Mica aventură germană – azi Lorsch

de Marian Lisu

I se mai spusese Karolingerstadt, căci atât de mult iubise Charlemagne locul acesta încât își stabilise sala tronului în prima basilică de pe culme.

Casele au un farmec aparte, nu prea seamănă între ele, dar toate sunt în aliniament, cele medievale fiind păstrate într-un fel... altfel.

S-au păstrat și hambarele, atelierele meșteșugărești și chiar elementele de decor vechi de nici proprietarii nu mai știu detaliile.

Micul centru istoric te copleșește prin frumusețea nuanțelor contrastante, la o privire panoramică observi că nici o zonă nu aduce cu alta.

Totuși, elementul primordial constă în complexul mănăstiresc, cu cele două vechi biserici (1300 anișori), iar jos, la distanță de un ceas mers lejer am descoperit satul de Ev mediu timpuriu, halele istorice pentru tutun, iar în cadrul muzeului dedicat locului o expoziție inedită, o istorie a tutunului de pe tot mapamondul, despre care localnicii se lăudau că ar fi cea mai complexă, cel puțin din țara lor.

Aventura germana - Baden Baden

de Marian Lisu

Era pe vremea imperială zona de relaxare a romanilor de soi, inclusiv a familiilor cezarilor.Caracalla are propria termă, accesibilă și acum.

Nu doar concentația de spa-uri aduce în Baden turisti de pretutindeni, ci și pasionați de jocuri de noroc, posesorii sau doritorii de mașini de epocă, protipendada rusă – aici e cel mai scump muzeu –Faberge, raportat la spațiul expozițional.

Promenada pe micul curs de apă Oss, Teatrul istoric, Cazinoul, cea mai frumoasă construcție cu frescă impresionantă Trinkhalle, galerii sau muzee de artă, străzi cu clădiri de excepție, localuri de ștaif, dar și standuri ieftine cu wurst sau krenwurst, asezonați cu maioneze sau sosuri, toate au fost suficiente motive să petrecem o zi memorabilă în stațiunea de vis, bine plasată și ușor accesibilă pentru zona vestică  de către români (cursă directă Baden-Timișoara, la oră mai mult decât decentă).

Mica aventură germană – azi Trier

de Marian Lisu

Știți ideea aceea cum că există universuri paralele?!?!

Asta se poate experimenta în cel mai vârstnic oraș german, căruia imperialii o numeau Roma secunda. Mai demult fusese Treveri – stăpânirea asigurând-o oareșce triburi galo-celtice.

În fapt, pe malurile importantului râu Mosela se înființase colonia Augusta Trevorum, bine gândită fiind amplasarea, căci asigura multă apărare naturală marginilor colosului.Legionarii găsiseră aici un oraș dezvoltat, așa cum istoricii scriau ,,Înainte de Roma, fusese Trier-ul”.

Belgica, regiunea căreia îi devine capitală este în timp zonă greu încercată în conflictele cu barbarii, deci urbea trebuia populată intens.

Cezarul Iulius începe opera, desăvârșirea o face Constantin - Marele aducător al creștinismului, de pe vremea căruia se ridică aici primele basilici.

Faptul că era al doilea oraș ca importanță se dovedește și în prezent, prin numeroasele obiective , aproape la tot pasul fiind îmbinate anticul, medievalul și contemporanul.

La oficiul de turism domnișorica ce ne-a prezentat traseele ,,obligatorii,, a spus că cel pe care ni-l fixasem e bun cam de 3 zile – noi, ambițioși, l-am epuizat înt-una, dar și el ne-a epuizat la rându-i.

Porta Nigra – poate cea mai impresionantă intrare făcută vreodată într-un oraș, Amfiteatrul (Coloseumul în colbul căruia se amesteca sânge uman cu cel de fiare aduse din toate colțurile lumii cunoscute pe-atunci), Palatul Imperial, Aula Palatina(Basilica lui Constantin), băile romane ( cele imperiale și Barbara), podul rămas acolo de două milenii, intens utilizat și azi, Columna lui Igel – și toate acestea la nivel macro, că de, erau pentru cele mai înalte ranguri.

În centrul vechi sunt concentrate bijuteriile dezvoltate în perioada medievală – Catedrala, cu un complex mănăstiresc pentru labirintul căruia îți trebuie musai hartă, și Biserica Fecioarei, ambele atât de frumoase și la interior cât și la exterior, elementelor de bază romanico-gotice anexândulise influențe franțuze.

E ușor de accesat din Luxemburg, e la mică distanță de Franța ca și de Belgia, așezarea germană fiind extremitatea Palatinatului Rhenaniei.

Tunurile din Bora Bora

de Paul Drosu

Tunurile din Navar..., pardon, Bora Bora! 

Putine locuri de pe planeta noastra au scapat de furia distrugatoare a razboaielor, de exploziile obuzelor si suierul gloantelor...si de moartea hâdă pe care acestea o aduceau... Polinezia Franceza este unul dintre aceste locuri rare, nemutilate de hidosenia razboaielor. Desi a fost pregatita de razboi...prin acest tun urias de calibru 7 inch (circa 18 cm!), cu o bataie de vreo 10 km, alaturi de alte 7 tunuri, instalate de americani, in timpul celui de al 2-lea razboi mondial, in Bora Bora, pentru a fi aparata de o eventuala invazie a japonezilor. Din fericire, acolo sus, cineva a vegheat asupra acestei bucati de rai si a decis ca aici nu se va trage niciodata nici un foc de arma si nici o salva de tun... asa ca acest tun a ramas nefolosit pe vecie si reprezinta un simbol al nebuniei oamenilor... 

Pe aici, se "poarta" doar "razboaiele" dragostei si iubirii

Mica aventură germană – azi Worms

de Marian Lisu

Locul unde nibelungii au cântat prima dată, e păstrat în memoria umanității prin marele zid ce înconjura în perioada medievală burgul.

Parte din acesta este foarte bine conservat și perfect integrat în modernismul ce urmau secolelor întunecate.

Orașul din interiorul orașului, reprezintă în fapt zona împrejmuită cu acest zid colosal, ce a lăsat noul să mai adăsteze nițel.Bine scos în evidență prin clădirile cu arhitectură diversă, te îmbie să-i descoperi profunzimea.

Burgul e vibrant, practic un furnicar permanent, excelent conenctat în direcțiile cu atracții, oferă un cadru perfect pentru toți pasionații de frumos: catedrala istorică e una dintre cele mai grandioase construcții de gen, necropolă regală în perioada în care împărații germanici nu-și stabiliseră o capitală fixă.

E orașul lui Luther, omniprezent prin urmele lăsate în bisericile protestante, în diversele locații publice sau în marele memorial.E al vechii comunități evreiești, poate cea mai veche din Europa, cu clădiri etalon pentru rememorarea istoriei oarecum complicate.

Coralii si farmecul lor...

de Paul Drosu

Peisaje neatinse de "binefacerile" civilizatiei omenesti, cum extrem, extrem de putine locuri tropicale au ramas pe aceasta planeta!  Nu-i vorba ca peisajele din imagine sunt ajutate sa fie in aceasta stare si de cateva elemente obiective si subiective: de distanta imensa fata de orice masa continentala si de mizeria deversata in mari de miliardele de oameni care traiesc pe continente, de numarul foarte mic de turisti care ajung aici si deci de distrugerile si reziduurile produse de ei, de numarul mic de localnici care nu si-au VANDUT Paradisul, nu au emigrat in masa in alte locuri care le-ar fi oferit o fericire iluzorie, localnici care traiesc in comuniune cu Natura, de temperatura constanta a oceanului, care nu provoaca ALBIREA (moartea) coralilor, de lipsa industriei, de departarea fata de rutele marilor vase, ale petrolierelor, de marea departare fata de cele 2 zone de nord-est si sud-vest horrror din Pacific, cimitire a milioane de tone de plastic, de lipsa uraganelor, a cutremurelor si a tsunamiurilor, de lipsa malariei...si inca destule elemente! 

Cand explorezi acesti atoli de corali, te astepti ca de dupa fiecare colt sa iti apara in fata vreun pirat sau explorator de acum 200-300 de ani! 

Delfinul roz de Amazon

de Paul Drosu

Rio AMAZONAS – Delfinul roz de Amazon sau "BOTO", in mijlocul Amazonului (Maranon), la peste 4.000 de km de varsarea in Atlantic, salbatic, fericit si liber...sa se apropie de noi si sa stea cu noi cat vrea si cum vrea, fara sa il ademenim cu hrana...

Delfinul roz de Amazon este o specie din ce in ce mai amenintata, care face parte din alta "Familie" decat delfinii oceanici.Prin oceanele si marile planetei se pot intalni destul de des mamifere acvatice (inclusiv la tarmul Marii Negre), insa, unele mamifere acvatice sunt vazute mult mai rar de cei ce calatoresc prin lume, in primul rand pentru ca sunt rare si au areale restranse in care traiesc si, in al doilea rand, pentru ca in acele areale se ajunge greu si sunt binisor mai primejdioase pentru sanatatea sau viata calatorului decat alte zone ale lumii. Asa cum este si minunatul fluviu Amazon, cel mai maret fluviu al planetei. 

Delfinul roz de Amazon poate fi intalnit si pe fluviile Madeira (cel mai mare afluent al Amazonului) si Orinoco. Au adaptari speciale pentru viata in Amazon, cum ar fi aceea ca vertebrele cervicale nu sunt sudate, astfel putand sa isi miste capul pana la 180*, lucru folositor cand se hranesc in apa mica sau pe suprafete inundate. Se spune ca se pot transforma in barbati cand vad fete singure de-a lungul tarmului Amazonului, pe care le seduc si cu care procreaza. Exista si o frumoasa legenda despre dragostea dintre o tanara si frumoasa fata, Rosita, si un superb baiat, care era de fapt un delfin roz ce se transformase in barbat pentru a o seduce.

Mica aventură germană – azi Offenburg

de Marian Lisu

La marginea regiunii Baden-Wurttemberg și la doi pași de Strasbourg-ul franțuz găsim azi un orășel cochet, tăiat pe din două de râul Kinzig.

Are de toate cele: centru istoric medieval, palate, catedrală, biserici istorice, o imensă fortăreață, cu ziduri ce au copiat diferența naturală de nivel, naltă de parcă trebuia o scară spre cer s-o poți descoperi.

Parcul regal este impecabil îngrijit, deși nimeni nu-l păzește, nimeni nu distruge, ai aici (la liber) vestigii din perioada romană și epoca medievală, inclusiv resturile coloanelor cu stema veche a orașului – turnurile surori peste o poartă gotică.

Ca un dublu sistem de protecție, la bază trece un afluent denumit Muhlbah, ce curge ușor împreună cu pești nederanjați și rațe dolofane.

Ca și când nu ne săturasem de frumos, oamenii pe care îi îndrăgim ne-au oferit o seară germană, unde am petrecut clipe de neuitat, în muzici de fanfare sau DJ cu platane pe ritmuri retro, că de, avem și noi o vârstă...

Mica aventură germană – azi Speyer

de Marian Lisu

La limita landului Renania-Palatinat, scăldat de Rin, e orașul preaiubit de împărații germani ce și-au stabilit aici necropola.Frederic Barbarossa, conducător al cruciadei are aici tot neamul spre veșnică hodină, ca dealtfel o serie de Salieri sau Stauferi, per total vreo 13.

Pentru a intra direct în atmosfera medievală, undeva pe lângă gară, am pătruns în măruntaiele Adenauerpark, unde pe lângă vechea capelă, strașnic păstrată, erau o sumedenie de morminte de cavaleri, cu nume pompoase.

Liniștea relativă a vechilor cartiere se risipește treptat spre bulevardul central, din zona Altportel (vechea poartă) și spre Rathaus – până în zona Domului colosal.Cum despre acesta găsiți detalii elocvente, insist pe o scurtă prezentare a două biserici etalon pentru istoria relativ recentă a urbei : cea mai frumoasă din câte s-au văzut e Gedaechtniskirche (v-am închis, nu-i așa?!?!?) cea a protestanților, cu lumini feerice și înaltă de sfâșie cerul, iar vis-a-vis, e catolica Sf. Joseph Kirche, o altă bijuterie arhitectonică, cu stil diferit.

Muzeul de istorie –al Palatinatului, este unul dintre cele mai bine structurate, cu secții diferite pentru a împăca toate gusturile celor interesați, iar două dintre aripi sunt rezervate expozițiilor temporare, toate de o calitate excepțională.

Au cartier vechi evreiesc, bun de vizitat pentru o înțelegere cât mai completă a adevărului istoric și a prigoanei ce urma în secolele ce urmau evului întunecat.

Clădirile de pe bulevardul Maximilianstrabe sunt o încântare pentru pupilele dilatate maxim, paleta coloristică e bine armonizată, magazinele sunt integrate în spații ce nu deranjează aliniamentul vremilor trecute de-acum, palatele grele pot fi accesate lejer, dar interioarele sunt destinate funcțiilor publice.Chiar și Rathaus are la subsol restaurant și bar, dar primarul nu era acolo...

Perithia, "satul fantoma" din I-la Corfu

de Ioan Laslo
       Vechea Perithia este parca un loc uitat de timp si incremenit in eternitate. Locatia sa, la picioarele celui mai inalt munte de pe insula, Pantokrator, era menita a-i apara pe localnici de atacurile piratilor veniti pe mare. De aici puteau vedea tot ce misca in port, fara a fi la randul lor vazuti. Azi vegheaza doar serpii (prezenti mai peste tot la soare pe pietrele insorite), dar in vremurile sale de glorie localitatea numara peste 2000 de locuitori. Acum casele sunt parasite, doar cateva taverne primind turistii care se aventureaza pana aici. Cei mai multi sunt in cautarea fantomelor din povestile preferate ale localnicilor de altadata. Mai mult, toate casele sunt de vanzare, iar preturile nu sunt neaparat prohibitive. Doua dintre ele au fost deja renovate de un englez si un suedez, aratand parca asa cum obisnuisera locurile prin Evul Mediu. Dar statul grec face tot posibilul sa readuca la viata acest loc devenit intre timp site protejat de Comunitatea Europeana. Este o oaza de liniste aflata la doar cativa kilometri de Acharavi, Roda si frumosul Sidari. Merita o vizita si, neaparat trebuie servit cel mai bun tzatziki la Taverna Capricorn, unde sunteti asteptati de o romanca inimoasa.

Mica aventură germană – azi Konstanz

de Marian Lisu

Respirăm aici aerul istoric intr-un decor de vis, scăldat din belșug de Marea Germaniei – în fapt marele lac interior Bodensee, ce este împărțit deopotrivă de elvețieni și austrieci.

De mult , din perioada măreției imperiale, romanii așează inițial o tabără, pe acest reper al rutei italice.Era gloria lui Constantin Chlorus, iar așezarea a luat numele Konstanz.Ruinele romane sunt păstrate sub piramidă de sticlă lângă Munster, senzaționala biserică naltă pân la cer, mai falnică decât catedrala.

În cea din urmă am avut parte de concert de orgă, preț de un ceas.Sublim.

Ca dealtfel și centrul vechi, sau zona Niederburg, cu păienjenișul străduțelor în care îți frângi cervicalele tot cu privirea în unghiuri pe care le-ai fi crezut imposibile, spre toate direcțiile, mutește.

Ceva mai în față e Muzeul Hus, în amintirea răzvrătitului Jan, cehul ce dorea reformarea instituției religioase, dar condamnat aici și ars pe rug.

Urmăm alene Konzilstrabe, aproape toată promenada se prezintă în splendoarea luminii line, până spre cazinou, trecând podul istoric spre Artwork, probabil cea mai frumoasă clădire, ținând cont de amplasarea excepțională, aproape de malul lacului.

Magia evului mediu se risipește lejer în zona gării centrale, unde aspectul de noutate este reprezentat de trenurile moderne, silențioase, care varsă o masă compactă de localnici prietenoși cu mediul și turiști asemenea nouă, doritori să ne înfruptîm cu nesaț din frumusețile locului.

Suprematia frumusetii in inima Vaticanului .. "Basilica di San Pietro" .

de Nuti Iancu

        Din punct de vedere religios,Basilica San Pietro este una dintre cele patru bazilici ale Romei sau ale papalitatii, alaturi de Sf. Ioan, Santa Maria Maggiore, si Sf. Paul. Arhitectural vorbind, lacasul e naucitor prin dimensiunile sale si prin frumusetea decoratiunilor. Bazilica are o lungime de 220 metri, o latime de 150 metri si o inalţime de 138 metri, ceea ce face ca suprafaţa totală sa fie de peste 23.000 metri patrati si sa poata adaposti peste 60.000 de persoane. Si tot la capitolul cifre va mai spun ca fatada lacasului are 114 metri latime, iar coloanele din interior au o inaltime de 28 metri. Pe colonade se găsesc nu mai putin de 248 de coloane si 140 de statui.
        Am ramas uimita de migala şi somptuozitatea decoraţiunilor, fie ca e vorba de sculpturi, picturi, lucrari în marmura sau decoratiuni in aur.M-am oprit pe rand la Pieta lui Michelangelo, baldachinul realizat de Bernini şi Scaunul episcopal al Sfantului Petru etc.. Pieta,un grup sculptural de o neasemuita frumusete , a fost sculptata in marmura de Carrara si o reprezinta pe Fecioara Maria tinand pe braţe corpul lui Iisus dupa ce a fost coborat de pe cruce.In mijlocul bazilicii, altarul principal al papilor este dominat de un baldachin înalt de 29 metri. A fost realizat in bronz de Bernini şi este considerata a fi

Corali ... sanatosi in apele tropicale

de Paul Drosu

   Puritatea si bogatia apelor oceanice tropicale este indicata, pe de o parte, de marele numar de pradatori din varful lantului trofic – RECHINII, asa cum spunea inca de acum multi ani celebrul oceanograf si explorator, Jacques-Yves COUSTEAU, si, pe de alta parte, de sanatatea recifurilor de corali, indicata de densitatea de specii pe metru patrat, de suprafata continua acoperita, de felul in care arata acei corali si de gradul lor de "inflorire". 

Iata un exemplu din cele mai pure ape tropicale din lume, aflate, in mod inevitabil, la cea mai mare distanta posibila de oameni si de activitatile lor distrugatoare pentru Natura, ecosisteme, lanturi trofice…  Intr-o singura imagine, cel putin 5 specii diferite de corali in stare perfecta de "sanatate"! Si asta in conditiile in care diversitatea nativa a speciilor de corali este mai mica decat in zonele "originare" din unele regiuni din Asia de sud-est (ca Raja Ampat)… Dar ce folos, daca diversitatea speciilor de pesti si corali este mai mare in Asia de sud-est, daca este anihilata de poluare, de distrugerea mediului, de braconaj, de pescuitul cu dinamita si cianuri, de pescuitul industrial intensiv cu super-pescadoare cu navoade care se tarasc pe fundul marii distrugand toti coralii pe care ii intalnesc in cale, de carenele vapoarelor si barcilor, de mizeria de la atatea miliarde de oameni care traiesc in zona, deversata in mare, de reziduurile a milioane si milioane de turisti, de poluarea cu reziduuri petroliere produsa de atatea vapoare si petroliere? 

Cat de departe este aici (si la propriu si la figurat) de...Bahamas, de exemplu, si de "Paradise Island" si "celebrul" faraonic "Atlantis Bahamas"... Bahamas, in care oamenii incerca sa "planteze" ramurele de corali pe stanci sau pe diverse chestii artificiale subacvatice in speranta ca vor reface coralul distrus de turismul si entertainment-ul de masa...

Mica aventură germană – azi Triberg im Schwarzwald

de Marian Lisu

Timpul – unul dintre lucrurile ce nu le mai iubim odată ce trece parcă mult prea repede.

Pentru a-l păcăli o idee, am încercat să redevenim pentru o zi copii, iar pentru asta am ales Triberg-ul, aflat în subregiunea Freiburg, în Munții Pădurea Neagră - locul de unde pleacă spre noi Dunărea, al cărei izvor e aici.

Într-o primă etapă, am regresat temporal prin poze nostime în muzeul de la intrarea în marele parc natural - în care se află cea mai înaltă cascadă din Germania, cu o cădere în trepte multiple, de la peste 160 metri.

Nu a fost destul, motiv pentru care am stârnit lupta pentru supraviețuirea speciilor în sălbăticie, prin competiții pentru câștigarea minunatelor alune în coajă, pe care la un anumit moment se băteau 3 păsări cu penaj spectaculos, specii protejate diferite, specifice doar zonei acesteia, dar și o veveriză zbanghie, care pierdea la viteză de fiecare dată.

Tot nu ne-am lămurit dacă eram la vârsta fericicirii, motiv pentru care am luat la pas micul oraș cochet, unde am urcat la castel (fortăreața veche e mai mult o ruină, dar urcând treptele de piatră, în spirală, ajungi până la înîlțimea turnului de observație) .Acolo am ochit obiectivul major – casa celor 1000 de ceasuri – minunăția cu adevărate miniopere de artă, ce au toate în comun – cucul.E o întreagă nebunie la orele fixe, și eventual la jumătățile orelor, când micuții gălăgioși scot capetele pe ușițe și cântă fiecare pe limba lui.

Zic micuți, pentru că ceva mai jos am găsit cel mai mare ceas cu cuc făurit în lume, o casă strașnică, cu ditai mecanismul, perfect funcțional.

Așa-i că v-am făcut să vă simțiți ca în copilărie?Noi ca să ne asigurăm că nu greșim cu nimic am luat ,,șefa,, cu noi, grație unor oameni minunați - iar faptul că a fost fericită ne-a făcut pe toți să redevenim, măcar pentru câteva momente, copiii de altădată.

Moscheea Albastra

de Ioan Laslo
  Sultan Ahmet I Camii (Moscheea Albastra) strajuieste majestuos Piata Sultanahmet, fiind construita de Mehmet Aga ca o replica la nu mai putin celebra Biserica Sfanta Sofia, aflata viz-a-vis. Edificata la inceputul sec. al XVII-lea, poate gazdui aproximativ 10.000 de persoane, avand o lungime de 72 m. si o latime de 64 m. Cele sase minarete care ajung la 64 m. impung parca cerul azuriu al Istanbulului, chemarea la rugaciune a muezinului fiind mereu prezenta pentru musulmani. Povestea numarului lor este interesanta. Se pare ca sultanul ar fi spus ca vrea minaretele din aur (urmau sa fie 4 la numar), dar in limba turca "aur"("altin") se poate confunda cu cifra 6("alti"). Fiind la fel de multe precum numarul minaretelor moscheei Haram de la Mecca,sultanul a trebuit sa doneze un minaret Meccai pentru a linisti neintelegerea majora care a rezultat. Se pare ca sultanul insusi a lucrat uneori alaturi de muncitori in cei peste 7 ani cat a durat contructia.

      Moscheea poate fi vizitata gratuit intre orele 9-16, intr-o tinuta decenta si descult (exista loc special pentru a lasa incaltamintea si pungi de plastic). Recomandabil pentru femei este sa isi acopere

Dresda - Florenta de pe Elba

de Cristian Cezar Han

Dresda este un oras modern, plin de istorie, cu o arhitectura deosebita si emana o alta fata a Germaniei. Saxonia este un teritoriu aparte, in care ,,nu,, inseamna ,,da,, in romana, oamenii sunt diferiti, iar strazile sunt foarte linistite. Preturile sunt acceptabile, iar amplasarea este excelenta, intre Berlinul agitat si Praga cea romantica. Daca ar fi sa optez pentru un trio city break, as lua in calcul aceasta varianta: Praga-Dresda-Berlin, insa astazi pionul principal va fi Dresda, supranumita ,,Florenta de pe Elba,,.

Daca esti pasionat de istorie si vrei sa descoperi un oras muzeu, Dresda poate fi o alegere perfecta! Conditiile sunt foarte simple: nu te pierde in detalii, fiindca acest loc va fi o surpriza pentru orice turist! Cutreierand pe strazile lui, nu cautand raspunsuri la intrebari! Dresda ascunde secrete, este foarte adevarat, insa le poti gasi in centrul vechi. Important e

Mica aventura germana - Bamberg

de Marian Lisu

     Bavaria cea minunată, cu rutele sale romantice (pline de castele senzaționale), are în partea nordică, respectiv în Franconia Inferioară unul dintre cele mai frumoase orașe din câte există pe Bătrânul Continent.

O combinație clasică de Praga și Veneția, într-un mix arhitectural tipic german medieval.Cartierele vechi, deși diferite în esență, au farmec aparte, cea mai interesantă zonă fiind însă cea de pe culme, în zona imensei catedrale, unde stau de altfel țanțășe cele două palate, cel vechi – o relicvă a epocilor de mult apuse, dar și cel nou, gazdă a multor expoziții și cu o grădină tematică – cea a trandafirilor, de unde se vede orașul de pe râul Regnitz, unde se află cea mai fotografiată clădire pe apă -Altes Rathaus (Vechea primărie).

Mănăstiri și biserici de excepție, piațete cu fântâni tematice, magazine decente cu bunătăți de tot felul, viață diversă sub toate formele de manifestare (e oraș universitar, cu studenți din toate colțurile lumii), toate acestea sunt motive să zăbovești minim una sau două zile, spre a atinge majoritatea obiectivelor de bifat musai.

Pentru pasionați, sunt străzi cu diferențe de nivel cum nu ați mai văzut niciunde, aici e cel mai vechi observator al astrelor, are Mica Veneție, zona fostelor abatoare, acum amenajate pentru hoteluri sau galerii, poduri istorice și oameni minunați.

Dacă ajungeți în zona Nurnberg-ului, nu ratați Bamberg – părerea mea e că e cel mai pitoresc oraș german, cu o frumusețe greu de egalat.

Mica aventură germană – azi Bayreuth

de Marian Lisu

Orașul lui Franz Liszt, ba nu , mai bine vă spun că a fost al lui Wagner, căci busturi și statui stau mărturie pretutindeni.Și afișe cu concerte, și festivalul anual, și casa – acum muzeu, și Opera nouă făcută după planurile proprii...

Aici s-a născut ,,Amurgul zeilor”, spre a întregi trilogia născută din legenda Nibelungilor.Acestea l-au inspirat și pe liderul nazist să participe anual la festival și să viziteze aici familia compozitorului.

Dar mai este renumit pentru Markgrafliches Opernhaus – magnifica operă a Wilhelminei, gândite sub modelul italian al secolului al XVIII-lea, sub bagheta lui Giuseppe Carlo Bibbiena.Marchiza preaiubită de arta sub orice formă a manifestării, este de altfel artizana Neues Schloss – Palatul Nou, o construcție etalon, ca și anexele unde își petrecea timpul liber alături de Friedrich, pe care l-a eclipsat total.

Centrul orașului, plin de construcții etalon, cu arhitectură barocă, ori rococo, încadrată de gotic pe alocuri, mai prezintă privitorului și alte palate, muzee sau construcții ce lasă amintiri în suflete.

Crampeie de frumos

de Paul Drosu

Umbra muntelui, vazuta in oglinda, pe cer... :Desertul ATACAMA, Chile, la apus. <

Desertul Atacama, unul dintre cele mai vechi deserturi din lume, care nu s-a prea modificat de 150 de milioane de ani. Dar si CEL MAI arid si mai uscat loc din lume - "Earth’s Driest Place" - cum a numit insasi NASA desertul ATACAMA, locul de pe Terra care aduce cel mai mult cu planeta MARTE si locul in care NASA, dar si Agentia Spatiala Europeana au testat si testeaza toate roverele, aparatura stiintifica si, in general, tot ce va ajunge pe planeta MARTE in misiuni stiintifice si de explorare. Acest desert este de 50 de ori mai uscat decat "Death Valley" din

Creta – insula dintre trei continente

de Florentin Mocanu

   Pășim pe Creta intrând pe poarta ce-i poartă numele celui mai mare scriitor cretan, Nikos Kazantzakis, aeroportul capitalei Heraclion.

Ca orice cretan, Kazantzakis a iubit mult Creta și, cu darul primit de la Dumnezeu și toți zeii care au ocrotit sau au năpăstuit insula, a zugrăvit-o în cuvinte, mărindu-i tezaurul cu tablouri vii, adevărate filme ale zbuciumului civilizațiilor.

Cea mai mare insulă grecească ni se arată de departe, în timp ce navigăm deasupra Egeei albastre, brăzdată de coamele albe ale valurilor într-o uriașă compoziție a stegului Elen, Egee din care țâșnesc spre cer insule muntoase și stânci, ieșite parcă să vadă cine e mai albastru, cerul sau 

Citeste mai mult aici !