de Marian Lisu
Risorgimento din Palazoo Carignano evocă succint seria unor fapte și întâmplări care au condus la eliberarea și unificarea provinciilor istorice de latinitate, formând Italia mare, cea de acum.
Merita vizita și numai pentru admirația arhitecturii excepționale, a exterioarelor strașnic decorate, dar în special a sălilor monumentale, scărilor colosale și splendoarea apartamentelor conților de Corignano (din cea mai longevivă dinastie europeană – a Casei de Savoy), a căror grijă de frumos lasă posterității opere de valoare (suficient să privim doar tavanele pentru a realiza măsura lucrului bine gândit). E casa natală lui Vittorio Emanuelle al II-lea, primul rege al Italiei, pe care îl întâlnim prin toată țara, în reprezentări diverse, căci e părintele nației, deci ce motiv mai bun ca aici să fie muzeul dintâi?
E oarecum delicat să pomenesc frumusețea artistică a unor opere de aici, căci sunt prezentate prin multele galerii, nu doar pictura tematică, ci sculptură sau piese din colecțiile private (servicii de masă cu aur și argint, porțelanuri, lăzi de păstrarea tezaurelor, etc.).
Tavanele au urmat linia mitologiei vechii civilizații romane, într-un înalt din tavanul Sălii de război tronează Juno și Argo, pe nori paradisiaci, la sfat de taină cu alți zei, în alta e o întreagă poveste cu personaje stol, din care se remarcă Juno și Grația divină.
Unde mai pun că tavanele stau susținute de giganți. Titanilor li se scoate în evidență efortul susținut, căci și pentru aceștia par o sarcină cumplită – arhitecții ce au pus pe planșă enormele săli ale palatului, făcând o treabă de ispravă.
Lurarea din frescă e operă a pictorilor Lombardiei din secolele XVIII și XIX, deci nu dintre cei iluștri, dar rezultatul rivalizează cu granzii lor înaintași.
Pictura prezentată în muzeu e însă opera unor iluștrii necunoscuți publicului larg, Trezzini, Bauduc, Cammarano, Massimo d'Azeglio, Rotella, Nespolo, Mario Schifano sau Franco Angeli, adică dintre cei ce au trăit din plin evenimentele istorice care au clădit marea nație.
Italia e în perioada chinurilor facerii ca țară, lumea pe care o cunoscuseră se schimba din temelii, politica schimba definitiv noua ordine, modelând societatea, iar arta epocii păstra linia evolutivă.
Strategii militare, confruntări sângeroase, momente de eroism individual sau colectiv, defilări triumfale, nori negri stârniți de focurile luptei, corăbiile ce debarcă recruți, spre a deveni eroii ori voluntarii lui Garibaldi, neștiind că sunt carne de tun, prizonieri de război ,ce se resemnează cu pierderea a tot și toate, cât putea fi mai complet tabloul general al Resorgimento, de la Asediul din Torino până la nașterea unei națiuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu