Obiective turistice de vizitat în Durres

 

de Ștefan Daniel

Dürres, este al doilea oras ca marime din Albania, dupa capitala Tirana si este un important port la Marea Adriatica. Este legat de capitala printr-o autostrala, de 37 de km., la jumatatea careia se afla si principalul aeroport al tarii. Orasul este impartit in doua, zona de oras propriu zis si zona de hoteluri, unde este si frumoasa plaja de cativa km. lungime. Orasul este destul de linistit si foarte frumos. Mie mi-a placut foarte mult. Sunt multe de vazut si parerea mea este ca orasul este mai frumos decat Tirana. Zona de statiune este intr-adevar, foarte aglomerata, dar nu si plaja, care este aranjata cu sezlonguri si umbrele. Orasul a fost fondat de grecii antici din Corint si Corfu, sub numele de Epidamnos in secolul al VII-lea i.H. Mai tarziu sub numele de Dyrrachium, a devenit parte integranta a Imperiului Roman si a succesorului sau Imperiul Bizantin.

1. Un obiectiv important din oras este Turnul Venezian. Este principala atractie a orasului, si a facut parte din Castelul Dürres care a fost construit de imparatul bizantin Anastasius I, in secolul III d.H. La acel moment a fost unul dintre cele mai fortificate orase de la Marea Adriatica. Cu toate astea zidurile au fost devastate de un cutremur in anul 1273 si a trebuit sa fie reparate. In perioada de dominare a Republicii Venetia, castelul a fost consolidat cu mai multe turnuri de aparare. In perioada Imperiului Otoman, a fost consolidat si zidul de aparare. Astazi din castel a mai ramas doar unul dintre turnurile venetiene si o parte din ziduri. In interiorul turnului este acum un coffe bar si la etaj o frumoasa terasa. De sus de pe terasa din turn, poti admira in liniste intreg centrul orasului si faleza.

2. Pentru ca Durres este unul dintre cele mai vechi orase din Albania si a fost un oras de pe vremea Imperiului Roman, avem aici si un Amfiteatru Roman. Amfiteatrul este construit in secolul al II-lea d.H., in timpul domniei imparatului roman Traian. Acum este asezat in centru orasului si este doar jumatate din el scos de sub pamant. Amfiteatrul este unul dintre cele mai mari din Peninsula Balcanica. El poate gazdui pana la 20.000 de spectatori si este singurul din Albania. A gazduit spectacole pana in secolul al IV-lea d.H. si probabil a fost deteriorat de cutremurul din 345/346. Amfiteatrul are o forma eliptica, cu axele de 132.4 metri si 113.2 metri. Arena are o dimensiune de 61.4 metri / 42.2 metri si este inalta de 20 de metri. Candideaza acum pentru includerea in Patrimoniul Unuversal UNESCO.

3. De la Turnul Venetian, incepe orasul vechi. Un bulevard lung, flancat de palmieri inalti de o parte si de alta, ne duce direct in centrul vechi, pietonal unde avem si Marea Moschee. Moscheea este cea mai mare din Dürres. Este asezata pe un mic deal aflat in piata centrala a orasului. De pe terasa ei se poate vedea toata piata, unde oamenii stau in fiecare seara pe bancute, de vorba sau la o partida de table. De jur imprejurul pietei sunt mai multe terase la care poti savura un ceai sau o cafea turceasca. Pe locul moscheei de astazi, a fost o cladire veche otomana. Moscheea a fost ridicata cu ajutorul financiar din partea lui Ymer Lushkaj, in timpul domniei regelui Ahmet Zogu. Constructia a inceput in anul 1931 si a fost terminata in anul 1938, 39 sau 1940 dupa unele descrieri. La acel moment era cea mai mare moschee din Albania. In anul 1967, o data cu interdictia religiei in Albania, moscheea a fost inchisa, a fost scos minaretul si a fost transformata in centru de cultura pentru tineri. In anul 1979 cladirea a fost deteriorata de un cutremur. In 1993 a fost redeschisa cu ajutorul Organizatiei Islamice. Cladirea a fost renovata in 2003 si 2013.

4. Daca ajungeti in Durres trebuie sa faceti o plimbare si pe faleza orasului. Este un frumos loc de promenada, unde gasiti si cateva restaurante unde puteti manca sau puteti bea o bere rece, la terasele ce dau spre mare. Faleza da intr-un frumos parc de distractii pentru copii, unde va puteti distra sau puteti cumpara o nemaipomenita inchetata italieneasca. Pe faleza sunt si cateva statui cu care va puteti face niste poze frumoase.

5. Dar venind in Dürres trebuie sa dati o fuga si pana pe frumosa plaja cu nisip, ca sa faceti o baie in Marea Adriatica. Plaja este foarte frumoasa si este amenajata de la un capat la altul cu sezlonguri si umbrelute. Costul a doua sezlonguri si o umbrela este de doar 2.5 euro si in acesti bani aveti asigurata si toaleta la terasele de pa faleza si internet free. De la un capat la altul pe cei cativa km. aveti foarte multe terase si magazine de unde puteti cumpara, in special dulciuri sau bere sau unde puteti manca orice din bucataria internationala. Nisipul este fin si marea este foarte curata si pentru a ajunge sa poti inota, trebuie sa mergi foarte mult prin apa. Este asadar un loc nemaipomenit pentru familiile cu copii. Avem si doua diguri lungi, la cateva sute de metri distanta unul de altul, in capatul carora sunt doua baruri foarte frumoase.

Gradinile Generalife din Granada

de Marian Lisu

Deși ne aflăm tot într-un palat regal denumirea locului derivă din frumusețea grădinilor adiacente – termanul arab ,,Jannat al-Arif” se referea la cea mai frumoasă dintre grădini ( a artiștilor / gnosticilor).

Protectorul artelor frumoase – Ismail I de Granada, din dinastia Nasrid, realizează lângă marele palat-fortăreață o zonă de relaxare, unde califii vor urma să-și dezmierde consoartele, multe la număr.

Perioadele călduroase obligau arhitecții medievali să gândească spații largi și aerisite, indiferent de zona creațiilor – apare astfel oaza de liniște de pe colina Cerro del Sol.

După ce traversăm marea alee de piatră ce duce spre podul de peste râul aproape secat accesăm un palat cochet, cu multe spații interioare vivace. Sus, după multe trepte din piatră, ne scăldam privirea spre cartierele megieșe, casele albe ale Albacin-ului făcând senzație olfactivă, ca dealtfel și zona marelui zid de piatră ce stă aici pavăză de secole bune.

E Terasa Șanțului de Irigare, de sub coloanele căreia ni se perindă modelele islamice ale cerurilor paradisiace. Coridorul mărginit de coloane și bolți e o veritabilă zonă de belvedere.

În spate e Patio de la Acequia, care ne ajută cu imaginea de ansamblu asupra grădinilor Generalife. Bazinul de piatră împodebit cu florile primăverii andaluze e strabatut de arteziene multe, dar calme. Tufele de mirt se combină cu portocali sau chiparoși, iar trandafirii proaspăt tăiați te invită practic la o revenire în sezonul estival, pentru o imagine completă.

Deși curtea regală a suferit transformări succesive, în special în zona băilor tradiționale, monumentalul sistem de aducțiune și dispersie se păstrează original, dovadă a înaltei tehnologii a vremurilor apuse.

Cea mai frumoasă imagine e însă în Curtea Chiparosului Sultanei, loc de legendă dramatică – aleasa lui Boabdil făcea aici ochi dulci unui frumos cavaler, din nobila casă a familiei Abancerais. Îmbrățișările suave au dus nu la o legătură vie, căci răzbunarea sultanului fu peste măsură de crudă – sub cuțitele încovoiate ale gărzilor vor fi tăiate capetele întregului trib din care făcea parte voinicul, drept exemplu pentru cei care vor mai încerca doar să gândească adulterul.

Patio del Cipres de la Sultana păstrează vechea fântână de piatră, iar bazinele au parcă oglindite în apa curată lacrimile sultanei căreaia i se frânseseră visurile unei iubiri secrete.

Tot din înalt se văd și resturile Palatelor Dar al-Arusa și Alixares, ce se aflau pe malurile opuse –unul spre râul Darro și celălat spre Genil.

Elementul omniprezent - apa proaspătă de munte, captată din muntele vecin și transportată prin tubulatură de teracotă, ce se subțiază la scurgeri pentru a asigura presiuni suficiente nivelelor artezienelor. Nu doar o vezi ci o și auzi și simți la atingere – o scară de apă (cu balustrade amenajate astfel încât să devină două izvoare gemene) sau fântâni care se ating gingaș în jocuri de apă asemenea unor bolți răcoroase.

Plantele decorative sunt alese astfel încât să incadreze impecabil peisajul , stricat oarecum de ceva corpuri apărute ulterior. Gardul viu, care formează adevărate labirinturi, este întrteținut și acum, ca și atunci, impecabil.

În preajma micilor iazuri nu sunt doar grădini decorative, parfumul florilor ne mângîia nările la orice adiere – ci multe sole cu legume specifice zonei, ce susțineau în trecut nevoile bucătăriilor regale.

The Hospital de la Santa Creu i Sant Pau Barcelona, Spain

de Marian Lisu

Precum sper să vă fi fascinat cu creațiile copleșitor de frumoase ale maestrului arhitect „Don Lluís” (Domenech i Montaner), vă supun interesului o nouă pleiadă de bijuterii făcute din fier forjat, cărămidă, mozaic, ceramică sau vitralii, măiestru asamblate pentru a crea impresia unui complex ideal.

Când am pus cap-compas pe marea hartă barceloneză nu gândeam cum ne-ar putea impresiona un spital, care să îmbine artele aplicate la un nivel neînchipuit în veac. Nu se are în vedere la realizarea proiectului doar la clădiri cu scop medical, ci la un întreg ce urma să oblojească pe lângă trupul afectat și sufletul celor în suferință: grădini cu arbori decorativi sau fructiferi (exotici), menite să bucure ochiul și să oxigeneze aerul. Anexe colorate și fistichii ce aveau în sarcină relaxarea după tratamentele delicate, unități decorate cu sfinții protectori sau denumirea pavilioanelor cu asemenea nume, menite să ducă pacienții mai aproape de starea de protecție sau iertare.

Când ajungi din bulevardul ce ține în capătul sudic celebra Sagrada (opera lui Gaudi, contemporan lui Montaner), te întâmpină o fațadă colosală – e Pavilionul Administrativ al Spitalul Sfintei Crucii și Sfântul Pavel – un palat modernist cu două alveole masive (care să inspire Sfânta Treime, căci mai tot ce vom găsi în perimetru are valoare simbolistică, preponderent religioasă).

Cel ce finanțase mega proiectul de început de secol XX era bancherul Pau Gil, care avusese dorință testamentară expresă în a se alătura numelui vechiului Spital al Sfintei Cruci și numele sfântului sub care nume fusese botezat.

Noul centru de sănătate urma să aducă aici pe cei mai importanți medici ai regiunii, care îți vor desăvârși tratamentele medicale prin dezvoltarea de tehnici inovatoare, ducând rapid medicina la un nivel superior (în special inovații în domeniul neuropsihiatric), dar atent asistați de măicuțele ce se dedicaseră întrutotul ajutării celor suferinzi.

Multele pavilioane gândite în stil Art Nouveau nu pot fi desăvârșite de marele arhitect, căci moartea luase tribut vremelnic, singura alinare în lumea de apoi fiind faptul că munca îi va fi continuată de fiul său Pere Domenech i Roura. Acesta va construi în stil modernist catalan și următoarele edificii, dar în stil oarecum diferit față de cele din partea din față a complexului.

Frumusețea arhitecturală ne uimește în special în zona uimitoare Pavilionului Administrativ, cu sălile lui voluminoase, luminoase din belșug, cu linii frânte sau dinamice și cu decorațiuni ce amintesc de perioada maură. Scara monumentală ne duce într-o atmosferă de poveste, treptelor albe fiindu-le uitat repede numărul căci ochiul însetat de frumos fixează cu nesaț tavane de o splendoare desăvârșită.

Din holurile colorate de lumina filtrată prin mari vitralii pașii ne sunt purtați spre aula unde se țin prelegeri, dar în special în sala deciziilor, unde te simți mai degrabă ca într-o galerie de Bell’Arte. Din tavane îți zâmbesc forme geometrice atent alese. Lateralele sunt ofertante prin pictură și sculptură în marmură dură, iar peisajul exterior este cel care conferă obiectivului fotografic panoramice ale edificiilor interioare pe o rază de circa un kilometru.

De aici se poate constata lejer de ce complexul este considerat cel mai mare în stil Art Nouveau la nivel mondial, deși nu poți percepe de la înălțimi ce se află în măruntaiele ce se întrezăresc printre alveolele amplasate în fața crucii din piatră din centrul platoului. Deasupra tronează un ceas maiestuos, amplasat astfel încât cei care doreau să știe ora la care aveau programări să poată fi găsită rapid.

Nu e chiar un labirint, deși aceasta este impresia inițială. Culoarele largi subterane, luminate excepțional de luminatoare gândite să disperseze generos lumina naturală, conduceau rapid echipele medicale spre blocul operator, saloanele pacienților sau pentru accesul facil al personalului auxiliar ce aveau ca atribuții să curețe, să pregătească hrana sau să pregătească instrumentarul sau medicația.

Pavilionul Sant Rafael și Pavilionul Sant Jordi oferă celor ce le trec pragurile o imagine destul de laborioasă referitoare la modul în care se desfășurau activitățile în perimetrul spitalicesc. Am parcurs rapid inventarul aparaturii de specialitate cu care se lucra acum un secol, am cunoscut metodele inovatoare ce au dat omenirii speranțe pentru tratamente cu rezultate favorabile, ne-am făcut o idee despre ce presupunea tratamentul unui suferind și grija pe care cei care au dus la îndeplinire sarcina construirii unui spital nemaivăzut și-au dus planul spre culmile succesului.

Și peste toate, ne-a bucurat peste măsură frumusețile nebănuite într-un tărâm care nu atrage prin destinație, ci prin arhitectura desăvârșită, culoare și atmosfera pe care o conferă împletirea elementului natural, perfect integrat peisajului general.

 

Centrul Atenei nu este doar Acropolis!

de Daniel Stefan

Atena, orasul zeilor, orasul zeitei razboinice, Athena, abunda de obiective turistice de neratat, chiar daca nu stati in oras mai mult de o zi, doua. Este foarte greu de facut un top al obiectivelor turistice, deoarece sunt foarte multe, dar eu am incecat sa gasesc 5 obiective si va recomand sa nu le ocoliti, chiar daca mergeti in Atena doar pentru un city break.

1. Despre Dealul Acropole am scris aici , dar topul are si alte tentatii asupra carora vreau sa ma opresc acum!

2. Al doilea obiectiv de vazut in Atena, dupa parerea mea, este Parcul Central. Aflat la doar cateva sute de metri de Acropole, parcul, un fel de Herastrau de pe la noi, adaposteste foarte multe specii de plante tropicale si animale. O data ce ati intrat in parc, va deconectati automat de toata forfota Atenei si datorita multitudinii de plante de aici, scapati si de caldura infernala ce cuprinde orasul, mai ales in lunile de vara. Mie mi-a placut extraordinar de mult acest parc, datorita, asa cum va spuneam, multitudinii de plante, cum ar fi, palmierii, leandrii, trandafirii si extraordinar de frumoaselor fantani arteziene, amenajate din loc in loc. Mai puteti vedea aici si multe animalute de toate felurile.

3. Pe locul trei in acest top este Parlamentul Greciei. Odata ajunsi in centrul Atenei in Piata Sintagma ne apare in fata, impunatoare, cladirea Parlamentului Grec. Aici pe langa impunatoarea cladire, putem admira de doua ori pe zi, o data la pranz si o data seara, cum se schimba garda. Spectacolul care dureaza o ora este splendid si reda un ritual aproape la fel ca cel de la Palatul Buckingam din Londra. Aici spre deosebire de soldatii londonezi, atenienii sunt imbracati cu niste costume populare originare din insula Creta, avand in picioare un fel de opinci cu un ciucure mare in varf. Cu soldatii puteti face poze, dar nu aveti voie sa ii atingeti.

4. Pe locul patru in top este frumosul cartier de la poalele Acropolelui, Cartierul Plaka. O data ce am coborat de pe colina Acropolelui intram in cartierul Plaka. Aici sunt o sumedenie de taverne (terase) unde se poate manca foarte bine, de la vestita bucatarie greceasca cu nelipsita salata de tzatziki, musaca de cartofi sau vestitele fructe de mare, pana la bucataria europeana. In zecile de magazine din acest cartier gasiti aproape orice va trece prin cap, de la suveniruri de 0.50 euro pana la cele de sute de euro care pot fi coloane, statui sau fantani arteziene. Datorita numarului mare de manastiri si biserici ortodoxe gasiti aici foarte multe icoane si obiecte religioase unele facute chiar in manastirile din Grecia.

5. Pe locul cinci in top se afla stadionul pe care s-au tinut pentru prima oara in istorie Jocurile Olimpice Moderne. Nu foarte departe de centrul Athenei puteti vedea Stadionul Olimpic, unde s-au tinut in anul 1896 primele intreceri olimpice moderne, inaugurate de francezul Piere de Coubertin. Acesta este un stadion impunator, construit in intregime din marmura. Stadionul este intact si acum dupa 127 de ani de la inaugurare.

Stonehenge si povestea plimbării Pământului pe orbita

de Ciprian Napradean

Dupa cateva peripeții am ajuns la Stonehenge. Situl arheologic antic este destul de greu accesibil (mai ales acum, cand principalul drum de acces dinspre Bristol e inchis pt reparații). Munca de convingere a GPS-ULUI, ca trebuie sa caute o ruta alternativă, e un lucru dificil când ai de-a face cu un gadget cu CIP-ul pe dreapta. Ma rog... Stonehenge ne-a întâmpinat ca tot UK-ul, cu vant si frig, dar si cu o raza de soare. Soarele cu dinți a ajutat coloșii de piatră sa-si arunce umbrele si sa spună povestea plimbării Pământului pe orbita.

Povestea umbrelor se repeta de 5000 de ani si va continua (cu sau fara observatori). Va întrebați ce i-a îndemnat pe oameni să aducă de la peste 300 de km, zeci de blocuri de piatră, cântărind peste 50 de tone fiecare? Cum au reușit niște bieți agricultori din epoca de piatră să facă asta? Poate că strămoșii nostri erau mai inteligenti și mai determinați decât știm azi. Cert este că locul asta a funcționat ca un mare calendar. Solstitiul de vara era sărbătorit de druizi și oamenii de rând. Cât de important era pentru acei agricultori să știe exact când e echinocțiul de primăvară și când să semene pământul! Probabil că înțeleptul care a descoperit asta nu a ratat ocazia de a deveni zeu. La cca 2 km de Stonehenge, in zona parcării, este amenajat un mic sat neolitic. Bordeiele agricultorilor ce au ridicat complexul sunt locuințe circulare simple, acoperite cu stuf. Aceasta era locuința specifica primilor agricultori din neolitic. Fața reconstituita a unuia poate fi văzută la muzeul complexului. 

 

Lacul Belis, o destinatie interesanta

de Claudiu Padurean

Zona lacurilor de acumulare din Munţii Apuseni îi atrage tot mai mult pe turişti, atât pe cei români, cât şi pe cei străini. Lacul Beliş este o destinaţie preferată de cei care doresc să se doresc să se relaxeze, dar şi de cei care iubesc excursiile pe jos, cu bicicletele sau cu maşinile.

În jurul lacului Beliş - Fântânele au apărut zeci de pensiuni. Unele dintre ele funcţionează chiar pe malul lacului, iar altele în satele din apropiere. Specialiştii în turism se aşteaptă ca investiţiile în acest domeniu să crească şi mai mult în viitor, pentru că a sporit semnificativ numărul oaspeţilor din străinătate. Această tendinţă este confirmată de Gabriela Rădoi, a cărei familie deţine o pensiune în Beliş. În general, turiştii străini preferă circuitele de mai multe zile. Ei se relaxează, dar fac şi excursii în împrejurimi, spune preşedintele Asociaţiei Pelaghia, care promovează turismul în Ţara Moţilor, Viorel Pleşa. Ultimii ani au adus creşteri constante şi consistente ale numărului de turişti în judeţul Cluj. Unii merg, de exemplu, la Salina Turda, care este cel mai vizitat obiectiv turistic din România. Alţii vin pentru marile festivaluri precum Untold, Electric Castle sau TIFF. De asemenea, creşte foarte rapid şi turismul rural, care pune în valoare frumuseţea Carpaţilor Occidentali.

Opera Garnier – capodopera arhitecturală a Parisului

de Livia Mihaela Manzatu

Motto:

„Închide ochii și lasă muzica să te elibereze”

(Fantoma de la Operă)

Paris…! O nouă zi însorită la început de septembrie, numai bună pentru a descoperi și alte minunății ale acestui oraș. După vizita la Sainte-Chapelle am ales Opera Garnier, o adevărată capodoperă a arhitecturii teatrale a secolului al XIX-lea. 

Situată în Arondismentul 9, în Piața Operei, aproape de stația de metrou Opera (liniile 3, 7 și 8), clădirea - al treisprezecelea teatru care găzduiește Opera din Paris de la fondarea sa de către Ludovic al XIV-lea în anul 1669 - a devenit cunoscută sub numele de Palatul Garnier, în semn de recunoaștere a opulenței sale extraordinare datorată tânărului arhitect Charles Garnier. Îmbinând într-un

Riviera Ligurica : San Remo

de Nuti Iancu

      Asezat in partea de nord vest a Italiei ,cam la 60 de km de Menton ,cel mai apropiat oras din Franta si la 100 km de Genova, orasul e cuibarit intr-un golf,intre munte si mare ,protejat de Capo Nero si Capo Verde si constituie una dintre cele mai populare statiuni de pe Riviera Ligurica..

     Cazarea a fost bunicica, intr-un hotel de 4 *asezat pe o esplanada ,nu departe de faleza....cand ma trezeam dimineata vedeam Marea Ligurica si palmierii de pe Corso Imperiatrice si de pe faleza ce se  despicau maiestuosi  in fata ochilor nostri incarcand imaginea cu o  nota aparte  de frumusete . Vegetatia este luxurianta ,iar clima placuta,calda - mediteraneeana..Faleza de mozaic colorat era chiar superba ,iar diversitatea culorilor mi-a placut tare mult .Trotuarele erau  o broderie de flori ..doar  strada era un pic mai  galagioasa si  cu un trafic aglomerat de motorete si scutere ...prima zi a fost mai neconfortabil,dupa aceea am inceput sa ma obisnuiesc .Mi-a placut mult Corso Imperiatrice ,un bulevard lung de promenada constr in 1869- 1871... fata eleganta ,cosmopolita a orsului .Acest bulevard mi s-a parut ca te poarta in timp si ca are o frumusete aparte...  pe aici se spune ca se plimbau nobilii rusi si chiar imparateasa Sissi.Am luat-o la pas..,am admirat palmierii pe care tarina Rusiei Maria Alexandrova i-a donat orasului ,dupa o vacanta de iarna de neuitat la San Remo in 1874.

     Vizibila din bulevard e Biserica Rusa (Chiessa Russa Ortodossa) cu

Moscheea Albastra - raspunsul dat de otomani

de Daniel Stefan

Moscheea Albastra se afla chiar vis-a-vis de Sf. Sofia, in cartierul vechi din Istanbul. Otomanii, ca sa nu ramana mai prejos de bizantini au construit fata in fata cu Sf. Sofia o moschee cam dupa aceleasi planuri ca ale Sf. Sofia. Ridicata intre anii 1609-1616 de catre sultanul Ahmed I, Sultanahmed Cami, este unul dintre cele mai cunoscute monumente din oras. Numele de Moscheea Albastra vine de la faianta bogat ornamentata ce impodobeste peretii moscheii astfel incat lumina ce patrunde prin geamurile cladirii este colorata in bleu. Sultanul a vrut sa treaca peste legea care nu da voie decat marii Moschei de la Mecca sa depaseasca numarul de patru minarete astfel incat a reusit sa-l manie pe seful bisericii musulmane construind sase minarete Moscheei Albastre. Seful musulman a trimis un protest la Istanbul sultanului, dar acesta a gasit o solutie de compromis astfel incat a trimis mai multi arhitecti si constructori impodobind Moscheea din Mecca cu sapte minarete. In prezent Marea Moschee din Mecca are noua minarete. Ca sa intrati in aceasta moschee, ca in toate moscheele de altfel, trebuie sa va descaltati la intrare si sa luati pantofii in niste pungi puse la dispozitie de catre niste gardieni foarte amabili. Tot ei va dau si niste haine cu care sa va imbracati daca tinuta nu este adecvata intrarii intr-o biserica sau moschee. Hainele le lasati la iesirea, care se face prin alta parte a moscheii. Faptul ca va descaltati la intrare nu trebuie sa va sperie deoarece pe toata suprafata interioara a moscheii se afla niste covoare foarte moi si pufoase. Deoarece moscheea nu este in intregime un muzeu, ea fiind inca activa, turistii vor fi intampinati de o bariera ce desparte partea care poate fi vizitata de partea cea mai sfanta a moscheii, astfel incat nisa de rugaciune si amvonul nu pot fi vizitate decat de la distanta. Fiind o moschee inca activa intrarea este libera pentru orice vizitator.

Principatul Monaco

de Nuti Iancu

Si am bifat inca o tara pe lista si am vazut Monaco, un loc pe care nu credeam niciodata ca il voi vizita. Dar... niciodata sa nu spui niciodata!

Este un oraş-stat suveran, cu 5 cartiere şi 10 districte,situat pe Riviera Franceză în Europa de Vest. Monaco este şi a doua cea mai mică monarhie, şi este cea mai dens populata tara din lume.

Monaco prezintă o gamă largă de arhitecturi, dar stilul caracteristic principatului, în special în Monte-Carlo, este Belle Epoque.Demonstrative in acest sens sunt Cazinoul si Marea Sala de Concerte creata de Charles Garnier si Jules Dutrou. Elemente decorative, inclusiv turnuleţe, balcoane, mozaicuri

multi-colore de ceramică şi cariatide împrumutate şi amestecate pentru a crea o fantezie pitorească a plăcerii şi luxului, sunt o ademenitoare expresie a felului în care Monaco a căutat şi caută încă să se înfăţişeze.Am vizitat Gradinile Saint-Martin. Cred ca nu trebuie sa mai spun ce panorama ofera aceste gradini asupra Portului Fontvieille.Am intrat apoi in Catedrala Saint Nicholas.Langa catedrala se afla Palais de Justice,o cladire foarte frumoasa .Dupa aceea am mers pe aleea Saint-Jean-Paul-II, o alee care a fost inaugurata in 2014 de catre Prințul Albert al II-lea si Printesa Charlene care au adus un omagiu Papei Ioan Paul al II prin numirea unei strazi în numele lui.

Printre stradute am ajuns in Place du Palais de Monaco cu foarte multe magazine de suveniruri.

In piata se afla bineinteles Palatul Prințului de Monaco care este resedinta oficiala a Prințul de Monaco. Palatul a fost construit în 1191 ca o fortăreață genoveza.Am asteptat pana s-a schimbat garda la palat ,un moment extrem de impresionant !

Mi s-a parut interesant sa ma gasesc acolo si sa aflu ca oamenii folosesc Monaco drept „paradis fiscal” pentru a scăpa de taxele din propria lor ţară, deoarece Monaco, ca ţară independentă, nu este obligată să plătească impozite altor ţări. Monaco nu percepe niciun impozit pe venit de la persoane fizice in anumite conditii. Absenţa unui impozit pe venitul personal în principat a atras un număr considerabil de bogaţi „refugiaţi fiscali” din ţările europene, şi care obţin majoritatea veniturilor din activitatea din afara Principatului Monaco : celebritati cum ar fi pilotii de Formula Unu atrag cea mai mare atenţie, dar marea majoritate a lor sunt oameni de afaceri mai puţin cunoscuţi.

Centrul istoric al Cordobei

de Marian Lisu

Frumosul oraș scăldat de apele Guadalquivir-ului are un aer de capitală universală. Nu este un termen gratuit – așa au gândit romanii ce construiesc aici ceva monumental, plăcut în special de Augustus, devenind capitala provinciei Baetica, la marginea Lusitaniei, apoi emirii de Damasc pun aici capitala lor, mai apoi urmând a deveni centrul califatului lui Abd Al-Rahman al III-lea.

La tot pasul admiri cu nesaț realizările tuturor celor pentru care orașul a fost o încântare – Podul Roman cu poarta păstrată ca parte a intrării sudice pe sub marele zid antic (Puerta de Algeciras), mai cunoscut drept Arcul de Triumf.

Calea de peste ape are acum 16 arcade, cu una mai puțin ca la construcție, iar în multe porțiuni se găsesc reminiscențe islamice, din perioada reconstrucției arabe. De vei parcurge cei peste 330 de metri de piatră dură vei afla istoria sa – e parte din Via Augusta (ce lega Eterna de Cadiz) și ai șansa de a cunoaște îndeaproape cultura arabă în spațiile interioare ale Torre Fortaleza de la Calahorra.

Muzeul Al-Andalus combină în prezentare interactivă îmbinarea celor trei culturi din Cordoba (creștină, musulmană și evreiască) pe parcursul timpului. Cea mai frumoasă și completă imagine a Podului Vechi (Roman), dar și a Mezquitei și Alcazarului se face din înaltul turnului-fortăreață, de pe o platformă la care se ajunge pe treptele înguste, circulare, ale unei scări greoaie.

Zidurile antice și cele medievale (Murallas) supraviețuiesc și acum fragmentar, dar este un bun exemplu de model de fortificație din perioada veche. La umbra lor, întorși în inima nucleului istoric, ne purtăm pașii spre Alcazar de los Reyes Cristianos, fosta reședință califală devenită palat regal creștin. Regii Catolici au domnit acolo aproape un deceniu,iar spațiile de acum păstrează urmele trecerii diferitelor culturi peste acest loc - vestigii romane și vizigotice (inclusiv mozaicuri măiastre), dar și unele de origine arabă. Edificiul de formă dreptunghiulară au ziduri mari și groase, turnurile putând fi accesate pe scări înalte din piatră - Turnul Leilor, Turnul Inchiziției sau Turnul Porumbeilor oferă privitorilor ocazia de a surprinde unele dintre cele mai spectaculoase instantanee, fie spre grădinile interioare,ori spre centrul vechi, sau spre zona râului și a podului roman. Cristofor Columb venise în Turnul Omagiului pentru a cere regilor catolici fondurile necesare pentru mica flotă cu care avea să descopere America. Jos e un spectacol olfactiv – fântâni ce impresionează prin jocurile de arteziene, iazuri cu pești, fântâni înconjurate cu lămai și portocali, cu rod greu și care colorează exemplar. Marile curți Patio Moriscos (a maurului) și Patio Mujeres (a femeilor) sunt unele dintre cele mai fotografiate grădini, mai ales cu peisajul general aflat în cadrul panoramic.

Părăsim cu greu micul colț de Rai spre a cunoaște în detaliu centrul istoric, cel neafectat de modernism de-a lungul ultimelor secole, luând drumul fostului cartier evreiesc (Judería), cel ce păstrează edificii ale arhitecturii maure și medievale creștine. Străduțele înguste, neregulate, au piatra originală iar în înaltul zidurilor albe stau zâmbind ghivece cu flori de sezon.

Centrul istoric reflectă secolele diverse de ocupație romană, vizigotă, islamică, iudaică și creștină, amalgamul format alcătuind un tot unitar de o frumusețe senzațională, acea amprentă andaluză, przentă aici mai bine decât oriunde atundeva. Fie că pe aici se perindaseră evrei spanioli, ori dintre cei sefarezi, edificiilor li se păstrează parfumul epocilor trecute, unele chiar milenare de-acum, unde ici-colo poți întâlni spații superbe, patio amenajate cu stil, balcoane cu gust sau fântâni ce amintesc de vremurile gloriei locului.

Pentru mine, Barcelona inseamna culoare

 

de Gabriela Marginean

Ma bucur ca am ales sa vizitam Barcelona, intr-o perioada in care, in tara, totul era gri si parca nu se mai zarea luminita de la capatul tunelului. A fost exact ce aveam nevoie, o gura de aer proaspat, multa culoare si zambete care ne intampinau peste tot. Obisnuiesc sa asociez fiecarui oras pe care il vizitez un singur cuvant, care cred ca l-ar descrie cel mai bine. Pentru Barcelona a fost simplu: culoare. Se simte peste tot, influenta lui Gaudi, magazinele de pe Ramblas, parcurile, stradutele mici si vechi, impresionanta SagradaFamilia.

Am stat putine zile si nu vizitasem niciodata Barcelona, asa incat am profitat maxim de timpul avut la dispozitie. Nu vreti sa stiti cati pasi am facut....Eu chiar cred ca doar asa poti cunoaste cu adevarat un oras, mergand pe stradutele lui si descoperindu-le.

Ne-am cazat in centru, pe Ramblas, sa fim pozitionati strategic si sa nu pierdem timp cu trenuri, metrouri etc. In fata noastra era celebra Boqueria. Asa ne incepeam diminetile, cu o vizita acolo de unde alegeam bunatati pentru micul dejun. Ne placea forfota de acolo si culoarea, atatea culoare. Jamboane, fructe, legume, zarzavaturi, plante....parca toata Barcelona era prinsa intr-un buchet de arome.

Am luat autobzul turistic, si-au dorit fetele, am mers cu ele, sarbatoream 20 de ani de casnicie, iar ele erau cel mai frumos cadoul al nostru. A fost placut, la 22 de grade, cu soarele si vantul batand usor, am bifat toate obiectivele importante, urmand apoi sa ne oprim pe rand la fiecare.

Sagrada Familia nu are nevoie de nicio prezentare, e obiectivul cel mai cunoscut si vizitat din Barcelona. Senzatia traita? Ca suntem mici si neinsemnati...o parte infima dintr-un Univers nemarginit.

Ne-a impresionat Parcul Guell si desi am ramas fara baterie, deci fara poze, imaginile sunt acolo, in sufletul nostru. Panorama asupra Barcelonei, verdele acela, bancutele pe care ne asezam noi si gandurile noastre. Tare bine a fost, parca uneori, fara telefon vezi mai bine ce e in jur.

Fiind cu fetele nu am ratat Acquarium. Atat de mult ne-a placut. Era asa de real si tangibil....totul. Ne bucuram mereu ca niste copii de gradinile zoologice si Aquarium. Nu stiu cand am facut turul complet, am avut senzatia ca a durat cateva secunde.

Apoi plimbarea in port si Barceloneta. Pe sufletul meu. Port Vell era mangaiat de razele calde ale soarelui, cineva canta la chitara o piesa spaniola. Era cald si bine, iar in perioada asta a anului puteai respira. Afara, nu se poarta masca. Spania e in zona verde. Am luat masa acolo, tapas de toate felurile si pentru toate gusturile. Am vorbit mult, noi ca familie si ne-am ascultat mult. Cred ca asta a fost cel mai mare castig al calatoriei.

Despre mare si Barceloneta ce sa spun? Raman mereu fara cuvinte in fata marii, spune ea prea multe. Mi-a placut linistea de sfarsit octombrie la malul marii, fara prea multi turisti, doar cu soare bland si valuri care se spargeau zgomotos pe mal. M-am incarcat cu energie si stare de bine cat sa imi ajunga pentru inca un val. Nu de-al marii, ci dintr-asta urat pe care il traversam noi acum.

Totusi, cred ca cel mai mult mi-au placut plimbarile fara tinta, in parcuri, pe strazi, descoperind oamenii si Barcelona, opririle la terase pentru o cafea cortado, paella sau crema catalana. Mi-a placut sa vad cum copiii invatau afara, in natura si i-am invidiat in gand pentru soare, mare si verdele acela.

Asa voi pastra mereu in suflet Barcelona, ca o zi de toamna calda, cu soare bland, zambete generoase si infinita culoare. Iar imaginile surprinse cred ca fac mai mult decat o mie de cuvinte...

Trasee turistice in muntii Romaniei

de Calin Nicolae Marginean

13. Virful Gărgălău (2.158 m)

14. Virful Clăii (2.117 m)

15. Virful “La cepe” (2.102 m)

16. Virful Omului (2.135 m)

Se ajunge cu masina inainte de Iacobeni, venind dinspre Suceava si mergind spre Vatra Dornei. O luati dvs. la dreapta, pe drumul spre Borsa si mergeti 51,1 km pina ati ajuns in pasul Prislop, INAINTE DE a ajunge la Biserica din Pasul Prislop. Sinteti deja la 1.444 m altitudine, iar pina la Lacul Stiol (1.727 m) aveti o mica diferenta de nivel de < 300 m de urcat pe un drum forestier extrem de usor („drum de mosi” si nu de munte !).

INAINTE DE a ajunge la Biserica din pasul Prislop se face un drum forestier, din sosea la stinga si IN SUS si chiar la inceputul sau sint niste sageti de orientare, pe care scrie ca ati avea de parcurs pina la Lacul Stiol 3h si 30min. Povesti ! E MULT mai... putin ! Urmati marcajul triunghi rosu. Noi am mers MEDIU si am facut 1h 25min (prima dată), iar a II-a oara 1h 15min.

Dupa ce se intra pe drumul forestier din sosea se merge inainte, la 200 m (pe dreapta) este o stina (fireste, ca nu puteau lipsi ciinii si oile de pe un traseu turistic din Romania !) si ar fi bine sa aveti la

Noua Zeelandă – Peștera cu viermi luminoși, legendele din Rotorua și războinicii Maori

de Cristian Cealera

Se spune că Noua Zeelandă este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ. Ea reușește, într-adevăr, să își farmece vizitatorii cu minunatele  obiective pe care le are. O excursie de neuitat este cea făcută în Insula de Nord cu rezervația Waitomo Glowworms Caves, un complex de peșteri, situate la 137 de kilometri est de orașul Rotorua. În limba maori, Waitomo se traduce prin puțul cu apă (wai – apă, tomo – puț, gaură).

Rezervația din Waitomo este unică în lume: i se mai spune „Peștera cu viermi luminoși” pentru că aici, în grotele semi-inundate se găsesc viermi ai căror larve emit lumină. Turiștii vor face o călătorie de neuitat prin grote, pe râul subteran, admirând jocurile de culori și umbre, oferite de acești viermi. Din Waitomo, traseul continuă spre Rotorua, „inima caldă a țării” și oraș turistic celebru pentru obiectivele sale: lacuri termale, gheizere și vestigii ale culturi indigene.

Rotorua se laudă practic cu un complex de 17 lacuri, unul mai frumos ca celălalt. Parcul termal Te Puia cu al său gheizer Po Hutu, Centrul de artizanat Maori, dansul războinic (haka) al războinicilor sau cina tradițională, toate acestea fac deliciul grupurilor de vizitatori ajunși în Rotorua. Istoria și tradiția băștinașilor sunt cel mai bine păstrate în aceste locuri, unde tribul Te Awara trăiește de mii de ani, într-o adevăreată fortăreață naturală creată de lacuri și munți.

Un astfel de loc are și legende pe măsură. Băștinașii îți vor spune povestea „lacului care fierbe” – Kuirau. Cu sute de ani în urmă acest lac era mult mai rece iar pe fundul său trăia monstrul Taniwha. Într-o noapte, acesta a tras-o în adâncuri și a ucis-o pe frumoasa Kuirau, soția unui prinț al tribului. Zeii l-au pedepsit pe monstru: au făcut ca lacul să fiarbă până ce ucigașul s-a topit.

O altă legendă este cea din insula Mokoia, din mijlocul lacului Rotorua. Aici trăia un războinic tânăr și sărac pe nume Tutanekai, ce știa să cânte foarte frumos. Cânta în fiecare seară iar cântecul său a fost auzit de prințesa Hlnemoa, care trăia pe malul lacului. Frumoasa nobilă a fost fermecată de cântec, a traversat lacul și ajunsă pe insulă s-a îndrăgostit de tânărul sărac, care i-a împărtășit iubirea. Cei doi au rămas și au trăit pe insulă până la adânci bătrâneți.

 

Trasee turistice in muntii Romaniei - Varful Pietrosul Rodnei (Muntii Rodnei)

de Calin Nicolae Marginean

6. Virful Pietrosul Rodnei : 2.303 m,

7. Virful Buhaescu Mare : 2.257 m si

8. Virful Buhaescu Mic : 2.225 m

(din Muntii Rodnei)

Se ajunge cu masina inainte de Iacobeni venind dinspre Suceava si mergind spre Vatra Dornei. O luati dvs. la dreapta, pe drumul spre Borsa si mergeti 74,5 km pina ati ajuns in localitatea Borsa, INAINTE DE a ajunge la Spitalul din Borsa.

Va recomand sa NU mergeti cu o viteza medie de > 45 km/h, caci datorita / multumita / gratie CNADNR drumul e dezastruos (ca spre mai toate obiectivele MINUNATE din Romania, cu citeva exceptii !) si riscati astfel sa va faceti PRAF planetarele si pivotii de la masina !!! Multumim CNADNR pentru astfel de drumuri si Dumnezeu sa le ajute in viata exact asa CUM e calitatea drumurilor din Romania si MAI ALES cel spre Borsa ! Amin !

Va apare pe partea stinga un indicator care sa va conduca spre Manastirea / Schitul Pietroasa si virful Pietrosul Rodnei. O luati la stinga in unghi drept si mergeti dvs. inca 2,9 km pe un drum asfaltat de 1 banda, IN SUS urmarind directia de mers spre

Palatul Alhambra - minunea din Granada

 

de Marian Lisu

E visul transpus aievea, spectaculoasa realizare a minții și a mâinilor puse în slujba frumosului, mai frumos decât ce se făcuse vreodată altundeva.

Califii din Nasrid, iubitori de cuceriri dar și de realizări care să înfrunte timpul, ne vor lăsa aici una dintre maiestuoasele arhitecturi militare și utilitare, amprenta primară pe orașul din oraș fiind a lui Muhammad Ibn al-Ahmar. Regulile islamului fuseseră impuse Peninsulei Iberice, iar din Palatul palatelor va prelua ideile primului Mohamed, completând apoi minunea pe vremurile lui Iusuf și preț de patru secole după (până în XIV), în timpul lui Mohamed al V-lea.

Granada e cunoscută acum drept ultimul oraș musulman și primul spaniol, căci regii catolici duc la apogeu Reconquista, iar locul devine curte regală pentru Isabela de Castillia și Ferdinando al Aragonului. Dar nu vor distruge definitiv frumusețile plăsmuite, așa cum nici în faimoasa Cordoba se păstrează Mezquita.

Modelul maur al arhitecturii clădirilor vechiului emirat înființat în zona sudică spaniolă, special în prima jumătate de secol XIV, capătă formă prin prelucrarea pietrei și a lutului roșiatic – de unde și numele edificiului „Qalat al Hamra” (Castel Roșu), nuanță ce ne încântă privirea pe lungimea zidurilor groase, până în înaltul turnurilor semețe văzute dinspre Colina Sabica, din cartierul rezidențial.

Realizarea Medinei maure, îndărătul fortificațiilor impresionante, erau oarecum ascunse privirii muritorilor de rând. Multele săli dreptunghiulare, cu multele lor coloane și arce, aveau pereții împodobiți cu motive ale islamului – forme geometrice tridimensionale din cele mai diverse, flori nemaivăzute ori inscripții meșteșugite.

Pictura tavanelor și lemnul sculptat migălos completau splendoarea locului. Lui Iusuf îi datorăm grija pentru detalii. Pentru a păstra senzația de prospețime perpetuă sunt instalate arteziene, dar și bazine masive, dintre care cel mai apreciat este cel din Curtea Mirtilor, cu plante mari ce formau zid viu, cea înconjurată de Palatul Comares – apogeul arhitecturii ce stă la umbra celui mai înalt turn.

În Curtea Leilor interioarele sunt povești din 1001 de Nopți, cele 124 de coloane de marmură și arcadele lor decorate fiind reprezentarea Raiului într-o viziune maură. De vei sta la jumătatea spațiului colosal, vei simți instant că e ca o imagine ce pare reflectată în oglindă, căci e gândit identic pentru părțile laterale, până la cel mai mic detaliu. Și peste toate avem aici o sală a regilor, asemenea celorlalte surate din marile palate regale.

Palatul Nasrid era destinat nobilimii și își primea oaspeții de soi în zona Mexuarului, în Camera Ambasadorilor – spațiu menit să impresioneze diverșii emisari sau diplomați cu modelele viziunilor celor 7 ceruri ale islamului. Apoi, urmau sălile sau dormitoarele emirilor din Palatul Comares, dar și haremul Mirador de Dorava sau băile tradiționale.

Sub zidurile grele se află și o primă structură militară – Cazarma Gărzilor („Alcazaba”), spațiul adiacent care pe vremuri era folosit de apărători, cu camere diverse în centru, iar în laterale cu turnuri - Torre Puerta de Armas și Torre del Cubo, din înaltul cărora se văd cele mai complete și complexe panorame ale Alhambrei.

La doi pași găsim Palatul lui Carlos al V-lea, un colos dreptunghiular la exterior și circular înăuntru, cu scările lui monumentale și care găzduiește Muzeul Alhambra, loc în care aflăm detalii sau admirăm diferitele obiecte recâștigate timpului din vechile încăperi.

După preluarea spațiului drept curte regală de către „Regii Catolici”, se mai adaugă complexului frumoasa Biserică închinată Sf. Maria. În curtea mănăstirii devenită cu timpul hotel de lux, am găsit mormintele Isabelei și a lui Fernando, care dorm somnul greu alături, așa cum spunea dictonul vremurilor lor de glorie: „Tanto monta, monta tanto, Isabel como Fernando”, căci deveniseră un singur suflet deși separat în corpuri cu sex distinct, armonia existenței referindu-se la egalitatea deplină în stăpânire, drepturi și decizie.

Girona - Braavos din Game of Thrones

de Marian Lisu

„Girona m'enamora” (”Girona inspires me with love”) e eticheta care va rămâne peren în sufletele călătorilor însetați de frumosul universal ce ni-l înfățișează orașul de vis.

Pentru fanii serialelor de top e bine de știut dinainte că orașul vechi a fost cadrul perfect al multor scene din seria a șasea din Game of Thrones. E orașul Braavos, catedrala e reședința Marelui Sept de Baelor, pe străduțele de piatră o vedem deseori în film pe Arya Stark, iar în Băile Arabe își găsise scăparea. Și multe cadre din Debarcaderul Regelui sunt filmate aici, în mănăstire (Cetatea din Oldtown) e locul unde Jaime Lannister îl înfruntă pe High Sparrow, când voia să anuleze pedeapsa „mersului rușinii” pentru regina Margaery. Ce încântare!

Trecând cadrele ficțiunii, Girona are o rară moștenire istorică și culturală, căci trecutul său de mai bine de 2.500 de ani păstrează prezentului multe edificii etalon, vestigii neprețuite și o atmosferă de poveste unică.

Abordăm traseul din zona râului Onyar, de unde se obțin cele mai spectaculoase instantanee. Coloritul spectaculos al caselor, ce copiază valea râului, pun splendid în valoare cadrul general secund, cel cu bisericile și turnurile medievale, a căror reflexie în luciul de apă dublează spectacolul vizual.

Pont Pedra sau Podul Eiffel (Palanques Vermelles) sunt, de altfel, cele mai accesate căi pietonale peste albia lină, fiind intrările consacrate în vechiul cartier, cel plin de nestemate arhitecturale.

Orașul a reprezentat acum 2.500 de ani o importantă fortificație a ibericilor, căci se afla pe drumul Galiei, pe care ulterior romanii o cuceresc facil și o botează Oppidum Gerunda. Istoria îi perindă aici pe vizigoți și mai apoi pe musulmani (care au păstrat melodicitatea numelui – Jerunda).

Pe drumul șerpuit de piatră de râu, bătută cu modele geometrice sau florale, intrăm în prima catedrală din Girona, ce a funcționat până în secolul al X-lea. Un colos gotic cu o clopotniță înaltă pân’ la cer – Sant Feliu, de o poți vedea de oriunde în peisajul general. Din exterior pare castel, iar interiorul are nave gotice întunecate, cu nervuri zvelte.

La doar câțiva pași, la propriu, este Piața Catedralei cu multele sale trepte late, pe platoul pe care domină orizontul e marea catedrală ce intră în topul „Cele mai...”, căci are cea mai largă navă fără stâlpi de susținere din lume. Mileniul care a trecut peste ea îi sporește frumusețea goticului nemaivăzut altundeva, căci este cel care domina stilul romanic, în care se începuse edificiul, și rămăsese determinant în fața celui neo-clasic, ce dorise să adauge plusvaloare.

Nu trebuie ratat Tezaurul, aici nu ai de admirat numai cărți valoroase sau obiecte de cult deosebite, ci deține o relicvă de o importanță colosală. Tapiseria Creației, o ciudățenie pentru cercetătorii care au încercat să-i deslușească înțelesurile, în cadrul acesteia apărând zei și eroi mitologici, sfinți și obiceiuri, dar centrul tuturor lucrurilor era evident Mântuitorul.

În spatele zidurilor înalte, trecând pe lângă Băile Arabe, aflăm repede zona istorică din spatele zidurilor carolingiene. Frumoasa Biserică Sant Pere, în clasicul stil romanic consacrat, dar de dimensiuni impresionante, adăpostește și Muzeul Arheologic, iar în proximitate are alte biserici de piatră sau capele.

Urcăm zidurile fortăreței medievale, pentru a accesa turnurile de observație, de unde se văd Pirineii înzăpeziți și, în special, orașul de vis – zidurile romane se evidențiază rapid de cele carolingiene, dar sunt la fel de bine conservate.

Jos, ne pierdem la propriu printre străduțele neregulate, pietruite strașnic admirând arhitectura Cartierul evreiesc, cel mai bine conservat din lume, din secolul al X-lea și până la finele celui de-al XV-lea, căruia cei de aici îi spuneau El Call, păstrat exact ca acum cinci veacuri.

Găsim aici o altă bijuterie medievală – Biserica Sant Nicolau, care și-a pierdut rolul religios cedând spațiul interior culturii, însă valoarea construcției romanice este dată de bolta distinctă, multe coloane cu capiteluri sculptate și o cupolă grandioasă.

Și nu am luat în calcul doar turul patrimoniului în orașul vechi. Girona e spectaculoasă cu totul, în partea stângă a râului vei găsi o parte contemporană de neuitat și o alta modernă, cu viață socială intensă.

Anse Marron - cea mai izolata, salbatica si greu accesibila plaja din Seychelles

de Paul Drosu

Seychelles este un arhipelag in care nu este deosebit de complicat de ajuns. De aceea, sunt si ceva postari despre el, pe Net. Dar, odata ajuns aici, sunt zone deosebit de pitoresti si de putin frecventate, in care este greu sau chiar foarte greu de ajuns. Despre care, nu degeaba, sunt mai putine, catre deloc, postari. Cum este si aceasta minunata plaja, ANSE MARRON, printre cele mai (daca nu chiar "cea mai") greu accesibile, salbatice si izolate, dar si, probabil, cea mai frumoasa "Anse" (Golfulet cu plaja) din Seychelles. In limbajul creolo-frantuz de aici, "Anse" se refera la mici golfulete si plajele aferente, retrase si ascunse intre bolovanii uriasi specifici. Si, in plus, daca ajungi atunci cand trebuie, cum am facut si noi, o poti gasi complet pustie... Ceea ce, in Seychelles, nu este asa de uzual... 

O "ANSE" compusa din doua parti: prima formata din 2 minunate piscine naturale, "personale", separate si protejate de ocean prin "pereti" de bolovani de care se sparg valurile furioase ale Oceanului Indian, iar cealalta este o superba plaja cu apa neprotejata de bolovani, in care se pot imbaia cei curajosi si priceputi, caci curentii sunt deosebit de periculosi, ca si momentul in care ajungi, daca fluxul destul de mare este in crestere. 

Pentru a ajunge aici, trebuie sa faci nitel efort... Pana acolo vei trece, ca puscasii marini, prin apa, pe sub apa, prin padure, te vei catara pe stanci (Bouldering), pe sub stanci, prin mici stramtori intre stanci, cu apa care vine peste tine... Este foarte indicat sa se apeleze la serviciile unuia dintre cei 2-3 ghizi autorizati, caci drumul este destul de greu si, mai ales, intortocheat si se merge functie de ora fluxului si a refluxului…curentii sunt extrem de puternici si periculosi.

P.S. 1 - Piscine protejate de cel mai vechi granit de pe planeta, din care sunt formate niste insule oceanice. De altfel, singurele insule oceanice (in plin ocean) formate din granit si cele mai vechi insule de pe planeta (alaturi de Madagascar), provenind direct din super-continentul Gondwana! Granitul pe care il atingem are in jur de 750 de milioane de ani! Observati ca are o usoara tenta de roz.

P.S. 2 - Posibil si ca numele acestei "Anse" - "MARRON" (din argoul frantuzesc) sa fi aparut tot ca urmare a dificultatii accesului.

 

A doua jumatate a acestui golfulet magnific si destul de greu accesibil, Anse Marron, cu o plaja minunata si fara populatie omeneasca si o apa la fel de minunata, dar accesibila, in principiu, la distanta mai mare de tarm, doar celor obisnuiti cu inotul si balacitul in ape cu curenti puternici si periculosi, in preajma a tot felul de bolovani de granit, subacvatici sau semiacvatici. Caci granitul este o roca deosebit de dura...

Eu as recomanda Anse Marron celor carora le place sa faca miscare si vor sa vada si locuri fara multa omenire, chiar si in Seychelles. Drumul pana aici este minunat si divers si, in plus punctele de plecare/sosire pana la Anse Marron sunt alte 2 celebre plaje din insulita La Digue - "Anse Source d'Argent", recunoscuta ca fiind si cea mai fotografiata plaja din lume (insa, pentru mine, este deja prea turistizata) si "Grand Anse".

Cum spuneam si in postarea precedenta despre Anse Marron, ar fi indicat sa apelati la serviciile unuia dintre cei 2-3 ghizi autorizati, caci drumul este destul de greu si, mai ales, intortocheat si se merge functie de ora fluxului si a refluxului…curentii sunt extrem de puternici si periculosi.

Edinburgh - oras de vis in Tara Cimpoiului

de Andreea Bucur-Miklosi

     Edinburgh? Fără a enumera tot ce ştim legat de istoria Scoţiei sau de aşezarea geografică a oraşului, îl putem descrie ca un oraş vesel, plin de culori şi nuanţe, învăluit în sunete magice care îşi au izvorul în două surse: una este cea a faimosului cimpoi, care îţi încântă auzul, iar cealaltă se aude de la un grup de tineri foarte talentaţi care dau spectacole in Grădina Princes, cântând muzică de calitate, jazz şi incearcă modest, dar imperios a-şi vinde propriile CD-uri, care nici măcar nu costă o avere, 5 lire.

Noi oamenii suntem foarte diferiţi astfel într-o excursie sau călătorie fiecare căutăm altceva, după nevoile noastre psihologice. Eu am căutat liniştea, calmul, relaxarea, spectacolul, culorile fascinante si o frântură de istorie. Toate acestea le-am găsit în Parcul Princes. Este atât de relaxant să faci acolo o plimbare şi să admiri florile, care dau spectacol ochilor şi se întrec între ele în culori, odoare şi frumuseţe. Este o lume de poveste, natura este generoasă în Parcul Princes. Sunt o sumedenie de copaci, de tufişuri elegant tunse, diverse flori şi forme inedite. Vara este magică în Edinburgh, nu cred că am văzut un oraş mai frumos şi mai plin de flori. Dacă străbaţi toată aleea parcului, la capăt vei găsi nişte scări, de pe ale căror trepte poţi face un selfie foarte reuşit cu un fundal de vis sau de ce nu o poză de grup alături de ghidul dumneavoastră. Cine resimte nevoia de andrenalină, are ocazia să

PALAU DE LA MUSICA CATALANA – Barcelona (Spain)

de Marian Lisu

Vă invit acum într-o călătorie de neuitat, undeva arc peste timp, preț de peste un secol. În inima Barcelonei, lângă celebrul Barri Gotic, cartierul ce deține atât de multe atracții, găsim ușor minunea căreia îi trecem pragul marmorat multicolor.

Lăsați-vă purtați pe aripi de timp în cea mai frumoasă sală de concerte făcută vreodată, nu o operă în sensul direct, ci un spațiu dorit a găzdui spectacole de tot soiul (piese simfonice, cor, spectacole de Flamenco, cabaret).

Ne facem loc timid în mulțimea pestriță, ce vine dinspre marele bulevard La Rambla, pe locul unde activase până spre finele de Secol al luminii vechea Mănăstire Sant Francesc de Paula. Lăsase parțial spațiu vital realizării celui mai însemnat edificiu Art Nouveau - Palau de la Musica Catalana, grandios edificiu gândit de arhitectul de geniu Lluis Domenich i Montana. Mulți îl consideră a fi peste Gaudi, căci contemporaneitatea acestora în perioada modernistă făcea ca rivalitatea creațiilor să atingă culmi nebănuite.

E de fapt perioada de redeșteptare barceloneză, cea rămasă în memoria locului drept Renașterea catalană „Renaixença”, care-i va face renumiți și pe Miro, Dali, Sorolla (în domeniul artelor), atunci când apar edificiile cele mai reprezentative pentru această parte a lumii.

Încă de la intrarea în foaier se aud sunetele aranjate să încânte auditoriul. Suntem luați de curentul de curioși spre o sală colosală, inundată de lumină multicoloră, ce vine din înaltul unei cupole ce pare mai degrabă gândite să reflecte culorile Paradisului. Vitraliile susținute în structura metalică, ce lasă impresia unui clopot răsturnat, creează senzația naturaleței, căci nici nu trebuie aprinse încă lămpile grele, de inspirație medievală, amplasate la intrare sau pe pereții laterali.

Vreți să stăm jos, să simțim pe deplin acordurile grave sau înaltele? Ori energiile ce sunt transmise de cei care oferă senzaționalul spectacol de muzică, dans și trăire intensă? E primul impuls, deci hai să luăm loc pe catifeaua de vișină putredă, spre a ne minuna de spectacolul vizual până la momentul de început. Admirăm pe rând scena – o arhitectură unică și splendid decorată cu elemente sugestive, ce ne fac să ne familiarizăm cu elementele îndrăgite de societatea catalană, acelea pe care societatea corală Orfeo Catala și le dorise de la celebrul arhitect spre a le fi spațiu de creație, pentru repetiții, reprezentații și loc unde să poată la final a aduna laurii recunoștinței publicului însetat de cultură.

Deasupra sunt arcade multe, strașnic decorate, iar peisajul din înalt dă senzația de Grădina Raiului, căci vreo 2000 de trandafiri din ceramică pictată par a se prăvăli din boltă. Din lojele amplasate pe nivele diferite străbat doar murmure, mai târziu vor izbucni urale, ovații și sala se va cutremura sub aplauzele fără de sfârșit, cu siguranță.

Nu suntem obturați de cortină, căci lipsește cu desăvârșire, rolul acesteia pare a fi luat de razele de lumină ce vin fie din înaltul luminatorului măiastru ori din spatele scenei, unde sunt alte vitralii magnifice. Lateralele scenei sunt ținute de stâlpi colosali, completați spre înalt de grupuri sculpturale. La dreapta tronează bustul lui Beethoven, titanul muzicii clasice, deasupra lui fiind reprezentate Valkiriile din opera lui Wagner, ce par să colinde într-o odă a bucuriei spre copacul stilizat amplasat în dreapta și deasupra bustului lui Josef Clave, gigantul muzicii tradiționale din Catalunia, ce are la baza stâlpului său o altă alegorie: cea a florilor de Mai, reprezentată de muze ce încântă piatra cu tonalități nemaiauzite pe scenele de operă, căci e de fapt muzica poporului. E un cadru cu simbolism grav – universalitatea muzicii face legătura directă între cea elevată cu cea tradițională, a celor mulți.

La nivelul scenei ne încântă multe muze diverse, ca și instrumentele ce le utilizează cu sârg – o altă alegorie a universalității muzicii, deasupra fiind o orgă ce completează spațiul dreptunghiular al structurii ușoare de oțel.

Geometria sălii e astfel determinată matematic: sala pătrățoasă, scena dreptunghiulară, tavanul cu cercuri concentrice, linii drepte cu arcade semicirculare, spiralele din scări. Candelabrele stilizate spânzurate din înalt prin orificii atent gândite împrăștie lumină lină – doar o senzație de supliment de firavă strălucire, căci tavanul colosal își face pe de-a întregul misiunea.

Timpul ce trecu ne pusese alături de dame bine, cu rochii sofisticate și pălării cu boruri mari, produse unicat pe semne, iar domnii – niște domni (în costume complete și mustăți sau frizuri ce trimit cu gândul la mult prea multul timp petrecut în frizeriile epocii).

Arc peste timp, revenind în cotidian – scena e animată și acum, ca și atunci – trupa artiștilor scenei face pregătirile finale spectacolului ce urma scenei. Regizorul dă ultimele indicații, cei de la lumini și sunet par implicați peste măsură. Cei care performează par a nu ne observa, deși stăm la o atingere de aceștia, baritonul ridică vocea chiar în momentul în care filmarea era în toi, violonista trece cu arcușul rapid, la o distanță de-i puteam simți răsuflarea. Te bagă definitiv în piesa lor, aparții oarecum locului, suntem parte a spectacolului – e festival de bucurie trăită pe deplin. Din priviri ne înțelegem că nu este suficient pentru a potoli sufletul, hrana spirituală trebuie savurată la maxim, deci adăstăm locului momente pe care le-am dori perene.

Farmecul clădirii monument nu este doar marcat de atmosfera interioară, cea plină de culoare și poveste, căci inspirația ne produce endorfine. Mai ales că trecem pe lângă Pegașii grei din piatră albă, ce străjuiesc coloanele din înalt, acolo, undeva spre spirala scării, unde stau atârnate până la nivelul solului tuburile de lumină pe care stau posterității numele celebrităților a căror activitate a fost prezentată aici – opere și autori.

Prin foaier ne strecurăm și în zona de socializare, spațiul unde se destindeau la bârfe cei din vechea societate, chiar în fața cafenelei și a restaurantului. Terasa e un spectacol vizual, coloanele pline de culoare creând o stare de bună dispoziție.

În marele hol realizăm dimensiunile urieșești ale edificiului. Afară trecem în revistă mențiunile cu informații generale, îi recunoaștem pe cei de pe scenă în multele afișe ce anunțau premiere, dar cel mai important – admirăm exteriorul din partea cea mai interesantă. Acolo unde tronează pe lateral imensul grup statuar ce reprezintă simbolul Orfeo Catala: o Venus flancată de tineri și maturi, deasupra tuturor veghind simbolul catalan – Sfântul Gheorghe, purtând steagul biruinței.