, ce frig e in portul Bristol! Cele 3 grade plus umiditatea ridicata mi-a adus aminte de croaziera spre balene din Islanda. În zadar am cautat o cârciumă unde sa bem o cafea și sa mancam un sandviș. Luni dimineața planeta muncește, nu cafeleste Noroc cu braseria universitatii din Bristol. Minunat local si minunat expreso. Aroma acestui oraș e veche de 2500 de ani. Schimburile comerciale pe calea apei s-au tot amplificat de-a lungul istoriei, iar în evul mediu aici a funcționat cel mai important port al Angliei. Puțini stiu ca John Cabot, un mare exlorator al vremii, și-a pregatit aici expeditia pe nesfarsitul, la vremea aceea, Atlantic. Era cu 12 ani inainte ca Cristofor Columb sa plece in aceeași direcție. Prima expeditie spre nicaieri a lui Cabot s-a incheiat cu o revolta a echipajului. Ajunsesera in Islanda (la doi pasi de coasta Groenlandei). De aici, din Bristol, a ridicat a doua oară ancora spre America. Era anul 1497 și a ajuns în America de Nord. Doi ani mai târziu, într-o altă călătorie spre America, în timpul unei furtuni, Oceanul Atlantic l-a înghițit pe amiral și întreg echipajul sau. În portul din Bristol poate fi văzută o replică a vasului acestuia (Matthew). Nu am reusit sa-l vizitam fiind inchis pana la finele lunii martie. E fantastică insa corabia de secol XV. E impresionant cum cineva a avut curajul, acum mai bine de 500 de ani, sa urce pe acea coaja de nuca și sa plece spre capătul Pământului. Curiozitatea de a descoperi ce e dincolo de orizont ne-a înălțat umanitatea.

Acropole si miracolul clasic

de Daniel Stefan
Atena, orasul zeilor, orasul zeitei razboinice, Athena, abunda de obiective turistice de neratat, chiar daca nu stati in oras mai mult de o zi, doua. Este foarte greu de facut un top, deoarece sunt foarte multe, va recomand sa nu le ocoliti, chiar daca mergeti in Atena doar pentru un city break. Ca vizitati Acropole, Parcul Central, Cladirea Parlamentului, Stadionul Olimpic sau Cartierul Plaka, toate sunt de neratat!
Pe primul loc in acest top, este inevitabil Dealul Acropole. Dintre toate templele pe care le-au construit grecii, mai maret si mai sublim este Parthenonul. Daca ajungeti in Atena este mare pacat sa nu il vedeti! L-am vazut de doua ori dar de fiecare data am descoperit ceva nou. Pentru a vizita dealul Acropolei iti trebuie aproximativ 4 ore. Cu biletul de intrare puteti vedea si alte obiective aflate in apropiere. Atena este construita, ca si Roma pe sapte coline. Pe una dintre aceste coline, care se numeste Acropola, se afla Parthenonul. Dealul Acropole, supranumit si “Stanca Sacra” a Atenei, este poate cel mai important loc din toata capitala Greciei. Pe rand, loc de cult, zona rezidentiala sau amandoua, cladirile ridicate aici, adevarate minuni arhitectonice, reflecta exact trecerea timpului peste Grecia. Prima data Acropole a fost locuit in perioada neolitica. In perioada arhaica (650-480 I.Hr.) s-a instaurat in acest loc cultul zeitei Athena, dupa cum arata numeroasele insemnari de pe cladiri sau bazoreliefuri decorative. In timpul perioadei clasice au fost ridicate cele 3 temple importante: Parthenon, Erechtheion si Templul lui Nike. De asemenea, Propylaea, intrarea monumentala in zona sacra, a fost construita in aceeasi perioada. Parthenonul este cel mai important si mai cunoscut monument al civilizatiei vechi grecesti, fiind deseori considerat simbolul Greciei. Este dedicat zeitei Athena Parthenos, patroana orasului Atena. Constructia sa a durat 9 ani, iar decoratiunile exterioare au fost finalizate 6 ani mai tarziu, in 432 i.Hr. Monumentala constructie a fost initiata de Perikles, supervizata de Pheidias, faimosul sculptor atenian, in timp ce Iktinos si Kallikrates au fost arhitectii cladirii. Este construit in stil doric, cu 8 coloane pe fiecare din fetele mici si 17 pe cele doua mari. De-a lungul epocilor, Parthenon-ul si-a pastrat caracterul de lacas religios, fiind transformat pe rand in biserica bizantina, latina si apoi, in timpul ocupatiei turce in moschee musulmana. Putin in stanga Parthenonului se afla Erechtheion-ul, un templu construit in stil ionic a carui parte principala este impartita in doua sectiuni, dedicata venerarii celor doua zeite din Attica: Athena si Poseidon – Erechtheus. In partea de sud a templului se afla faimoasele Cariatide, care sunt niste coloane in forma de zeita, anume parca asezate sa pazeasca "Marea lui Poseidon". Inlocuite cu copii fidele, "Cariatidele", doar doua dintre ele se gasesc in muzeul aflat tot aici pe colina. In acest muzeu mai gasiti, pe langa statui si bucati de marmura ce apartineau templelor de odinioara, daramate de persi in anul 480 i.Hr. si cateva capodopere datorate lui Fidias si elevilor sai, lucrari descoperite printre ruinele Parthenonului si Erechtheionului. De asemeni muzeul mai pastreaza si balustradele templului Athenei Nike. Inainte de a vedea Partenonul turistii trec prin Propilee, poarta de intrare a Acropolei, monument care anunta parca viitoarele minuni arhitectonice.
Un alt abiectiv pe care il gasim aici, pe Acropole este teatrul lui Dionisos. Aceasta potcoava de marmura incanta privirile vizitatorilor chiar de la primi pasi pe care ii facem pe Acropole. Acest amfiteatru este functional de aproape 3000 de ani pana in present. Aici se tin concerte si piese de teatru.
De aici, de pe Acropole poti vedea toata splendoarea Atenei. Atena este nespus de frumoasa privita de aici de sus. Este minunat sa iti rotesti privirea de jur imprejur si sa nu te mai saturi de ceea ce vezi! Celelalte patru obiective pentru un top al vizitelor le gasiti  cu un click aici!

Ansamblul arheologic din Tarragona,Catalunia,Spania

de Marian Lisu

De vei căuta gloria și decăderea Eternei, aici e locul ideal să simți cu adevărat ce a însemnat puterea imperială, în cel mai bine păstrat oraș ce ilustrează perfect nu doar arhitectura militară, ci și planificarea urbană. Undeva lângă țărmul scăldat de Mediterană, dar pe pământ iberic.
Tarragona de acum e un oraș splendid, un mix de culturi într-un amalgam de construcții diferite, dar care lasă privitorului destul cât să înțeleagă ceea ce exista aici încă de acum 2200 de ani.
Doar la umbra înaltelor ziduri defensive, păstrate impecabil timpului în secțiuni complete (dintre care cea mai importantă are circa 850 de metri), ai imaginea completă și complexă a gândirii strategice care a sistematizat aria ce urma să fie acoperită cu mândre edificii. Inginerii antichității și-au dat mâna cu iluștrii constructori lăsând posterității pavăza de piatră cimentată ce urcă hăt... în culmea dealului semeț.
Pentru a documenta trecutul romanic, accesăm locurile unde se păstrează vestigiile ce pomenesc numele celor mai însemnate personalități ce au trecut pe-aici, dar și locurile în care somnul de veci al celor înhumați fusese tulburat vremelnic de munca neobosită a arheologilor și antropologilor, scormonitori după cât mai multe detalii care să pună în lumină grandoarea.
Muzeele te poartă în urmă cu mai bine de două milenii, când inscripțiile îi pomenesc pe celebrii frați-generali Scipio (din care mai cunoscut e Publius „Africanul”, care-l învinge pe Hanibal în bătălia de pe câmpia Zama), pe Cezarul Iulius, pe Pompei, dar cel mai celebru e chiar Augustus.
Căci atât de mult l-au îndrăgit supușii pe Octavian încât i-au ridicat primul templu din Imperiu, chiar sus coama dealului din centrul orașului. Acolo unde acum se află măreața Catedrala Santa Tecla, cea începută acum vreo nouă veacuri în stil romanic, dar terminată gotic, chiar peste marele Templu al lui Augustus. La câțiva pași stau martori muți coloanele romane, ce susțineau arcadele acoperișurilor dinspre îngustele străduțe din piatră, ramificate ca un sistem sangvin și o fac plecând de aici – ca inimă a vechiului oraș roman.
Numele dat inițial de Tarraco este înlocuit de Iulius Cezar sub denumirea Colonia Iulia Urbs Triumphalis Tarraco, drept capitală a provinciei Hispania Citerior.
Pe Via Augusta mergem agale să găsim Muzeul Arheologic, undeva în zona de promenadă, chiar pe malul mării. Înăuntru aflăm cum s-au făcut descoperirile, ce au dezvăluit artefactele și multele vestigii puse fain în valoare în vitrinele interactive. Ne este prezentată și zeița protectoare a gladiatorilor ce căutau glorie în luptele sângeroase din Circul Roman, edificiu pe care îl descoperim ceva mai sus, la scurtă distanță.
Bolțile ce susțineau tribune în aliniament mai sunt și acum în picioare, strașnic protejați de structura metalică. Ele oferă privitorilor posibilitatea de a accesa facil mega structura, în părțile laterale fiind depozitate resturile de coloane.
La doi pași e vasta Plaza del Rey, de unde se poate intra în măruntaiele complexului palatului, spre cea mai înaltă structură – Turnul Pretorienilor (El Pretori). Forumul e realizarea împăratului Vespasian și avea rol multiplu (sală de consiliu, trezorerie, templu, sală de audiențe).
Avantajul urcării în înalt este că de aici ai cea mai completă imagine a orașului spre Balconul Mediteranei, cu vederi fabuloase peste drumul de ape, înspre capitala Imperiului.
Amfiteatrul care se vede pe linia plajei avea o capacitate de circa 15.000 de locuri și este bine conservat, iar noaptea pus în evidență de o lumină galbenă ce-l inundă spectaculos.
Cunoașterea Necropolei paleo-creștină, cea de secol III, ne dezvăluie perspectivele îmbrățișării aici a noii religii impuse în Imperiu, căci avem inclusiv ruinele unui prime biserici. Muzeul de aici are și el un rol important, având expuse statui, basoreliefuri, sarcofage și pietre funerare cu inscripții latine, ce au reprezentat izvor de cunoaștere a vieții din Hispania.
Pentru o imagine completă a peisajului romanității din Tarraco se pot vizita și Apeductul Les Ferreres (pe care localnicii l-au botezat diabolic Pont del Diable), Arc de Bera (pe sub care trecea triumfal trupele „pacificatoare”), cât și ruinele bine scoase la lumină ale unei foste vile romane, iar ca monument funerar, Turnul Los Escipiones (al lui Scipio). Rămasă conservată este și vechea carieră romană Medol, unde se pot vedea blocurile tăiate rămase neridicate.