Capriciul lui Gaudi, la Comillas

de Ioan Laslo

M-am asezat alaturi de Antonio Gaudi pentru a privi impreuna Il Capricho. Experienta a fost uluitoare. Pentru ca am incercat sa inteleg viziunea pe care a avut-o arhitectul lui Dumnezeu, asa cum il numesc unii.

Cladirea a fost proiectata la comanda client bogat, Máximo Díaz de Quijano si construita intre 1883-1885, fiind insa terminata dupa moartea proprietarului si devenind astfel resedinta de vara pentru numerosi oameni potenti economic si politic. Ea aparține perioadei orientaliste, de inceput a arhitectului. El Capricho ne permite să vedem toate fundamentale pe care se bazează Modernismul, care a anticipat ArtNouveaul european. Intrata în paragină după Războiul Civil Spaniol, în ciuda faptului că a fost declarata Monument Național în 1969, cladirea a fost vanduta de ultimul descendent al familiei López-Díaz de Quijano. A fost restaurată și transformată într-un restaurant în 1988. În cele din urmă , în 2009, clădirea a devenit muzeu si astazi poate fi vizitata si de turistii de pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei.

El Capricho este o lucrare în care Gaudí a propus la Comillas ceea ce pentru el era casa ideală. Răspunde unui studiu perfect al spațiilor, al utilizărilor, al climatului, fiind integrat în mediul său, dar și în gusturile și nevoile proprietarului. In 2010, incinta s-a redeschis ca muzeu, urmărindu-se să atingă două obiective: pe de o parte, să se realizeze o mai bună conservare a clădirii în sine, respectând pe câte posibil planul sau original și, pe de altă parte, să permită vizitatorilor să descopere într-un mod mai profund geniul care ascunde această construcție. Ideal este sa urmariti cu atentie pe monitoarele de la parterul vilei prezentarea vilei. Ea atrage atentia asupra unor amanunte care este posibil sa va scape altfel. Nu dureaza mult, dar mie mi se pare esentiala pentru o mai buna aprofundare a obiectivului. Dar El Capricho nu este doar un monument care poate fi vizitat pe tot parcursul anului, ci și o echipă umană care lucrează în fiecare zi pentru a investiga, a proteja și a face cunoscuta această mostră unică a geniului lui Gaudi. Profesionalismul muzeografilor spanioli  e prezent si de aceasta data...

Burgos - un oras in care ti-ar placea sa locuiesti

de Ioan Laslo

Cand spui Burgos, in minte iti vine in primul rand superba catedrala gotica din centrul vechi al orasului. Multi o considera cea ma frumoasa catedrala gotica din lume. Si nu ii pot contrazice. Orasul inseamna insa mult mai mult. O simpla plimbare pe stradutele lui cochete, sau pe langa Arlanzon, raul cu cele trei brate care il strabate, ne poate convinge de acest lucru. Este atata tihna in viata oamenilor de aici, incat iti spui ca, daca ar fi sa pleci undeva sa locuiesti, ar fi o optiune extrem de tentanta. Si multi conationali de ai nostri chiar au avut aceaasta optiune. M-am convins odata in zi de alegeri cand stateau cu sutele la coada pentru a-si exprima votul. 

Personal am fost incantat de Muzeul Evolutiei Umane, dar cei care preferati sa vizitati orasul la pas sunt convins ca veti remarca repede umbrela de platani a lui Paseo de Espolon, superba Plaza Mayor, cu vechea cladire a Primariei, castelul care domina orasul, Arco de Santa Maria (recent renovat si pus in valoare) sau numeroasele terase si barulete care va invita la a savura excelenta mancare castilliana (va recomand morcilla!) Multi dintre cei care sunt pe El Camino, catre Santiago de Compostella poposesc aici, iar in Plaza Santa Maria au chiar o sculptura care le aduce un omagiu (El Pelegrinos). Desigur, nu putem sa omitem legatura pe care Burgos o are cu eroul luptei de reconquista, celebrul El Cid Campeator, inmormantat in Catedrala alaturi de iubita sa Ximena si a carui statuie ecvestra domina piateta din fata principalului teatru liric al orasului. Toate acestea si multe altele ne asteapta in vechea capitala a Castiliei, loc de neratat atunci cand petreci timp in Peninsula Iberica!

San Vicente de la Barquera - vechiul sat de pescari devenit o statiune superba

de Ioan Laslo

Cantabria, provincia spaniola cu iesire la Atlantic din nordul Spaniei abunda de locuri cu peisaje superbe. Aparata de caldura torida de briza Oceanului si brazdata de rauri scurte, izvorate din Cordilierii Cantabrici si care se varsa prin superbe estuare, zona este printre favoritele spaniolilor in a-si petrece concediile. Tot intr-un astfel de estuar se afla si San Vicente de la Barquera, statiune pe care o vizitam impreuna cu turistii Christian Tour, intr-o excursie optionala pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei.

Statiunea de azi a fost la baza un sat de pescari, pe care unii istorici chiar il identifica cu vechiul Encia din vremea romana. Portus Vereasueca se afla aici si este cert ca localitatea isi are denumirea de la un cunoscut martir aragonez de la inceputul secolului al XIII-lea. Originea sa este dovedita si azi de faptul ca pescuitul este, dupa turism, a doua ocupatie a localnicilor (in port exista mereu tiruri care sunt incarcate cu peste si ajung in diverse locuri din Spania), dar si de procesiunile din a doua duminica de dupa Pastele catolic (La Folia) si cea din 16 iulie (Procesiunea lui Carmen).

Plajele sale, Fuentes, Primera de San Vicente, El Rosal, El Tostadero, Merón și Gerra sunt de foarte buna calitate, iar in estuar gasim mereu barci colorate care fac delciul vizual al zonei. Biserica Santa Maria de los Angeles, construita in stil gotic in secolele XIII-XIV este situata in partea cea mai inalta a orasului, pe un pinten stancos si ofera o panorama spledida. In interiorul sau se afla si cripta familiei Marelui Inchizitor Corro (casa acestui localnic este azi sediul Primariei). Castel del Rey poate fi azi vizitat. Dateaza din secolul al XIV-lea (din vremea lui Alfonso I) si are o forma neregulata care urmareste relieful zonei. Este aproape un dreptunghi cu laturile de 55 pe 20m si facea parte din sistemul defensiv al orasului. In interior se afla o reusita expozitie de modele de nave medievale. De altfel resturi din zidul vechii fortificatii care inconjura orasul vechi se pastreaza si azi. De asemenea sunt vizibile si ruinele vechii manastiri franciscane. Interesante sunt si cele doua poduri: Puente Maza, cu 28 de arcuri dateaza din secolul al XVI-lea, in vreme ce Puente Parral a fost construit in secolul al XVIII-lea.

Excelenta bucatarie locala bazata pe peste si crustacee poate fi de asemenea o tentatie. Numeroase restaurante si terase domina zona portului si sunt recomandate turistilor. De altfel, noi am ajuns chiar pe la ora mesei sine-am bucurat din plin de bunatatile de aici.

Estadio San Mames - Catedrala fotbalului basc

de Ioan Laslo

Cu cele peste 53.000 de locuri disponibile, stadionul lui Athletic Bilbao a primit supranumele de Catedrala. Pentru ca este mult mai mult decat un simplu loc unde sportul rege este practicat. Este, probabil si singurul loc in care bascii isi pot striga off-urile impotriva guvernului de la Madrid fara a fi sanctionati. De aceea, de multe ori, meciurile echipei locale sunt adevarate demonstratii.

Toti microbistii stiu ca fotbalistii echipei Atletic Bilbao trebuie sa fie basci sau sa aiba un stramos basc. Este politica pe care clubul o are  dintotdeauna. Una normala, daca ne gandim la modul in care este implicata politica in fotbalul spaniol.

Vechiul stadion, inaugurat in 1913 a fost inlocuit cu unul ultramodern la exact 100 de ani dupa. Ca oricarui stadion din categoria elita(conform standardelor UEFA), terenului i se adauga spatii precum muzeul clubului(prezintă peste 1000 de obiecte originale și 900 de videoclipuri pentru a vă ajuta să înțelegeți esența și istoria clubului din 1898), doua restaurante, sali de conferinte, sediul membrilor clubului etc. Afișările luminoase ale San Mamés (denumit astfel dupa vechiul palat aflat in imediata apropiere) au devenit una dintre caracteristicile semnăturii stadionului. Acesta este echipat cu un sistem dinamic de iluminare cu LED care permite să schimbe panourile albe de pe fațada stadionului în orice altă culoare sau combinație de lumini. Efectul este deosebit! Nu puteam sa nu adaug pe fundalul pozelor de la fata locului imnul lui Athletic Club de Bilbao, mai ales ca bascii sunt recunoscuti pentru imnuri si muzica lor corala.

Preturile la meciuri sunt destul de piperate (cam asa este in toata Spania!), pornind de la 160 de euro pentru partidele obisnuite din campionat, dar cei care doresc sa vada interiorul pot face si tururi de 45 de minute(cu ghid audio), pentru care scot din buzunar 14 euro(5 euro pentru copiii pana la 14 ani).

Palatul Sobrellano - bijuteria neogotica din Comillas

de Ioan Laslo

Amplasat într-unul dintre cele mai frumoase orașe de coastă din Cantabria pentru moștenirea sa arhitecturală fabuloasă,  Palatul  Sobrellano este una dintre cele mai mari tentatii turistice ale statiunii Comillas. Ambele  sunt proiectate de Joan Martorell la comanda Marchizului de Comillas,  Antonio Lopez y Lopez. Palatul și Capela-Panteon sunt concepute astăzi ca o bijuterie arhitecturală autentică, in stil neogotic.

Don Antonio Lopez del Piélago y López de Lamadrid, primul Marchiz de Comillas, s-a născut într-o familie umilă din această localitate. A rămas orfan până la o vârstă fragedă și s-a remarcat prin îmbogățirea sa rapidă, în ciuda începuturilor vietii sale. În 1853, la 36 de ani, se întoarce din Cuba cu o avere notabilă si iși înființează o companie în Barcelona. În 1881, la deplină maturitate, el era proprietarul marelui expeditor spaniol denumit Compania Transatlantică. A creat apoi Hispanic American Colonial, înființând Tobacco General Company of Philippines Island, Company of Mercantile Credit și deținea un procent mare din Railroad Company of the North din Spania.

Palatul a fost realizat dupa Capela-Panteon și a fost proiectat ca reședință de vară a marchizului ​​și a familiei regale, lucrările fiind initiate în 1882. În prezent, vizita la Palat este ghidată și permite accesul in sala de biliard, sala de mese, sala tronului, biblioteca și muzeul ce contine obiecte si mobilier din perioada urmasilor marchizului. Toate camerele vizitabile se afla la primul etaj. Se evidențiază materialele nobile folosite pentru construcția sa (stejar, abanos sau ușile din nuc). Scările maiestuoase ale foaierului au iluminare dublă (de la ferestrele policrome, dar si de la superbele candelabre). Impresioneaza și coșurile de fum care au fost proiectate de Cristobal Cascante. Dar, fără îndoială, cea mai decorată cameră este salonul central sau al tronului. Trebuie subliniate lambriurile lui și pereții, împodobiți cu pâine aurie. Ferestrele acestei încăperi au fost realizate în atelierele lui Eudald Amigó și sunt de o mare frumusețe și culoare. Picturile murale au fost realizate de Llorens i Masdeu și au povestit cele mai semnificative evenimente ale marchizatului. Patru teme au fost alese: inaugurarea Seminarului de la Comillas în 1887, binecuvântarea Capelei-Panteon în 1881, marea Revista Navală oferită în Portul de la Comillas în timpul vizitei regale din 1881 (unde apar portretele familiei I Marquees cu Familia Regală Spaniolă) și încărcarea voluntarilor catalani în portul Barcelona, ​​în 24 martie 1869, în  vasul cu aburi „España”, cedat de Compania A. Lopez ca sprijin  in razboiul impotriva Cubei. In Palat au fost filmate scene din filme precum: Reşedinţa (Spania, 1969), Vera, o poveste crudă (Spania, 1973), Sexykiller (Spania, 2008), Moștenirea Valdemar (Spania, 2009), Exodul creierelor 2 (Spania, 2011), precum si celebrul Altamira (Spania, 2016) cu Antonio Banderas.

De mentionat ca a fost prima clădire din Spania care a folosit lumină electrică! Scopul a fost sa deserveascca vizitei lui Alfonso al XII-lea, dar instalatia nu a fost terminata la timp, astfel ca regele Spaniei a fost gazduit in Casa Ocejo, aflata la mica distanta.

Lângă palat se află o frumoasă capelă-panteon de stil gotic englez și central european , cu mobilier de Gaudí și sculpturi moderniste de Joan Roig , Josep Llimona , Venancio Vallmitjana și Agapito Vallmitjana. Clădirea este împărțită în două etaje, panteonul în partea de jos și capela în partea de sus. Ea prezintă, la exterior, elemente asemănătoare celor folosite în clădirea principală, precum arcadele semicirculare și elemente ornamentale precum garguiele. Capela are o singură navă și este închisă de o galerie ajurata, cu plan poligonal, care desparte prezbiteriul de deambulator. Naosul este lărgit cu două abside laterale, formând un fals transept. Are un scaun, două prie-dieu și mai multe bănci proiectate de Antonio Gaudí, cel supranumit arhitectul lui Dumnezeu.

Foarte aproape se afla si Il Capricho, superba vila de vacanta proiectata de  acelasi celebru arhitect catalan Antonio Gaudi. 

Splendidele edificii pot fi vizitate de turistii Christian Tour, deoarece cazarea pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei este la Hotel Mar din Comillas. Va puteti inscrie, dand un click pe numele programului. Va astept cu drag!

Muzeul Guggenheim - floarea de titan din Bilbao

de Ioan Laslo

Floarea de titan, inaugurata in 1997 a costat peste 100 de milioane de dolari si este creatia arhitecturala a californianului Frank Gehry. Ea a dus la o relansare a optimismului bascilor privind viitorul. Ca urmare a entuziasmului generat de inaugurarea acestei cladiri, Bilbao a ajuns unul dintre cele mai cautate orase din Spania si nu numai. Construit din blocuri intrepatrunse imbracate in calcar si acoperite cu invelis stralucitor de titan, muzeul dispune de peste 25.000 mp care gazduiesc o colectie permanenta (cu lucrari de arta minimalista, conceptuala si abstracta), o librarie, cafenea, un restaurant, dar si o aula cu 300 de locuri dotata cu tehnologie multimedia de ultima generatie. Vorbim de de bun gust, imaginatie si monumentalitate, imbinate cu tehnologie de cel mai inalt nivel. De altfel, proiectarea cladirii a fost facuta folosindu-se un program pe computer numit Catia, pus la punct de industria aerospatiala pentru proiectarea de suprafete ondulate.

Valuri de lumina patrund prin peretii de sticla in sala centrala, inalta de 50m si prevazuta cu o locarna. De aici, coridoare, lifturi si scari ne conduc la cele 19 galerii spatioase, structurate pe 3 etaje. Cea mai mare sala are peste 130m si este construita pe sub Puente dela Salve, gazduind Sarpele lui Richard Serra.

Pus in inima orasului, Muzeul Guggenheim este o prezenta sculpturala menita sa reflecte malurile marii, cladirile si dealurile inconjuratoare, iar esplanada dinspre Nervion este ea insasi o colectie de arta, care permite o plimbare relaxanta, pigmentata mereu cu ceva nou. Modul in care sta schimbat zona in doar cativa ani este ilustrat in filmuletul urmator. Merita privit pana la capat pentru a intelege cum s-a schimbat intreaga zona in doar cativa ani. Iar proiectul de inlocuire a industriei poluante din oras (de scoatere a fabricilor in afara acestuia, Bilbao ramanand extrem de industrializat si de productiv economic) si de inlocuire a vechilor cladiri cu opere de arta arhitecturala moderna continua:

Tara Bascilor si nordul Spaniei

 Gasiti amanunte semnificative in materialul filmat de mai jos...

Pentru inscrieri, dati un click aici!

Puente dela Salve din Bilbao- util si estetic in acelasi timp

de Ioan Laslo

Desi este integrat perfect in peisajul urban al modernului Bilbao, Puente dela Salve (proiectat de arhitectul Juan Batanero) este unul dintre cele mai vechi din acea zona, fiind inaugurat in anul 1972. Atunci cand a fost construita cladirea superba care gazduieste Muzeul Guggenheim, arhitectii au gasit solutia perfecta a ingemanarii celor doua edificii. Azi, cea mai lunga sala a muzeului, de peste 130 m, este chiar pe sub structura podului si contine Sarpele, una dintre cele mai fascinante lucrari expuse. Mai mult, a fost adaugat un turn inalt cu acees si scari catre muzeu, direct de pe pod.

Cand marinarii au ajuns la portul Bilbao de la estuar, au cantat Salve, in onoarea Fecioarei din Begona, a carei biserica este vizibila din acel punct. De aici si numele structurii menita sa rezolve problema traficului intens din partea de nord a orasului. Podul are o inaltime de peste 23 de metri si permite trecerea navelor pe sub el (in momentul inaugurarii sale, nave de mari dimensiuni mai urcau inca pe Nervion spre Orasul vechi), iar lifturile de acces de la baza sa, inspre Campo Volantin asigura accesul pe pod pentru mai bine de 200.000 de persoane anual. Podul este primul din Spania cu sistem de bretele si punte metalica, iar porticul rosu  care il pune in evidenta a fost adaugat in 2006, cu acelasi scop de a-l integra vizual cu cladirea muzeului din apropiere (are aceleasi forme curbilinii). Dincolo de utilitatea lui, este si o opera estetica reusita, mai ales ca, in momentul ultimei sale renovari, in 2017, s-a optat pentru iluminarea sa cu leduri. Mergeti dupa ce se intuneca si veti avea acces la o locatie de vis. Nu intamplator, Puente dela Salve este locul de unde se fac cele mai multe fotografii in Bilbao!

El Fontan - o incursiune in piata din Oviedo

de Ioan Laslo

Stim bine ca o parte importanta dintr-o calatorie este contactul cu localnicii, cu obiceiurile lor zilnice, cu modul lor de viata. Si unde altundeva le gasesti pe toate acestea daca nu in piata. Cand mergeti la Barcelona, ajungeti clar in Boqueria, la Bilbao gasim cea mai mare piata interioara din Europa, Ribera, asa ca, la Oviedo e obligatoriu sa aruncati o privire in El Fontan, cea mai veche dintre pietele orasului. Azi, ea este extrem de moderna si de curata si promoveaza in special produsele locale, incepand cu celebra fabada (fasole), cu pestele oceanic (Oviedo nu are iesire, insa Atlanticul este aproape!), nelipsitul hamon sau cunoscutul sidra...  Inainte de pandemie, erai invitat sa degusti celebrele branzeturi locale, putin chorizo sau multe alte bunatati, care, categoric starneau pofte! Sa ne plimbam putin printre localnici:

Scurt tratat de "jamonologie"

de Ioan Laslo

Toată lumea care ajunge în Spania știe că a produce jamon este o adevărată artă. Fie că vorbim de jamon serrano (produs din porci albi și după o rețetă care îl face mai puțin costisitor), fie jamon iberico (din porci negri, hrăniți cu ghinda, un proces de uscare natural, unde umiditatea și modul în care circulă aerul au un rol determinant) el constituie un aliment nelipsit din bucătăria hispanica.

Mă distram cu turiștii, imaginandu-ne cum, în prag de Crăciun, adevăratul spaniol ia în spinare un picior de porc direct proporțional ca mărime cu standardul sau social. Îl pune la loc de cinste, în sufragerie (acolo unde noi punem bradul) și îl arata musafirilor cu mare mândrie. Modul în care este tăiat (dincolo de felul profesionist făcut de cortadors - persoane special pregătite în acest sens) prezintă si el fațete de adevărată arta. În primul rand, "dreptul" de a tăia feliile subțiri și lungi de pana la 7 cm revine "stăpânului casei"! Și cine este acesta? Femeia, desigur! :) 

Mulți susțin ca modul de taiere poate și el modifica gustul, alături de condițiile de păstrare (preferabil la temperatura camerei și neambalat!) și modul de servire (se prefera asortarea cu pepene galben, brânzeturi de calitate și vin roșu). Foarte des jambonul este servit în Spania ca tapas, alături de măsline, sau sub forma unei bocata. Sub nicio forma însă nu e recomandabil sa îl mâncați după mai mult de 2-3 ore de la feliere. Cum, sub nicio forma nu se recomanda pastrarea sa la congelator, deoarece inghetarea aduce modificari fundamentale gustului atat de apreciat. Este foarte important si sa nu il pastrati aproape de mirosuri puternice (de exemplu, nu se recomanda pastrarea in locurile in care fumati!) din aceleasi considerente.

Există desigur și variante în care este folosit ca ingredient pentru tortilla, ca ingredient pentru foetaje, cu fasole scazuta (era clar ca asta nu putea lipsi!), cu paste gratinate, sau diverse altele. Personal, cel mai gustos mi se pare crud, alături de un Rioja de calitate (pe care spaniolii il considera cel mai bun vin rosu din lume). Acestea fiind spuse, sub orice forma ați decis ca vreți sa îl consumați, sunt convins ca veți aprecia jamonul la adevărata sa valoare.  Lăsați-ne o părere în comentarii! 

Santiago de Compostella – El Camino, Sfântul Iacob și pelerinii

de Cristian Cealera

În nord-vestul Spaniei se află un oraș numit Santiago de Compostella. Nu are nici măcar 100.000 de locuitori dar cu toate acestea este una dintre cele mai cunoscute așezări ale Europei. Este un loc sfânt pentru creștinii catolici, al treilea mare punct de pelerinaj din lume, după Roma și Iersusalim. Celebritatea sa se datorează, în primul rând, Catedralei din localitate, unde se află moaștele Sfântului Iacob, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Hristos și frate al evanghelistului Ioan.

Catedrala a fost construită peste mormântul martirului, în secolul XI, din oridnul lui Alfonso VI, rege de Leon și Castilia. De 1000 de ani, Santiago de Compostella este punctul terminus al pelerinajului numit El Camino sau Drumul lui Iacob. Pelerinii din Evul Mediu considerau că mormântul lui Iacob se află la capătul lumii, finnes terae și așa și era, (cel puțin la capătul lumii cunoscute).

Sunt mai multe rute de pelerinaj către Compostella dar cel mai cunoscut și mai vechi este Drumul Francez (Camino Frances). Are 800 de kilometri, trebuie parrcus pe jos, începe din Pirineii francezi (din orașul Saint Jean Pied de Port) și traversează tot nordul Spaniei trecând prin orașe precum Logrono, Burgos sau Leon.

Știți de unde vine numele Compostella? Se spune că în anul 830 d.H, un cioban din Galicia, pe nume Pelayo, ghidat de o stea, a descoperit mormântul apostolului Iacob. Câmpul unde se aflau osemintele sfântului a fost botezat în latină Campus Stellae, Câmpul cu Stea – nume transformat ulterior în Compostella. Numele Santiago vine de la Sanctus Iacobus, transformat în Sanct Iaco.

Sfântul Iacob este primul apostol al lui Hristos care a fost martirizat, în anul 44 dH. El a propovăduit dreapta credință în Hispania romană dar după câțiva ani a plecat la Ierusalim, unde a fost decapitat de prigonitori. Trupul său a fost însă adus de adepți în Spania, cu o corabie, și înmormântat la Compostella. Astăzi, Santiago de Compostella este locul în care ajung peste 100.000 de pelerini ce urmează El Camino. Alți peste 3 milioane de turiști vin direct, anual, pentru a vizita atât lăcașul de cult, precum și frumosul orășel iberic. Obiectivele sunt nenumărate: pe lângă Catedrală pot fi vizitate multe alte lăcașuri de cult, muzee și edificii încărcate de istorie. Piețele ce înconjoară Catedrala (ex. Piața Argintarilor) sunt extrem de pitorești și reprezintă un adevărat magnet pentru turiști. Santiago de Compostella este un loc ce merită să fie vizitat…

Muzeul Thyseen-Bornemisza din Madrid

 

de Marian Lisu

Avem azi vorbe despre zambile, rebeliuni de îngeri, o dragoste-n oglindă și-o muză ce încântă, indiferent de vremuri.

Nu vă speriați de ciorba cu de toate – e suflul artei ce mi s-a părut demnă de a o pune în valoare, altfel.

Colecția e una dintre cele mai de seamă, poate doar Prado s-o întreacă în zona spaniolă, căci stau degrabă marii maeștri, renascentiști desigur, dar și flamanzi și marile genii cu penel hispanic.

La o scară aproape naturală, găsim pe Hyacinthus și Apollo, în viziunea lui Tiepolo. Venețianul preia un mit al vechilor greci, unul despre iubire, deși subiect tabu și-acum – între bărbați puternici și frumoși, despre o moarte crudă și regrete, dar cu final divin – căci el se va întrupa în flori, în fiecare primăvară ce-o să vină după.

,,Moartea lui Hyacinthus” preia tema antică punând-o în actualitatea secolului italianului (al XVIII-lea), căci jocul antic, cel cu aruncări de discuri, e înlocuit aici de mingi de piatră, lovite cu palete de bărbați potenți.

Se spune că Zefirul deviase traseul proiectilului, căci nu era cu putință ca Apollo să cadă în mrejele unui muritor, chiar dacă era

Arta stradala, la Bilbao

 

de Ioan Laslo

Bilbao este un oras destinat oamenilor! Oriunde te uiti, simti ca totul este facut pentru un standard de viata ridicat, pentru placerile de zi cu zi. Asta desi, nu exista oameni mai seriosi si mai muncitori decat bascii. Dar munca nu este de dragul muncii, ci pentru a crea conditii pentru o viata mai frumoasa. Iar pe strada se simte permanent asta. Este suficient sa iei in calcul si multimea de artisti stradali care creaza  atmosfera. Domnisoara din filmarea de mai jos alterna dansurile clasice cu cele moderne, insa toate pornite de la ideea de flamenco. Iar castagnetele si talentul merita onorate!

El Cid Campeator - eroul luptei de Reconquista

 

de Ioan Laslo

Orasul Burgos este indisolubil legat de personalitatea lui Rodrigo Diaz de Vivar, cunoscut de toata lumea drept Cidul (conducatorul). Nascut in apropiere, in 1043, el si-a ales gresit tabara in lupta pentru succesiune de dupa moartea lui Fertinand I (la 1066), astfel ca este izgonit din oras sinevoit sa devina mercenar, fie pentru printii crestini, fie pentru mauri, dupa cum ii dictau interesele financiare. La unmoment dat, satul poate de atata aventura, se stabileste in Valencia (pe care o cucereste in 1094), unde este mentionat pana la moartea sa, in 1099. Este inmormantat, impreuna cu iubita sa Ximena, in Catedrala din Burgos.

Dar adevarata sa celebritate ii este data dupa moarte de  Poema de Mio Cid a lui Pierre Corneille, opera clasica a literaturii universale, care constituie un moment crucial in dezvoltarea teatrului francez si care a fost si sursa de inspiratie pentru cinematografia hollywodiana. Trecerea de la vechile legende spre poema si apoi opera tragica a prelungit astfel viata lui El Cid Campeator (ostas), totul fiind adaptat gustului maselor fiecarei epoci. Feudalul, uneori crud si lipsit de scrupule a capatat in imaginatia oamenilor cele mai nobile trasaturi, devenind un reprezentant de frunte a aspiratiilor nationale spaniole. El apare in adevaratul sens tragic, un simbol al maretiei si nobletei, care nu mai este victima zeilor sau a destinului ca in tragediile clasice, ci realizeaza ca este capabil sa ia decizii. conducandu-se de

sentimentele cinstei, datoriei si onoarei. Astfel, el si iubita sa Ximena sunt modele de eroism si umanitate, un amestec de trairi (manifestate sensibil la Ximena) si de lupta a vointei impotriva pasiunii (la Rodrigo). Este clar ca din opera lui Corneille strabate morala: datoria si onoarea sunt deasupra sentimentelor iubirii si trebuie sa ocupe primul loc in viata! Statuia ecvestra a lui El Cid Campeator domina una dintre cele mai circulate zone din Burgos si atrage atentia asupra nemuririi acestuia. Pozitia sa de lupta, aflat intr-un echilibru perfect, in plin atac, impresioneaza zilnic trecatorii si te trimite cu gandul la maretia unei natii si viitorul acesteia.

Catedrala din Burgos - cea mai frumoasa biserica gotica din lume

 

de Ioan Laslo

Este atata frumusete in interiorul Catedralei din Burgos, incat nu ai cum sa ramai indiferent. Imediat ce patrunzi aici printr-o intrare laterala destinata turistilor esti coplesit.

Constructia a fost initiata in 1221, insa planurile au fost mereu modificate in spiritul modei vremurilor, ultimele lucrari importante fiind realizate in secolul al XVIII-lea. Elementele decorative din interior, gotice, renascentiste sau baroce, apartin unor artisti de prima mana precum sculptorii Gil de Siloé, Felipe Vigarny, Rodrigo de la Haya, Martín de la Haya, Juan de Ancheta, Juan Pascual de Mena, arhitectul Diego de Siloé, fierarul Cristóbal de Andino , sticlarul Arnao de Flanders sau pictorii Alonso de Sedano ,Mateo Cerezo , Sebastiano del Piombo sau Juan Ricci. Iar lista ar putea continua.

Sub podeaua navei principale se afla mormantul eroului national al luptei de reconqiusta, El Cid Campeator si al iubitei lui Ximena. Dar ceea ce impresioneaza cel mai mult sunt numeroasele capele, una mai tentanta decat alta sub aspect vizual. Opulenta Capela a Conetabilului, eleganta Capelei Bunei Vestiri, maiestuoasa Capela Sfanta Ana, sau a Conceptiei, cele inchinate Sfantului Nicolae, Sfantului Grigorie, Sfintei Catalina si toate celelalte necesita un timp indelungat de vizita. Fiecare dintre ele este amplu  si intuitiv explicata cu ajutorul unei aplicatii moderne disponibila prin scanarea codului de  la intrare cu telefonul dumneavoastra mobil. Eu am fost extrem de impresionat de Corul Catedralei, realizat din lemn masiv de mahon si nuc. Va invit si pe dumneavoastra sa veniti sa o vedeti! Pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei, pe care il puteti accesa dand un click aici  exista o excursie optionala la Burgos, in care abia astept sa va insotesc!

La Valencia se desfasoara acum Las Fallas

 

de Ioan Laslo

Festivalul care anunta un nou inceput si reinorirea spiritului valencian, Las Fallas este in plina desfasurare  si atrage privirile tuturor. Defilari ale celebrelor papusi (ninots), arta stradala, focuri de artificii, toate sunt menite sa asigure o atmosfera de sarbatoare in frumoasa Valencia. In toata perioada acestei sarbatori orasul este pur si simplu schimbat. La finalul festivalului papusile din polistiren, care ma de care mai originale o sa fie incendiate. Una singura, cea considerata castigatoare, va ajunge in muzeul care este dedicat acestui festival, aflat in Plaza Monteolivete  nr.4, locul in care puteti afla toata indelungata istorie (cea mai veche este din 1934!) a acestei adevarate nebunii, declarata patrimoniu UNESCO.

Originea festivalului se întoarce la tradiția de a improviza focuri cu mobilier vechi pentru a sărbători venirea primăverii și, de asemenea, coincide cu sărbătorirea Zilei Sf. Iosif, hramul tâmplarilor. Evenimentele festive încep în ultima duminică din februarie cu Crida, în care falleras mayores îndeamnă oamenii să se distreze la Fallas. Apoi, de la 1 martie, Mascletà se trage zilnic în piața Primăriei. Datele principale anul acesta sunt între 15 și 19 martie, când începe plantà și are loc arderea monumentelor. Principala atracție, fără îndoială, sunt sutele de fallas, sau monumente fallero, care sunt „plantate” pe străzile și piețele din tot orașul . Fiecare falla urmează de obicei o temă și constă din numeroase sculpturi individuale sau grupuri sculpturale, numite ninoți, care își spun propria poveste . Ele descriu adesea oameni celebri sau critică actualitatea, întotdeauna cu o bună doză de umor, satiră și creativitate. La fel de important ca și aprecierea artei și semnificației lor este fiorul de a-i vedea arzând în noaptea de 19 martie. Dar sunt multe de văzut în Fallas: spectacolele de artificii, de la mascletaes care au loc în fiecare zi până la orbitoarea Nit del Foc (Noaptea de foc) din 18 martie, sau plina de culoare și devoțiune Jertfa de flori către Virgen de los Desamparados (cei Părăsiți), care are loc pe 17 și 18 martie. Aici au fost mii de falleros și fallere îmbrăcați în costumele lor tradiționale, exemple ale celui mai bun meșteșug valencian. Nici muzica nu lipsește, concerte și parade având loc in centrul orasului.

Palatul Alhambra

de Ioan Laslo

        Andalusia inseamna, in primul rand, civilizatia araba! Si spun corect CIVILIZATIE, deoarece arabii au adus aici cu adevarat plus-valoare. Tot ce are mai frumos Spania in sudul ei este pana la urma creatia acestora. Am avut placerea sa particip impreuna cu turistii la cateva "ture" prin Sevilla, Granada, Malaga sau Cordoba si am inteles ce insemna sa ai inaintasi culti si creativi. Desigur ca "cireasa de pe tort" este Alhambra, unde orice iubitor de frumos trebuie sa ajunga. Iar, daca individual este mai complicat (trebuie sa vedeti cozile la casele de bilete si rapiditatea cu care se epuizeaza acestea inca de la prima ora a diminetii!), cand ai in spate o agentie de turism si un ghid cu adevarat profesionist cum este colegul meu Sorin S. Slavu, lucrurile par mult mai simple! Placute sunt in mod sigur! 

         Nici nu stiu daca m-au impresionat mai mult arabescurile si decoratiile interioarelor sau gradinile puse in valoare fantastic. Este clar ca nu ai cum sa descri aceasta frumusete asa ca...am sa va las sa o vedeti cu ochii vostri in montajul care urmeaza (cu un fond sonor adecvat , desigur)! Al doilea videoclip este o privire asupra Alhambrei de pe Monte San Nicholas, de unde perspectiva este deosebita. Un grup de gitanos locali au asigurat fondul sonor.

Muzeul de Istorie al Barcelonei

      de Marian Lisu

    Museu d”Historia de Barcelona - MUHBA se afla in Placa del Rei. Este aici un manual viu ,de istorie a lumii europene, căci în măruntaie avem Barcino, orașul roman din perioada Imperiului, la nivel e Barcinona – zona Medievalului, cu marele Palat Regal (Palau Reial Major), iar restul e Barcelona – cu săli de expoziții diverse și galerii de artă ,pentru toate gusturile.

    În subterane, pe străduțele întortochiate, cu semne de orientare la tot pasul, pentru a nu rătăci parcursul, sunt case, ateliere, depozite, terme ori temple. E artă romană, exprimată prin sculpturi, mozaicuri ori arhitectură. Ba, pe alocuri, avem și frescă minunată, bine protejată de capriciile vremii, ca și complexul episcopal de-aici. Ceva mai departe e Templul lui Augustus, în fosta zonă a forului roman, edificat din primul secol după anul bornă. Coloanele și capitoliile stau și acum mândre la fel ca și odinioară, dovadă gloriei imperiale și au impresionat de-a lungul Medievalului sau Epocii moderne, când i se spuse Miracolul. Și mai este zidul roman cu turn, tot parte a MUHBA, undeva spre țărm, spre a scruta în largul mediteranean vreo amenințare.

    Zona medievală, cea de la primul nivel, vine cu plusvaloarea lucrărilor pe lemn, adevărate izvoare istorice, căci sunt prezentate scene de luptă și blazoanele celor ce le purtară, la adăpostul unor mari arcade gotice și prin lumina vie filtrată prin imensele vitralii multicolore. În Marea Sală a Tronului au rămas expuneri în frescă a unor scene vivace, dar degradate de răutățile vremurilor. E locul unde s-a scris istoria lumii, căci, chiar aici a fost primit, ca un adevărat cuceritor, marele Columb, de către unificatorii Spaniei – Reii Catolicos (de unde s-a împământenit denumirea de Regi Catolici, prin unire) Isabella de Castilia și Ferdinand al II-lea de Aragon, cuplul dinastic ce au împământenit sloganul ,,Tanto monta, monta tanto, Isabel como Fernando!” – Una aceeași cu unul, Isa asemeni lui. Dar se pare că erau doar vorbe de fațadă, căci finanțatoarea expedițiilor pentru Indii alipea teritoriile Lumii Noi, nicidecum Spaniei ci Regatului Castiliei, adevărata ei țară.

Muzeul de Arte Frumoase Valencia

de Marian Lisu

Hotărât lucru, nu doar al doilea muzeu ca importanță (prin colecția vastă și valoroasă de pictură, sculptură, arheologie, tipărituri sau grafică), ci și un edificiu de neuitat – o clădire asemuită unei catedrale, în ale cărei turle vaste am regăsit stilizata, bolta Nopții Înstelate a lui Van Gogh.

Edificiul, chiar a fost gândit acum vreo 4 secole, ca sediu al catolicismului valencian, dar în timp, și-a schimbat destinația în multe rânduri, deseori folosit de armată, iar când au realizat cât de primitor e spațiul ,pentru artă, și-a găsit într-un final menirea.

Activitatea portuară a permis Valenciei să acumuleze bunurile, în special din zona mediteraneană, căci găsim lucrări ale maeștrilor napoletani.

Pe lângă ,,greii” locului- Sorolla, Pinazo, Espinoza sau Lopez, găsim vinovați de estetica frumosului ,etalat pe pînză, și celebrii Goya, El Greco și Velazquez, dar și ceva flamanzi.

Preponderent gotică, pictura veche excelează cu reprezentări ale sacrului, ca dealtfel și

Seria marilor muzee europene: Muzeul de Arheologie din Madrid

  

de Marian Lisu

    La Madrid, la doi pași de Piața lui Columb, în imenul edificiu al Bibliotecii și Arhivelor, și-a făcut loc cu cinste Muzeul Național de Arheologie. Ipotetic vorbind, nu doar al Spaniei, căci deține și colecții de mumii egiptene sau artă din Grecia veche.     Destăinuim un mic secret, deseori folosim o stratagemă care ajută la derularea colecțiilor foto-video - să nu începem îngrozind privitorul direct cu scheleți sau țeste ale primilor bipezi... urcăm cu liftul la ultimul nivel, după care ușurel la coborât scări (după admirarea colecțiilor diverse), astfel că ne întoarcem ușor în timp, nu brusc - cum se organizează muzeul cronologic.

    Pe cele 4 niveluri sunt, de regulă, achizițiile monarhilor din zona Peninsulei Iberice, căci inițial se dorise aici un megadepozit constituit la dorința reginei Isabela a II-a, spre a păstra colecțiile palatului. Ni se perindă privirii dovezi ale vieții la curte, arme și armuri ale altor epoci, strașnic împodobite. Nu se ratează momentele marilor desoperiri sau perioada colonizării. Arta decorativă, colecții etnogtrafice, decorațiunile spuperbe ale