Avignon - orasul Papilor

de Ioan Laslo

Asezat pe malul stang al Ronului, la o distanta apreciabila e Paris (ceva mai bine de 600 km), Avignon are onoarea de a fi numit Capitala Papilor pentru 72 de ani. Iar asta nu e putin lucru, aducand modificari fundamentale centrului vechi al orasului. De altfel, acolo am facut si eu flmarea de mai jos, care este insotita de un comentariu live si care sper sa va introduca in atmosfera locului. 

Am poposit la Avignon in plina pandemie Covid19, dar asta nu a stirbit cu nimic farmecul orasului.  Am cantat "Sur le pont d'Avignon" in amintirea copilariei, am facut un tur lejer pana in piata cu celebrul teatru local si apoi am ajuns langa Palatul Papilor, pentru ca este pur si simplu zona cea mai importanta a orasului. Mi-ar fi placut sa stau mai mult si sa gust atmosfera linistita, dar m-am bucurat ca am avut cateva ore la dispozitie pentru a vedea un centru inclus in patrimoniul mondial UNESCO .

Moscheea Albastra - raspunsul dat de otomani

de Daniel Stefan

Moscheea Albastra se afla chiar vis-a-vis de Sf. Sofia, in cartierul vechi din Istanbul. Otomanii, ca sa nu ramana mai prejos de bizantini au construit fata in fata cu Sf. Sofia o moschee cam dupa aceleasi planuri ca ale Sf. Sofia. Ridicata intre anii 1609-1616 de catre sultanul Ahmed I, Sultanahmed Cami, este unul dintre cele mai cunoscute monumente din oras. Numele de Moscheea Albastra vine de la faianta bogat ornamentata ce impodobeste peretii moscheii astfel incat lumina ce patrunde prin geamurile cladirii este colorata in bleu. Sultanul a vrut sa treaca peste legea care nu da voie decat marii Moschei de la Mecca sa depaseasca numarul de patru minarete astfel incat a reusit sa-l manie pe seful bisericii musulmane construind sase minarete Moscheei Albastre. Seful musulman a trimis un protest la Istanbul sultanului, dar acesta a gasit o solutie de compromis astfel incat a trimis mai multi arhitecti si constructori impodobind Moscheea din Mecca cu sapte minarete. In prezent Marea Moschee din Mecca are noua minarete. Ca sa intrati in aceasta moschee, ca in toate moscheele de altfel, trebuie sa va descaltati la intrare si sa luati pantofii in niste pungi puse la dispozitie de catre niste gardieni foarte amabili. Tot ei va dau si niste haine cu care sa va imbracati daca tinuta nu este adecvata intrarii intr-o biserica sau moschee. Hainele le lasati la iesirea, care se face prin alta parte a moscheii. Faptul ca va descaltati la intrare nu trebuie sa va sperie deoarece pe toata suprafata interioara a moscheii se afla niste covoare foarte moi si pufoase. Deoarece moscheea nu este in intregime un muzeu, ea fiind inca activa, turistii vor fi intampinati de o bariera ce desparte partea care poate fi vizitata de partea cea mai sfanta a moscheii, astfel incat nisa de rugaciune si amvonul nu pot fi vizitate decat de la distanta. Fiind o moschee inca activa intrarea este libera pentru orice vizitator.

Principatul Monaco

de Nuti Iancu

Si am bifat inca o tara pe lista si am vazut Monaco, un loc pe care nu credeam niciodata ca il voi vizita. Dar... niciodata sa nu spui niciodata!

Este un oraş-stat suveran, cu 5 cartiere şi 10 districte,situat pe Riviera Franceză în Europa de Vest. Monaco este şi a doua cea mai mică monarhie, şi este cea mai dens populata tara din lume.

Monaco prezintă o gamă largă de arhitecturi, dar stilul caracteristic principatului, în special în Monte-Carlo, este Belle Epoque.Demonstrative in acest sens sunt Cazinoul si Marea Sala de Concerte creata de Charles Garnier si Jules Dutrou. Elemente decorative, inclusiv turnuleţe, balcoane, mozaicuri

multi-colore de ceramică şi cariatide împrumutate şi amestecate pentru a crea o fantezie pitorească a plăcerii şi luxului, sunt o ademenitoare expresie a felului în care Monaco a căutat şi caută încă să se înfăţişeze.Am vizitat Gradinile Saint-Martin. Cred ca nu trebuie sa mai spun ce panorama ofera aceste gradini asupra Portului Fontvieille.Am intrat apoi in Catedrala Saint Nicholas.Langa catedrala se afla Palais de Justice,o cladire foarte frumoasa .Dupa aceea am mers pe aleea Saint-Jean-Paul-II, o alee care a fost inaugurata in 2014 de catre Prințul Albert al II-lea si Printesa Charlene care au adus un omagiu Papei Ioan Paul al II prin numirea unei strazi în numele lui.

Printre stradute am ajuns in Place du Palais de Monaco cu foarte multe magazine de suveniruri.

In piata se afla bineinteles Palatul Prințului de Monaco care este resedinta oficiala a Prințul de Monaco. Palatul a fost construit în 1191 ca o fortăreață genoveza.Am asteptat pana s-a schimbat garda la palat ,un moment extrem de impresionant !

Mi s-a parut interesant sa ma gasesc acolo si sa aflu ca oamenii folosesc Monaco drept „paradis fiscal” pentru a scăpa de taxele din propria lor ţară, deoarece Monaco, ca ţară independentă, nu este obligată să plătească impozite altor ţări. Monaco nu percepe niciun impozit pe venit de la persoane fizice in anumite conditii. Absenţa unui impozit pe venitul personal în principat a atras un număr considerabil de bogaţi „refugiaţi fiscali” din ţările europene, şi care obţin majoritatea veniturilor din activitatea din afara Principatului Monaco : celebritati cum ar fi pilotii de Formula Unu atrag cea mai mare atenţie, dar marea majoritate a lor sunt oameni de afaceri mai puţin cunoscuţi.

Centrul istoric al Cordobei

de Marian Lisu

Frumosul oraș scăldat de apele Guadalquivir-ului are un aer de capitală universală. Nu este un termen gratuit – așa au gândit romanii ce construiesc aici ceva monumental, plăcut în special de Augustus, devenind capitala provinciei Baetica, la marginea Lusitaniei, apoi emirii de Damasc pun aici capitala lor, mai apoi urmând a deveni centrul califatului lui Abd Al-Rahman al III-lea.

La tot pasul admiri cu nesaț realizările tuturor celor pentru care orașul a fost o încântare – Podul Roman cu poarta păstrată ca parte a intrării sudice pe sub marele zid antic (Puerta de Algeciras), mai cunoscut drept Arcul de Triumf.

Calea de peste ape are acum 16 arcade, cu una mai puțin ca la construcție, iar în multe porțiuni se găsesc reminiscențe islamice, din perioada reconstrucției arabe. De vei parcurge cei peste 330 de metri de piatră dură vei afla istoria sa – e parte din Via Augusta (ce lega Eterna de Cadiz) și ai șansa de a cunoaște îndeaproape cultura arabă în spațiile interioare ale Torre Fortaleza de la Calahorra.

Muzeul Al-Andalus combină în prezentare interactivă îmbinarea celor trei culturi din Cordoba (creștină, musulmană și evreiască) pe parcursul timpului. Cea mai frumoasă și completă imagine a Podului Vechi (Roman), dar și a Mezquitei și Alcazarului se face din înaltul turnului-fortăreață, de pe o platformă la care se ajunge pe treptele înguste, circulare, ale unei scări greoaie.

Zidurile antice și cele medievale (Murallas) supraviețuiesc și acum fragmentar, dar este un bun exemplu de model de fortificație din perioada veche. La umbra lor, întorși în inima nucleului istoric, ne purtăm pașii spre Alcazar de los Reyes Cristianos, fosta reședință califală devenită palat regal creștin. Regii Catolici au domnit acolo aproape un deceniu,iar spațiile de acum păstrează urmele trecerii diferitelor culturi peste acest loc - vestigii romane și vizigotice (inclusiv mozaicuri măiastre), dar și unele de origine arabă. Edificiul de formă dreptunghiulară au ziduri mari și groase, turnurile putând fi accesate pe scări înalte din piatră - Turnul Leilor, Turnul Inchiziției sau Turnul Porumbeilor oferă privitorilor ocazia de a surprinde unele dintre cele mai spectaculoase instantanee, fie spre grădinile interioare,ori spre centrul vechi, sau spre zona râului și a podului roman. Cristofor Columb venise în Turnul Omagiului pentru a cere regilor catolici fondurile necesare pentru mica flotă cu care avea să descopere America. Jos e un spectacol olfactiv – fântâni ce impresionează prin jocurile de arteziene, iazuri cu pești, fântâni înconjurate cu lămai și portocali, cu rod greu și care colorează exemplar. Marile curți Patio Moriscos (a maurului) și Patio Mujeres (a femeilor) sunt unele dintre cele mai fotografiate grădini, mai ales cu peisajul general aflat în cadrul panoramic.

Părăsim cu greu micul colț de Rai spre a cunoaște în detaliu centrul istoric, cel neafectat de modernism de-a lungul ultimelor secole, luând drumul fostului cartier evreiesc (Judería), cel ce păstrează edificii ale arhitecturii maure și medievale creștine. Străduțele înguste, neregulate, au piatra originală iar în înaltul zidurilor albe stau zâmbind ghivece cu flori de sezon.

Centrul istoric reflectă secolele diverse de ocupație romană, vizigotă, islamică, iudaică și creștină, amalgamul format alcătuind un tot unitar de o frumusețe senzațională, acea amprentă andaluză, przentă aici mai bine decât oriunde atundeva. Fie că pe aici se perindaseră evrei spanioli, ori dintre cei sefarezi, edificiilor li se păstrează parfumul epocilor trecute, unele chiar milenare de-acum, unde ici-colo poți întâlni spații superbe, patio amenajate cu stil, balcoane cu gust sau fântâni ce amintesc de vremurile gloriei locului.

Pentru mine, Barcelona inseamna culoare

 

de Gabriela Marginean

Ma bucur ca am ales sa vizitam Barcelona, intr-o perioada in care, in tara, totul era gri si parca nu se mai zarea luminita de la capatul tunelului. A fost exact ce aveam nevoie, o gura de aer proaspat, multa culoare si zambete care ne intampinau peste tot. Obisnuiesc sa asociez fiecarui oras pe care il vizitez un singur cuvant, care cred ca l-ar descrie cel mai bine. Pentru Barcelona a fost simplu: culoare. Se simte peste tot, influenta lui Gaudi, magazinele de pe Ramblas, parcurile, stradutele mici si vechi, impresionanta SagradaFamilia.

Am stat putine zile si nu vizitasem niciodata Barcelona, asa incat am profitat maxim de timpul avut la dispozitie. Nu vreti sa stiti cati pasi am facut....Eu chiar cred ca doar asa poti cunoaste cu adevarat un oras, mergand pe stradutele lui si descoperindu-le.

Ne-am cazat in centru, pe Ramblas, sa fim pozitionati strategic si sa nu pierdem timp cu trenuri, metrouri etc. In fata noastra era celebra Boqueria. Asa ne incepeam diminetile, cu o vizita acolo de unde alegeam bunatati pentru micul dejun. Ne placea forfota de acolo si culoarea, atatea culoare. Jamboane, fructe, legume, zarzavaturi, plante....parca toata Barcelona era prinsa intr-un buchet de arome.

Am luat autobzul turistic, si-au dorit fetele, am mers cu ele, sarbatoream 20 de ani de casnicie, iar ele erau cel mai frumos cadoul al nostru. A fost placut, la 22 de grade, cu soarele si vantul batand usor, am bifat toate obiectivele importante, urmand apoi sa ne oprim pe rand la fiecare.

Sagrada Familia nu are nevoie de nicio prezentare, e obiectivul cel mai cunoscut si vizitat din Barcelona. Senzatia traita? Ca suntem mici si neinsemnati...o parte infima dintr-un Univers nemarginit.

Ne-a impresionat Parcul Guell si desi am ramas fara baterie, deci fara poze, imaginile sunt acolo, in sufletul nostru. Panorama asupra Barcelonei, verdele acela, bancutele pe care ne asezam noi si gandurile noastre. Tare bine a fost, parca uneori, fara telefon vezi mai bine ce e in jur.

Fiind cu fetele nu am ratat Acquarium. Atat de mult ne-a placut. Era asa de real si tangibil....totul. Ne bucuram mereu ca niste copii de gradinile zoologice si Aquarium. Nu stiu cand am facut turul complet, am avut senzatia ca a durat cateva secunde.

Apoi plimbarea in port si Barceloneta. Pe sufletul meu. Port Vell era mangaiat de razele calde ale soarelui, cineva canta la chitara o piesa spaniola. Era cald si bine, iar in perioada asta a anului puteai respira. Afara, nu se poarta masca. Spania e in zona verde. Am luat masa acolo, tapas de toate felurile si pentru toate gusturile. Am vorbit mult, noi ca familie si ne-am ascultat mult. Cred ca asta a fost cel mai mare castig al calatoriei.

Despre mare si Barceloneta ce sa spun? Raman mereu fara cuvinte in fata marii, spune ea prea multe. Mi-a placut linistea de sfarsit octombrie la malul marii, fara prea multi turisti, doar cu soare bland si valuri care se spargeau zgomotos pe mal. M-am incarcat cu energie si stare de bine cat sa imi ajunga pentru inca un val. Nu de-al marii, ci dintr-asta urat pe care il traversam noi acum.

Totusi, cred ca cel mai mult mi-au placut plimbarile fara tinta, in parcuri, pe strazi, descoperind oamenii si Barcelona, opririle la terase pentru o cafea cortado, paella sau crema catalana. Mi-a placut sa vad cum copiii invatau afara, in natura si i-am invidiat in gand pentru soare, mare si verdele acela.

Asa voi pastra mereu in suflet Barcelona, ca o zi de toamna calda, cu soare bland, zambete generoase si infinita culoare. Iar imaginile surprinse cred ca fac mai mult decat o mie de cuvinte...