Îmi place să lucrez în echipă și tocmai de aceea am apelat la sloganul prietenimereu4u

 

de Daniela Gorincioi

Ioan Laslo este ghid de turism din România, originar din județul Mureș. Ghidează grupuri de turiști în țările Europei și nu doar. Are un blog  de călătorii, prietenimereu4u.blogspot.com, unde scrie impresii de călătorii, inclusiv video. Pe pagina lui de facebook găsiți informații din călătorii. Totodată, vă puteți abona la canalul de youtube pentru a vedea materiale video despre călătorii în diferite orașe ale lumii. Ce înseamnă să fii ghid de turism, dar și ce sfaturi oferă unui călător, aflați în interviu.

Daniela Gorincioi: De unde vine pasiunea pentru călătorii? Care a fost motivația dvs în acest sens?

Ioan Laslo: Cred că fiecare om are această tentație de a vedea și altceva decât ceea ce știa până atunci. Unii și-o reprimă și au alte priorități. Eu am pus-o pe primul plan și nu regret asta, deoarece din fiecare călătorie mă întorc alt om, cu alte experiențe de viață și cu alte perspective. Și, cum se spune, pofta vine mâncând. Am avut ocazia să călătoresc și… pur și simplu am făcut-o!

DG: Sunteți originar din județul Mureș. Dacă tot vorbim despre călătorii, care sunt obiectivele turistice din județul Mureș?

IL: Zona în care m-am născut este prea puțin exploatată turistic și, poate tocmai de aceea, este extrem de ofertantă. Dincolo de Târgu-Mureș, care este un oraș încântător (poate puțini știu că are cele mai multe clădiri Art-nouveau din România!), ori Sighișoara, care este de mult o destinație internațională, avem Valea Mureșului Superior, care are peisaje de basm, cunoscuta stațiune Sovata (din ce în ce mai bine pusă în valoare, în ultimii ani!) câteva castele care au aparținut grofilor de altădată, și – cred cel mai important lucru – oameni speciali care te fac să te simți bine! Pentru că localnicii sunt aici extrem de educați și de primitori!

DG: De obicei, câte zile trebuie planificate în județul Mureș și ce ar trebui să luăm în considerare?

IL: Nu sunt adeptul turismului făcut pe fugă. Dar oamenii au diverse idei despre a vizita un loc. Unora le este suficientă o poza în centru, alții vor să intre în amănunte și să cunoască locurile sub toate aspectele lor. Prin urmare, nu va voi da un orizont de timp. Fiecare rămâne cat crede ca ii face plăcere. În mod sigur ai ce face aici, pentru ca zona este și activă cultural, fiind plină de evenimente și de tentații. Trebuie doar ca cineva de al locului să îți atragă atenția asupra lor. Când sunt acasă, în extrasezon, fac acest lucru cu mare plăcere. Dar, din aprilie și până în noiembrie sunt mai mult plecat pe alte meridiane.

DG: Sunteți ghid de turism și pentru alte țări. Care este experiența dvs în acest sens?

IL: Ghidez grupuri de turiști români de 17 ani, dar de 8 ani am făcut din asta activitatea mea principală. Lucrez pentru cel mai mare touroperator român și am învățat enorm de când sunt acolo. De fapt, cred ca saltul către a fi profesionist l-am făcut cu adevărat în acești ultimi 8 ani. Am niște colegi extraordinari și am șansa unor experiențe noi de fiecare dată. Îmi place să lucrez în echipă și, poate tocmai de aceea, am apelat la sloganul prietenimereu4u. Pentru ca de obicei echipajul este format din prieteni, care sunt în slujba turiștilor (adică pentru ei, 4u!). Cum viața este un continuu proces de învățare, nu ezit să iau din tot ce văd și să adaug experienței mele profesionale.

DG: În ce țări ați mers ca și ghid de turism?

IL: Am cam bătut în lung și în lat Europa. Sunt puține țări în care nu am ajuns pe Vechiul Continent. De aceea și am un portofoliu vast. Multe din călătorii le-am făcut pe cont propriu, ca să am timp să iau contact cu oamenii locului. Îmi place să aflu lucruri noi de la aceștia, nu de pe internet sau din ghiduri tipărite. De altfel, cred ca acest lucru da plus-valoare explicațiilor oferite de un ghid profesionist. Altfel, orice om are acces la informațiile generaliste. Îmi respect enorm de mult turiștii și tocmai de aceea cred că nivelul trebuie să fie unul extrem de ridicat.

DG: Care sunt locurile care v-au impresionat?

IL: O să râdeți, dar sunt impresionat mereu. Orice loc din lumea aceasta are ceva frumos. Trebuie doar să îți deschizi ochii și să nu treci indiferent. Iubesc enorm Italia, mai ales pentru elementele de cultură pe care le are, sunt încântat de Spania, unde fiecare provincie parcă este o altă țară, soarele Greciei este firesc să mă atragă… Mă simt extraordinar de bine în Polonia, unde parcă toate sunt exact așa cum ar trebui sa fie, mi-s dragi castelele Cehiei, sunt încântat de peisajele Austriei sau Elveției, îi respect pe sârbii cei hotărâți și… aș putea continua. Nu cred să fi fost undeva și să fi fost dezamăgit. Iar când ajung în locuri noi, cu atât mai mult, încerc să profit de orice posibilă experiență.

DG: Aveți un blog de călătorii, prietenimereu4u.blogspot.com Reușiți să relatați acolo postări despre obiectivele turistice. Ați menționat toate locurile pe care le-ați vizitat ori doar în funcție de context?

IL: Este firesc să scriu despre locurile pe care le vizitez și chiar să promovez anumite destinații, dar nu am o regulă anume. Scriu pur si simplu despre ceea ce îmi vine și ce îmi place. Mai mult, de ceva timp locul acela este plin și de materiale semnate de colaboratori, tocmai pentru ca vorbim de stiluri diferite și destinații cât mai variate. Acum mai bine de 10 ani, când am început acest proiect, am vrut să fie precum un ziar online (lucrasem în presa scrisă și aveam ambiția să fie cel puțin un material pe zi, cu rubricatură, etc.). De altfel, varianta de desktop așa este și structurată. De o vreme, însă, oamenii folosesc tot mai mult accesările de pe telefonul mobil, astfel că varianta destinată acestuia este ceva mai simplă ca design. În extrasezon, când dispun de timp mai mult, încerc să mă țin de cuvânt. Când sunt plecat, însă este mai greu, deoarece prioritatea o constituie atunci grupul de turiști pe care îl însoțesc.

DG: Cine sunt grupurile care merg cu dvs în călătorii?

IL: Însoțesc pe diverse programe grupurile Agenției Christian Tour, dar uneori mai colaborez și cu agenții mai mici, cu care lucram anterior contractului meu cu cel mai mare touroperator din tara noastră.

DG: Spuneți-ne top 5 sfaturi de luat în considerare de un călător?

IL: Nu îmi place să dau sfaturi, dar sunt câteva lucruri pe care le-aș transmite turiștilor. În primul rând să fie foarte atenți la ceea ce achiziționează, să citească atent toate condițiile contractului înainte să-l semneze. Avem de multe ori tendința să consideram că este firesc ceea ce dorim noi și să facem supoziția ca este exact așa. Iar atmosfera se strică atunci când ne exprimam frustrările și e păcat să mergem în locuri frumoase într-o astfel de dispoziție. Având un orizont de așteptare corect, e cu totul altceva. Apoi, să ia în considerare că în turism nu există în realitate cadouri. Totul se plătește într-un fel sau altul, deoarece agențiile de turism urmăresc profitul, nu sunt societăți de binefacere. Un preț corect pentru servicii corecte are uneori înțelesuri diferite, din păcate. Iar, daca totuși, lucrurile nu sunt exact așa cum se așteptau, să se bucure de ceea ce este frumos și sa lase pentru momentul întoarcerii restul. E păcat sa pierzi frumusețea destinației pentru ca nu ți-a plăcut mâncarea sau cine știe ce altceva. Cine știe dacă mai ai vreodată ocazia să ajungi exact acolo.

Și, cel mai important lucru, îi îndemn să călătorească! Sub orice forma și în orice situație posibilă. Lumea aceasta este atât de frumoasă, încât este păcat să nu cunoști măcar o mică parte din ea!

Gasiti materialul publicat pe https://ea.md/interviu-ioan-laslo-imi-place-sa-lucrez-in-echipa-si-tocmai-de-aceea-am-apelat-la-sloganul-prietenimereu4u/

Cu vaporetto, la Venetia

Cati dintre noi nu visam sa ne plimbam pe canalele Venetiei? Imaginatia starneste mereu romantismul fiecaruia si il asociem cu Orasul din Laguna. Turistii au placerea de a ajunge in Piazza San Marco, unde ii asteapta celebra Basilica, simbolul orasului, Libreria Sansoviana, Palatul Dogilor sau Museo Correr, iar de acolo pot face o plimbare lejera spre diverse alte locatii, interesante prin dispunerea lor. Stradutele intortochiate iti permit sa ajungi in diverse locuri, dar adevaratele sosele ale Venetiei sunt canalele. 

Azi va propun insa o alta perspectiva, profitand de filmarea pe care am facut-o cand ma intorceam din Venetia  catre locul in care ne astepta autocarul. Ziua cu lumina splendida mi-a permis o filmare clara, iar eu mi-am permis la randu-mi un mic comentariu live. Ulterior, am dat intaietate muzicii locale si am ales Orchestra Bagutti, care cred ca se potriveste excelent cu filmarea. 

Va astept pe circuitul Italia D Amore, pentru a trai pe viu aceasta experienta unica!

La Colegiata din Santillana del Mar

 

de Ioan Laslo

La Colegiata de Santa Juliana din Santillana del Mar este un monument impresionant al stilului romanesc, situat în Cantabria, Spania. Construită în secolul al XII-lea, colegiata a fost inițial o monastire benedictina, ulterior transformată într-o colegiata sub regulile regulile Ordinului de San Augustin.  Stilul romanesc este evident în structura sa, cu trei nave și trei abside semicirculare si  un turn cilindric. Fațada principală este orientată spre sud și este precedată de un atriu larg, cu un arc semicircular decorat cu un friză ce reprezintă Pantocratorul și  imaginea Sfintei Juliana, al carei mormânt este găzduit aproape de altar. Sculpturile capitelor și canelelor reflectă teme florale și figurate caracteristice stilului romanesc, inclusiv scene din Vechiul și Noul Testament. Colegiata adăpostește relicvele Sfintei Juliana, martirizată în secolul al III-lea.

În 2015, colegiata a fost inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO ca parte a "Caminos de Santiago de Compostela: Camino Francés și Caminos del Norte de España", dar a fost declarat Monument Național al Spaniei înca din 1889. Este deci un simbol al istoriei și culturii regiunii.

Vizitatorii pot explora frumusețea arhitecturii romanice, să admire sculpturile detaliate și să se bucură de atmosfera sacrală și istorică a locului. Este un loc ideal pentru cei care doresc să învețe mai multe despre arta și istoria medievală spaniolă.

Ai avut ocazia să vizitezi această colegiata? Dacă nu, te invit să o facem împreună, pe programul "Țara Bascilor și nordul Spaniei"! Găsiți amănuntele dând click aici! 

Cascada Karpuzkaldiran – legenda si frumusete naturala

 

de Livia Manzatu

Daca intr-un material anterior povesteam despre experienta la inaltime traita intr-un balon cu aer cald in

Cappadocia, astazi va voi dezvalui o alta frumusete naturala descoperita de aceasta data in Antalya, mai

precis in statiunea Lara, considerata perla Mediteranei. Aici, in parcul central al statiunii, imaginea spectaculoasa a unei cascade a carei apa se revarsa direct in Mediterana a ramas intiparita in minte. De la ghidul local am aflat povestea acestei cascade, numita Karpuzkaldiran. Tradus din limba turca, numele dat de localnici inseamna “cascada pepenilor verzi smulsi”. Legenda spune ca odinioara localnicii plantau pepeni de-a lungul raului Duden. In timpul inundatiilor, suvoaiele de apa maturau plantatiile si torentii se revarsau in mare laolalta cu culturile. Astazi, cascada ofera privitorului doar o imagine spectaculoasa a revarsarii in mare de la o inaltime de 42 de metri, ceea ce o face unica in lume. La intalnirea apelor se formeaza un curcubeu.

Bucataria traditionala din nordul Spaniei

de Livia Manzatu

Nordul Spaniei se mandreste cu o bogata istorie si cultura, peisaje spectaculoase, orase elegante si civilizate, precum si cu o delicioasa bucatarie traditionala. Aici, mai mult decat in oricare colt al Spaniei, veti trai o experienta gastronomica de neuitat, fie ca veti merge in renumitele “bodegas”, fie ca veti alege sa degustati preparate rafinate intr-unul din numeroasele restaurante cu stele Michelin (restaurantele din San Sebastian poarta mai multe stele Michelin decat Parisul, dar e drept ca pentru ele aveti nevoie de o rezervare prealabila, iar preturile sunt pe masura!). Oricare ar fi optiunea dumneavoastra, papilele gustative va vor multumi. De la basci, atat de renumiti pentru bucataria fina, la Asturia cu abundenta sa de peste, fructe de mare si legume, bucataria din nordul Spaniei se situeaza printre cele mai variate din Europa.

In programul “Tara Bascilor si nordul Spaniei” veti avea prilejul sa gustati unele dintre cele mai renumite preparate specifice celor trei provincii: Tara Bascilor, Asturia si Cantabria.

In Tara Bascilor vestitele gustari de tip tapas se numesc „pintxos”. Ele nu sunt un preparat in sine, ci constau in mai multe portii de mancare mici, ca niste aperitive. Preparatele pot fi reci (jamón serrano, queso manchego, masline etc.) sau calde (tortilla española, chiftelute etc). Sunt servite pe o felie mica de paine, cu o varietate de topping-uri, printre care: file de ansoa, somon, carnați, branză, omleta tortilla sau sunca. Multe sunt prinse cu o scobitoare si uneori sunt gandite sa fie inghitite dintr-o singura imbucatura. Prezentarea lor iti face mereu cu ochiul!

Nimic nu este mai „spaniol” decat celebrul jamón. Spre deosebire de prosciutto-ul italienesc, jamón-ul este o sunca de un rosu aprins. A devenit o adevarata arta taierea acestei sunci, iar cei care o fac sunt considerati adevarati artisti, deoarece doar cu multa experienta se poate obtine felia de jamón de grosime ideala, aproape transparenta. Jamón ibérico este cel mai bun tip de jamon, fiind un preparat uscat, pregatit din carnea porcilor negri iberici, special crescuti si hraniti cu ghinda pentru a da carnii o aroma distincta de nuci. Picioarele posterioare sunt sarate si uscate la aer timp de cel putin 36 de luni. Jamón ibérico este din acest motiv destul de piperat la pret. Este servit in felii foarte subtiri. Jamón ibérico este mai comun in zonele de munte, unde localnicii obisnuiesc sa sareze carnea si sa o lase la uscat. Merge de minune acompaniat de un pahar de vin rosu sec Rioja. Jamón serrano este mai ieftin decat jamón ibérico, dar gustul nu poate fi comparat. Ambele tipuri de jamón au arome aparte, pe care merita sa le incercati. Cu certitudine veti deveni fan-ul unuia dintre ele.

Tortilla de patatas – o mancare tipic spaniola, un fel de omleta preparata din cartofi si ceapa. Este servita de multe ori pe post de tapas. Exista si variante in care se foloseste jamon, fructe de mare sau alte ingrediente care o fac si ma gustoasa. De obicei, localnicii cer un pincho de tortilla, adica o felie. In cantabria exista si cele mai bune anchoa, numai bune pentru o gustarica. Ele sunt anchoas de santoña, care alaturi de un sidra de buna calitate poate fi degustata mai peste tot. Chorizo sunt carnati de porc, cu multa boia iute, preparati in intestinele naturale ale porcului. Se folosesc cu succes in fabada asturiana. Cum tot acolo intalnim si morcilla (aduce putin cu sangeretele nostru). Branzeturile locale sunt si ele delicioase si inregistrate ca produse de marca.

Fara discutie ca, in Asturia fabada este la mare pret. Ingredientul principal este fabas, un tip de fasole alba, care este gatita la foc mic cu costita de porc, chorizo si morcilla asturiana. Astfel se obtine o tocana consistenta. Este servita ca prim fel si are variante putin diferite in celelalte provincii nordice. De exemplu, pote are adaugat si cartof, precum si o serie de verdeturi locale, extrem de gustoase, in vreme ce in Cantabria, am gasit o alta varianta aparuta in meniuri sub numele simplu de cocina montaña. Oricare dintre variante este unprim fel de mancare extrem de consistent si de gustos. Tot la primul fel pot fi servite rabas de calamar (rondele) sau alte fructe de mare, de obicei prajite. Pentru cei care doresc ceva mai usor, ensalata rusa, sau spaghetele bolognese, desi specifice altor bucatarii, sunt des intalnite pe meniuri la primo.

La secundo, este neaparat sa faceti cunostiinta cu pestele si fructele de mare locale. Proaspete (de cele mai multe ori pescuite chiar in noaptea anterioara!) si gatite dupa retete locale vechi, ele constituie o adevarata experienta culinara de calitate. Lubina, merluza, sau pestele-spada sunt doar cateva dintre variante, iar langustele, homarii, scoicile si crevetii pot aparea pe orice platou cu fructe de mare. Desigur orezul este garnitura principala (pregatit in diverse feluri si cu numeroase condimente), dar daca nu esti mare fan poti adauga garnitura de cartofi sau legume diverse. Paella con mariscos nu lipseste nici aici, dar este important sa fiti cel putin doua persoane pentru a comanda. Daca totusi nu agreati produsele oferite de apa marii, gasiti excelent pregatit tot ce tine de carnea de vita sau de porc. Entrecot de ternera trebuie comandat in sange, medio sau bine prajit (in functie de gustul dumneavoastra), dar eu am preferat mereu al horno (la cuptor), cu sos de piper verde. Desigur exista si varianta carnii de porc. Localnicii adora chuleta de cerdo (cotletul de porc), cu diverse garnituri, dar exista si numeroase tocanite care va stau la dispozitie. De asemenea, va recomand cachopo (un fel de biftec, cu garnitura de cartofi la cuptor si ardei).

Nu se poate termina masa fara un postres (ceva dulce). Churros cn chocolata (gogosi fierbinti si delicioase, presarate cu scortisoara si zahar si insotite de un sos de ciocolata, sunt perfecte alaturi de o cafea aburinda ori de un ceai sau, de ce nu, de a fi savurate direct pe strada. Flan de casero se prepara din galbenusuri de ou, lapte, zahar, faina de porumb, lamaie, portocala si scortisoara. Peste crema se presara o cantitate generoasa de zahar, care apoi se flambeaza, astfel incat sa se obtina un strat subtire si dur.  Arroz con leche este o budinca simpla de orez facuta din laptele bogat si cremos provenit de la vacutele din Asturia si Cantabria. Laptele care nu este îmbuteliat este folosit în schimb pentru a produce unele dintre cele mai bune branzeturi din Spania. Laptele de vaca, oaie si capra este folosit pentru a face o branza cremoasa, moale, care este invelita in frunze de castan si depozitata in pesteri. De altfel tarta de quesso este un alt dulce care foloseste branza locala. 

Vinurile din zona sunt fabuloase. Fie ca vorbim despre vinurile cantabreze, usoare si mai ales albe, fie de cele din regiunea apropiata Rioja, provincie aflata tot in nordul Spaniei, celebra pentru cele peste 65.000 de hectare de vita-de-vie raspandite in cele 3 zone ale provinciei: Rioja Alta, Rioja Alavesa si Rioja Oriental. Productia de struguri a celor peste 16.000 de podgorii este impartita in cele peste 650 de crame, productia anuala fiind de peste 3 milioane de hectolitri. Fiecare terroir imprima o personalitate distincta vinurilor, situand Rioja la loc de cinste in preferintele iubitorilor acestei bauturi. In gama de vinuri predomina soiul Tempranillo, dar sunt apreciate deopotriva si cupajele din Tempranillo alaturi de struguri din soiurile Garnache, Graciano si Mazuelo. La cea mai mare cautare (si) aici. Marques de Murietta, Marques de Caceres, Faustino VII, Campo de Viejo, Beronia, Baron de Ley si numeroase altele sunt o garantie a calitatii. Ele pot fi servite fie invarianta crianza (mai noi), fie reserva (vin invechit) sau gran reserva (ceva mai scumpe, dar exceptionale!). 

Dar bautura traditionala in Asturia, imprumitata si de Cantabria si servita si in Tara Bascilor este sidra (cidrul de mere, o bautura tulbure, usor acra, cu un miros specific, produs dupa retete traditionale). Este imbuteliata in sticle inchise la culoare, iar barmanul face un adevarat spectacol din servirea ei: tinand sticla cu o mana deasupra capului, el toarna in paharul care este tinut cat mai jos, pentru a-l aera. Exista, desigur si localuri specifice numite sidrerii, unde se consuma aceasta bautura.

Covadonga - inima Asturiei

de Ioan Laslo

Covadonga este un loc plin de semnificatii pentru asturieni. De altfel, Asturia si Cantabria sunt singurele teritorii din Spania , care nu au fost niciodata sub ocupatie araba, iar batalia de la Covadonga a fost mereu considerata initiatoarea luptei de Reconquista. Nu e de mirare atunci ca, pentru asturieni, dar si pentru spanioli in general, o vizita aici este obligatorie. O putem face împreună pe programul "Țara Bascilor și nordul Spaniei" în care va puteți înscrie aici! 

Asezata in inima muntilor Picos de Europa, locatia este usor accesibila datorita drumurilor de buna calitate si graviteaza in jurul pesterii Fecioarei de la Covadonga, cea care, spune legenda l-ar fi ajutat pe Pelagius, regele mitic si intemeietorul dinastiei asturiene (amanunte excelente despre aceasta aflati in excelenta prezentare facuta la Muzeul de Istorie si Arheologie din Oviedo). Originea peșterii ca loc de cult este controversată. Se pare că a fost inițial un alt loc de confluență al Cultului Păgân (în acest caz, o fântână și o peșteră împreună, văzute ca locuri sfinte). Tradiția creștină spune că Pelagius, urmărind un criminal, care se refugiază în peșteră, întâlnește un pustnic care o venera pe Fecioara Maria. Pustnicul i-a cerut lui Pelagius să-l ierte pe criminal, deoarece criminalul apelase la ocrotirea Fecioarei și spune că, într-o zi și el va trebui să se adăpostească în peșteră. Cronicile musulmane spun că în această peșteră forțele lui Pelagius au fugit, hrănindu-se cu albinele rămase în crăpăturile stâncii. Cronicile creștine susțin că intervenția miraculoasă a Fecioarei Maria a fost crucială în biruință, respingând atacurile împotriva peșterii. Prima capela construita in pestera dateaza din vremea lui Alfonso I si a fost prezentata calugarilor benedectini. Acoperita cu lemn, aceasta ars insa. Celebra reprezentare a Fecioarei cu Pruncul de aici dateaza din secolul al XVI-lea, fiind donata de Catedrala din Oviedo. Pierduta in timpul razboiului civil, a fost gasita in Ambasada Spaniei din Franta, la 1939. Aici se afla si Panteonul Regal al Asturiei, incepand cu Pelagius.

Bazilica Santa María la Real de Covadonga este mult mai noua, fiind construita între 1877 și 1901 dupa planurile arhitectului Federico Aparici y Soriano,  in stil neoromanic, în întregime din calcar roz, usor accesibil in aceasta zona. Pentru ridicarea ei, s-au colectat donatii din intreaga Spanie, proiectul fiind sprijinit de regele Alfonso al XII-lea. Pe esplanada gasim un clopot de 3m, care cantareste 4000 kg si a fost donat de un conte italian, celebra statuie a lui Pelagius, realizată în 1964 de Eduardo Zaragoza, Obeliscul cu Crucea Victoriei, construit în 1857 de Philippe d'Orléans (pe locul primei incoronari a lui Pelagius) si Manastirea San Pietro.

Impreuna cu turistii Christian Tour am placerea de a ajunge aici intr-o excursie optionala pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei, pe care v-o recomand cu caldura! Ideal ar fi ca apoi sa ajungeti si in capitala Asturiei, la Oviedo, pentru o mai buna intelegere a zonei.

Bilbao - adevarata față a poporului basc

 de Ioan Laslo

Chiar daca, oficial, Victoria-Gasteiz este capitala Tarii Bascilor, orasul emblematic pentru aceasta provincie atat de spectaculoasa din Spania ramane Bilbao (sau Bilbo, cum ii spun bascii). 

Am avut placerea ca, pe parcursul mai multor sezoane, sa fiu ghidul celei mai mari agentii de turism din Romania pe un program in aceasta zona si pur si simplu m-am atasat de ea. Civilizatia, bunul gust, curatenia impecabila si educatia localnicilor m-au cucerit iremediabil. Imbinarea de vechi si nou, respectul pentru cei din jur, dorinta de a oferi frumosul sub toate aspectele sale nu au cum sa te lase indiferent. Ai acea senzatie ca totul este la locul lui si e facut sa faca localnicilor viata mai frumoasa. Si asta, pornind de la lucruri care par minore (imi place de exemplu ca nu e trecere de pietoni la care sa nu existe nivelare. Pare marunt, dar e un amanunt care evita disconfortul si chiar accidentele!)

Deoarece nu ma lasa inima sa inghesui totul intr-un singur material, am luat pe rand tentatiile acestui oras fabulos. Vom vorbi despre centrul vechi (Cartierul celor Sapte Strazi), Catedral de Santiago, Teatro Arriaga, Muzeul Guggenheim (cel care a generat o adevarata renastere a sperantelor poporului basc), Puente dela Salve, Estadio San Mames, Puente Biskaya, Zubizuri (construit dupa planurile ingeniosului Calatrava), sau Turnul Iberdrola. Totul despre un oras care are un plan de dezvoltare coerent si sustenabil, urmat pas cu pas, indiferent de vremelnicii conducatori politici. Poate si de aceea, Tara Bascilor a devenit in ultimii ani cea mai dezvoltata zona a Spaniei, intrecand Catalunia si sub aspectul venitului pe cap de locuitor. Tineti aproape ca avem despre ce vorbi! Deocamdata, sper ca am reusit sa va trezesc interesul! Dati un click pe albastru pentru fiecare obiectiv in parte! Iar daca vreti sa vizitam impreuna Bilbao, va puteti inscrie pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei, cu un click pe numele sau!

Ziua națională a culturii române

de Cornelia Crosman

Ziua națională a culturii române a fost stabilita mult mai târziu decât ar fi meritat dată fiind bogăția sa pe toate nivelurile și a reprezentanților ei de seamă care au excelat atât în țară cât și în străinătate, câteodată făcând chiar mari valuri, primind un grad de acceptare de seamă, mulți dintre ei naturalizați în țările unde s-au stabilit, au muncit și au creat pentru că, de ce să nu recunoaștem? Nimeni nu este profet în țara lui. 

Ziua națională a României a fost stabilită în urma cu doar 11 ani iar anul acesta este la a zecea ediție. Cultura română se sărbătorește pe data de 15 ianuarie, dată la care îl sărbătorim și pe Mihai Eminescu, poetul național al României, data de 15 ianuarie fiind data de naștere, aproximativă a acestuia. Acest lucru este absolut normal și se încadrează în tendința zilelor culturii și în alte tari, în Portugalia Ziua națională a culturii coincide cu nașterea lui Luis de Camoes, cea mai marcantă personalitate a literaturii portugheze iar în Spania ziua culturii naționale corespunde cu moartea lui Miguel de Cervantes, unul dintre

Paris - inegalabilul oras al iubirii

de Anca Stefana Ciolacu

       Paris este orașul iubitorilor, al iubitorilor de artă, al iubitorilor de cultură, al iubitorilor de gastronomie, al iubitorilor de iubire. Orașul pe care nu ai cum să nu-l iubești, pe care-l poți vizita mereu și mereu, rămânând întotdeauna ceva nou și special de descoperit. Parisul îți deschide mii de porți, îți schimbă permanent starea de spirit, te îndeamnă să vrei mai mult și să visezi larg. În Paris te plimbi necontenit și trăiești intens, cu fiecare străduță pe care o parcurgi, cu fiecare pahar de vin pe care-l savurezi, cu fiecare pod, peste Sena, pe care te oprești.

Peste 15 milioane de turiști îl vizitează anual, iar iubitorii de artă și cultură nu se regăsesc în niciun oraș mai mult decât aici. Nu doar prin Luvru, cel mai vizitat muzeu de artă din lume, dar mai ales prin Musée D’Orsay care mie, cel puțin, mi-a plăcut mai mult. Oferă mai multă intimitate, tihnă și idea de spațiu cultural autentic, cu cea mai mare colecție de picturi impresioniste - Monet, Renoir, Manet, dar și peste 20 dintre picturile lui Van Gogh. Luvru nu înseamnă însă doar Mona Lisa care da, este mică și abia vizibilă printre zeci de

Delicii traditionale asturiene si cantabreze

de Livia Manzatu

Daca planuiesti o calatorie intr-una dintre cele mai frumoase regiuni ale Spaniei, iti recomand cu mana pe inima “Tara Bascilor si nordul Spaniei”, un program unic si extrem de bine gandit, marca Christian Tour. Te poti inscrie dand un click pe numele Agentiei de mai sus! Ajuns acolo, vei avea ocazia sa descoperi cele trei provincii din nordul Spaniei: Tara Bascilor, Asturia si Cantabria. Vei admira peisajele de o frumusete incantatoare, verdele care este mereu prezent (din acest motiv aceasta zona se mai numeste si Costa Verde), tarmurile care sunt scaldate de apele oceanului, golfulete idilice, vei face cunostinta cu o zona extrem de civilizata, eleganta, incarcata de istorie, multa cultura, arhitectura traditionala dar si moderna, si, nu in ultimul rand, cu o gastronomie locala delicioasa.

Acum, ca ti-am starnit interesul, te invit sa descoperi o multime de articole despre aceasta destinatie. Orase ca Bilbao, Gijon, Oviedo, San Sebastian-Donostia, Santander, localitati micute (“pueblo”) precum Santillana del Mar, San Vicente de la Barquera sau Comillas (gazda noastra pentru sapte nopti), iti vor oferi tot atatea motive sa descoperi o alta imagine a Spaniei.

Si pentru ca orice turist care ajunge intr-o astfel de zona este tentat sa guste din bunatatile locale, te invit in cele ce urmeaza sa ma insotesti intr-o calatorie gastronomica. Ti-am starnit interesul?

Principatul Asturiei, cu resedinta la Oviedo, te va intampina cu o coasta de tarm larga, ceea ce este un privilegiu pentru gastronomia pe baza de peste. De asemenea, peisajele muntoase cu pasuni verzi creaza cadrul natural propice cresterii vitelor. Livezile intinse de meri, insumand aproape jumatate din soiurile de mere existente in lume, sunt mandria asturienilor in prepararea celebrului sidra (cidru), bautura traditionala a acestora. In pietonalul prin Oviedo vei avea ocazia sa intri in cea mai veche piata din oras: Mercado de Fontan. Extrem de curata, moderna, te va intampina cu o abundenta de produse traditionale de cea mai buna calitate: diverse varietati de peste oceanic, fabada (din care se prepara celebra Fabada asturiana: o iahnie de fasole gatita dupa o reteta pastrata de secole), branzeturi locale (proaspete sau maturate), jamon (serrano sau iberico), chorizo (carnati cu boia), morcilla asturiana (un fel de sangerete), sidra (cidru)… Iar in excursia de la Covadonga, menita sa ne dezvaluie partea cea mai frumoasa a Asturiei, cea rurala, un restaurant local ne va face cunostiinta cu cateva dintre ele. Si va asigur ca Lena este o bucatareasa exceptionala!

Cantabria te va impresiona prin contrastele sale: vai verzi, varfuri inalte si ape albastre. Datorita acestei pozitii geografice favorabile, si bunatatile traditionale sunt variate, gustoase si, mai ales, “curate”. Te vei indragosti de gustul de chorizo din carne de mistret sau de cerb, de variate tipuri de salchicon (carnati), dar si de fileul de ansoa de Santonia, sau de ceea ce localnicii numesc mandri bonito del norte. Branzeturile locale sunt si ele la mare cautare, la fel si traditionalul Orujo (un lichior natural din zeci de variante posibile). Toate aceste bunatati le vei putea gusta si cumpara din Santander de la un magazin dedicat produselor traditionale, aflat pe traseul pietonal. 

Si fiindca aceste delicii traditionale trebuie acompaniate de un vin bun, recomand vinurile rosii, seci de Rioja – provincie aflata in apropiere, celebra pentru cele peste 65.000 de hectare de vita-de-vie raspandite in cele 3 zone ale provinciei: Rioja Alta, Rioja Alavesa si Rioja Oriental. Productia de struguri a celor peste 16.000 de podgorii este impartita in cele peste 650 de crame, productia anuala fiind de peste 3 milioane de hectolitri (recolta 2016/2017). Fiecare terroir imprima o personalitate distincta vinurilor, situand Rioja la loc de cinste in preferintele iubitorilor acestei bauturi. In gama de vinuri predomina soiul Tempranillo, dar sunt apreciate deopotriva si cupajele din Tempranillo alaturi de struguri din soiurile Garnache, Graciano si Mazuelo. In functie de invechirea in baricuri de stejar, gasim trei clasificari: Crianza, Reserva si Gran Reserva. V-o recomand pe ultima, desigur!

Florenta - punct de reper pentru iubitorii de arta

V-am pregatit o poveste de primavara, cu gandul ca intr-un alt anotimp sa ne putem revedea. Asa isi prezinta Melania Cotoi filmuletul prin care doreste sa ne apropiem de Orasul Renasterii. Ramane doar sa tastati play!

Los Raqueros atrag prin povestea lor turistii in Santander

de Ioan Laslo

Povestile urbane fac intotdeauna deliciul turistilor. Poti merge in diferite locuri ale lumii si trece indiferent, savurandu-ti mancarea, sau le poti da atentia cuvenita. E drept ca trebuie sa  existe cineva care sa ti le spuna. Intr-una din peregrinarile mele prin Santander (aflat la doar vreo 35 de kilometri de Comillas, locul cazarii noastre pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei), am avut ocazia sa stau de vorba cu un localnic in zona cheiurilor portuare si acesta mi-a atras atentia asupra unui grup statuar realizat de Juan Recoba Calderon, denumit Los Raqueros. Este format din patru figurine de bronz în mărime naturală, reprezentand micuții curajoși. Sunt situate lângă port, între Debarcader și Clubul Nautic. Unul stă în picioare, privind spre mare, alți doi stau sezand și al patrulea sare în mare. În plus, lângă ei, se află sau placă de bronz care explica motivele amplasarii acolo, in 1999. Am aflat de la localnic de orfanii care bantuiau in zona cheiului in secolele XIX - XX si se aruncau in apa pentru a aduna monedele aruncate de cei care acostau cu vasele in zona portuara a orasului. Domnul, ajuns la varsta senectutii, imi spunea ca erau ceva ce facea parte din viata fireasca a orasului pe atunci si ca au disparut "odata cu sosirea primei locomotive in Santander". Azi, termenul de "raqueros" este folosit de localnici pentru tot ce este "murdar, mizerabil, lipsit de calitate" (chiar si despre un vin prost se vorbeste cu acest apelativ). Inainte ca localnicul sa isi continue plimbarea zilnica, mi-a mai soptit, cu o reala emotie in glas, "știi, cândva, demult, și eu am fost un umil raqueros!" 

Putem vedea impreuna Santander, daca va inscrieti pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei , disponibil cand dati un click pe numele sau!

"Focurile Sfântului Ioan", la Alicante

de Ioan Laslo

Fiestele din diversele orașe ale Spaniei sunt un moment în care, cu mic, cu mare, toată populația urbei se distrează. De obicei, ele sunt legate de un sfânt catolic și au o tradiție îndelungată. Am scris anterior de Falas din Valencia, iar azi ii vine rândul orașului Alicante. 

Alicante sărbătorește sosirea verii cu "Focurile lui San Juan". Înconjurați de muzică, culoare, praf de pușcă și spectacol, mii de oameni ies în stradă pentru a experimenta acest festival care aduce un omagiu focului. Pentru a sărbători începutul verii, locuitorii din Alicante merg, în mod tradițional, la cina în mediul rural în penultima săptămână din iunie: mânanca produse tipice și, când vine miezul nopții, aprind focuri de tabără, dansează în jurul lor, lansează rachete și se scaldă în mare. Acest obicei a fost menținut de-a lungul timpului și, în 1928, a fost înființat oficial ca festivitățile "Hogueras de San Juan".

Timp de câteva zile, în fiecare an, se aduce un omagiu focului, în care principalii protagoniști sunt opere autentice de artă efemeră: „focurile”, figurile uriașe de carton și lemn care sunt arse în noaptea de San Juan. În luna mai, regina festivităților, așa-numita „Bellea del Foc” (Frumusețea Focului), este aleasă dintre candidatele prezentate de comisia fiecărui cartier. Festivitățile încep oficial cu plantà (așezarea) monumentalelor „focuri” care, cu aerul lor satiric, umplu străzile din Alicante cu ingeniozitate și bună dispoziție. În acea zi sunt instalate și „barăcile” , unde se țin sărbătorile populare și se degustă smochinele și coca tipice, un fel de empanada de ton, ceapă și nuci de pin. Printre cele mai reprezentative acte ale festivalului se numără Intrarea Trupelor și Comisiilor, cu „frumusețile” lor respective și domnișoarele de onoare îmbrăcate în costume tradiționale; ofranda florală către hramul orașului, Fecioara Remedioi și parada folclorică internațională, o procesiune colorată la care participă grupuri de dans din întreaga lume. În plus, în fiecare zi la două după-amiază, în Plaza de los Luceros au loc focuri de artificii : sunt „mascletàs” zgomotoase , care ar trebui să fie însoțite cu dopuri de urechi, având în vedere vuietul provocat de praful de pușcă și rachete. În sfârșit, la ora douăsprezece  noaptea, în ultima zi a fiestei din iunie, sosește „cremà”, momentul de vârf. După un extraordinar palmier alb de artificii, „focurile” răspândite în tot orașul ard de bucurie, dansuri și cântece, în același timp în care pompierii aruncă cu apă în participanți în ceea ce este cunoscut sub numele de „banyá”. Cu toate acestea, petrecerea nu s-a încheiat încă. Serile viitoare, pe plaja Postiguet are loc concursul de artificii, în timp ce zona veche a orașului prinde viață cu piața medievală și diversele sale spectacole. Este o adevărată bucurie, la care participă și numeroșii turiști aflați în vacanță pe Costa Blanca! Filmulețele de mai jos o sa va facă sa înțelegeți mult mai bine evenimentul... 

O capodopera a lui Caravaggio în Catedrala Sfântul Ioan din Valletta

    de Maricela Stupar

      Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o capodoperă impresionantă executată în ulei de artistul italian Caravaggio, una dintre cele mai importante și celebre lucrări din stilul baroc și nu doar. 

    Caravaggio a realizat această pictură în anul 1608, în timpul șederii sale în La Valletta, cînd, aflându-se în aprecierile Marelui Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta Alof de Wignacourt, îi conferă Înaltul Ordin de Cavaler.  

    Pictura prezintă decapitarea sfântului Ioan Botezătorul, în timp ce lângă el stă Salome cu un platou de aur în mâini pentru a primi capul sfântului iar lângă ea se află o altă femeie, care se presupune a fi Irodiada, îngrozită de crima atroce.  Un temnicer dă instrucțiuni călăului, care

San Vicente de la Barquera - vechiul sat de pescari devenit o statiune superba

de Ioan Laslo

Cantabria, provincia spaniola cu iesire la Atlantic din nordul Spaniei abunda de locuri cu peisaje superbe. Aparata de caldura torida de briza Oceanului si brazdata de rauri scurte, izvorate din Cordilierii Cantabrici si care se varsa prin superbe estuare, zona este printre favoritele spaniolilor in a-si petrece concediile. Tot intr-un astfel de estuar se afla si San Vicente de la Barquera, statiune pe care o vizitam impreuna cu turistii Christian Tour, intr-o excursie optionala pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei.

Statiunea de azi a fost la baza un sat de pescari, pe care unii istorici chiar il identifica cu vechiul Encia din vremea romana. Portus Vereasueca se afla aici si este cert ca localitatea isi are denumirea de la un cunoscut martir aragonez de la inceputul secolului al XIII-lea. Originea sa este dovedita si azi de faptul ca pescuitul este, dupa turism, a doua ocupatie a localnicilor (in port exista mereu tiruri care sunt incarcate cu peste si ajung in diverse locuri din Spania), dar si de procesiunile din a doua duminica de dupa Pastele catolic (La Folia) si cea din 16 iulie (Procesiunea lui Carmen).

Plajele sale, Fuentes, Primera de San Vicente, El Rosal, El Tostadero, Merón și Gerra sunt de foarte buna calitate, iar in estuar gasim mereu barci colorate care fac delciul vizual al zonei. Biserica Santa Maria de los Angeles, construita in stil gotic in secolele XIII-XIV este situata in partea cea mai inalta a orasului, pe un pinten stancos si ofera o panorama spledida. In interiorul sau se afla si cripta familiei Marelui Inchizitor Corro (casa acestui localnic este azi sediul Primariei). Castel del Rey poate fi azi vizitat. Dateaza din secolul al XIV-lea (din vremea lui Alfonso I) si are o forma neregulata care urmareste relieful zonei. Este aproape un dreptunghi cu laturile de 55 pe 20m si facea parte din sistemul defensiv al orasului. In interior se afla o reusita expozitie de modele de nave medievale. De altfel resturi din zidul vechii fortificatii care inconjura orasul vechi se pastreaza si azi. De asemenea sunt vizibile si ruinele vechii manastiri franciscane. Interesante sunt si cele doua poduri: Puente Maza, cu 28 de arcuri dateaza din secolul al XVI-lea, in vreme ce Puente Parral a fost construit in secolul al XVIII-lea.

Excelenta bucatarie locala bazata pe peste si crustacee poate fi de asemenea o tentatie. Numeroase restaurante si terase domina zona portului si sunt recomandate turistilor. De altfel, noi am ajuns chiar pe la ora mesei sine-am bucurat din plin de bunatatile de aici.

Celebrele PATIO din Cordoba

de Marian Lisu

O suavă adiere împrăștie parfum diafan de flori de portocal. La trei pași în lateral, lămâii își revarsă mirosul proaspăt în nările scormonitoare de noi descoperiri prin largile curți interioare (Patio) ale vechilor conace sau case cochete înghesuite laolaltă pe străduțele șerpuinde ale vechiului cartier, La Juderia.

Cum să nu pui plusvaloare instantaneelor surprinse împrejurul Mezquitei, în special pe Calleja de las Flores!? Ori pe lângă marile biserici medievale, unde localnicii pioși împodobeau curțile pentru primirea oaspeților de soi, veniți în special în perioadele sărbătorilor care pun accent pe prezența florilor, pentru a crea arhitectura vegetală!?

Prin climatul specific, Andalucia avea perioade lungi cu temperaturi ridicate, populațiile de aici fiind oarecum obligate să-si ridice locuințe în jurul unei fântâni centrale (nu dintre cele forate, ci unele ce aveau apă prin acumulare). De aici apariția unor terase generoase, unde se putea sta la umbra pereților laterali în zilele toride.

Dacă la începutul existenței lor erau construite ca edificii cu destinație precisă (palate, conace, mănăstiri), casele normal gândite pentru traiul uzual vor deveni micul colț de Rai pe care cei care leneveau prelung în zona umbroasă le transformă în grădini în miniatură. Plante cățărătoare ce copiază relieful structurilor, ghivece meșteșugite atârnate în fel și chip, vase decorative ce susțin plante colosale sau simple jardiniere menite să poarte specii diferite, multicolore. Totul este într-o mare de alb dat de varul pereților interiori, care erau de la începuturi gândiți a fi cadrul ideal de a valorifica aranjamentele de orice fel, asemenea ecranului cinematografic ce susține claritatea peliculei. Plante decorative, colorate în tot spectrul paradisiac, laolaltă trandafiri și iasomie, crizanteme și mușcate curgătoare, poziționate tocmai să pună în valoare spațiul, indiferent de dimensiune.

În centrul teraselor stau mândre fântâni arteziene, unele menite să răcorească aerul în zilele toride, altele doar să potolească setea celor ce le trec pragul, spre admirația aranjamentelor și peisajului general creat cu pricepere și sârguință.

Cu timpul, devine un obicei ce se perpetuează din generații, iar anual (în luna mai) se organizează competiții de frumusețe, unde sunt admiși doar vreo 50 de participanți, unii de pe străduțele înguste, alții din micile piețe publice, restul din cochetele conace.

Pentru a înțelege spiritul amenajării Patios, am ales să parcurgem traseul interior Palacio de Viana, un conac făcut acum șase secole, păstrat impecabil. Nu doar interioarele lui sunt o atracție pentru cei curioși să treacă prin poarta timpului preț de secole de-a rândul, ci am pus accent pe percepția senzorială a grădinilor istorico-artistice (declarate monument național), un mix romanic și maur, în care ulterior sunt adăugate elemente baroce sau romantice. Obiceiul islamic completase cultura romană, adăugase edificiilor plante naturale pentru a crea senzația de răcoare, rezultatul fiind o fuziune culturală unică. Marmura, gresia și mozaicul erau preferate pentru execuția podelelor, etajele având deseori balcoane și spații mari pentru circulația aerului, dormitoarele bucurându-se de prezența baldachinelor. Sunt 12 asemenea spații interioare, niciuna neasemănându-se cu alta. Unele au curți distincte înconjurate de coloane, altele au fântâni, iar altele au arteziene. Aflăm rapid secretul diferențelor care dau unicitate: casele apropiate au fost cumpărate pe rând și integrate într-un întreg, fără a modifica definitiv vechile structuri și concepții arhitecturale.

Amurgul ne zorea oarecum pașii ce nu se lăsau purtați prea repede din zonele vaste, unde obiectivul flămând scurta linia orizontului, dar și detalii mărunte în zona limitrofă. Cum ar fi la piscina de gresie, cu arteziene laterale, unde mirosul crinilor la ora scăpătării era oarecum ireal sau la Patio al Arhivei. Ori la Patio de la Madama, acolo unde arhitectura se completa perfect cu peisajul floral, iar prezența statuilor tematice conferea spațiului de relaxare o senzație de întoarcere în timpurile legendelor cu zei și nimfe. Este astfel un exemplu monumental al curților andaluze, căci la Patio del Pozo, la Patio de los Jardineros și la Patio de la Alberca, care aveau inițial rol de grădini deservite de grădinari, iasomia albastră intră în rezonanță cu roșul mușcatelor ținute în ghivece stilizate. În plus, din loc în loc apar și vestigiile unor civilizații spulberate în colbul istoriei (ale vechilor greci sau romanilor imperiali).

Competițiile pentru amenajările din Patios sunt permanente de pe la începutul de secol XX, pe când în spațiile interioare începuseră să se țină spectacole de muzică și dans, acele cluburi de Flamenco, alt patrimoniu imaterial ce se prezintă călătorilor pasionați de tradiții locale unice.