Japonia si micile ei curiozitati : toaleta si "Carnetul de temple"

de Paul Drosu

        Intr-un minunat de bine prezervat satuc japonez, am intalnit un "obiect" cu totul si cu totul inedit, care a avut o legatura "directa" cu un Shogun…o toaleta (ca sa nu il numim, popular, WC). :D :D :D 

          In acest satuc, masinile nu au voie ziua, iar cablurile sunt trase subteran, asa ca nu exista nici stalpi…efectiv, te intorci in timp… Cladirea cea mai impunatoare este "Honjin", principalul han, folosit odinioara de oficialii guvernamentali. Langa el este "Wakihonjin", alt han care era pentru oamenii mai din popor. Si in hanul pentru nobili "Honjin" am "intalnit" si noi acest "obiect interesant"… Povestea acestei toalete este urmatoarea: se zvonea odata, acum mult timp, ca prin acest satuc va trece Shogun-ul. Asa ca s-au facut in han, in mare graba, niste aranjamente mai speciale, iar unul dintre ele a constat in amenajarea unei…toalete, intr-o camaruta, doar pentru Shogun. Dar Shogun-ul nu a mai trecut pe aici…asa ca toaleta a ramas, de atunci, NEFOLOSITA vreodata si astazi face parte din muzeu. Iar cu aceasta ocazie, vedem si noi cum arata "TRONUL" pamantesc al unui SHOGUN, ha, ha… :D 

 "Carnetul de temple"

   Cum "cititorii nostri sunt stapanii nostri" :) , la dorinta lui Nuti (Nuti Iancu), postez fotografia carnetului nostru de temple. Nu cred ca trebuie sa mai precizez ca inJaponia sunt enorm de multe temple, unul mai interesant decat altul. Pentru a avea o evidenta, dar si o amintire deosebita si frumos "caligrafiata" a nenumaratelor temple pe care le-am vizitat, la primul templu vizitat am cumparat carnetul cu foi albe, destul de gros, in care, la fiecare templu pe la care am trecut ulterior, contra unei sume modice, ni s-a caligrafiat numele acelui templu si ni s-a pus o stampila. La plecarea dinJaponia, acel carnet era minunat scris si plin pana la ultima pagina… <3Cine, dintre cei care au fost in Japonia, mai are un astfel de "carnet de temple"? :)

Cateva zile pe Lacul Titicaca

de Paul Drosu 

      Lacul TITICACA, Peru, circa 4000 de metri altitudine. Peninsula Capachica, unde am petrecut cateva zile printre indienii Aymara. In fotografie este gazda noastra si fetita ei, in fata camerei in care am fost gazduiti. Conditiile lor de viata sunt foarte grele, dar acesti oameni zambesc tot timpul, se bucura din orice, sunt extrem de prietenosi si au un suflet urias... :) De multe ori m-am intrebat daca nu cumva ei se bucura de viata mai mult decat noi, "occidentalii"... Si eu cred ca asa este... :)     

 Lacul TITICACA, PERU, circa 4.000 de metri altitudine – am vorbit putin despre acest lac sfant al populatiilor bastinase, preincase si incase, din partea centrala a Anzilor.

Am avut bucuria ca, timp de cateva zile, sa experimentam viata de zi cu zi a indienilor Aymara, din peninsula Capachica, din nordul acestui lac urias, asa cum ne place noua, departe de aglomeratul Puno, cel mai mare oras din zona. :) Am dormit in foarte modestele lor case, fara incalzire, facand nitel frigul noaptea, cand temperatura scadea sub zero grade, am mancat din mancarea lor, le-am cunoscut obiceiurile si modul isi care isi castiga traiul de zi cu zi, le-am vazut bucuriile si tristetile…si ne-am deschis inimile unii altora… Si am sorbit in fiecare zi frumusetea minunatei, dar si extrem de asprei zone in care s-au nascut si traiesc, avand tot timpul in fundal, sub noi, maretul lac TITCACA. <3 

Iata doua fotografii cu acesti indieni la munca campului, cu aceleasi unelte de dinainte de Imperiul Incas…si cu acelasi pamant pietros si greu, extrem de greu de cultivat. In prima fotografie, conducatorul micii comunitati ne explica ofranda celor 3 frunze de coca adusa zeitei lor supreme – PACHAMAMA (Zeita Pamantului), inainte de a incepe sapatul pamantului. Iar in a doua fotografie se observa focul ritual facut cu aceasta ocazie si, in spate, in dreapta, sub noi, albastrul profund al lacului Titicaca.

Explorand Muntii Apuseni: Manastirea Sf. Ilie de langa Albac

de Cristian Cezar Han

       Se spune despre Muntii Apuseni ca sunt cei mai mici munti din Romania, lucru confirmat in cartile de specialitate, dar si cei mai pitoresti, datorita intinderilor de paduri de conifere sau pesterilor spectaculoase si, bineinteles, datorita claielor de fan.

   Daca ar fi sa fac un calcul, am fost de cel putin 10 ori in Muntii Apuseni si am explorat multe zone, incepand de la Rimetea ( gasiti tot articolul AICI ) pana la Arieseni sau Albac (de multe ori am stat in ultima localitate). Am vazut Cheile Turzii si Pestera Ursilor, insa pe ultimele doua le-am explorat acum 8 ani, respectiv acum 6 ani.

   In schimb, mai recent ne-am deplasat pe Valea Oltului si am hotarat sa mergem la Albac. As avea multe de povestit despre aceasta destinatie: unele lucruri neplacute, altele placute. In acest articol o sa va vorbesc despre un locas de cult aflat chiar la intrarea in Albac.

Dar mai intai sa va ghidez putin:

   Albac este o statiune turistica aflata la 100 km de municipiul Alba Iulia. Pentru a ajunge aici, trebuie sa mergeti pe ruta

Perlele negre de Tahiti

de Paul Drosu

     Perlele negre de Tahiti sunt cele mai minunate si mai scumpe perle din lume si sunt mult mai frumoase si mai "de efect" decat cele albe. Acest colier, spre nefericirea sotioarei mele, nu ne-am permis decat sa il probam  , caci, desi fata de alte coliere sau bijuterii cu perle negre avea un pret moderat, totusi acel pret era, in Euro, format din 5 cifre, ha, ha..!! Cum spuneam, insa, am putut sa il probam, caci in Polinezia Franceza nu este nimeni stresat ca ar putea fi jefuit sau sa fuga clientul cu colierul de perle negre la gat, fara sa il plateasca, ha, ha… In plus, cum ni s-a mai intamplat prin lume, vorba noastra romaneasca, prin cuvintele slave din ea si, in special, cuvantul "DA", le da multora senzatia ca am fi un fel de… rusi…iar vanzatoarea probabil a crezut acelasi lucru, oferindu-ne imediat colierul pentru a-l proba, in speranta ca "RUSII" cei cu bani il vor si cumpara, ha, ha…ha, ha…. 

Perla neagra a devenit un simbol al Polineziei Franceze si este o parte destul de importanta a economiei acestei tari, alaturi de turism. Perlele negre "se cultiva" pe minunatii si lipsitii de orice poluare atoli din arhipelagul Tuamotu, cea mai mare concentratie de atoli de corali din lume. Perlele negre se formeaza in interiorul unei specii de stridii (scoici, sa ii spunem) specifice Polineziei Franceze. Aceste stridii, Pinctada margaritifera, pot atinge 30 de cm si 5 kg, ceea ce inseamna ca

Aventuri din lumea intreaga

Lisabona – un oraş al culorilor

de Anca Stefana Ciolacu

      Lisabona nu a fost nici primul, nici macar unul dintre ultimele oraşe pe care le-am văzut în timpul călătoriilor mele. Nu ştiu de ce m-am oprit tocmai la el. Poate datorită senzaţiei de bine pe care o am de fiecare dată, când mă gândesc sau când revăd poze din cele 3 zile petrecute acolo.

    Lisabona nu este un oraş al unui singur obiectiv turistic, nu are o Sagrada Familia a Barcelonei. Lisabona este oraşul străduţelor înguste şi lungi, al teraselor ascunse de flori la pervazuri, al tramvaiului vechi care urcă şi coboară din Alfama în Bairro Alto. Oraşul celor 3 cartiere care îl definesc: Alfama - cel mai vechi, de fapt un labirint de străduţe colorate; Bairro Alto – sus pe deal, după cum îi spune şi numele, oferă o panoramă aurie a Lisabonei la apus şi Belem, de-a lungul fluviului Tejo, adăposeşte majoritatea monumentelor şi obiectivelor de vizitat.

     Dintre toate, Belem mi s-a părut un mic oraş, de sine stătător. Un orăşel port, de fapt, cu o cromatică diferită de restul Lisabonei. Asociat cu era marilor descoperiri şi traversat de fluviul Tejo, Belem adăposteşte o mare parte din monumentele turistice. Mănăstirea Jeronimos, deosebită prin stilul manuelit şi prin

O vacanţă aşteptată de ceva timp

de Marius Nistor

       Încep să zâmbesc atunci când mă apuc să scriu.

Şi am mai multe motive care contribuie la această stare, dar în primul rând ascultam o piesă -https://www.youtube.com/watch?v=xQTPy4GgYC8&index=1&list=PLVy6p06ziGSLLwKZ5cWLsX-Qel_m0TQ30 - care mi-a amintit de o seară minunată din concediul petrecut în această vară, o seară din Cap D Agde. Doar că acolo îi ascultam pe unii urmaşi mai puţin cunoscuţi ai celor de la ABBA, iar astăzi pe unii ai celor de la BZN, două formaţii atât de dragi sufletului meu!

      Privind ecranul laptopului pe care se derulau imagini cu oameni dansând într-o piaţă în timpul unui miniconcert, am retrăit o seară asemănătoare din iunie şi am fost cuprins de nostalgie, nostalgie care a declanşat impulsul de a aşterne rândurile care urmează, rânduri ce demult aşteaptă a fi trimise spre citire celor interesaţi de o aventură turistică în Franţa.

Un alt motiv care îmi înseninează aceste clipe îl reprezintă amintirea naşterii ideii de a concepe un astfel de vacanţă şi acele momente petrecute cu familiile unor colegi de facultate într-o zi de Crăciun a anului 2013. De acolo a pornit totul, a fost un impuls de moment – să vizităm o colegă de-a noastră stabilită în Franţa. Numai că după 2 ani de planificări şi aşteptări a concordanţelor dintre proiectele de concedii ale familiilor noastre, am hotărât să merg doar eu cu

Coasta de Azur : Villefranche–sur-Mer

de Nuti Iancu

        Orasul vechi,portul cu barcute ,casele colorate, cele mai spectaculoase peisaje naturale de pe Riviera Franceza , le-am descoperit intr-o mica localitate din departamentul Alpilor Maritimi ,apartinand Provence-Alpes-Côte d'Azur,asezata intr-un peisaj mirific al celui mai adanc golf din Marea Mediterana, acolo unde pot ancora fara probleme nave foarte mari : golful Villefranche. Poate ca v-ati si dat seama,este vorba despre localitatea Villefranche–sur-Mer , asezata nu departe de Nisa(5 km) si Monte Carlo (12 km).Drumul de coasta e superb ,plimbarea iti da o incarcatura pozitiva ... la superlativ ! Calatorule , daca treci prinVillefranche –sur-Mer ,nu ocoli Citadela Saint-Elme ,ridicata in secolul al XVI –lea de Ducele de Savoie ,o data cu forturile –satelit Mont-Alban si Saint –Hospice.Citadela a traversat epoca noastra si a fost denumita Capelle deSt.Pierre ,decorata de frescele lui Jean Cocteau.Tot atunci s-a facut si prima amenajare a Portului Darse (unde stationau galerele),ridicat la rangul de „port regal ” in 1713. Rada portului este celebra prin frumusetea sa .Are o lungime de 2 km si latimea de 1 km.Pitorescul si incantatorul mic port de pescari a conservat prin inscriptii amintirea lui Charles –Quint si al Papei Paul III in 1538. Pe „ Rue Obscure ” ( o strada asezata foarte curios !) te intorci in secolul al XIV-lea ,in magia medievala ,si nu de putine ori a fost locul ideal de desfasurare al

Mănăstirea rupestră de la Basarabovo

de Cristian Cezar Han

          Giurgiu-Russe-Basarabovo: era prima ieşire din țară şi eram nerăbdător. Am vorbit cu nişte prieteni să mergem cu două maşini la Mănăstirea Sf. Dumitru, cu plecarea din Alexandria.

   Între timp oprim în Brânceni (o comună de lângă Alexandria) să vină şi cealaltă maşină. Oamenii aceia au mai fost în Bulgaria, la acea mânăstire.

   Inițial aveam alte planuri. Ne gândeam să mergem undeva în zonă. De altfel şi Russe este la o aruncătură de băț atât de Bucureşti, cât şi de Alexandria. Ca să nu mai zic că oraşul este despărțit doar de vamă de Giurgiu. Astfel am zis să mergem la Mănăstirea Basarabovo, că tot era Sf. Dumitru pe 26 octombrie.

   Bun, ajungem la Giurgiu. Aglomerație nu prea mare, dar ne opreşte maşina din față. Unul dintre prieteni era minor şi nu avea procură de la părinții plecați în străinătate.

   Bafta noastră a fost că bunica băiatului se afla în maşină cu noi. Panicată, merge la vameşul român şi îi explică situația. Bine cu bunica, altfel eram nevoiți să ne întoarcem. De obicei, prima ieşire trebuie să conțină câteva aventuri. Dar mai sunt, asta nu e tot!

   Intrăm în Russe, ne învârtim puțin prin el, indicatoare yok, erau doar câteva scrise în bulgară, iar singura soluție era să întrebăm pe cineva din zonă. Am oprit la o

AVENTURI PE LACUL TITICACA – Insulele plutitoare UROS si insula de piatra TAQUILE

de Butterfly

      Dimineata devreme ne pregatim pentru ceea ce avea sa fie una dintre cele mai interesante experiente peruane, plimbarea pe TITICACA, lacul navigabil aflat la cea mai mare altitudine si vizita la insulele plutitoare UROS si insula de piatra TAQUILE. Suntem imbarcati in autocar si traversam orasul Puno, locul unde am inoptat, pentru a ajunge in port. In port suntem imbarcati intr-o barca ce are si un soi de terasa superioara si vajjjjjjj, o luam din loc peste lacul cel verde. Este o zi insorita iar culorile din jurul nostru, accentuate si de altitudinea mare la care ne aflam (3812 m), ne orbesc cu stralucirea lor. Lacul este calm iar culoarea lui verde contrasteaza cu albastrul puternic al cerului. Admiram privelistea de pe puntea superioara a barcii noastre pret de vreo 20 de minute pana cand intram in zona de control a insularilor de pe Uros. Acestia si-au construit 2 puncte de control de unde supravegheaza orice miscare catre insulele lor.

Dupa ce lasam in urma cele doua
Afla contiuarea cu un click aici !

De ce eu călătoresc fără bani ?

de Oleg Babara

     Eu nu ştiu unde voi fi mâine , unde voi dormi , ce voi mânca , cu cine mă voi întâlni .

De un lucru sunt ferm convins că, totul va fi bine şi voi avea de toate,altfel nici nu poate fi .

Şi aşa şi este .

Despre frică: n-am de cine să mă tem ,doar de mine.

Universul face totul pentru noi, doar e nevoie să fim deschişi şi să ştim exact ce dorim.

În situaţiile extreme se poate de învăţat ceva bun .Ieşire este , numai dacă o căutăm.

Sunt în Suedia a 27-a ţară înscrisă în "Cartea vieţii mele" şi deja 280 de zile hoinăresc prin lumea mea ,şi nu mai ştiu exact prin câte oraşe am călcat ori câţi km. , am parcurs.

Poate pare straniu pentru unii ,dar mă simt mereu ca acasă .N-are importanţă ţara,poporul,limba ,religia ş.a.

Pentru că peste tot oamenii mă primesc în casele lor ,în maşinile lor ,în companiile lor ,în familiile lor de parcă ne ştim de o viaţă.

Primele două luni chiar îmi făceam griji,planuri,rute pentru ziua de mâine după cum arată practica asta este pierdere de timp.

Pentru că mă uitam în urmă şi vedeam că totul e bine , pentru ce să mi fac griji ? Asta doar mă va încurca .

Şi aici am trecut la alt nivel .

M-am adresat Universului : "Dă-mi indicii şi eu doar o să le urmez " ceea ce fac şi până în ziua de azi.

Am dormit la diferiţi oameni : bogaţi ,săraci,tineri ,bătrâni,musulmani, creştini.

Care m-au primit ca un membru al familiei lor .

În Georgia, Omar din a doua zi mi-a spus : 

Asta e casa ta şi Sinan (feciorul) e fratele tău .

În Baku ,Mihai mi- a spus : Casa mea e casa ta.

Am dormit în diferite instituţii publice : grădiniţe ,şcoli ,cămine.

Diferite organizaţii din Europa,care ajută oamenii cu cazare si mâncare.

Am dormit în cort în locuri super frumoase ,pe care nu le-aş schimba pe nici un hotel.

Mereu am mâncat bine şi diferite bucate traditionale oferite de

Cum se mananca in Paradis?

de Paul Drosu

      PARADIS, PARADIS, dar chiar si in Paradis ti se face foame… :D Dupa cum spuneam ieri, prea multe fotografii (inclusiv de ale mele) sunt doar cu peisaje, fara locuitorii unei anumite tari/zone in ele. Si astazi, incerc sa "repar" un pic acest lucru, cu o fotografie din locul pe de Pamant care se apropie CEL MAI MULT de notiunea de PARADIS – Polinezia Franceza. <3<3 <3 Puteti avea totala incredere in aceasta afirmatie a mea. 

In fotografie, cei doi prieteni polinezieni ai nostri tocmai se ocupa de pregatirea "gratarului" in salbaticie, fara fasoane, fara mese, scaune, furculite, cutite, farfurii…si fara nici un om pe zeci de km2 in jurul nostru! Focul si jarul se fac din "copra" (coaja polivalentelor "nuci de cocos") si din bucatile de crengi si coaja de palmieri gasite pe jos. Pe gratar se prepara in special peste – deliciosul "mahi-mahi", ton, diversi pesti de recif, dar si taro (un rizom ca un fel de cartof), delicioasele banane de Tahiti (Mei'a), specifice insulelor polineziene si care se consuma coapte. Pe gratar au "preparat" chiar si ceva "dulce" – un desert din nuca de cocos proaspat rasa, cu vanilie (vanilie de Tahiti, evident, cea mai rara si mai parfumata vanilie din lume!) si alte cateva ingrediente, in frunza de bananier. "Platoul" pe care se servea pestele era format dintr-o frunza de bananier, iar "farfuriile" ni le-am "construit" singuri, cat timp se facea gratarul, din frunze subtiri si lungi de palmier, pe care le-am impletit, fiecare cum a reusit, mai bine sau mai rau, dupa o tehnica aratata de prietenii nostri polinezieni. Mai trebuie sa va spun cat de

Patagonia andina – Printre vulcani si prin norii de cenusa vulcanica

de Paul Drosu
     
 1.O plecare cu emotii din Buenos Aires

     O foarte devreme dimineata de septembrie, pe aeroportul Jorge Newbery din Buenos Aires. Suntem obositi, dupa o noapte alba, care a inceput cu amanarile repetate ale zborului nostru de intoarcere de la cascada Iguazu la Buenos Aires. Si asa, in loc sa mai prindem cateva ore de somn la hotel in Buenos Aires, inainte de zborul spre San Carlos de Bariloche, capitala ”Elvetiei” Americii de Sud, acum alergam prin aeroport, dupa ce am aterizat cu cursa de la Iguazu, pe ultima suta de metri. Bine macar ca e acelasi aeroport…Eu si cu Madi tropaim impreuna cu ceilalti cativa francezi din gasca, avandu-l in frunte pe Nicolas, ghidul nostru, un bordelez care traieste in Peru de cativa ani, fotograf pasionat. Inainte de a ajunge la checkin-ul pentru Bariloche, ne oprim la intrarea aeroportului, pentru a ne recupera bagajele mari, pe care nu le mai luasem in calatoria de cateva zile de la Iguazu si le lasasem in Buenos Aires. Baietii lui Nicolas s-au descurcat bine: au luat bagajele noastre de la hotel cu un microbuz si acum ne asteapta. Muchas gracias, hombres! Le recuperam repede, le aruncam pe cate un carut si, in galop, catre check-in, care deja a inceput…

2. Un zbor scurtat din cauza norului de cenusa vulcanica si cateva date despre o eruptie vulcanica

     Dar aventura continua…aflam ca avionul nu poate zbura pana la Bariloche, ci se va

Afla mai multe aici !

Gecko - o specie unica de soparla

de Paul Drosu

       Multi s-ar gandi ca ce ai putea spune despre o soparla, ce ar avea atat de special o soparla?

Mai intai ca GECKO este o (micuta, de obicei) soparla care traieste, practic, in toate zonele tropicale si ecuatoriale din lume, existand cateva sute, chiar peste mia de specii. Masoara de la 1-2 cm la cativa zeci de cm (10-20 cm de obicei). Are un aspect caracteristic, simpatic, cu ochii mari si rotunzi, fara pleoape, pe care ii umezeste cu limba, iar varfurile degetelor au niste protuberante specifice, rotunde...vom vedea si de ce. :) Este inofensiva pentru oameni si extrem de folositoare si tolerata, tinand sub control in interiorul locuintelor diverse insecte daunatoare si periculoase: muste, paianjeni, gandaci si, mai ales, tantari. Majoritatea turistilor din tarile tropicale au vazut GECKO (chiar daca nu stiau ca sunt Gecko) sau macar i-au auzit, noaptea de obicei, aceasta fiind una dintre caracteristicile unice ale GECKO in regnul soparlelor: comunicarea cu ajutorul unui fel de cantec, a unor "triluri".

Iar Mama Natura este mult, muuult mai uluitoare decat ne putem inchipui, caci GECKO mai sunt unici printr-un lucru absolut incredibil: prin mecanismul extraordinar al degetelor, care le permite sa se deplaseze extrem de usor pe orice suprafata (mai putin teflon), vertical sau pe tavan. Mecanismul a fost studiat de peste 100 de ani, dar numai dupa aparitia microscopului electronic au inceput sa se faca mici pasi in explicarea lui si doar in anul 2000 (!!!) s-a descoperit ca acest lucru se datoreaza fortelor intermoleculare (forta Van der Waals). Asta, pentru ca degetul unui Gecko are numeroase excrescente ca niste creste, care la randul lor se divid in alte sute de creste si tot asa, pe care sunt niste perisori de ordinul micronilor pana la zecimi de micron (a 10-a milioana parte dintr-un metru!). Iar extraordinara adeziune a degetului unui Gecko este rezultatul ATRACTIEI MOLECULARE dintre aceste structuri de pe degetul lui si moleculele suprafetei pe care umbla...Uluitor, nu? :D Iar asta a deschis calea unor incredibile cercetari si descoperiri de adezivi pe baza de nanostructuri, care nu mai sunt influentati de apa si care se utilizeaza in nenumarate domenii, inclusiv medical, militar, spatial, robotica. A existat si un experiment cu un om "spiderman" care era suspendat de un tavan de sticla doar cu o palma...dar totusi coeficientul de adeziune la care oamenii au ajuns este doar de 0,06, pe cand la Gecko este intre 8-16! :D :D :DInteresante lucruri despre o simpla soparla, nu? :)

Cum arată Cheile Turzii filmate cu drona VIDEO

de Claudiu Padurean
Una dintre cele mai frumoase destinații turistice din Munții Apuseni este reprezentată de Cheile Turzii. În ciuda vremii mai reci, mulți tineri s-au strâns la intrarea în rezervația naturală pentru a petrece câteva zile de relaxare. Focurile de tabără au alungat frigul, iar cântecele la chitară și drumețiile au fost sarea și piperul vacanței petrecute în defileul care străbate inima de calcar a munților.
Cheile Turzii reprezintă un loc de o frumusețe aparte. Valea Hășdatelor a săpat adânc în inima muntelui și a creat un peisaj unic. Cheile au o lungime de 1.300 de metri, iar adâncimea canionului poate atinge 200 de metri. Cheile Turzii sunt locul perfect pentru amatorii de alpinism sau escaladă. Însă mulți tineri vin doar pentru a se bucura de frumusețea locului.
Tinerii campează în afara rezervației. Acolo fac și focurile de tabără, iar din această zonă pornesc în drumeție. Suprafața rezervației naturale este de 324 de hectare.
Afla mai multe pe http://www.clujtoday.ro/2016/05/08/cumarat259cheileturziifilmatecudronavideo.html

Nestematele din Hohe Tauern

de Florentin Mocanu

     Valea Gastein este unul dintre șiragurile de perle al celui mai mare Parc Național din Austria, Hohe Tauern.

Bad Gastein este una dintre cele mai vechi și mai renumite stațiuni balneoclimaterice din lume, gazdă a numeroase capete încoronate și oameni importanți ai lumii.

Până la Al Doilea Război Mondial și aristocrația română mergea la Bad Gastein pentru cură, relaxare și distracțiile mondene ale epocii.

Aici s-a consumat și o pagină din istoria noastră, negocierile dintre Brătianu și Otto Von Bismark pentru alierea Regatului României cu Tripla Alianță, în 1883.

Regele Carol I a mers aici în 1876, iar din 1902 venea la Bad Gastein destul de frecvent la cură, dar și din motive diplomatice, Majestatea Sa având la Bad Gastein întâlniri cu diverși miniștri europeni sau membrii ai familiilor regale și imperiale ale

Afla mai multe aici !

Castelul Peles - minunea de la Sinaia

       de Ioan Laslo

   Exista persoane care au vazut multe dintre castelele celebre din Europa, insa nu au ajuns niciodata la Peles. Cum resedinta de vara a regelui Carol I poate rivaliza ca frumusete cu oricare dintre castelele mai sus amintite, o vizita aici este absolut obligatorie pentru toti iubitorii de frumos.

      Castelul face parte dintr-un complex mai amplu care mai cuprinde Pelisorul, Corpul de Garda, Economatul, Grajdurile, Casa de vanatoare Foisor, Uzina Electrica ( Castelul Peles a fost primul castel electrificat in intregime din Europa) si Vila Sipot. 

    Construit dupa planurile arhitectilor Wilhelm Doderer, Johannes Schultz si Karel Liman, castelul a fost decorat de August Bembe, Berhard Ludwig si J.D. Heymann.

      Din cele 170 de incaperi, destul de putine sunt accesibile vizitatorilor, insa ele pot sa ne confere o imagine clara despre bunul gust al familiei regale. Extraordinarul hol de intrare (decorat cu

statui si lambriuri din lemn de nuc si deasupra caruia se afla un plafon mobil de sticla), Sala Maura, Sala Coloanelor, Biblioteca regala (dotata cu o usa secreta), Sala de concerte, Cabinetul de lucru, sufrageria sau Salonul turcesc, au toate specificul lor si incanta privirea. Vitraliile aduse din Elvetia si Germania confera o eleganta specifica, iar dotarile, extrem de moderne pentru vremea construirii castelului ne uimesc.
         Accesul este foarte facil, intrarea pe domeniu fiind de la DN 1, in statiunea Sinaia.

Program de vizitare :

Miercuri: 9:30 – 17:00

Joi-Duminică: 8:30 – 17:00 

Luni si Marti: închis

Bilete: 

Parter: Adulţi – 30 lei, Pensionari – 15 lei, Elevi, studenţi – 7,5 lei, Card Euro <26 – 7,5 lei Pentru Parter si Etaj preturile se dubleaza, la fiecare categorie

O tânără din Sfântu Gheorghe are nevoie de ajutorul nostru!

de Cosmin Covasna

În 2011 Eliza a fost diagnosticată cu "Sarcom cu celule clare la călcâi", mai exact cu cancer. A urmat o perioada grea cu multe intervenții, atât în țară cât și în Ungaria. Nu a trecut mult timp, iar în 2015 cancerul a recidivat la plămân, diagnsoticul a fost metastaze pulmonare. De atunci se luptă cu dureri mari, incapacitatea de a-și mișca brațul stâng și alte stări.În România șansele bolnavilor sunt foarte mici, așa că familia și prietenii au decis să o ajute sa meargă în Turcia la o clinică privată. După mult efort și o amplă campanie lansată de un prieten de al acesteia, s-au strâns 8000 de euro, inițial a fost vorba că analizele vor costa 2500 de euro, dar medicii din Turcia au decis să îi mai facă un set de analize, astfel că suma totală a ajuns la 7000 de euro. În prezent, Eliza așteaptă rezultatul analizelor, imediat ce va sosi rezultatul, va sosi și schema tratamentului ce va costa câteva zeci de mii de euro, timpul de așteptare e de o lună, timp în care trebuie să strângă câteva zeci de mii de euro, pentru a se pregăti din timp. Tot ce știe în acest moment e că are metastaze la plămân, oase și picior. Eliza își dorește să ducă o viață normală, să scape de durerile puternice pe care le are și să poată să meargă în continuare la facultate.  

Pentru a o ajuta pe tanara, o persoana cu inima mare a donat un numar semnificativ de albume monografice cu Romania, realizate in conditii grafice excelente, pe coala velina, in format A4 si foarte bogate informational. Lucrarea are 304 pagini si este scrisa in 4 limbi: romana, engleza, franceza si germana, fiind o adevarata capodopera pentru iubitorii turismului. Pretul unui album este de 140 lei (cu transportul inclus prin Posta Romana)

O alta varianta sunt donatiile benevole. Haideți să o ajutăm fiecare cu câte puțin! Orice leu îi poate salva viața!

Pentru donații există 3 conturi, două în lei și unul în euro, toate deschise la Banca Transilvania:

Cont euro:

Iosub Cosmin Teodor

IBAN: RO53BTRLEURCRT034952101

SWIFT: BTRLRO22

Conturi lei:

Iosub Cosmin Teodor

RO06BTRLRONCRT0349521201

 Elizabeth Cotioraș:

RO62BTRLRONCRT0346422401

Peste 1.000 de spectatori la concursul de sănii de carton de pe Feleacu

de Claudiu Padurean

      Peste 1.000 de spectatori au participat la concursul de sănii de carton din cadrul Feleacu Winter Games. Potrivit organizatorilor, Marius Bugeac şi Liviu Fărcaş, în competiţia de sănii s-au înscris 26 de echipaje, iar competiţia de freestyle au fost înscrişi peste 40 de concurenţi.

Cei care au participat la concursul de sănii au confecţionat vehicule în formă de dragon, de maşina lui Batman, de trenuleţe, dar şi de sicriu de carton, ca o trimitere la faptul că această competiţie a avut loc în Transilvania, legendara ţară a lui Dracula. Spectatorii au avut ocazia să se bucure de aerul curat, de zăpadă şi de distracţie. Seara s-a încheiat cu o petrecere pe pârtie.

Afla mai multe pe http://www.clujtoday.ro/25657-peste-1000-de-spectatori-la-concursul-de-snii-de-carton-de-pe-feleacu.html

Încep balurile vieneze!

de Florentin Mocanu

      Visele frumoase sunt cu prinți pe cai albi, cavaleri trași prin inel, gata să lupte cu oricine și să se sacrifice pentru o domniță frumoasă, prințese ce-și ascund fața în evantaie diafane și nelipsitele calești de aur ce strălucesc în luminile ce străbat prin ferestrele sălilor de bal.

Balului, acea manifestare care rupe granițele convențiilor, acel eveniment mult așteptat care unește visurile, care acum leaga inimi, acum stârnește intrigi, care, înainte de a împleti destine, împletește pași, pașii viselor și năzuințelor, pașii relaxării și a bucuriei de a trăi, încă îi strălucește steaua. Sezonul balurilor vieneze începe astăzi! Cum unde? La Viena. Da, sezonul balurilor Vieneze începe astăzi, 13 ianuarie, cu Balul Florilor. Cu ce ar putea debuta mai optimist un an decât cu o petrecere a florarilor, cei care continuă arta Creatorului cu arta lor de a ne expune culorile, formele, aromele și

Citeste mai multe aici !

De la Veneţia la Cluj: Expoziţie de măşti ritualice la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Cum alungau ardelenii spiritele rele

de Claudiu Padurean

      Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj găzduieşte una dintre cele mai interesante expoziţii dedicate sărbătorilor de iarnă. Este vorba de o expoziţie de măşti ritualice, care sunt utilizate în comunităţile româneşti, maghiare şi săseşti în cadrul obiceiurilor de iarnă. Expoziţia de măşti a fost prezentată în 2015 şi la Veneţia, în timpul carnavalului din Oraşul Dogilor, şi a atras peste 6.000 de vizitatori.

Măştile ritualice utilizate în diferitele comunităţi din Transilvania aveau un rol magic, de alungare a spiritelor rele. În comunităţile româneşti, măştile sunt asociate mai ales cu obiceiurile dintre Crăciun şi Revelion. Astfel de obiceiuri sunt Dracii, Capra sau Moşii, care marchează trecerea în noul an. În comunităţile maghiare şi săseşti, măştile sunt asociate cu Fărşangul. Este vorba de carnavalul care marchează Lăsatul Secului, adică intrarea în postul Paştelui şi sfârşitul iernii, spune directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, istoricul Tudor Sălăgean.

”Cele douăsprezece zile ce încadrau cumpăna dintre ani, precum şi perioada anterioară Lăsatului de Sec constituiau în satul tradiţional transilvănean un interval sacral marcat de ceea ce denumim, în general, ”obiceiurile de iarnă”.

Vestimentaţia de mascare, caracteristică acestor obiceiuri, era prezentă la

Afla mai multe pe http://www.clujtoday.ro/25647-expozix163ie-de-mx15fti-ritualice-la-muzeul-etnografic-al-transilvaniei-cum-alungau-ardelenii-spiritele-rele.html

Clujul, în topul celor mai şic 16 oraşe din Europa de Est

de Claudiu Padurean
      Clujul a fost inclus pe lista celor mai şic oraşe din Europa de Est, alcătuită de ghidul britanic de călătorii The Calvert Journal. Este vorba de un ghid din Londra, care le recomandă turiştilor britanici să viziteze oraşele incluse în listă pentru că au o istorie bogată, o arhitectură extraordinară, o viaţă de noapte dinamică şi, în anumite cazuri, proiecte ambiţioase de mediu.

În ordine alfabetică, oraşele şic ar fi, în viziunea redactorilor ghidului britanic, Belgrad, Budapesta, Cluj-Napoca, Dubrovnik, Kiev, Ljubljana, Moscova, Mostar, Odessa, Split, Sankt Petersburg, Tallin, Tbilisi, Varna, Zadar şi Zagreb. Jurnaliştii britanici au remarcat faptul că Clujul a devenit capitala filmului şi menţionează Festivalul Internaţional de Film Transilvania. De asemenea, ei au remarcat şi arta care înfloreşte în cafenelele boeme, precum şi populaţia studenţească densă. Redactorii ghidului mai menţionează arhitectura barocă, barurile subterane din centrul oraşului, dar şi faptul că vechile fabrici şi palate au devenit centre de artă. Pe lista calităţilor Clujului se mai numără şi mediul bun pentru start-up-uri, dar şi pentru pasiunea sa pentru muzica electro, care poate fi gustată în cluburi precum 

Citeste mai multe aici ! Gasesti si o filmare aeriana, cu drona!

Ce destinații ,,se poartă" în 2017

de Cristian Cezar Han

      Voi începe cu o destinație care deşi se află în vestul îndepărtat, ,,are mare priză,, anul acesta la turişti. Ați ghicit? Da, vorbim despre Lisabona, un oraş foarte colorat şi primitor. Istoria oraşului atrage turişti din toată lumea, iar anul acesta preconizez că va fi o destinație de top pentru europeni. Gastronomia este diversificată, iar posibilitatea practicării unor excursii în zonă este un punct forte(Sintra,Evora, Cascais, Estoril,Algarve, Coimbra, Alocabaça, Tomar, Porto sau la Roca,spațiul de unde ,,începe vestul,, ). Şi era să uit, pentru iubitorii acestui sport, după cum îmi place să îl numesc, shoppingul se practică,, la greu,, în Lisabona.

      Locul 2: Split, Croația. De ce? Este un oraş destul de mare, dar şi foarte cunoscut de turişti în ultima perioadă. Split are un farmec aparte. Dacă nu ați fost la Split, vă recomand să luați neapărat un bilet pentru un City Break sau să

City break in Pitesti

de Cristian Cezar Han

  La prima vedere, Piteşti este un oraş cunoscut pentru industrie, dar nu sunt prezentate şi oportunitățile pentru practicarea turismului în acest oraş.

  Prima dată când am văzut oraşul a fost în 2002, când am fost cu familia în excursie la Curtea de Argeş, ținând minte că atunci am făcut un popas în centru, lângă o fântână arteziană galbenă.

  În 2014, am revenit aici, însă ca student. Şi am rămas aici. Nu scriu acest articol pentru că în momentul de față locuiesc in Piteşti, ci pentru că oraşul are chiar potențial turistic.

  Şi acum, să întărim argumentele: primul motiv pentru care trebuie să vedeți oraşul este datorită Pădurii Trivale. Aici natura se împleteşte cu cadrul urban, un element inedit pentru turişti. Există spații amenajate şi terase, o biserică şi câteva restaurante. Ar urma apoi centrul acestuia, începând turul de la Biserica Sf. Gheorghe, Fântâna arteziană, Primăria în stil vechi şi Muzeul Județean, unde se află Planetarium.

  Al treilea motiv pentru a vedea oraşul ar fi posibilitatea de a face multe excursii în zonă (vezi articolul despre Vidraru). Sunt multe variante aici: Transfăgărăşan, Bran, Cozia, Peşterile din Dâmbovița.

  Şi nu in ultimul rand, puteți ajunge foarte uşor: pe A1, din capitală faceți 120 km.

  Este una dintre destinațiile ,,antenă,, datorită amplasării. Nu ratați ocazia: este foarte simplu şi ieftin să vedeți oraşul Piteşti!

Daca va place materialul, gasiti mai multe de acelasi autor pe http://cristiancezartravels.blogspot.ro/

Primul concurs cu sănii de carton la Cluj, la Feleacu Winter Games

de Claudiu Padurean

        Prima ediție ”Feleacu Winter Games” va avea loc sâmbătă, 14 ianuarie 2017, pe pârtia Feleacu de lângă Cluj-Napoca. Vor avea loc concursuri de sănii din carton, freestyle de schi și snowboard, petreceri pe pârtie şi multe altele.

              Doritorii mai au timp 10 zile să îşi construiască, fie cu gașca, fie de unul singur, cea mai hazlie și cea mai ”rapidă” sanie din carton și să vină cu ea la prima competiție derby de gen din Cluj. Va fi premiată cea mai rapidă, dar şi cea mai creativă sanie. Pe parcursul zilei de sâmbătă snow park-ul va fi rezervat pentru concursul de freestyle, dar atât pârtia de începători, pârtia mare și fun park-ul vor funcționa conform programului normal.

Alex One, Le Minion, Vlad Bretan și Massive Fluo vor întreține atmosfera toată ziua cu muzică și party pe pârtie până seara târziu.

Programul va începe de la ora 10:00 pentru concursul de 

Afla mai multe aici !

In mijlocul Pacificului – AHE, atolul neatins de timp

de Paul Drosu
     

1. O PLECARE MAHMURĂ DIN TAHITI SPRE AHE

     Papeete, cel mai mare orăşel din Tahiti, şi capitala Polineziei Franceze, în mijlocul oceanului Pacific. Polinezia Franceză…un teritoriu care are o suprafaţă aproape cât a Europei, fiind însă un teritoriu al oceanului, întrucât proporţia de uscat este infimă. Este o duminică de toamnă, deşi anotimpurile, aşa cum le cunoaştem noi, nu au vreo însemnătate în această parte a lumii. Iată-ne, din nou, la cea mai mare distanţă posibilă de România, la vreo 19.000 de km şi 12 fusuri orare, fix în cealaltă parte a globului pământesc, în mijlocul Pacificului şi, totodată, la cea mai mare distanţă posibilă de vreun continent, la care poate fi cineva pe Terra. Când în România este 12 noaptea, aici este 12 ziua (şi invers, evident). Eu si draga mea nevestică, Madi, suntem în apartamentul prietenilor noştri, S. si A-L., din Papeete, o pereche superbă, formată dintr-un tahitiano-chinezo-francez şi o franţuzoaică get-beget. Ne sculăm destul de greu în această dimineaţă, pentru că ieri a fost o zi plină: am sărbătorit ziua de naştere a dragei noastre A-L., în stil tahitian, pe o platformă plutitoare, numită “pirogă”, în mijlocul lagunei, cu toţi prietenii şi rudele lor, în costume de baie, cu muzică live, mâncare, băutură, dans, plonjoane în apă printre peşti multicolori…nebunie totală...

Afla mai multe cu un click aici !

Castiga un city break pentru doua persoane la Munchen!

Organizatia Germana pentru Turism in parteneriat cu Lufthansa organizeaza un concurs online, al carui mare premiu este un city break pentru doua persoane la Munchen. Concursul include 5 intrebari si este relativ simplu. Daca totusi nu stiti vreunul dintre raspunsuri, aveti si posibilitatea sa cautati informatii ajutatoare. Toti participantii care au raspuns corect la intrebari intra in cursa pentru castigarea marelui premiu, un city break pentru doua persoane la Munchen, cu transportul si cazarea asigurate. Mai mult, fiecare persoana care se va inscrie in concurs va primi automat, imediat dupa completarea datelor personale, un voucher in valoare de 20 euro pentru orice zbor operat de compania Lufthansa.

Accesati aici pagina de concurs: http://bit.ly/2hR8uL4

Data limita de inscriere este 31 Ianuarie 2017.

Organizatia Germana pentru Turism este o institutie de stat ce promoveaza Germania ca destinatie turistica si are peste 30 de reprezentante in diferite tari. Reprezentanta din Serbia se ocupa de promovarea Germaniei in 6 tari, inclusiv Romania.