O farama de Aarhus - al doilea oras al Danemarcei

  de Rose Marie

        Nu incep nici cu inceputul nici cu sfarsitul, o iau de undeva de pe la mijloc...adica din Aarhus/ Danemarca, unde m-am dus specially pentru a vizita Den Gamle By, adica orasul vechi, un foarte interesant muzeu in aer liber. Case din vremuri trecute, stramutate din locurile lor de bastina, de prin orasele sau sate, pentur a oferi o reprezentare a vietii din trecut a danezilor. Casele sunt specifice diferitelor categorii> oraseni, sateni, mestesugari, iar interiarele sunt mobilate cu cele necesare , in functie de tipul casei, Tot complexul se afla asezat intr-un parc superb - alaturi de muzeu chiar se afla un parc precum si o gradina botanica, mai bine zis, nisete sere cu vegetatie luxurianta tropicala. Astfel incat, dupa racoarea vechiului orasel - muzeu , m-m odihnit in gradina tropicala, unde erau peste 30 de grade! :)) Cum ajunsesem devreme cu trenul din Vejle (face cam o ora jumate), am dat o tura prin parcul adiacent, urmarind oratanii de balta si "vanand" cu aparatul foto tot felul de "ciripoi" care imi incantau urechile cu trilurile lor... Fireste Arhus nu inseamna doar Den Gamle By, este plin de muzee, am apucat sa intru si in AROS, am dat o tura prin centru, dar timpul trece repede si a trebuit sa ma intorc. Pt. Arhus, se cuvine sa dedici vreo 4-5 zile, e al doilea oras ca marime al Danemarcei.

Voua, un colind de suflet!

Pentru ca este Seara de Ajun, tin neaparat sa trec aici un colind din colectia "" nestemate""! L-am colindat cu placere si anul acesta pe drumul de intoarcere de la Targul de Craciun de la Viena. Nu voi putea sa fiu la fiecare dintre usile Dumneavoastra dar...

...vreau sa vi-l dedic din suflet (din pacate, nu exista nicio inregistrare tocmai pentru ca este atat de rar colindat). Multumesc celor din Gheja-Ludus (judetul Mures) , de la care l-am invatat! Pentru voi, pentru toti cei care iubiti Craciunul!

Minune s-a intamplat.Cerul s-a inspaimantat.
Si-n momentul Sfant se-arata Iisus ca o stea curata

Doamne ,Doamne sfinte,Vesnice Parinte

Fi-ne noua indurat!

Mare Imparat vestit s-a nascut azi pe pamant

Si-a venit sa se-ntrepuna pentru cei ce I se-nchina

Doamne ,Doamne sfinte,Vesnice Parinte

Fi-ne noua indurat!

Ingerii din Cer cantand, Mi-l adora ca pe-un sfant

Ca El mai presus se-arata decat Maica Preacurata

Doamne ,Doamne sfinte,Vesnice Parinte

Fi-ne noua indurat!""

Targu-Mures imbracat de Sarbatoare

   Oras recunoscut pentru oamenii sai primitori, Targu-Mures s-a imbracat in haine de Sarbatoare. Multitudinea de luminite care scalda centrul orasului( si nu numai), bradul spre care sunt atrasi ca un magnet toti trecatorii (fie mici, fie mari!), dorintele spuse in casuta lui Mos Craciun, sau plimbarea cu "sania" mosului (fie in varianta motorizata, fie trasa de cai) ... toate fac deliciul celor aflati prin zona. Iar daca temperatura este prea scazuta, un ceai cald sau un pahar de vin fiert cu scortisoara, asezonate cu ceva dulce traditioanal este foarte binevenit. Inca din momentul spectacolului de deschidere zona a fost luata cu asalt de localnici, dar si de turistii aflati in trecere prin Piata

Targul de Craciun Bucuresti

de Anca Stefana Ciolacu

Peste 100 de căsuţe cu obiecte artizanale, decoraţiuni de Crăciun şi bunătăţi îşi aşteaptă vzitatorii în Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Pentru prima dată, târgul de Crăciun din Bucureşti se desfăşoară într-o nouă locaţie, mai spaţioasă.
Până pe 30 decembrie, cei din Bucureşti pot vizita Casa lui Moș Crăciun, patinoarul, caruselul şi alte atracţii oferite în târg.
Pentru cei aflaţi în căutarea unui cadou, opţiunile sunt diverse: globuri de sticlă pictate manual, dulciuri şi băuturi româneşti, produse ecologice şi artizanale, ţesături, costume populare sau păpuşi.

În miros de vin fiert, turta dulce şi cu luminiţe decorative, târgul oferă şi concerte, spectacole de teatru şi grupuri de colindători, seara şi

Trasee turistice in muntii Romaniei - Varful Cerbul Caliman (Muntii Rodnei)

de Calin Nicolae Marginean

3. Virful Cerbul Caliman : 2.013 m si

4. Virful Iezerul Caliman : 2.031 m

(muntii Calimani din Carpatii Orientali)

Se ajunge cu masina la Vatra Dornei si imediat dupa iesirea din oras, dupa ce ati trecut un pod (in sensul demers spre Brosteni), o luati la dreapta spre localitatea Gura Haitii. Mergeti inainte pe acest drum, iar cind at ajuns la Sarul Dornei aveti grija sa o luati la dreapta in unghi drept spre Gura Haitii pe un drum pe care va recomand insistent SA NU mergeti cu mai mult de 55 km/h, caci sint NUMEROASE dimburi mici, care va pot rupe planetarele si pivotii de la roti.

INAINTE DE a intra in localitatea Gura Haitii, deci INAINTE cu 5 m de tabla cu denumirea localitatii „Gura Haitii” (tabla aflata pe dreapta), chiar cind soseaua coboara o panta, gasiti dvs. un indicator MIC, care va indica sa o luati la stinga in unghi drept si pe care va scrie marcaj punct rosu spre virful Cerbul Caliman. ATENTIE MARE !!! INAINTE DE a ajunge in localitatea Gura Haitii se face acel drum despre care v-am scris, LA STINGA in unghi drept fata de

Germania-Cehia - un circuit cu plecare din Arad!

PERIOADA: 30.03-4.04.2018

TRASEU: Arad - Budapesta – Brno – Praga – Berlin – Dresda – Karlovy Vary – Ceske Budejovice – Viena – Budapesta - Arad  

SERVICII ASIGURATE:

- 5 nopti cazare cu mic dejun la Hotel 2* si 3* (camere duble):

1 noapte zona Praga

2 nopti zona Berlin

1 noapte zona Pilsen

1 noapte zona Viena

- transport autocar confort standard international

- ghid insotitor

OPTIONAL daca tot grupul doreste/optiunea se anunta la inscriere

- vizita fabrica de bere Pilsner, 15 eur/pers. (transport + parcare autocar, tur ghidat si degustare)

PROGRAM:

ZIUA 1: plecare din Romania; deplasare spre Praga pentru o

Japonia si ceremonia ceaiului

de Paul Drosu

       JAPONIA <3 – o Ceremonie a Ceaiului ADEVARATA, intr-o casa a ceaiului, venerabila si renumita, dintr-o minunata (se putea altfel) gradina japoneza in care erau si nenumarati bonsai. O Ceremonie a Ceaiului pe care am rezervat-o cu luni de zile inainte, dupa multe cautari, doar pentru mine si Madi, o activitate extrem de intima si profunda, cu totul si cu totul altfel decat cea "comerciala" dintr-o camera oarecare de hotel, pe "repede-inainte", cu zeci de turisti… Am trecut, asezati pe tatami, prin fiecare gest, prin fiecare respiratie, prin fiecare miscare a cestii, prin fiecare inghititura de ceai (matcha), caci totul are un sens si o semnificatie, dupa cum ne-a explicat atat de frumos experta noastra! <3 

Japonia este o tara fascinanta, prin care nu poti trece pe "repede-inainte". O calatorie in Japonia nu poate fi tratata ca un simplu "city-break" si cu un buget "low-cost"…pentru ca, pur si simplu, asa nu intelegi prea mult din ea… Doar poti bifa ca ai pus piciorul si in Japonia. Tot in acest sens, pentru multe locuri din Japonia ai nevoie de un ghid japonez sau care sa nu fie japonez, dar sa fi trait zeci de ani in Japonia (mai ales ca sunt multe locuri/muzee in care explicatiile scrise sunt doar in japoneza). Si eu sunt unul dintre cei care citesc si se pregatesc enorm inainte de a pleca intr-o calatorie...dar pentru Japonia acest lucru nu te ajuta prea mult. :) Am vazut ca, din pacate, multi dintre turistii care ajung in Japonia (si cu atat mai mult cei romani) se limiteaza doar la cateva orase si locuri "clasice": Tokyo, Osaka, Kyoto, Nara si, un pic, imprejurimile. Acest lucru te priveaza insa de cunoasterea si a Japoniei "rurale", cea cu adevarat traditionala si profunda, foarte diferita de Japonia "urbana" si tehnologizata… Asa ca, desi mie nu imi place sa dau sfaturi prea des, acum as da un sfat celor care vor ajunge in Japonia: cum drumul este lung si (relativ) scump si astfel nu ajungi de prea multe ori in Japonia, incercati, atunci cand aveti sansa de a pune piciorul in aceasta tara uluitoare, sa stati acolo mai mult timp si sa patrundeti si dincolo de marile orase…de preferinta, cu masina, pe sosele, caci este mult mai interesant si ai mult mai multe experiente japoneze decat cu Shinkansen-ul…iar trenuri de mare viteza sunt inclusiv in Europa…

Clipa unui peştişor

de Rose Marie

Ieşisem târziu, după amiază, pe Glory Beach, gândind să prind ultimile raze de soare pentru puţină plajă şi, fireşte, pentru a mă scălda în apele calde ale Laut Cina Selentan, cum îi spun malaiezienii, ceea ce pentru orice orang putih înseamnă Marea Chinei de Sud. Glory Beach care, fie vorba între noi, numai glorioasă nu este, se află la mică distanţă de  Port Dickson (asta, pentru a vă face o idee, cam pe ce meleaguri s-a derulat povestea pe care am sa v-o spun).

Umblând agale de-a lungul malului, privirile mi s-au oprit deodată asupra unei încleştări teribile, a cărei unică miză era prelungirea sau curmarea existenţei. Să nu vă închipuiţi că am asistat la vreo bătălie între doi monştri, nici la un desant al vreunor trupe pe teritoriul inamic. Câtuşi de puţin. Cele două vietăţi erau cât se poate de mărunte
Afla mai multe pe  http://rosestravel.blogratuit.ro/Rose-s-b1/Clipa-unui-pestisor-b1-p29.htm

CATEDRALA LA SEU PALMA de MALLORCA - o bijuterie arhitecturala care uimeste .

de Nuti Iancu

       „La Seu ”este cel mai emblematic monument din Mallorca , construit pe un promontoriu deasupra zidului și a mării, care prezidează centrul maritim al orașului vechi din Palma de Mallorca. Este un omagiu adus omului față de credința sa creștină, exprimată în frumusețea și magnificul unui ansamblu arhitectural, construit de-a lungul secolelor, în care lumina explodează în întuneric prin ferestrele sale vitrate. Pe scurt, este o operă de artă care nu lasă indiferență pe cei care vin să o contemple. In 1601 clădirea a fost finalizată și consacrată, deși de atunci a suferit mai multe reforme, ultima fiind condusă de arhitectul Antoni Gaudi între anii 1904 și 1914. La Seu este un dreptunghi mare, cu o suprafață de aproximativ 6.600 de metri pătrați și o capacitate de a găzdui 18.000 de persoane, împărțite în trei nave cu opt secțiuni, plus un cap de afișaj care conține o absidă pentru fiecare navă.In Apesa centrala sunt mormintele regilor din Majorca Jaume II si Jaume III ,iar Presbiteriul se numeste si Capela Regala unde este cel mai mare altar pe care atarna baldachinul realizat de Antoni Gaudi,operă de artă controversată a artistului şi anume "Coroana cu Spini" făcută din carton şi plută .

Secțiunile laterale, între contraforturi, sunt ocupate de șaisprezece capele. Puntea este realizată din ogivă sau rotație de cruce, care este susținută într-o parte, pe paisprezece stâlpi octogonali, cu o înălțime impresionantă de 21,47 metri, pe de altă parte, pe pereții laterali, susținuți de contraforturi și bonturi exterioare.Ferestrele oferă un set impresionant de lumini și culori, deși multe dintre acestea au fost acoperite sau rămân în spatele altarului. În interior sunt mai multe sculpturi și picturi religioase de diferite stiluri și epoci, mai ales gotice și baroce.Catedrala impresioneaza prin cea mai mare fereastră rozetă gotica din lume cu un diametru de 13 m şi o suprafaţă de peste 100 mp ce scaldă în culori magnifice interiorul acesteia.Este alcatuita din 1236 bucati de sticla colorata care cand soarele straluceste dimineata ,lumina ce patrunde prin rozeta ,atinge fiecare colt si biserica straluceste in toate culorile curcubeului ,de aceea este numita si "Catedrala Luminii ".Noi am vizitat-o de doua ori ,in cursul saptamanii si duminica dimineata ,la slujba cand totul parea intre vis si realitate Sunt impresionante şi candelabrele din fier forjat ce impodobesc coloanele catedralei. Coloanele interioare frumos ornate sunt opera cunoscutului artist Antoni Gaudi. 

Recent, într-unul din absidele laterale, a fost instalată o murală ceramică mare, de către Miquel Barceló, cel mai renumit artist plastic contemporan din Mallorca. Regret ca nu am avut liber la filmare in interior,am incercat ,insa erau cu ochii pe noi !.Va marturisesc ca interiorul este coplesitor prin dimensiuni dar si prin arta decoratiunilor.

Targ de Craciun la Praga

TRASEU 1: Sighisoara – Dumbraveni- Medias – Sibiu – Deva – Arad – Budapesta – Praga – si retur

2: Pitesti – Rm. Valcea- Sibiu – Deva- Arad – Budapesta – Praga si retur
Pret 195 euro
Perioada: 29 noiembrie03 decembrie 2017

---

SERVICII ASIGURATE:

– 4 nopti cazare cu  mic dejun la Hotel 3* (camere cu 2 paturi):

• 2 nopti in Ungaria (dus – intors)
• 2 nopti in Praga

– ghid de turism autorizat

– transport autocar confort standard international

---

 OPTIONAL:

– cina festiva pragheza cu program artistic 25 Euro/pers.

– vizita orasul Kutna-Hora, 10 Eur/pers., daca tot grupul grupul doreste;

---

 PROGRAM:

ZIUA 1: plecare din Romania; deplasare spre Ungaria pentru o noapte cazare;

ZIUA 2:  mic dejun; deplasare spre Praga; pe traseu, scurt popas la Brno; cazare in Praga;

ZIUA 3: mic dejun; vom vizita Praga: castelul (Hrad: Palatul Regal, Basilica Sf. Gheorghe, Ulita Aurarilor, Catedrala San Vitus), Podul Karol, Ceasul Astronomic, Biserica Fecioara Maria din Tyn, Biserica Sf. Iacob, Cartierul Evreesc, participare la Piata de Craciun din centrul vechi; cazare in Praga;

ZIUA 4: mic dejun; deplasare spre Ungaria; pe trasep optional daca tot grupul doreste, vizita la Kutna Hora (oras regal cu arhitectura fascinanta care simbolizeaza prosperitatea, inscris in

Un altfel de ghid de turism

     Totul a inceput cu ani in urma. Mi-am dorit sa vad lumea. Apoi au venit oportunitatile. Am inceput sa imi folosesc multele vacante pentru a avea experiente noi, in locuri noi. Si cum pofta vine mancand, prima oara a fost mai greu, apoi totul a devenit firesc. Puneam calendarul pe masa si vanam curse de avion ieftine. Asa am reusit sa ajung in locuri pe care altadata doar le visam. Iar ceea ce regret acum este ca nu am consemnat, dupa fiecare noua calatorie, imediat, impresiile avute. La cald e mai firesc. Acum lucrurile sunt mai estompate parca. Dar orice are un inceput, nu?

     Pasul urmator a venit, de asemenea, in mod firesc. Aveam placerea de a comunica si am observat ca am priza la oameni. Am simtit ca e pacat sa nu transmit mai departe frumusetea lumii. Reuseam, cu elevii mei la inceput, sa fac oamenii sa fie avizi de a vedea lucruri noi. Simteam ca, odata cu fiecare grup format, castig incredere si ma descurc din ce in ce mai bine. Iar asta a fost candva ...demult. Au trecut anii, s-a acumulat experienta. Mi-am spus ca trebuie sa fiu ghid de turism autorizat si am absolvit un astfel de curs (cu specializarea aferenta). Din acel moment lucrurile au devenit serioase, deoarece era necesar sa fiu profesionist. Mi-am dorit intotdeauna insa, sa depasesc bariera "oficiala" si , dincolo de "a presta servicii de turism", sa las, la fiecare program finalizat, cativa noi prieteni. Deviza mea nu putea fi alta decat "Prieteni mereu!". M-a calauzit toata viata si este firesc sa o pastrez in minte intotdeauna. Asa am ajuns "un altfel de ghid de turism", urmarind ca grupurile pe care le ghidez sa fie multumite, dar si sa lase imaginea unor turisti educati, curiosi, agreabili si onesti. Fiecare nou grup este o noua experienta, din care desigur invat tot mai multe. Iar experientele nu sunt putine!

Voronețul – Capela Sixtină a Estului

de Claudiu Padurean
Una dintre mănăstirile din Moldova este atât de frumoasă încât a fost comparată de specialiștii în istoria artei cu Capela Sixtină. Este vorba de mănăstirea Voroneț, ridicată de voievodul Ștefan cel Mare, sfânt al Bisericii Ortodoxe, la rugămintea unui alt sfânt ortodox, Daniil Sihastrul, sfătuitorul domnitorului, potrivit UNESCOinRomania.ro.
Inima Voronețului este reprezentată de o biserică de dimensiuni relativ modeste, cu hramul Sfântului Gheorghe, care a fost ridicată în anul 1488, în doar trei luni și trei săptămâni, un adevărat record pentru acea vreme. Voronețul a fost mănăstire de călugări în perioada 1488 – 1785, când așezământul monahal a fost desființat, iar biserica a fost preluată de parohia locală. În anul 1991, viața monahală a fost reluată, sub forma unei mănăstiri de călugărițe.

 erica Voroneț a fost construită după un plan bizantin trilobat, cu o boltă moldovenească peste naos și cu elemente gotice. Interiorul bisericii este

Citeste mai mult aici!

ROMANI CU CARE AR TREBUI SA NE MANDRIM - JULIUS POPPER

de Paul Drosu
Din nou despre un roman care a facut istorie in lume, un roman despre care strainii vorbesc cu mandrie intr-un muzeu DE AL LOR, dar un roman despre care 99% dintre romani nu stiu nimic si, cu atat mai mult, nu apare prin nici un muzeu romanesc (cel putin din cate stiu eu)... :(

Mandru ca sunt ROMAN! Astazi va voi povesti cate ceva (pentru multi poate vor parea lucruri uluitoare si incredibile!) despre un alt motiv al mandriei mele de roman: un om, un roman – JULIUS POPPER! Nu stiu cati romani au auzit de acest om, nu stiu cati romani stiu ca romanul Julius Popper are un colt rezervat in "Museo del Fin del Mundo" (Muzeul de la Capatul Lumii) din Ushuaia (Argentina), cel mai sudic oras din lume, orasul de la capatul lumii, muzeu la care m-am dus "chitit" si chiar n-am regretat (am scris cateva randuri chiar si in Cartea de Oaspeti). Si nu stiu cati romani, chiar daca au auzit de acest muzeu, se si duc sa il vada... Nu prea l-am vazut propus prin ofertele agentiilor de turism romanesti… Poate acum, ha, ha…! Bine ca apare intr-un muzeu argentinian, ca intr-unul romanesc (sau o fi si nu stiu eu?)...:( Ce e interesant, e ca el, de fapt, nici nu a avut cetatenie romana, caci inca nu eram independenti cand s-a nascut, astfel ca a avut cetatenie otomana. Iar dupa independenta, i s-a refuzat cetatenia romana pe motiv ca era evreu... Dar asta nu l-a impiedicat sa isi iubeasca mult tara in care s-a nascut si sa fie unul dintre extrem de PUTINII ROMANI care au explorat teritorii virgine de pe planeta asta si au dat nenumarate denumiri romanesti locurilor descoperite... Julius Popper nu a denumit locurile cu propriul sau nume, ci cu nume ca: râul Ureche, munții Lahovary, Manu și Rosetti, rio Rosetti, muntele Carmen Sylva, Punta Sinaia. Argentina ii este

Incursiune in Canionul Tara: merita sa te aventurezi aici?

de Cristian Cezar Han

  Multi ma intreaba daca merita sa vezi Muntenegru, deoarece vor sa aleaga o excursie in aceasta tara (Muntenegru 10 zile), implicit urmand sa vada si Canionul Tara. ,,Oare este periculos acolo?,, Se pare ca aceasta intrebare macina multi turisti, deoarece toata lumea stie pentru ce este cunoscut Canionul Tara. Nu doar ca este al doilea ca marime dupa Marele Canion din S.U.A., dar romanii nu prea isi amintesc cu placere de el. Ca sa nu mai intru in amanunte, va voi spune astazi daca este periculos sau nu Canionul Tara.

   Dupa amiaza, am ajuns in tara cu numarul 10, iar peisajele sunt de nota 10. Stiu ca urmeaza sa vedem Canionul Tara si ca vom face o oprire la faimosul pod Djurdjevica.

    Probabil ca acum, dupa ce ati vazut podul, veti intreba pe unde am urcat sa fac poza si veti fi curiosi sa aflati de cat timp este nevoie sa ajungeti aici din parcare. 

   Raspunsurile sunt:

1. Nu am urcat nicaieri, nu este nevoie sa urci ca sa realizezi fotografii! Poza este facuta din spatele unui magazin de suveniruri si terenul e sigur (este plat).

2. Din parcare nu cred ca am facut un minut. Dupa ce am traversat podul, am poposit aici doua ore.

Afla mai multe pe https://cristiancezartravels.blogspot.ro/2017/09/incursiune-in-canionul-tara-merita-sa.html

Karatai – Satul Mânzului Negru şi caii dobrogeni

de Cristian Cealera

       Suntem la Nisipari, un sat dobrogean obişnuit, aflat la patru kilometri de şoseaua naţională ce leagă oraşele Medgidia şi Constanţa. O aşezare de aproape 2000 de locuitori şi care depinde administrativ de comuna Castelu. Oameni harnici, case obişnuite, agricultură… Nimic nu pare să ne spună că ne aflăm într-un loc încărcat de istorie. Şi totuşi…

Satul modern se ridică pe locul în care acum mai bine de patru secole exista Karatai, un sat al cărui nume tătăresc se traduce prin Mânzul Negru. Aici, principala ocupaţie a localnicilor de etnie musulmană (majoritari la acea vreme, în plină stăpânire otomană) era creşterea cailor. Dovezi sunt multe. În anul 1595, cavalerul francez Francois de Beccarie de Pavie, senior de Fourquevaux trecea prin Dobrogea noastră, în drumul său spre Moldova şi se oprea la Karatai, acolo unde admira exemplare superbe de cai. Un secol mai târziu, olandezul Gerardus Valk ajungea şi el pe aceste meleaguri dar numea aşezarea Nizzowitz (Nisipari).

Numele Karatai supravieţuieşte însă şi în următoarele secole. În 1828 Hector de Bearn menţiona şi el satul Karatai în timpul periplului său dobrogean. La 1880, Karatai era un sat în care încă locuiau câteva sute de tătari indigeni, urmaşii strămoşilor crescători de cai. Potrivit lui MD Ionescu, citat de profesorul dr. Adrian Ilie în excelenta sa monografie istorică „Valea Kara-Su”, Karatai avea în

Aflati mai multe aici !

Din seria "Comorile Munteniei" - Lacul Vidraru

de Cristian Cezar Han

   Ştiți ce îmi place mult în turism? Faptul că deciziile pot fi spontane, că ai ocazia să stai unde vrei şi să faci deplasări unde vrei, că nu te întreabă nimeni ,,De ce ai întârziat,,? sau ,,Unde mergi? Avem treabă cu tine,,. Sună stresant, însă turismul este un domeniu ,,free angagement,, (eşti liber în decizii, dacă eşti stăpân pe situație, normal).

 Exact aşa am ajuns la Vidraru: am hotărât brusc să continui traseul din Piteşti spre Curtea de Argeş-Arefu-Vidraru, după ce văzusem o mănăstire din zonă (Vâlcele se numeşte mănăstirea).  Deşi era foarte aglomerat şi jumătatea lunii august, am traversat oraşul lui Negru Vodă şi am inceput să fim găzduiți de munții cea mai frumoşi din România, părerea mea.

 La Vidraru vă recomand plimbarea cu vaporaşul. Merită, dar atenție, nu au loc multe persoane. Se mai stă şi la coadă chiar uneori. De asemenea, atenție cu deşeurile! Fiind în România, nu prea există amenajări pentru aşa ceva. Sau poate există, dar nu în zona turistică. Aşa că aveți grijă, poliția mai face patrulă pe acolo!

La întors (pentru că nu vorbim despre Transfăgărăşan deocamdată) vă recomand să serviți masa la Bella Vista, în Căpățânenii Ungureni. Merită asteptarea. Şi nu ratați Cetatea Poenari!

 Cam atât am avut de relatat, sper că am reuşit să vă conving să faceți o excursie măcar la Vidraru, de altfel puteți să faceți multe excursii în zonă.Opțiunile sunt multiple. Vă urez drum bun! 

Protejarea sanatatii in Africa de Est

de Paul Drosu
      BOLI TROPICALE
     In nu foarte indelungatul rastimp in care am inceput sa urmaresc mediul online dedicat calatoriilor, am constatat ca multi romani care au calatorit sau vor sa calatoreasca in zone tropicale si ecuatoriale din lume, acorda o atentie foarte mica modului in care isi pot proteja sanatatea sau chiar viata in aceste zone minunate ale lumii, dar zone care ascund multe pericole si boli, mai ales pentru noi, cei care traim si suntem obisnuiti cu o clima temperata si care nu avem nici o minima auto-imunizare genetica pentru acele boli. In plus, avem si tendinta sa extrapolam siguranta destul de mare a mediului nostru temperat si asupra zonelor tropicale si ecuatoriale. Eu am calatorit destul de mult prin lume (de 2 ori chiar am fost in jurul lumii, asa numitul RTW – Round The World -), cateodata prin zone periculoase sau foarte periculoase pentru sanatate. Toate calatoriile mi le-am planificat cu multa grija, punand un mare accent pe protejarea sanatatii, a mea si a sotiei mele, pentru ca nu am vrut ca dupa cateva calatorii in zonele tropicale sa fim doborati de vreo boala „exotica” si astfel sa ne fie foarte greu sa mai putem reveni si alta data in aceste minunate locuri de pe Pamant. Din pacate, la noi in Romania este greu sa te documentezi pentru acest subiect, nu intru in amanunte si de ce, caci scopul pentru care scriu acum nu este acela de a critica, ci de a incerca sa va ofer niste informatii pentru care vreodata, poate, ma veti aprecia…Asa ca a trebuit sa citesc foarte mult, inclusiv pe paginile agentiilor specializate in acest domeniu ale guvernelor american, britanic, australian, francez…Iar experienta proprie din 
Citeste mai mult aici !

Palatul Topkapi - locuinta sultanilor

de Ioan Laslo
  Topkapi Sarayi a fost resedinta sultanilor otomani, incepand cu 1465 pentru aproape 400 de ani, deoarece, in secolul al XIX-lea aceasta a fost mutata in Dolmabahce Sarayi. Ceea ce se poate vizita astazi  ( este muzeu din 1924, la initiativa lui Ataturk) este considerabil mai mic decat odinioara, cand palatul se intindea pana la Marea Marmara, incluzand Parcul Gulhane si statia de cale ferata Sirkeci. Totusi, pentru a-l vizita in tihna este nevoie de aproape o zi intreaga. 

   Complexul are patru curti interioare, care delimiteaza trei zone distincte: Palatul extern (Birun), cei intern (Enderun) si Haremul. Pe vremea cand gazduia sultanii otomani, aici munceau mai bine de 50.000 de mestesugari, gradinari, garzi etc, fiecare cu atibutii bine

Saranda - o alta fata a Albaniei turistice

de Ioan Laslo
      Ne-am obisnuit sa vedem Albania drept statul european cel mai sarac. Aproape le plangem de mila, daca nu suntem putin orgoliosi sa remarcam ca sunt europeni care au un standard de viata mai scazut decat al nostru. Cum zilele trecute am ajuns prima data pe pamant albanez, facand o croaziera de pe I-la Corfu in orasul de coasta Saranda, am avut ocazia sa-mi schimb radical aceasta perceptie. O statiune cu resorturi moderne, curata si populata de oameni extrem de primitori m-a facut sa fiu placut impresionat. Organizarea in port impecabila, un parc central plin de verdeata, o faleza extrem de modernizata, o plaja cu pietricele, dar care dispune de toata facilitatile necesare si, mai ales, o bunavointa a localnicilor care m-a dezarmat sunt principalele calitati ale statiunii care face acum mandria vulturilor albanezi. Daca ajungeti in I-la Corfu sau daca sunteti prin spatiul exiugoslav, nu ratati aceasta locatie , deoarece merita toata atentia. Mai mult, in apropiere se afla un sit arheologic foarte bine conservat si pus in valoare : Butrint. Asezat intre lacul Butrint si Marea Ionica, rezervatia Butrint este o adevarata oaza de liniste, verdeata si rememorare a maretelor timpuri prin care a trecut orasul. Dar asupra Butrint-ului voi reveni intr-un material ulterior. Va recomand din suflet Saranda! Si poate gasiti Casa Iorga, o adevarata surpriza pentru noi, romanii!

Peruanii - cei mai credinciosi sudamericani

de Paul Drosu

     PERU <3 , dupa umila mea parere, are populatia cea mai credincioasa din toate tarile din America de Sud, fiind probabil si printre primele cele mai credincioase tari din lume. Si nu ma refer doar la credinta crestina (catolica sau protestanta, in cazul de fata), ci la orice fel de credinta. Si nu numai la nivel declarativ ci si (mai ales) la nivel practicant. Totodata, peruanii, de data asta la fel ca oricare alt popor din America de Sud, au in sange un patriotism extraordinar, au o iubire de tara pe care multi occidentali o inteleg cu greu. Iar in al treilea rand, peruanii iubesc nespuns viata, in pofida conditiilor de trai, de multe ori, extrem de dificile, au o mare bunatate sufleteasca, au o inima uriasa <3 , sunt deosebit de prietenosi si isi pastreaza cu sfintenie obiceiurile si traditiile de o exceptionala diversitate, rezultata din impletirea celor preincase si incase cu cele aduse de spaniolii cuceritori. Datorita, in principal, acestor trei lucruri, in PERU sunt, de-a lungul anului, nenumarate festivaluri, dansuri, parade si carnavaluri, la cele mai importante venind oameni de la mare departare, chiar din jungla amazoniana. Iata o imagine extrem de colorata de la un astfel de minunat eveniment peruan!

Pacificul si "gradinile" sale

de Paul Drosu

       O mica "expeditie" pe un atol de corali din mijlocul Pacificului. <3 Prin "jungla" impenetrabila si necalcata de picior omenesc…caci, pe multe zeci de km2 in jurul nostru, nu e tipenie de om…in afara de cele doua minunate gazde ale noastre C. <3 si J-C. <3 , ramase undeva departe in spatele nostru, cu activitati "gospodaresti". :D

Doi reprezentanti ai speciei omenesti – blonda mea draga si eu, fata in fata cu reprezentantii NATURII - laguna minunata cu nuante de albastru si verde care nu stiam ca exista, "padurile" si "gradinile" de corali, care incep chiar de la mal si care se vad imediat sub luciul apei, atat de dese ca, de multe ori, nu ai cum sa intri in apa de atatia corali (se vad si in fotografie), sute si sute de pesti tropicali prin apa care e la fel de transparenta ca aerul, din cand in cand cate o aripioara de rechin sau pleoscaitura vreunei pisici de mare, cerul de un albastru "electric", cocotierii, nucile de cocos care pica aleatoriu, cu zgomot, de la inaltime, covorul gros de frunze rupte si uscate de palmieri si cocotieri, niciodata curatate de cineva, ale caror margini taie ca un cutit, crabii si nenumaratele lor gauri in care iti poti rupe cu usurinta piciorul daca nu esti atent, nucile de cocos gaurite de crabi si imprastiate peste tot, coralul fosilizat care se iveste in multe locuri si care poate fi ascutit ca briciul, alizeul de nord-est, de timp frumos, care ne racoreste, umbra binevenita a cocotierilor, peisajul martian, pe partea dinspre ocean, al coralului fosilizat, canalele de mica adancime care intretaie din cand in cand drumul nostru si de-a lungul carora putem iesi in partea dinspre ocean a atolului, canale pline de "castraveti de mare", pe partea lagunei plaje nesfarsite si pustii cu nisip fin de corali, de la cel mai stralucitor alb la roz intens, chiraiturile pasarilor, zbarnaitul libelulelor, strafulgerarile fluturilor, fosnetul imenselor frunze de palmier la mangaierea vantului, mirosul lagunei, al plantelor, al florilor, al atolului, al VIETII… Si toate astea doar pentru noi doi, singuri pe lume in acel timp si in acel spatiu... :)

Cat de dureros de intens poate fi DORUL provocat de aceste 2 cuvinte: REEF, CORAL REEF… <3 <3 <3

San Remo - capitala Rivierei italiene

de Nuti Iancu

SAN REMO ,asezat intre munte si mare ,cuibarit intr-un golf protejat de doua promontorii - Capo Nero si Capo Verde ,este eleganta capitala a Rivierei italiene ,oras cu o clima blanda ,cu peisaje incantatoare si dealurile pline de trandafiri .Sa te trezesti dimineata ,si de acolo de la orizontala ,sa ai prilejul sa privesti o intindere albastra de apa acoperita de o alta intindere albastra nesfarsita de cer. ..Ce priveliste minunata! Am trait acest moment cand am ajuns noaptea in San Remo la cazare ... dar,nici nu banuiam ce surpriza ma asteapta in dimineata zilei urmatoare..Recunosc,in fata unei asemenea maretii a naturii ,m-a cuprins o stare de fericire deplina.O liniste senina ,un soi de cereasca beatitudine mi-a cuprins fiinta intreaga.

Apoi, ametita de atata fericire, mi-am indreptat privirea spre palmierii de pe Corso Imperiatrice si de pe faleza de mozaic multicolora ,ce se despicau maiestuosi in fata ochilor ; vegetatia luxurianta ,trotuarele – o broderie de flori .Toate acestea si multe altele m-au pus in situatia de a-mi pune intrebarea daca nu cumva exista un Creator ,de o inteligenta suprema ce a reusit sa redea in detaliu o lume atat de frumoasa..Am imortalizat cateva imagini din acest tinut ,unde soarele rasare cu cea mai linistita si blanda lumina ,iar noaptea cand rasare luna ,esti deja transpus in aceste locuri pe care nu ai cum sa le mai uiti vreodata.

Qatar – între miraj și realitate

de Marius Pop

       Norii freamătă deasupra pustiului deșertic. Ceva din numele fenomenului de “fata morgana” parca încearcă sa se desprindă din acest miraj, conturandu-se in numele unei capitale: Doha. Vantul parca doreste sa ne spuna povestea tuaregilor ce candva isi purtau alene pasii, insotiti de credincioasele si totodata puternicele mamifere, care aidoma dunelor desertului parca incercau sa isi asorteze timid umbrele in vapaia necrutatoare a incinsului nisip.
Astazi, printre zgarie norii adunati la sfat in candva taramul oceanului, oamenii de diverse nationalitati isi croiesc grabiti drumul in puternicele automobile 4×4, facandu-se nevazuti in neantul de suprafete metalice stralucitoare in bataia soarelui neostenit.

Tot astazi, spre periferia orasului, ceva parca inca se incapataneaza sa pastreze aerul oriental al cladirilor de altadata. De aici se incheie imparatia
Citeste mai mult aici !

Viata subacvatica pe ritm de "Yellow submarine"

de Ioan Laslo
 Portul Alipa din statiunea Paleokastrita, Insula Corfu, este el insusi o atractie turistica. Vizitatorii pot participa insa la o experienta unica : plimbarea cu "Yellow submarine". Nu avem de a face cu un submersibil, denumirea vasului venind de la celebra piesa a trupei Beatles. Intr-o prima faza 49 de persoane pot vedea din larg spectaculoasele stanci ale zonei, Corabia pietrificata a lui Ulise, Manastirea Panagia Theotokos, "Maimuta", Pestera "Sf. Nicolae",cea mai frumoasa plaja din statiune, Bella Vista sau Angeloskastro. Insa partea interesanta este cand capitanul ne invita sa coboram in zona inferioara pentru a admira viata submarina. Mii si mii de pesti, arici de mare, caluti de mare ( daca avem noroc) si alte lucruri ramase din vremuri de demult in adancuri creaza un sentiment deosebit. Este viata subacvatica in adevaratul sens al cuvantului. Si nu merita ratata!

Amazonul si debitul sau uluitor

de Paul Drosu

M-am gandit sa va arat astazi un filmulet. Niste imagini rare, pe care putini calatori le au prin colectiile de amintiri. Niste imagini filmate intr-unul din reperele geografice importante ale Terrei – locul in care ia nastere cel mai maret fluviu al planetei noastre – AMAZONUL – prin confluenta a 2 alte fluvii legendare si uriase: UCAYALI si MARANON. Din acest punct, Amazonul isi ia si numele de "Amazon" pentru inca aproape 4.000 de km, spre est, pana la varsarea sa in oceanul Atlantic. Este greu de inchipuit, si cu atat mai mult de inteles, scara de care vorbim despre Amazon, dimensiunile lui gigantice… De aceea, sunt necesare si cateva cifre si comparatii.

Cu lungimea, in general acceptata, in jur de 6500 – 6600 de km, este, alaturi de Nil cel mai lung fluviu al planetei. Utilizand insa sursa indicata de National Geography Society ca izvorul cel mai indepartat al Amazonului, lungimea ajunge la

Proiect de excursie la Venetia

Venetia- orasul gondolelor

city-break, 4 zile (3 nopti)

Traseu: Ploiesti -Tirgu-Mures – Arad – Nadlac – Szeged- Maribor – Gratz – Venetia – Trieste-Lublijana – Nagykanizsa - Szeged – Arad - Tirgu-Mures

Pretul include:

-Transport cu autocar 3*, scaune rabatabile, aer conditionat, instalatie audio-video

-3 nopti de cazare cu mic dejun continental la Hotel 3*, camere duble si triple in zona Venetia

-insotitor de grup/ghid de turism autorizat

Nu sunt incluse in pret:

-mijloacele de transport in comun,

-biletele de vaporetto,

-intrarile la obiectivele turistice,

-alte cheltuieli personale

Program:

Ziua 1: plecare foarte devreme spre Venetia prin Ungaria -Slovenia-Austria. Pe drum facem o escala de aprox. O ora pentru a vizita

Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza

de Paul Drosu

       Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza.  Putina lume a auzit de aceste insule. Daca credeati ca Tahiti si Bora Bora sunt departe, ei bine, va spun ca exista niste insule si mai indepartate decat ele. :D Este vorba de unul dintre cele 5 arhipelaguri de insule care formeza Polinezia Franceza, arhipelagul Marchizelor. Numele lor provine din…spaniola, dat de catre descoperitorul lor, in cinstea vice-regelui din Peru, care era marchiz. Niste insule atat de indepartate si misterioase, incat si pentru multi tahitieni reprezinta o enigma si putini tahitieni au ajuns acolo. Pentru a ajunge din Tahiti (dus-intors) pe calea aerului in arhipelagul aflat la vreo 1500 de km de Tahiti, trebuie sa scoti din buzunar o suma aproximativ egala cu cea a unui zbor normal, dus-intors cu Qatar intre Bucuresti si…Tokyo!!! Adica o suma binisor mai mare decat ofertele care ar putea aparea pentru Bucuresti <-> Tokyo. Deci este foarte scump avionul. :( Restul de cheltuieli sunt "normale". Marchizienii au propria lor limba si sunt considerati ceva mai…inapoiati de catre tahitieni. Cele vreo 10 insule care compun acest arhipelag sunt foarte tinere "geologic", astfel incat in jurul lor nu s-au format inca recifuri de corali. Insulele sunt extrem de abrupte si stancoase, cu plajele cu nisip negru. Pana la inceputul secolului 20 s-a practicat canibalismul in scop ritual. Marchizienii au fost (si mai sunt inca) cei mai feroci razboinici din Polinezia. De aici au pornit polinezienii care au colonizat Rapa Nui (Insula Pastelui). Tot de aici, s-au raspandit in epoca moderna, in secolele 18 si 19, tatuajele, de catre marinarii care poposeau prin aceste locuri. Din putinii turisti care ajung in Polinezia Franceza, doar vreo 2% (!) ajung si in arhipelagul Marquises! Adica din totalul de vreo 10.000 – 11.000 de turisti pe an, care ajung si in Marchize, doar vreo 2.500 – 3.000 sunt turisti "normali", restul de vreo 7.500 fiind turisti de pe vasele de croaziera. Iar in Marchize poposesc doar vreo 7% dintre vasele de croaziera care vin in Polinezia Franceza. Deci, in Marchize vin doar vreo 2500 – 3000 de turisti pe an (in sensul propriu, care dorm pe insule)… Si de asta, este superb in Marchize… :)
Fotografia am facut-o in nordul insulei Hiva Oa - stanca mica din dreapta se numeste "Tête de Nègre" (Cap de Negru) si chiar pare a fi un cap carliontat de negru care priveste spre dreapta. Iar la stanca mai mare din stanga, i-am dat eu nume: "Cap de Gorila" caci mi se pare ca seamana cu un cap de gorila care priveste tot spre dreapta. 

Capul Bunei Speranțe, Bartolemeo Diaz și Olandezul Zburător

de Cristian Cealera

      Mult timp s-a spus că este cel mai sudic punct terestru al Africii. Nu este așa, pentru că la 150 de kilometri în sud se află Golful Acelor (Cape Agulhas). Capul Bunei Speranțe este însă mult mai cunoscut și este unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Africa de Sud. Locanicii îi spun The Cape și îți vor arăta chiar și locul unde, spun ei, se întâlnesc apele Oceanului Atlantic cu cele ale Oceanului Indian.

A fost descoperit în 1488 de navigatorul Bartolomeo Diaz, care l-a botezat Cabo das Tormentos (Capul Furtunilor). Numele de astăzi, Cabo de Boas Esperanza, i-a fost pus mai târziu de regele Joao al II-lea al 

Afla continuarea aici !

Eterna si fascinanta Romanie!

Nu am sa mai adaug nimic! Pentru simplul motiv ca...nu ar mai fi nimic de adaugat! Gresesc! Filmarile sunt realizate de Laurentiu Balaceanu. Este un lucru care trebuie neaparat adaugat! Incantati-va privirea si auzul! O suta de "frunze" nu fac nici o farama din ceea ce este aici!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=BFG92NHVJhA

Riscam sau nu innotand alaturi de rechini si pisici de mare?

de Paul Drosu

        IA ORANA! (cu accent pe ultimul "a", adica "Buna ziua" sau "Salut" in limba tahitiana, in care se folosesc vocalele foarte mult, astfel fiind foarte melodioasa). :) Iata inca unul dintre nenumaratele motive pentru care Polinezia Franceza este "mon amour <3 ": inotul liber si lipsit, teoretic, de pericole, printre fiintele oceanului – in fotografie o stingray (pisica de mare), un rechin pointe-noire si pesti tropicali. Adica, in loc sa le admiri in acvariile uriase, din spatele peretilor de sticla, sa intri in mediul lor, acolo unde aceste fiinte sunt libere, sa le intelegi si sa iti infrangi teama absurda fata de ele, teama indusa de niste filme aiuristice. Si, odata intrat in mediul lor, sa te incarci cu o picatura din forta Oceanului. :)
Cainii, se spune, simt teama oamenilor si asta ii face sa fie mai agresivi. Cred ca si la rechini este la fel. Va spuneam ca sunt doar 3 specii de rechini potential periculoase pentru oameni (nici aceste specii insa 100%). Mai spuneam ca inotul alaturi de rechini (mai putin de cei din cele 3 specii periculoase), ca si alaturi de manta-ray si stingray este, TEORETIC, lipsit de pericole. "Teoretic", pentru ca accidente se pot intampla… asa cum se pot intampla cu orice animal salbatic sau chiar domestic…au fost caini "de casa" sau "de curte" crescuti in familii de oameni, caini care erau blanzi si atasati de stapanii lor, dar care, la un moment-dat, din anumite motive, si-au atacat stapanii. :( Atata timp insa cat iti iei toate masurile REZONABILE de protectie si preventie, aici intrand si cunoasterea comportamentului acelor animale – rechini si stingray, in cazul de fata, probabilitatea de a avea probleme tinde catre zero! Dar niciodata nu va fi CHIAR zero! Dupa cum a dovedit-o si moartea tragica a unuia dintre oamenii pe care eu i-am admirat foarte mult – extraordinarul Steve Irwin, intepat in piept de acul unei pisici-de-mare. :( Iar culmea este ca in lume, statistic, sunt doar cateva cazuri de oameni omorati de pisicile-de-mare… Dar, asta-i viata…si eu am ales ca decat sa stau ferecat in casa sau decat sa admir aceste fiinte din spatele unui perete de sticla, mai bine sa imi asum niste mici riscuri si sa fiu PRINTRE ele si sa ma simt LIBER ca si ele. Iar beneficiile, pentru mine, sunt incomensurabile!