V-am pregatit o poveste de primavara, cu gandul ca intr-un alt anotimp sa ne putem revedea. Asa isi prezinta Melania Cotoi filmuletul prin care doreste sa ne apropiem de Orasul Renasterii. Ramane doar sa tastati play!
Se afișează postările cu eticheta colaborare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta colaborare. Afișați toate postările
miercuri, 1 martie 2023
Marele Bazar din Istanbul
Nu putem pleca din Istanbul fara sa vizitam un obiectiv, poate unic in lume. Marele Bazar (Kapali Carsi) nu trebuie ratat, indiferent daca veniti aici pentru cumparaturi sau pentru a vizita pur si simplu acest monument de o frumusete rar intalnita. Trecand prin fata Universitatii si apoi prin piata, printre sute de vanzatori ambulanti din toate tarile estice in special, ajungeti in fata Marelui Bazar, ale carui ulicioare sunt marginite de catre peste 4000 de magazine. Aici poti gasi absolut tot ce-ti doresti, de la zeci de tone de bijuterii, in special de aur, la kilometri intregi de tesaturi si foarte multe suveniruri. Aici, ca de altfel in toata lumea musulmana, esti servit de catre comercianti, cu un paharel de ceai fierbinte foarte tare doar ca sa simti ca esti un oaspete bine poftit in pravalia respectiva. Micul "orasel" este construit in anul 1461 si de-a lungul secolelor a fost reconstruit de mai multe ori. Aici de-a lungul ulicioarelor, care la intersectii sunt acoperite cu frumoase cupole, se gaseste o moschee, un post de politie, o banca si case de schimb valutar. Interesant de stiut este faptul ca vanzatorii sunt foarte superstitiosi, astfel daca esti primul client trebuie neaparat sa cumperi ceva, chiar negociind foarte mult pretul, deoarece altfel se zice ca vanzarea din ziua respectiva nu va merge asa de bine. Asa ca daca vreti sa va luati un obiect valoros la pret de suvenir, trebuie sa va treziti de dimineata si la ora opt cand se deschide bazarul sa pasiti pe uliciorele lui si sa va opriti la unul din miile de magazine.
Istanbul si Palatul Topkapi
Istanbulul este si in prezent unul dintre cele mai mari centre comerciale ale lumii, un oras cu o populatie de circa 15 milioane de locuitori, care se intinde pe o suprafata de 100 de km. lungime si cam 50 km. latime, un oras cosmopolit unde se intalnesc cam toate natiile globului si unde poti auzi foarte multe limbi. Un oras care s-a dezvoltat pe o axa centrala, pornind de la palatul Topkapi- palatul sultanului, Moscheea Sf. Sofia – fosta catedrala ortodoxa, pana la caderea Constantinopolului, Moscheea Albastra, Universitatea, Marele Bazar unde se gasesc cele mai multe magazine de aur din lume si centrul Laleli, centrul comercial cu stradutele lui inguste, cam ca pe Lipscaniul nostru, dar unde gasesti absolut tot ce-ti trece prin cap. Istanbulul se intinde in cea mai mare parte a sa pe tarmul European, in proportie de 97%, dar puteti trece foarte usor pe tarmul Asiatic cu feribotul sau pe podul care uneste cele doua continente. De curand a mai fost construit un pod peste Bosfor la nivel de autostrada si un tunel ce trece pe sub faimosul canal Bosfor. Partea Europeana este si partea turistica a Istanbulului si cuprinde vechiul Istanbul, cartierul modern Pera si cartierul comercial Galata. Tot in partea europeana de-a lungul a 7,5 km., orasul este strabatut de apele golfului Cornul de Aur.
Din varful peninsulei pe care este asezata partea europeana a orasului si pana la Sf. Sofia, cu largi terase orientate spre Bosfor si Cornul de Aur, se intinde Palatul Topkapi (poarta tunului), unul dintre cele mai mari palate din Turcia. Pe acest loc cu mii de ani in urma grecii, romanii si apoi bizantinii au controlat trecerea dinspre Marea Neagra spre Marea Mediterana. Din ordinul dat de Mohamed El Fatih (Cuceritorul), a carui domnie marcheaza inceputul celei mai infloritoare epoci a Imperiului Otoman, arhitectul Sinan a ridicat aici cel mai grandios palat cunoscut sub numele de Topkapi. Topkapi nu seamana deloc cu marile palate din Europa occidentala a caror simetrie este la ea acasa, si ne duce cu gandul mai mult la niste sanctuare din Creta, Mesopotamia sau Anatolia. Palatul poarta numele unei vechi cladiri care era asezata pe malul marii si care a ars in intregime in anul 1862. Acum el se intinde pe o suprafata de 600.000 de metri patrati, din care partea vechilor gradini ale sultanilor au devenit parc public (Gulhame Parki), iar cladirile palatului sunt astazi muzee ce adapostesc foarte multe obiecte de valoare ce au apartinut sultanilor Imperiului Otoman. Zidul palatului care este intarit de turnuri de aparare, are sapte porti dintre care patru sunt in interorul peninsulei si trei spre mare. Dintre aceste porti cea mai importanta este poarta dinspre Sf. Sofia. Aceasta poarta se mai numeste si poarta imperiala (Babi Humayun). Zidul de aparare si prima cladire a fost construita intre anii 1465 – 1478. Palatul are patru curti care comunica prin patru porti care nu sunt asezate ca in palatele occidentale una in fata celeilalte. Nici cladirile nu sunt un tot unitar fiind rezultatul contributiei in diferite epoci a diferitilor arhitecti ai vremii.
Acropole si miracolul clasic
de Daniel Stefan
Atena, orasul zeilor, orasul zeitei razboinice, Athena, abunda de obiective turistice de neratat, chiar daca nu stati in oras mai mult de o zi, doua. Este foarte greu de facut un top, deoarece sunt foarte multe, va recomand sa nu le ocoliti, chiar daca mergeti in Atena doar pentru un city break. Ca vizitati Acropole, Parcul Central, Cladirea Parlamentului, Stadionul Olimpic sau Cartierul Plaka, toate sunt de neratat!
Pe primul loc in acest top, este inevitabil Dealul Acropole. Dintre toate templele pe care le-au construit grecii, mai maret si mai sublim este Parthenonul. Daca ajungeti in Atena este mare pacat sa nu il vedeti! L-am vazut de doua ori dar de fiecare data am descoperit ceva nou. Pentru a vizita dealul Acropolei iti trebuie aproximativ 4 ore. Cu biletul de intrare puteti vedea si alte obiective aflate in apropiere. Atena este construita, ca si Roma pe sapte coline. Pe una dintre aceste coline, care se numeste Acropola, se afla Parthenonul. Dealul Acropole, supranumit si “Stanca Sacra” a Atenei, este poate cel mai important loc din toata capitala Greciei. Pe rand, loc de cult, zona rezidentiala sau amandoua, cladirile ridicate aici, adevarate minuni arhitectonice, reflecta exact trecerea timpului peste Grecia. Prima data Acropole a fost locuit in perioada neolitica. In perioada arhaica (650-480 I.Hr.) s-a instaurat in acest loc cultul zeitei Athena, dupa cum arata numeroasele insemnari de pe cladiri sau bazoreliefuri decorative. In timpul perioadei clasice au fost ridicate cele 3 temple importante: Parthenon, Erechtheion si Templul lui Nike. De asemenea, Propylaea, intrarea monumentala in zona sacra, a fost construita in aceeasi perioada. Parthenonul este cel mai important si mai cunoscut monument al civilizatiei vechi grecesti, fiind deseori considerat simbolul Greciei. Este dedicat zeitei Athena Parthenos, patroana orasului Atena. Constructia sa a durat 9 ani, iar decoratiunile exterioare au fost finalizate 6 ani mai tarziu, in 432 i.Hr. Monumentala constructie a fost initiata de Perikles, supervizata de Pheidias, faimosul sculptor atenian, in timp ce Iktinos si Kallikrates au fost arhitectii cladirii. Este construit in stil doric, cu 8 coloane pe fiecare din fetele mici si 17 pe cele doua mari. De-a lungul epocilor, Parthenon-ul si-a pastrat caracterul de lacas religios, fiind transformat pe rand in biserica bizantina, latina si apoi, in timpul ocupatiei turce in moschee musulmana. Putin in stanga Parthenonului se afla Erechtheion-ul, un templu construit in stil ionic a carui parte principala este impartita in doua sectiuni, dedicata venerarii celor doua zeite din Attica: Athena si Poseidon – Erechtheus. In partea de sud a templului se afla faimoasele Cariatide, care sunt niste coloane in forma de zeita, anume parca asezate sa pazeasca "Marea lui Poseidon". Inlocuite cu copii fidele, "Cariatidele", doar doua dintre ele se gasesc in muzeul aflat tot aici pe colina. In acest muzeu mai gasiti, pe langa statui si bucati de marmura ce apartineau templelor de odinioara, daramate de persi in anul 480 i.Hr. si cateva capodopere datorate lui Fidias si elevilor sai, lucrari descoperite printre ruinele Parthenonului si Erechtheionului. De asemeni muzeul mai pastreaza si balustradele templului Athenei Nike. Inainte de a vedea Partenonul turistii trec prin Propilee, poarta de intrare a Acropolei, monument care anunta parca viitoarele minuni arhitectonice.
Un alt abiectiv pe care il gasim aici, pe Acropole este teatrul lui Dionisos. Aceasta potcoava de marmura incanta privirile vizitatorilor chiar de la primi pasi pe care ii facem pe Acropole. Acest amfiteatru este functional de aproape 3000 de ani pana in present. Aici se tin concerte si piese de teatru.
De aici, de pe Acropole poti vedea toata splendoarea Atenei. Atena este nespus de frumoasa privita de aici de sus. Este minunat sa iti rotesti privirea de jur imprejur si sa nu te mai saturi de ceea ce vezi! Celelalte patru obiective pentru un top al vizitelor le gasiti cu un click aici!
Ansamblul arheologic din Tarragona,Catalunia,Spania
De vei căuta gloria și decăderea Eternei, aici e locul ideal să simți cu adevărat ce a însemnat puterea imperială, în cel mai bine păstrat oraș ce ilustrează perfect nu doar arhitectura militară, ci și planificarea urbană. Undeva lângă țărmul scăldat de Mediterană, dar pe pământ iberic.
Tarragona de acum e un oraș splendid, un mix de culturi într-un amalgam de construcții diferite, dar care lasă privitorului destul cât să înțeleagă ceea ce exista aici încă de acum 2200 de ani.
Doar la umbra înaltelor ziduri defensive, păstrate impecabil timpului în secțiuni complete (dintre care cea mai importantă are circa 850 de metri), ai imaginea completă și complexă a gândirii strategice care a sistematizat aria ce urma să fie acoperită cu mândre edificii. Inginerii antichității și-au dat mâna cu iluștrii constructori lăsând posterității pavăza de piatră cimentată ce urcă hăt... în culmea dealului semeț.
Pentru a documenta trecutul romanic, accesăm locurile unde se păstrează vestigiile ce pomenesc numele celor mai însemnate personalități ce au trecut pe-aici, dar și locurile în care somnul de veci al celor înhumați fusese tulburat vremelnic de munca neobosită a arheologilor și antropologilor, scormonitori după cât mai multe detalii care să pună în lumină grandoarea.
Muzeele te poartă în urmă cu mai bine de două milenii, când inscripțiile îi pomenesc pe celebrii frați-generali Scipio (din care mai cunoscut e Publius „Africanul”, care-l învinge pe Hanibal în bătălia de pe câmpia Zama), pe Cezarul Iulius, pe Pompei, dar cel mai celebru e chiar Augustus.
Numele dat inițial de Tarraco este înlocuit de Iulius Cezar sub denumirea Colonia Iulia Urbs Triumphalis Tarraco, drept capitală a provinciei Hispania Citerior.
Pe Via Augusta mergem agale să găsim Muzeul Arheologic, undeva în zona de promenadă, chiar pe malul mării. Înăuntru aflăm cum s-au făcut descoperirile, ce au dezvăluit artefactele și multele vestigii puse fain în valoare în vitrinele interactive. Ne este prezentată și zeița protectoare a gladiatorilor ce căutau glorie în luptele sângeroase din Circul Roman, edificiu pe care îl descoperim ceva mai sus, la scurtă distanță.
Bolțile ce susțineau tribune în aliniament mai sunt și acum în picioare, strașnic protejați de structura metalică. Ele oferă privitorilor posibilitatea de a accesa facil mega structura, în părțile laterale fiind depozitate resturile de coloane.
Avantajul urcării în înalt este că de aici ai cea mai completă imagine a orașului spre Balconul Mediteranei, cu vederi fabuloase peste drumul de ape, înspre capitala Imperiului.
Amfiteatrul care se vede pe linia plajei avea o capacitate de circa 15.000 de locuri și este bine conservat, iar noaptea pus în evidență de o lumină galbenă ce-l inundă spectaculos.
Cunoașterea Necropolei paleo-creștină, cea de secol III, ne dezvăluie perspectivele îmbrățișării aici a noii religii impuse în Imperiu, căci avem inclusiv ruinele unui prime biserici. Muzeul de aici are și el un rol important, având expuse statui, basoreliefuri, sarcofage și pietre funerare cu inscripții latine, ce au reprezentat izvor de cunoaștere a vieții din Hispania.
Pentru o imagine completă a peisajului romanității din Tarraco se pot vizita și Apeductul Les Ferreres (pe care localnicii l-au botezat diabolic Pont del Diable), Arc de Bera (pe sub care trecea triumfal trupele „pacificatoare”), cât și ruinele bine scoase la lumină ale unei foste vile romane, iar ca monument funerar, Turnul Los Escipiones (al lui Scipio). Rămasă conservată este și vechea carieră romană Medol, unde se pot vedea blocurile tăiate rămase neridicate.
vineri, 24 februarie 2023
Oxford - un mediu intelectual mai vechi decat Biserica
Prima oprire din drumul nostru spre Țara Galilor a fost la Oxford. Orașul, de mărimea Tg. Mureșului, se află la nici 100 de km de Londra. Ne-am stabilit ca destinatie Turnul Carfax. Este tot ce-a mai ramas din biserica orașului (Biserica Sf Martin). Ideea de a ajunge aici nu a fost chiar proasta, in ciuda frigului sâcâitor. Turnul e situat în ”buricul targului”. În apropiere sunt mai multe clădiri ale celei mai celebre universități din Europa (Univeritatea Oxford). Ambele, biserica și universitatea, mobilau fiecare în felul ei mințile britanicilor încă din sec. XII. Universitatea din Oxford este chiar mai veche decât biserica. În urmă cu cca. 1000 de ani, pe când Europa occidentală rătăcea prin întunericul medieval, aici se aprinsese lumina cunoașterii. O cunoaștere mai puțin laică, ce-i drept, dar care a continuat neîntrerupt până în zilele noastre. Nu e de mirare că astăzi Oxford-ul este în top 3 universități din lume, iar Anglia are 4 din primele 10 universități. Bazele Universității Cambridge au fost puse acum 800 de ani de unii profesori plecați de la Oxford. Cum a luat naștere mediul intelectual de la Oxford? Cum a apărut, pe la anul 1000, o universitate în mijloc la nimic? Ei bine! Asta poate știți voi, că eu n-am descoperit. Am gasit insa atmosfera aceasta
miercuri, 22 februarie 2023
Cacao in Ecuador
de Paul Drosu
Cred ca gasesti cu greu pe cineva caruia sa nu ii placa o cana de cacao fierbinte sau o bucatica de ciocolata…dupa preferinte, cu lapte, amara, neagra, cu piper, cu chili etc etc. Toate acestea nu ar exista fara semintele unui minunat arbore – arborele de cacao. S-a vorbit mult despre cacao, care a avut un rol important si in istoria multor civilizatii din America Centrala si din partea nordica a Americii de Sud.
Prima fotografie reprezinta interiorul unui fruct-pastaie de cacao si modul in care sunt asezate semintele (intre 20 si 60 de seminte), intr-o pulpa alba. Si semintele si pulpa se pot manca si crude, direct din pastaie, cum am facut si noi. Semintele crude au un gust foarte puternic si amar. Semintele se utilizeaza pentru producerea de cacao, iar pulpa alba pentru sucuri, smoothies si in deserturi. Din pulpa fermentata se produce si o bautura alcoolica. Pentru un kilogram de ciocolata trebuie vreo 900-1000 de seminte uscate.
A doua fotografie reprezinta cateva fructe intregi si semintele de cacao puse la uscat.
Fotografiile sunt facute in Ecuador, unde se pare ca a si aparut cultivarea de cacao, caci cercetari arheologice au aratat ca aici era cunoscuta si folosita acum mai bine de 5000 de ani. Ecuadorul, desi pe locul 7 la productia mondiala, are cea mai buna si mai parfumata cacao din lume, asa-numita "fine or flavor cocoa", pentru care este cel mai important producator din lume. Iar din totalul productiei mondiale de cacao, doar 5% reprezinta "fine or flavor cocoa"!!! Cacao "made in Ecuador" este "ravnita" de toti marii ciocolatieri din lume, cat si de producatorii care fac ciocolata in cantitati foarte mici, dar o ciocolata exceptionala si extrem de scumpa. Iar "expertii" in ciocolata spun ca gustul ei este la fel de diferit si de specific zonelor din care provine cacaoa, la fel cum se intampla si cu vinul.
marți, 21 februarie 2023
Bram Stoker, Eleonore si Cesky Krumlov
de Mircea Poeana
Spritul Printesei Eleonore Elisabeth Amalia Magdalena von Schwarzenberg, nascuta von Lobkowicz, mai bantuie inca prin Cesky Krumlov. Savarsita din viata la 5 mai 1741, strania nobila a fost sursa de inspiratie pentru Bram Stoker, care la 1897 ni-l infatisa pe al sau Dracula. Ba chiar intentia initiala a irlandezului ar fi fost ca vampirul sa fie... o vampira.
Asa cum ne spune Gottfried August Buerger, in balada sa "Lenore", din 1773, ramasa vaduva, printesa prasea lupi pentru a le bea laptele si era obsedata de bizare potiuni si licori. Oamenii vremii o asociau cu ceea ce ei numeau "magia posthuma", caci multe trupuri au fost gasite decapitate si dezmembrate prin
duminică, 19 februarie 2023
Amazonia si pestele- diavol
Daca tot am vorbit de pasari preistorice amazoniene, se pare urmase directe ale pterodactililor, endemice acestor locuri fascinante, sa vorbim acum si de pesti preistorici, endemici tot acestor locuri.
Cum ar fi “Black Carachama” (sau pestele-diavol). O specie straveche de “catfish”, care are tot corpul, in afara de cap, acoperit cu o armura solzoasa, asemanatoare crocodililor. Armura il apara (cu succes, se pare, de atata timp) de nenumaratii pradatori din Amazon si afluentii lui. Pestele are multe specii, endemice zonei amazoniene, dar aceasta specie se gaseste, indeosebi, pe aici, prin zona indepartata si izolata a Amazonului superior, de la confluenta fluviilor Maranon si Ucayali. Caci este un peste pe cale de disparitie in alte zone amazoniene, fiind deosebit de sensibil la poluare! In schimb, diverse specii ale acestui peste, numit, generic, si “Acari” in zona braziliana, aduse si lasate libere prin alte zone din lume, in special Mexic si USA, au inceput sa devina o pacoste…
Este si un peste cu un rol important in ecosistemul lui nativ, in descompunerea materiilor organice, preferand apele cu vegetatie si bogate in resturi organice in descompunere. In timpul sezonului “uscat”, poate respira si in afara apei, in timp ce se deplaseaza prin zonele noroioase in cautarea de apa mai adanca.
Este un peste deosebit de hranitor si l-am savurat atat sub forma de supa, celebra “chilcano de carachama” din selva peruana, dar si sub forma coapta pe gratar, invelit in frunze de bijao.
miercuri, 15 februarie 2023
PAROLES, PAROLES, PAROLES...
Plaje salbatice, plaje “bio”, plaje “organice”, plaje “extraterestre”… Atat de des se aud astazi asemenea cuvinte! Deosebit de subiective, dupa experienta fiecaruia sau dupa visurile fiecaruia… Pentru unii, astfel de plaje pot insemna locuri unde sa isi savureze cocktailurile fine pe un baldachin luxos sau sa le bubuie in cap boxele cu muzica antrenanta! Pentru putini, asa, mai asociali ca mine, astfel de locuri presupun, in primul rand, sa fie, aproape in totalitate, lipsite de turisti. Dar si ca populatia locala sa fie intr-un numar cat mai mic si sa isi iubeasca si sa isi protejeze aceste plaje salbatice! Si mai inseamna si locuri in care nu sunt cutremure… Si mai inseamna si locuri in care nimic cu adevarat periculos nu iti ameninta sanatatea si viata! Nici pe uscat, nici in apa si nici in aer!
Da, ACOLO...
Acolo unde singurele urme de pasi omenesti pe nisipul fin si roz sunt doar ale tale… Acolo unde apa de smarald a lagunelor nu este invadata de alge si meduze… Acolo unde apa lagunelor si oceanului nu e infestata cu e-coli, cu reziduuri petroliere sau mizerie omeneasca… Acolo unde apa lagunelor e limpede ca apa de izvor... Si plina de corali minunati si pesti tropicali nenumarati! Acolo unde plajele sunt fara resorturi, fara "amenajari", fara umbrelute si sezlonguri frumos aliniate si ordonate, fara restaurante, fara snackuri, fara muzica care urla, fara antren, fara miros de gratare, fara automobile parcate pe jumatate in apa marii, fara ATV-uri care fac slalom printre turisti, fara masini, fara nici macar biciclete, fara vanzatori ambulanti (mai ales de bomboane agricole), fara inghesuiala cat mai mare, fara salvamari disperati, fara nici macar, oricat ai cauta, un singur cotor de porumb fiert, sau sambure de piersica, sau mucuri de tigari, sau cioburi, sau turisti cu lanturile de aur la gat cat bratul de groase, fara skijet-uri, "banane" si parasailing-uri... Acolo unde, pentru a-i numara pe turisti, iti sunt suficiente degetele de la maini... Si chiar fara NICI MACAR UN TURIST, in afara de tine! Acolo, unde ajung cei care sunt nitel mai "sariti", asa ca mine … cei care nu vor ca pe insulele si atolii tropicali de vis sa se calce pe bombeuri cu 'jdemii de alti turisti sau calatori.
Acolo unde, pe mii si mii de km liniari de plaje, nu gasesti decat nuci de cocos aduse de vant si valuri, crengi de palmieri, cocotieri si alti copaci endemici zonei, rupte de vant, miliarde de cochilii ale vietuitoarelor lagunei si oceanului si miliarde de tone de recif fosil de corali…de la bolovani uriasi, dislocati din recif de forta imensa a furtunilor Pacificului cel nesfarsit, pana la cel mai fin nisip de coral, produs de milioane de castraveti de mare (vietuitoare care au disparut aproape complet din alte zone tropical-oceanice, cum ar fi Asia de sud-est sau estul Africii) si de milioane de pesti-mancatori-de-coral… Acolo unde nu gasesti decat pasarile caraitoare ale Pacificului, din cand in cand cate un mistret salbatic, vuietul alizeelor racoritoare, urletul Pacificului care se sparge fara oprire de marginea protectoare exterioara a atolului si mirosul inconfundabil al lagunelor salbatice din mijlocul Pacificului. Acolo unde linistea omeneasca este TOTALA...asa cum nu ai mai auzit-o niciodata prin zonele tropicale ale planetei! Si, de aceea, acolo unde majoritatea oamenilor ar muri de...plictiseala...
Acolo, pe atolii "mei" din mijlocul celui mai mare "SANCTUAR AL RECHINILOR" de pe planeta, pe atolii Polineziei Franceze! Atoli de corali incredibil de puri si de frumosi, unii declarati "Rezervatii ale Biosferei UNESCO"! Bijuterii foarte rare si bine ascunse in mijlocul imensitatii de apa numita Pacific…
marți, 14 februarie 2023
Trogir - o bijuterie a Coastei Dalmate
Trogir este o bijuterie care se afla in Dalmatia Centrală, regiune rămasa aproape întreaga in Croatia in urma războiului din 1999. Centrul orașului este legat de coastă prin două poduri mici, unul din ele făcând legatura cu Insula Ciovo (centrul geografic al Dalmatiei) cu numeroase clădiri din Evul Mediu ,Mănăstirea Sf.Cruci, Biserica Romana Sf. Petru si un Palat cu o colectie de opere de artă). Trogos (denumirea greceasca a orasului medieval) a fost fondat ca o așezare comercială de către coloniștii greci din Insula Vis in secolul al III-lea i.Hr. Orașul Elenistic a fost înconjurat de ziduri megalitice si a prosperat in perioada romana. In timpul crestinismului timpuriu, au fost construite aici doua mari bazilici care s-au situat pe
marți, 7 februarie 2023
Büyükada – cea mai mare Insulă a Prinților
O nouă zi în Istanbul, o nouă tentație! După tumultul zilelor în care am vizitat principalele obiective turistice din Istanbul, iată că a venit ziua mult așteptată de relaxare pe cea mai mare Insulă a Prinților din Marea Marmara: Büyükada.
Având ferryboat-ul programat la prima oră a dimineții (ora 9.30), imediat după micul dejun am profitat din nou de linia de tramvai T1 (stația Aksaray) aflată în apropierea hotelului și, însoțiți de ghidul nostru, am ajuns în portul Kabataș (capăt de linie tramvai T1 - Kabataș). Însuflețiți de vremea caldă și senină, mulți dintre noi ne-am ocupat locurile pe puntea superioară a ferryboat-ului, pentru a ne bucura din plin de briza mării și soare. De pe mare am putut admira Palatul Dolmabahce, Palatul Topkapi, Moscheea Hagia Sofia și priveliștea minunată a orașului Istanbul.
Büyükada, insula pe care urma să poposim pentru o jumătate de zi, este doar una dintre cele 9 insule care formează un arhipelag în Marea Marmara, fiind cea mai mare și cea mai vizitată de turiști. Cele 9 insule se află la distanțe cuprinse între 10 și 23 de kilometri sud-est de Strâmtoarea Bosfor, făcând parte din zona asiatică a Istanbulului. Din cele 9 insule, doar 4 sunt locuite: Büyükada, Heybeliada, Burgazada, Kınalıada. Districtul se numește Adalar, iar administrația se află chiar pe Insula Büyükada.
După o călătorie de o oră și un sfert am ajuns pe insulă. Vegetația mediteraneană, liniștea, aerul curat, atmosfera de vacanță, cu toate acestea ne-a întâmpinat Büyükada. Ne-am îndreptat spre o stație de microbuze electrice și, împărțiți în grupuri de câte 10, ne-am ocupat locurile. Preț de aproximativ 40 de minute am făcut înconjurul insulei fără oprire. Din când în când, șoferul microbuzului ne mai atrăgea atenția asupra vreunui obiectiv demn de fotografiat. De o parte și de alta a străduțelor se ridicau vilele somptuoase ale celor care au ales acest loc de poveste ca reședință de vacanță sau permanentă, precum și câteva hoteluri de lux.
„Insulele Prinților” poartă acest nume deoarece, în perioada Imperiului Bizantin, aici erau exilați prinții sau alți membri ai familiilor regale. Ceea ce face unică această insulă este lipsa mașinilor alimentate cu carburant. Acestea sunt interzise pentru a nu polua. Doar mașinile Poliției, Pompierilor și cele de salubritate fac excepție. Piața din centrul insulei este mică, înconjurată de restaurante cu specific pescăresc, magazine de suveniruri şi puncte de închiriat biciclete.
joi, 2 februarie 2023
Peisaj de tundră în inima Ardealului - Tinovul Fantana Brazilor
Pentru a ajunge la tinovul de la Fântâna Brazilor, din județul Harghita, din localitatea Corund ne-am deplasat cu un autocar și după aceea în căruțe trase de cai secuiești și conduse de vizitii pricepuți, oameni ai locului pentru care calul reprezintă o valoare și un element indispensabil vieții lor.
În fața noastră se vedea un peisaj muntos, ce părea de culoare albastră în lumina soarelui strălucitor. De la ghidul nostru am aflat că localitatea Fântâna Brazilor a fost la origine un simplu loc de popas în procesul transhumanței. Oamenii au întemeiat însă o așezare aici, atrași de condițiile naturale prielnice, lemnul și fructele muntelui, iarba pajiștilor, aerul curat, posibilitatea unei vieți tihnite, în liniștea naturii. Locuitorii sunt, în general, crescători de animale și trăiesc din resurse proprii, izolați în cea mai mare parte a iernii.
Bucuria și curiozitatea noastră au crescut la culme, ne aflam parcă într-o caravană, pe un drum de țară, plecată în cine știe ce experiență de cunoaștere, liniștită, originală și relaxantă. Am ajuns la marginea pădurii și însoțiți de cei doi ghizi, Ioan Sebastian Laslo și Pál Zoltán, am pătruns în uimitorul tinov. Zoli cel priceput la toate ne-a ținut o adevărată lecție de geologie, geografie, ecologie etc. Explicațiile lui au putut fi completate cu cele existente din plin pe plăcuțe documentare, care ne-au întâmpinat cu denumirea TAIGA. Deja am simțit că pătrundem într-o altă lume și am plecat curioși în cunoașterea ei. Accesul în tinov se face pe o punte de scândură situată pe sol, construită cu generozitatea localnicilor care au contribuit cu câte o scândură pe care și-au scris și numele. Surpriza a fost mare. Tinovul de la Fântâna Brazilor, deși în esența sa este asemenea celui de la Mohoș, se deosebește totuși de acesta, prin terenul mai solid, pe care am putut să călcăm fără riscul de a ne scufunda. Copacii sunt mai înalți cu cât te afunzi spre inima lui, speciile de plante sunt aceleași, cu mici deosebiri. Pinii silveștri care cresc aici sunt mai înalți, pot atinge o vârstă matusalemică și dacă se usucă pot rămâne în picioare până la 100 de ani. Ghidul nostru ne-a sfătuit să îi îmbrățișăm pentru a ne convinge de forța lor. Spre deosebire de Tinovul Mohoș, aici nu sunt așa de mulți copaci uscați. Pál Zoltán a avut grijă să ne explice și cauza uscării copacilor. Ursoaica pentru a-și învăța puii să se cațere îi aruncă repetat în capaci și așa aceștia sunt zgârâiați și se usucă. O lecție frumoasă ne-a ținut și despre cauzele schimbării comportamentului urșilor și despre felul în care trebuie să ne comportăm în relație cu aceștia. Care este secretul? Când vedem ursul, să nu ne apropiem de el și de puii lui, să ne îndepărtăm, dacă se poate, mergând ca racul înapoi, să nu ne apărăm animalele dacă vine să ni le ia. În ceea ce privește zgomotele pe care ni s-a recomandat să le facem, în alte zone ale țării ni s-a spus că nu se mai teme de ele, ci doar de sprayul cu piper, dar cum sunt la îndemâna oricui, nu ar fi rău să le producem.
Vegetația este mai abundentă, solul este acoperit de un covor de afin și am avut posibilitatea de a ne bucura de puținele afine roșii care au mai rămas neculese. Plantele care cresc aici, aidoma celor din
Tinovul Mohoș, sunt benefice sau toxice. În Tinovul de la Fântâna Brazilor este o liniște desăvârșită, ai impresia că timpul a stagnat, că singura formă de existență este aceasta cuprinsă între marginile pădurii, că un duh existențial benefic vine din adâncuri și plutește îmbietor și mângâietor în atmosferă, sălășluiește în fiecare plantă și se deplasează spre vârfurile copacilor.
miercuri, 1 februarie 2023
Paris - inegalabilul oras al iubirii
Paris este orașul iubitorilor, al iubitorilor de artă, al iubitorilor de cultură, al iubitorilor de gastronomie, al iubitorilor de iubire. Orașul pe care nu ai cum să nu-l iubești, pe care-l poți vizita mereu și mereu, rămânând întotdeauna ceva nou și special de descoperit. Parisul îți deschide mii de porți, îți schimbă permanent starea de spirit, te îndeamnă să vrei mai mult și să visezi larg. În Paris te plimbi necontenit și trăiești intens, cu fiecare străduță pe care o parcurgi, cu fiecare pahar de vin pe care-l savurezi, cu fiecare pod, peste Sena, pe care te oprești.
Peste 15 milioane de turiști îl vizitează anual, iar iubitorii de artă și cultură nu se regăsesc în niciun oraș mai mult decât aici. Nu doar prin Luvru, cel mai vizitat muzeu de artă din lume, dar mai ales prin Musée D’Orsay care mie, cel puțin, mi-a plăcut mai mult. Oferă mai multă intimitate, tihnă și idea de spațiu cultural autentic, cu cea mai mare colecție de picturi impresioniste - Monet, Renoir, Manet, dar și peste 20 dintre picturile lui Van Gogh. Luvru nu înseamnă însă doar Mona Lisa care da, este mică și abia vizibilă printre zeci de
duminică, 29 ianuarie 2023
Turnul Sapphire sau Istanbulul panoramic
Motto:
„Călătoriile – te lasă fără cuvinte, apoi te transformă în povestitor”(Ibn Battuta)
Vizitand in toamna trecuta Parisul cu al sau cartier La Defense, ale carui cladiri spectaculoase de birouri atingeau parca cerul, atentia mi-a fost indreptata acum spre cartierul de afaceri Levent din Istanbul, cu al sau celebru Turn Sapphire.
Dupa o calatorie de aproape o ora in care am utilizat trei mijloace de transport (tramvaiul T1 pana la capatul de linie Cabatas, apoi funicularul pana in Piata Taksim, iar de acolo metroul M2 pana la statia 4.Levent), am ajuns. Cladirea se desfasura impresionanta in fata ochilor. Am intrat repede si, avand biletele cumparate online, am strabatut rapid zona de magazine in cautarea ascensorului. Liftul, modern si incapator, a tasnit spre ultimul etaj; in mai putin de
sâmbătă, 28 ianuarie 2023
Dubaiul actual este echivalentul Egiptului antic
Dubaiul actual este echivalentul Egiptului antic. Piramidele sunt înlocuite de zgârie nori, piatra e preschimbata în otel și sticlă, dar deșertul e tot deșert, iar emirul e tot faraon. Doar în China am mai văzut atâta opulenta și încercare disperata de a epata. Dubaiul e un mare panou publicitar atârnat pe cea mai înaltă clădire din lume (Burj Khalifa), în care se reflecta cea mai mare fântână arteziană din lume, cu cea mai mare roata din lume (un fel de London eye, dar muuuult mai mare), cea mai mare insula artificială, cea mai mare gradina de flori naturale, cea mai.... Dorința faraonica a emirului Mahomed de a părea "cel mai cel" e tipica liderilor autocrati. Cică a început construirea unei noi clădiri de peste 1200 de m înălțime, doar ca răspuns unui emir ce si-a propus sa depășească Burj Khalifa. Acest tipar de gândire, guvernat de megalomanie, este vizibil și la simplii cetățeani. Isi turează "căluții" decapotabili pe șosele, ascultând muzica tare și scrutand cu privirea trotuarele (cautand apreciere). Am specificat cetățeni, pentru ca aceștia sunt privilegiații sistemului. Bărbații îmbrăcați în alb (îngerașii, cum le spune fratele meu), urmați la o distanță de soțiile imbracate în negru. Aceasta categorie de oameni sunt minoritari, dar angajați în posturile cheie din securitate si administrație. Marea majoritate a angajaților sunt indieni și pakistanezi ( cei mai mulți dintre ei trăind și muncind în condiții mizerabile). Sunt și angajații europeni, răsfățați cu salarii mari. Situația imi seamănă cumva cu cea a țiganilor gabori, ce își angajează români ca șoferi, la curățenie, etc. Dubaiul, imi lasă impresia, funcționează ca un stup de albine. Cu matca (în acest caz emirul), înconjurat de trântori si albine lucrătoare. Altfel spus e un fel de Sparta a vremurilor moderne, cu o mana de spartani razboinici ce exploatează o majoritate de perieci și hiloti.
Dincolo de aceste comparații, mai puțin prietenoase, trebuie apreciat felul în care au transformat resursa de sub nisip, petrolul, într-o splendoare urbană. Cat de sustenabila va fi aceasta după ce resursa fosila se va epuiza? Greu de zis! Prietenul meu, Habor Adrian crede ca este. Eu am câteva rezerve. Am impresia ca se construiește nu din necesități economice, asa cum se întâmplă intr-o democrație liberala, ci din necesități de imagine, asa cum se întâmplă intr-o dictatură.
miercuri, 25 ianuarie 2023
Iarnă la Colibiţa
Dacă tot ne-a răsfăţat statul român şi ne-a
dat aşa de timpuriu o zi liberă începând de anul acesta, ce mi-a
zis Adriana, soţia mea? Hai să mergem undeva şi să ne bucurăm de
zăpadă.
Se poate să nu sărbătorim “bobocul”
unirii principatelor române? Ce români am
fi dacă lenevim în sufragerie, mai ales că guvernanţii sunt
grijulii cu clasa muncitoare şi se gândesc că aceasta are nevoie
să îşi tragă şi sufletul după – deja – două săptămâni
de muncă asiduă ?
Şi unde e mai indicat să petreci câteva ceasuri
libere dacă nu în cea mai ozonificată localitate din România?
Adică la Colibiţa. Aşa că Adriana, ai vrut ieşire în natură,
caută locaţie! Şi a rezervat o cameră la
marți, 24 ianuarie 2023
Focșani, orașul Unirii
de Elena Trifan
Focșani, orașul scris cu litere de foc în istoria poporului român, graniță mai mult formală între două țări surori, și-a câștigat un nume de aur datorită rolului său în realizarea visului de veacuri al românilor, Unirea Moldovei cu Țara Românească.
Amprente ale implicării sale într-o faptă atât de măreață pot fi întâlnite și astăzi în mentalul și în sufletele locuitorilor, în Piața Unirii și în Muzeul Unirii.
Îmi dorisem foarte mult să văd Muzeul Unirii și într-o frumoasă zi de toamnă am plecat la drum cu acest gând. După ce am coborât din tren, am fost deja impresionată de gara mare, luminoasă, bine îngrijită, fără comercianți care vând kitsch-uri și oameni care te asaltează pentru a le oferi ajutor. Focșaniul îți transmite deja un prim mesaj patriotic prin intermediul unei plăci postate pe unul din pereții gării, dedicate memoriei ostașilor Regimentului 1 Căi Ferate și Batalionului 137/433 Poduri Căi Ferate din Focșani „pentru contribuția eroică la apărarea țării și la dezvoltarea rețelei feroviare a României”.
Am preferat să parcurg pe jos distanța de la gară până în centru pentru a mă familiariza cât de cât cu atmosfera orașului. Soarele dimineții, aerul răcoros și mai curat decât al marilor orașe mi-au fost favorabile. Drumul este simplu. Dacă pleci de la gară pe Bulevardul Republicii și mergi tot înainte, ajungi foarte repede în centru. În prima parte a drumului am admirat imaginea copacilor cu frunze ruginii și civilizația stradală, care este ponderată, semafoare sunt foarte puține, dar șoferii sunt foarte disciplinați și își respectă pietonii.
Tot în Piața Unirii se află și o bornă situată pe locul vechii granițe dintre Focșanii Munteni și Focșanii Moldoveni, care a fost desființată de Alexandru Ioan Cuza printr-un decret semnat în anul 1862. Tinerii pe care i-am văzut stând pe scrările Monumentului Unirii sunt o dovadă că acest loc a devenit emblematic pentru populația orașului.
Revenind pe Bulevardul Republicii și mergând spre centrul orașului, privirea îți este încântată de arhitectura unor clădiri de culoare albă, prevăzute cu ornamente, adevărate dantelării geometrice și florale. Câteva din ele sunt adevărate capodopere: clădirea Universității impresionantă nu numai prin aspectul exterior, ci și cel interior, prevăzut cu scară de marmură și multe coloane, clădirea Teatrului Municipal „Maior Gheorghe Pastia”. În fața clădirilor poți admira câteva statui reprezentative pentru istoria și cultura orașului, precum cea a arhitectului Ion Mincu, focșănean prin origine, cea a maiorului Gheorghe Pastia, cel care a contribuit cu fonduri proprii la dezvoltarea culturală a orașului. Pe o esplanadă din apropiere o expoziție temporară de sculptură înfățișează busturile câtorva personalități marcante din istoria României, majoritatea cu rol în realizarea Unirii: Cuza, Kogălniceanu, Russo, Bălcescu, Moș Ion Roată.
Am întâlnit în calea mea și câteva biserici, dar cea care mi-a atras atenția, în mod deosebit, este Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, o construcție monumentală de culoare albă, cu dantelărie din piatră și coloane ce amintesc de cele gotice. Este construită după modelul bisericilor ortodoxe grecești. Ușile, altarul, balcoanele, stranele sunt din lemn de diferite esențe, pe care sunt sculptate motive florale, al strugurelui, monograma. Spațiul liturgic este delimitat de restul bisericii printr-un grilaj din lemn, pictura este realizată pe pânză în tehnica al secco. Sfinții sunt pictați în mai multe stiluri. Pe ferestre, în vitralii, pe balcoane, în ulei cu foiță aurie, pe pereți în tehnica deja amintită. În biserică se află Acoperământul Maicii Domnului donat de patriarhul României, Prefericitul Părinte Daniel, și fragmente din cei 14.000 de prunci uciși de Irod, aduse de la Ierusalim de preotul bisericii, Florentin Răuță. Biserica te îmbie printr-o atmosferă plină de viață, de lumină și căldură, energii delicate ți se infiltrează în întreaga ființă.
Dar ținta călătoriei mele fusese Muzeul Unirii, unde am fost primită cu multă amabilitate de personalul muzeului și de la domnul muzeograf Ionuț Iliescu am primit explicații ample privitoare la istoria orașului și la principalele obiective turistice. În timpurile vechi, Ștefan cel Mare a fost cel care a stabilit ca hotarul între Moldova și Țara Românească să fie în localitatea Focșani, pe care o diviza în Focșanii Munteni/Munteniei și Focșanii Moldoveni/Moldovei. După cum ne-a spus domnul muzeograf, hotarul era însă doar formal, pur administrativ, populațiile de pe cele două maluri aveau o conștiință a românismului, gândeau, simțeau, vorbeau aceeași limbă, aveau același port și aceeași religie. Când ceasul Unirii s-a apropiat, orașul Focșani a avut un mare rol în realizarea acesteia. Pe data de 5 februarie 1859, după ce fusese ales domn al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza în drumul său de la Iași spre București a făcut un popas la Focșani unde i s-a făcut una din cele mai frumoase primiri. Orașul întreg a fost în sărbătoare, oamenii l-au primit cu flori, porțile și ferestrele împodobite cu verdeață, în lumina puternică a unui număr mare de lumânări și felinare care au fost aprinse o noapte întreagă. În perioada 1859 -1862, la Focșani și-a desfășurat activitatea Comisia Centrală care a elaborat principalele legi ale Principatelor Unite, inclusiv Constituția țării.
În iulie 1862, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul pentru unirea celor două părți ale orașului Focșani, visul locuitorilor a fost realizat și într-un entuziasm general au dansat „Hora Unirii” și au desființat un hotar nedrept, care îi despărțea de secole, în ciuda armoniei care exista atât între populația majoritară și etniile conlocuitoare, armeni și evrei, cât și între populația din Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei. Faptul este consemnat și în „Adresa locuitorilor din Focșani către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza”, 25 ianuarie 1862, din care un fragment este expus în muzeul în care ne aflăm: „Poporul din Focșani… în entuziasmul lui, făcând sărbătoare din acea zi fericită, a mers cu pompă la hotarul care trecea prin inima acestei întinse și frumoase țări și a aruncat pietre într-însul, dorind ca nici urmele lui să se mai cunoască în viitor”. După cum ne-a spus domnul muzeograf, „La Focșani, Unirea era ca lava unui vulcan”. În semn de omagiere și imortalizare a acestor fapte mărețe din istoria orașului, locul respectiv a primit numele de Piața Unirii și pe el a fost construit obeliscul de care deja am amintit.
Pentru o bună recuperare și cunoaștere a istoriei orașului din perioada respectivă, în anul 2008, în Focșani a fost inaugurat Muzeul Unirii, pe strada Republicii, nr. 30. Acesta funcționează în cea mai veche clădire din oraș, la origine, han, după aceea, hotel, sală de spectacole teatrale în epoca modernă, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, loc în care a poposit Alexandru Ioan Cuza când a venit la Focșani și în care au fost găzduiți cei care au semnat protocoalele Unirii. După ce ai pășit pragul muzeului, pătrunzi într-o sală mare, în care istoria este reînviată și sintetizată prin intermediul documentelor, al planșelor, al tablourilor, al fotografiilor, al pieselor de mobilier. Imediat, constați buna viziune asupra istoriei a organizatorilor acestui sanctuar al unor pagini sfinte din viața poporului român. Unirea nu s-a realizat dintr-o dată, ci a fost pregătită îndelung, un rol esențial în acest sens, avându-l și Revoluția de la 1848 și prin urmare primele documente consfințesc acest fapt. Pe un plan al vechiului oraș, poți vedea marcată cu roșu linia de hotar dintre cele două părți ale acestuia, Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei, poți privi portretele unor militanți pentru Unire, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, imagini cu stema județului Putna, de care aparținea o parte a orașului, stema Moldovei, a județului Râmnic, pecetea orașului Focșani, pahare de cristal cu stema Moldovei, ce au aparținut domnitorului Mihail Sturza, publicații din preajma Revoluției. Printre documentele de mare preț existente în vitrină, redactate în chirilică, pot fi amintite „Manifestul revoluționar Moldova către fiii săi”, semnat de Mihail Kogălniceanu, „Proclamația locotenenței domnești din Țara Românească”, „Invitație de participare la lucrările Adunării ad-hoc, 1857, București”, „Alegerea lui Ioan Roată în Județul sătesc al comunei Câmpuri”, 23 decembrie 1863; „Depeșă tipografică – Ministerul din Lăuntru comunică alegerea lui Al.I.Cuza ca Domn al Moldovei, 5 ianuarie 1859”, „Adresa Ministerului din Lăuntru al Țării Românești prin care se comunică alegerea lui Al.I. Cuza ca Domn al Țării Românești, 24 ianaurie 1859”, fragment din „Adresa locuitorilor din Focșani către Domnitorul Al.I. Cuza, 25 ianaurie 1862”, pe care l-am amintit deja. Pentru valoarea ei cognitivă și afectivă foarte mare, ne-a reținut atenția, în mod deosebit, „Adeziunea locuitorilor din județul Putna, orașul Focșani a dorințelor naționale”:
„Sub iscăliți, cetățeni de toate clasele, locuitori a(i) ținutului Putna și a(i) orașului Focșani din Principatul Moldovei…prin acest înscris în unanimitate declarăm și noi că dorințele noastre sunt: Unirea ambelor Principate Valachia și Moldova într-un singur stat sub denumirea de ROMÂNIA”.
O vitrină întreagă este dedicată lui Moș Ion Roată, în care poți privi portretul lui, imaginea casei din localitatea Câmpuri, parafa, copii de pe acte, inclusiv de pe certificatul de deces. Muzeul și-a propus o prezentare obiectivă a Unirii și prin urmare sunt prezenți în muzeu și adversarii ei, precum caimacanul Nicolae Vogoride cu o parte din corespondența sa secretă. Piesa de mare rezistență a muzeului, de care te apropii cu sfială, respect și curiozitate este masa la care s-au semnat documentele referitoare la legislația României și pe care se află protocoalele. Atmosfera din jurul mesei mai păstrează parcă ceva din suflul patriotic, gândirea concentrată, responsabilitatea celor cărora le-a revenit asemenea misiune nobilă. Într-o vitrină sunt expuse documente legislative eliberate în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, privitoare la domeniile militar, comercial, învățământ, religie etc. Ne-au reținut atenția și un vas metalic pe care este realizată în relief o imagine stilizată a „Horei Unirii” și un sistem de greutăți în care este prezentă și ocaua lui Cuza, renumita oca a lui Cuza.
Un alt spațiu muzeal este dedicat lui Alexandru Ioan Cuza și soției sale, Doamna Elena Cuza, în recuzita cărora elemente de uz personal se împletesc cu cele de ordin general, patriotic. Spațiul dedicat lui Al.I. Cuza este dominat de stema României din acel timp, alcătuită din elemente reprezentative cu valoare simbolică pentru profilul material și spiritual al poporului român: bourul, efigie a Moldovei, acvila a Țării Românești, leul a Olteniei, doi delfini gemeni, simbolul Dobrogei, toate protejate de crucea creștină. Pe laterale se află doi lei, iar în spate, două săbii încrucișate și două drapele. Deasupra întregii steme tronează coroana domnească. Pe obiectele de uz personal ale Doamnei Elena Cuza pot fi privite însemne naționale, precum stemele Principatelor Române și imaginea coroanei. O fotografie îi înfățișează pe Cuza, soția sa, Mihail Kogălniceanu și alți politicieni în preziua loviturii de stat de la 2 mai 1864.
Istoria orașului din acel timp este completată cu înscrisuri, imagini (fotografii și tablouri), precum: „Depeșa telegrafică a lui Mihail Kogălniceanu către Gheorghe Ilie”, „Vama Munteniei din anul 1931” „Inaugurarea Bornei de hotar din Piața Unirii (13 septembrie 1931), pe locul fostului Pichet de graniță, nr. 47”, „Matriță cu stema orașului Focșani unificat”, „Pecetea Gărzii orășenești”, „Pecetea orașului Focșani după Unificare”, „Cântar corespondență de la Vama Focșani”. O pictură în ulei pe pânză, creație a autorului Ion Ispir, prezintă imaginea vizitei făcute de Alexandru Ioan Cuza la Focșani. Un înscris semnat de 54 de focșăneni reprezintă un fragment din „Adresa locuitorilor din Focșani către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza”, prin care aceștia își exprimau recunoștința pentru unificarea celor două părți ale orașului:
„Cetățenii din Focșani se simt fericiți că li se prezintă ocaziunea a arăta Înălțimei Tale adânca lor recunoștință pentru actul cel mare și național ce ai îndeplinit. Prin proclamațiune(a)…Măria Ta a spus poporului român: «Vă dau o Românie,…veți ști să o păstrați»” și fiecare fiu al României s-a simțit mișcat până în adâncul inimei lui de cuvintele Măriei Tale”.
Muzeul și-a propus să evidențieze și alte personalități ale orașului, cărora le-a dedicat spații speciale, precum: Gheorghe Apostoleanu, donatorul oglinzilor venețiene din această sală, Dimitrie Dăscălescu, poet unionist. O altă sală a muzeului își propune să refacă atmosfera nobilă, elevată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reflectată prin mărturii muzeistice, de factură occidentală, aparținând familiilor Zamfirescu, Mincu, Apostoleanu, Longinescu. Mobilier de mare rafinament, pianul, manechinii îmbrăcați în haine negre, de gală creează o atmosferă elevată, de distincție, de evidențiere a interesului pentru artă. Un tablou ne conduce spre matricea genialității zămislite de acest oraș, mama arhitectului Ion Mincu.
Ultima încăpere a muzeului este dedicată Farmaciei Oravetz, înființate în anul 1841, de către Ștefan Oravetz, cu sediul între Prefectură și Teatrul „Maior Gh. Pastia”.
Privit în ansamblul său, Muzeul Unirii de la Focșani reprezintă o modalitate concentrată de cunoaștere a unuia din cele mai importante evenimente din istoria României prin intermediul unei adevărate bogății arhivistice, strânse cu migală, cu responsabilitate și dăruire de către reprezentanți ai unei comunități care s-au implicat tumultuos în realizarea unui deziderat național major.
Focșănenii sunt mândri de trecutul lor și îl omagiază an de an prin cele două sărbători, una, la începutul lunii iulie, denumită „Zilele Municipiului Focșani” și alta, pe data de 24 Ianuarie pentru aniversarea Unirii Principatelor Române, la realizarea căreia și-au adus un prinos substanțial și original.
luni, 23 ianuarie 2023
Casa Anne Frank, obiectiv turistic de neratat la Amsterdam
de Adriana Nistor
Cine a fost Anne Frank?
În data de 3 Mai 1960, casa în care s-a ascuns Otto Frank împreună cu familia sa a fost transformată în muzeu. Aceasta se află în inima orașului Amsterdam, situată pe malul canalului Prinsengracht nr 263-267. La inaugurare, Otto Frank, tatăl Annei Frank și singurul supraviețuitor dintre cele 8 persoane care s-au ascuns în anexa secretă, a spus următoarele cuvinte : “ Îmi cer iertare, dar nu mai am puterea să vorbesc despre evenimentele care s-au petrecut în timpul războiului. Este prea greu pentru mine. Această casă reprezintă o dovadă și o speranța pentru viitor”.
Anne Frank s-a născut în Frankfurt am Main în anul 1929. Din pricina condițiilor aspre și a șomajului , familia ei a decis să se mute în Amsterdam. Acolo, tatăl sau a deschis o filială Opekta, o companie care comercializa pectină, un agent de gelifiere folosit la fabricarea gemului. Anne era o față isteață, comunicativă și foarte curioasă. Adora limbile străine, învățând să vorbească fluent olandeză,franceză și engleză. Îi plăceau mult istoria și mitologia greacă. S-a făcut rapid remarcată la
vineri, 13 ianuarie 2023
Islanda - o palma de piatră și gheață
de Ciprian Napradean
Motto
-Cum ți se pare Islanda?
- O scumpete de tara!
Ne întoarcem de la ghețar, asa ca profit sa scriu câteva impresii pentru atunci când voi uita cât mi-e de frig acum. De regulă, oriunde merg în lumea asta, încerc sa ajung acolo cu cât mai puține preconcepții despre loc. Asa am venit și aici. Stiam ca e o tara cât jumatate România și cu o populație pe care o poti inghesui pe doua stadioane (Din tribune insa coboară suficiente talente cât sa ne dea lecții la fotbal). Stiam ca deși e la latitudinea Groenlandei, curentul oceanic cald ce curge pe lângă țărmul sudic îmblanzeste clima (dar nu știam ca aceasta devine de tot rahatul, tot rece dar ploioasă. Plimbându-mă azi, cu snowmobil_ul pe ghețar, mi-am dat seama ca prefer ninsoarea si frigul de Groenlanda decat umezeala si ploaia rece). Stiam ca Islanda e o palma de piatră și gheață ce acoperă vulcani activi și ape termale (astea din urma sunt dumnezeiești sau rupte din Valhala, cum ar spune urmașii vikingilor). Mai stiam câte ceva, dar teorii istorico - geografice. Ce nu știam însă este ca în capitala Reykjavík ma voi simți ca Intr-un mare mall situat în deșert. Un mall mai scump decat tot ce am vazut in călătoriile mele. Chiar și berea, atât de comuna aici, rivalizează ca preț cu cea din Dubai. Excursiile de câteva ore care pleacă de aici încep de la 100 de euro și ajung pana la 400 de euro de persoana. Seara trecuta am făcut o astfel de excursie pentru a vedea Aurora Boreala. Ne-au dus "nicăieri" într-un petic de tundra unde am răbdat de frig 4 ore sa vedem "nimic". În tot acest timp Aurora s-a arătat de 3 ori, câte 5 minute. Sa nu va imaginați spectacolul acela de culori și forme. Acela e doar în reclame. În 90 % din cazuri Aurora se vede ca un nor de tip cirus ( acela albicios de mare înălțime). Doar în pozele cu expunere prelungita petele acelea albe devin mai vizibile și colorate (de regula verzi). Aceeași reclama înșelătoare e și în excursia pe Oceanul Atlantic. Ți se spune ca ai 90 % șanse de a vedea balene. E fix asa dar invers (precum în alegerile organizate de comuniști în 1946). Ai sansa de 10 % sa vezi balene (cel puțin în această perioadă a anului) și de 100 % sa blestemi frigul și umezeala. Excursia de azi pe ghețar a mai spălat un pic din amintirea excursiilor fără balene și fără aurore. Gândul ca mâine dimineață voi face o baie fierbinte la Laguna albastra îmi încălzește degetele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)