Destinație inedită în vremuri de pandemie : "Delta Văcărești"

     de Valentin Oanta 

    Destinație inedită în vremuri de pandemie : "Delta Văcărești" se afla la numai 4,5 km de centrul Capitalei.

Deși locuiesc de 40 de ani la numai 500 de metri de acest obiectiv, mărturisesc faptul că până acum nu am fost niciodată aici! Este o zonă umedă ce găzduiește un ecosistem complex, o întindere de mlaștini, lacuri și teren uscat, cu o suprafață de 189 hectare și se află la aproximativ 10 metri adâncime față de digul împrejmuitor. Datorită mediului propice, aici și-au găsit locul în timp cam 150 de specii de păsări ( jumătate din inventarul Romaniei ), dintre care menționez: pescărușul râzător, presura de stuf, chirighița cu obraz alb, lăcarul mare, cucul, lebăda, rața roșie etc. Mai sunt prezente mamifere ca iepurele, vulpea, vidra, moluște, reptile, amfibieni, insecte, o lume de vis foarte diversă. Și pești, aduși în timp de împătimiți ai lansetei.

Pe acest loc, Ceau voia să facă Portul București, parte a construcției hidrografice Canalul București-Dunare. Intenția realizării canalului datează din 1864, când un grup de francezi propuseseră un astfel de proiect. În 1986 au început lucrările, care în 1989 ajunseseră la 70%. Au fost apoi abandonate, totul lăsat în paragină și supus furtului sistematic de dale și fier. Terminalul de containere aduse de vase de mediu tonaj a rămas un vis. Natura s-a bucurat și și-a văzut de ale ei !

Zona, denumită mai demult "triunghiul plângerii", are totuși patru laturi și era delimitată de crematoriul uman "Cenușa" cu fumul său sinistru, de Ecarisaj și Abator pe altă latură, a treia ce încheie triunghiul macabru fiind Cimitirul Bellu. Ultima latură o reprezintă răul Dâmbovița. Tot în zonă se afla mănăstirea Văcărești, ctitorită de domnitorul Nicolae Mavrocordat la 1724, pe care Ceau a răpus-o. Zona aceasta, așa cum arată acum, este deosebită dar, cu puțină inițiativă și mulți bani din fonduri europene nerambursabile ar putea concura cu rezervațiile mlăștinoase din Florida, cu păduri de mangrove, prin care circuli pe poduri de lemn suspendate deasupra apei și admiri la tot pasul ratoni, păsări, pești și alte viețuitoare. Peste tot sunt mici cabane din lemn cu rol de informare și relaș, restaurante, magazine pt. turiști, rangeri frumos echipați etc. Ar fi nevoie de înălțarea nivelului apei cu vreun metru, apă adusă de la câțiva pași din Dâmbovița, de imaginație și muuuult interes.

Vă invit să o admirați cu prima ocazie!