de Livia-Mihaela Manzatu (Acest
articol este rezultatul provocării pe care am acceptat-o din partea
lui Ioan Laslo, un ghid excepțional și un om deosebit, care m-a
îndemnat să aștern impresiile despre Lisabona și căruia i-l
dedic!)
Căutând un citat cu care să încep acest prim articol de călătorie, cel mai potrivit l-am găsit pe al lui Ibn Battuta: “Călătoritul te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor“. Dacă îmi voi descoperi talentul la scris impresii de călătorie, acest articol nu va rămâne cu siguranță unicul! Un circuit oferă călătorului ocazia de a descoperi în doar câteva zile locuri minunate – pe fugă, ce-i drept -, dându-i apoi prilejul de a le savura pe îndelete în city break-uri.
Portugalia se afla de ceva vreme pe lista destinațiilor ce trebuiau obligatoriu “bifate”, astfel încât am hotărât să o vizitez într-un circuit organizat de către cea mai prestigioasă agenție românească de turism: Christian Tour. Am vizitat pe rând: Porto, Coimbra, Fatima, Alcobaça, Batalha, Obidos, Nazare, Tomar, Evora, Braga, Cabo da Roca, Cascais, Estoril, Sintra, Lisabona.
Portugalia este o țară foarte ofertantă, cu multe simboluri; este de ajuns să vezi un simbol și gândul te duce imediat la ea: toate clădirile sunt îmbracate in azulejos pentru a le proteja fațadele de aerul sărat al Atlanticului, dar și pentru a le înfrumuseța; în privința gastronomiei cele multe preparate din pește oceanic sunt din cod, care în meniurile restaurantelor apare sub numele de bacalhau; să nu uităm de vinul de Porto, de muzica fado care a luat naștere aici, de
Andalusia inseamna, in primul rand, civilizatia araba! Si spun corect CIVILIZATIE, deoarece arabii au adus aici cu adevarat plus-valoare. Tot ce are mai frumos Spania in sudul ei este pana la urma creatia acestora. Am avut placerea sa particip impreuna cu turistii la cateva "ture" prin Sevilla, Granada, Malaga sau Cordoba si am inteles ce insemna sa ai inaintasi culti si creativi. Desigur ca "cireasa de pe tort" este Alhambra, unde orice iubitor de frumos trebuie sa ajunga. Iar, daca individual este mai complicat (trebuie sa vedeti cozile la casele de bilete si rapiditatea cu care se epuizeaza acestea inca de la prima ora a diminetii!), cand ai in spate o agentie de turism si un ghid cu adevarat profesionist cum este colegul meu Sorin S. Slavu, lucrurile par mult mai simple! Placute sunt in mod sigur!
Nici nu stiu daca m-au impresionat mai mult arabescurile si decoratiile interioarelor sau gradinile puse in valoare fantastic. Este clar ca nu ai cum sa descri aceasta frumusete asa ca...am sa va las sa o vedeti cu ochii vostri in montajul care urmeaza (cu un fond sonor adecvat , desigur)! Al doilea videoclip este o privire asupra Alhambrei de pe Monte San Nicholas, de unde perspectiva este deosebita. Un grup de gitanos locali au asigurat fondul sonor.
de Ioan Laslo
Daca ai ajuns o singura data la Londra, este imposibil sa nu vrei sa revii! Felul in care ti se face loc sa treci pe strada, eleganta localnicilor imbracati in tweed englezesc, lumea cosmopolita din Trafalgare Square, inghesuiala de la schimbarea garzii Palatului Buckingham, croaziera pe Tamisa pentru a descoperi locul de unde se da ora exacta, Greenwich, o noapte in cluburile din Soho (cu sau fara curcubeu la intrare :)) ), cateva ore petrecute in Galeria Nationala, British Museum sau Victoria and Albert Museum, eleganta de la receptia hotelului aparent modest in care te-ai cazat, o plimbare prin unul din enormele parcuri inverzite si pline de pasari sau animale aflate in libertate, o convorbire telefonica dintr-o cabina rosie, sau o plimbare cu nu mai putin celebrele autobuze rosii etajate...si lista ar putea continua inca mult si bine... sunt tot atatea motive care te fac sa fii tentat sa revii! Daca doriti sa vedeti acest oras magnific , exista multiple variante.
În timpul unei călătorii efectuate, în toamna anului 2021, în județul Harghita, am avut ocazia de a cunoaște aspecte acvatice inedite ale peisajului românesc. După cum foarte bine se știe, din călătoriile noastre în zona respectivă este nelipsit Lacul Sfânta
Ana, cel mai mare lac de origine vulcanică din România, format cu 42000 de ani în urmă, pe fundul
craterului unui vulcan din masivul Ciomatu Mare. Pentru a ajunge la el am parcurs ultima parte a drumului pe jos, prin inima pădurii, bucurându-ne de aerul ei curat, protejați de copacii ei înalți, viguroși, antrenându-ne în discuții plăcute și relaxante. Lacul ne-a oferit un frumos spectacol cromatic, prin culoarea lui verde închis, forma circulară, înconjurată de copaci de diverse specii, mărimi și culori, de la verdele deschis al foioaselor, cu ușoare tente aurii, la verdele închis al brazilor, care pot fi priviți atât la suprafață, cât și reflectați etajat în adâncul apei. La plecare, ne-am întors cu autocarul și ni s-a oferit o mare surpriză și mi s-a îndeplinit o dorință mai veche, de a vedea un urs adevărat, dar să fiu în siguranță. Pe marginea drumului un urs stătea cu botul pe labe. Era însă diferit de tot ceea ce știam eu despre urși. Ghidul nostru Ioan Sebastian Laslo și șoferul au avut amabilitatea și au oprit autocarul pentru a-l putea privi și fotografia. Era greu să îți dai seama dacă era bolnav, înfometat, se prefăcea ca să stârnească mila pentru a fi întrajutorat sau poate era rezultatul intruziunii greșite a omului în natură. Noi am plecat și și-a întors capul rugător după autocar. Ce am fi simțit dacă ne ieșea în cale la venire, când ne-am deplasat pe jos???
Cea mai mare surpriză ne-au oferit-o însă cele două formațiuni acvatice, din județul Harghita: Tinovul Mohoș și Tinovul de la Fântâna Brazilor. Ambele sunt arii naturale protejate și accesul în interiorul lor se face numai cu ghid autorizat, om al locului, bun cunoscător al tainelor acestuia, netemător de animalele sălbatice, foarte generos în a oferi informații a căror prezentare o îmbină cu un umor fin și plăcut. Cuvântul ”tinov” cu sensul lui din dicționar ”mlaștină oligotrofă” nu îți spune aproape nimic.
Trebuie să mergi să vizitezi aceste spații ca să îți dai seama că te afli în fața unui miracol al naturii. Tinovul Mohoș se află în apropierea Lacului Sfânta Ana și s-a format acum vreo 50.000 de ani, prin
acumularea apei într-un crater vulcanic. Deasupra ei s-a depozitat cenușa exploziilor vulcanice repetate și a prafului de la Lacul Sfânta Ana. Pe ea a crescut mușchi care s-a transformat în turbă pe care s-a dezvoltat o vegetație specifică tundrei. A fost introdus în circuitul turistic în anul 2000. Deplasarea în interiorul lui se face pe o punte din scânduri groase și trunchiuri de copaci tăiați transversal, înjghebată pe vechea cărare a urșilor. Ni s-a atras atenția să pătrundem în lumea tundrei numai dacă nu avem probleme de echilibru fizic și dacă simțim că pot să apară, să renunțăm. Toți eram curioși să vedem cum arată această lume a tundrei rătăcită în lumea noastră, așa că nu a renunțat nimeni. În realitate, nu am riscat nimic, a trebuit să fim doar foarte atenți pe unde călcăm, mai ales că cu toții aveam aparatele de fotografiat gata să capteze imagini inedite și incredibile. Ce am găsit, de fapt, aici? Un spațiu izolat, înconjurat de munți împăduriți, la margine cu arbori mai înalți și în interior mai scunzi, dintre care foarte mulți erau uscați. Este pinul siberian, care se dezoltă foarte greu și nu atinge înălțimi prea mari. Cauza uscării lui: larvele insectelor și cățăratul urșilor.
Temperatura medie anuală este de 6-7 grade, ceea ce a permis dezvoltarea aici, pe un sol foarte sărac a unei vegetații specifice tundrei, alcătuite din mușchi, o iarbă specifică parcă smârcurilor noastre, afinul roșu, rozmarinul sălbatic, bumbăcărița, roua cerului, o plantă carnivoră. Ne-au fost prezentate efectele lor terapeutice, dar și toxice, precum cele ale rozmarinului sălbatic. Pe suprafața acestui tinov există și două lacuri cu apă acidă, care nu permite creșterea peștilor. Primul lac are o adâncime de 17 metri, o parte de-a lui este acoperită cu mușchi, cealaltă este foarte transparentă și se reflectă în ea pinii de pe margine. Cel de-al doilea lac are o adâncime de 22 de metri și apa foarte limpede.
Am avut impresia că trăim într-un spațiu ireal, de poveste, specific altei lumi, de a cărui veridicitate călăuza noastră a încercat să ne convingă scufundând un baltag într-un orificiu făcut în mușchi. Pe el s-a depus turbă plină de apă pe care a stors-o. Mie mi-a amintit de o lecție predată elevilor la școală, înainte de 1990, ”Mări sub pustiuri”, de D.R. Popescu. Vizita noastră s-a terminat, ne-am întors pe un drum forestier, străjuit de brazi și nu ne-a venit să credem că la distanță de câțiva metri există două peisaje atât de diferite, unul de tundră, cu mușchi și pini uscați, relicvă a unei epoci glaciare, altul cu brazi puternici, de un verde matur, încât nu mai știam care este realitatea. Deși deasupra noastră cerul era însorit, plin de nori alburii, cu nuanțe de petrol, simțeam nevoia să mă întorc în lumea de poveste, cu enigmele ei, cu specificul ei aproape legendar. Am simțit că România mai are multe minuni care se vor descoperite și valorificate, fie în scopuri industriale, fie turistice, fie de cercetare.
O plimbare usoara din oras duce catre Prapastiile Zarnestiului, un loc in care linistea, piatra si zapada au facut casa comuna. Pe drum, am facut scurt popas la Fantana lui Botorog, pentru a umple sticlele cu apa si a face un scurt timing...
Prapastiile Zarnestiului sunt un canion ingust, aflat in interiorul Parcului National Piatra Craiului. Ele se adauga la Cheile Dambovicioarei, Cheile Brusturetului si Cheile Dambovitei, situate pe teritoriul judetului Arges. Se poate ajunge chiar cu masina pana in apropierea lor, punct in care o bariera iti bareaza calea si ai ocazia sa le admiri in voie pietonal. Filmerea pe care am facut-o inregistreaza starea pe care am trait-o in acest loc fabulos.
In apropierea Zarnestiului mai puteti fi tentati de Rezervatia de ursi Libearty (vizita se poate face cu o programare telefonica), Schitul de la Coltul Chiliilor (destul de greu accesibil, fiind necesara coborarea tot mai adanca in maruntaiele stancii), iubitorii de adrenalina avand la dispozitie Wolf Parc (patru trasee de aventura si sase tiroliene va stau la dispozitie aici!). Noi am preferat sa ne aruncam pana la Rasnov, tentatia fiind desigur Cetatea. Despre starea ei actuala, in curand!
