Victor - o sculptura monumentala, ridicata de Ivan Mestrovic

    de Mircea Poeana

    Un barbat chipes, ba pot zice sexi. O sculptura monumentala, ridicata de Ivan Mestrovic la 1928, in Belgrad. Victor e gol pusca si tine o sabie la sold. Privit dintr-un anumit unghi, manerul sabiei le face sa roseasca pe fetele mari, ii complexeaza pe masculi, le obsedeaza pe fetele care nu mai sunt mari si le tulbura pe babele care au trecut de multa vreme prin ultimul sezon hormonal. Victor trebuia sa stea in centrul capitalei sarbesti, dar pudicele si pudibonzii l-au exilat in varful fortaretei Kalemegdan. Ani la rand a privit pierdut peste apele raului Sava, scrutand spre un orizont gol. Comunistii nu l-au bagat in seama si au construit pe malul opus manerului sabiei sale multime de blocuri. Noul Belgrad. Un cartier in stil Baroc Stalinist, cu ziduri terne de prefabricat de la geamul carora barbatia lui Victor poate fi admirata in voie.

O zi perfectă pentru „Rondul de noapte” la Rijksmuseum

de Livia Mihaela Manzatu

Amsterdam! De mult se afla pe lista de destinații de vizitat! În sfârșit, în vara acestui an, visul de a simți pulsul acestui oraș – chiar și pentru o jumătate de zi – mi s-a îndeplinit! 

Amsterdam înseamnă mai mult decât faimoasele biciclete, mai mult decât încântătoarele canale pe care le poți străbate într-o croazieră de aproape o oră și jumătate, mai mult decât celebrul cartier cu felinare roșii, mai mult decât deja-cunoscutele coffeeshop-uri și, cu siguranță, mult mai mult decât renumitele beri Heineken și Amstel!

Amsterdam înseamnă un oraș viu, cosmopolit, elegant, care se distinge și prin cultură și artă!

În puținele ore pe care le-am avut la dispoziție, pe lângă croaziera pe canale, am ales să vizitez Rijksmuseum, cel mai impunător muzeu din Amsterdam, situat chiar în inima culturală a orașului. 

Construit în doar 8 ani, muzeul și-a deschis porțile la data de 13 iulie 1885. La acel timp, Rijksmuseum era  considerat cea mai mare clădire din Olanda.  

Muzeul este însuși o operă de artă; peste 8 secole de artă și cultură olandeză sunt expuse vizitatorilor în cele 80 de încăperi, pornind din anul 1100 și ajungând până în secolul XXI. Sute de obiecte de artă și istorie sunt aranjate cronologic, de la parter și

Muzeul de Arte Frumoase Valencia

de Marian Lisu

Hotărât lucru, nu doar al doilea muzeu ca importanță (prin colecția vastă și valoroasă de pictură, sculptură, arheologie, tipărituri sau grafică), ci și un edificiu de neuitat – o clădire asemuită unei catedrale, în ale cărei turle vaste am regăsit stilizata, bolta Nopții Înstelate a lui Van Gogh.

Edificiul, chiar a fost gândit acum vreo 4 secole, ca sediu al catolicismului valencian, dar în timp, și-a schimbat destinația în multe rânduri, deseori folosit de armată, iar când au realizat cât de primitor e spațiul ,pentru artă, și-a găsit într-un final menirea.

Activitatea portuară a permis Valenciei să acumuleze bunurile, în special din zona mediteraneană, căci găsim lucrări ale maeștrilor napoletani.

Pe lângă ,,greii” locului- Sorolla, Pinazo, Espinoza sau Lopez, găsim vinovați de estetica frumosului ,etalat pe pînză, și celebrii Goya, El Greco și Velazquez, dar și ceva flamanzi.

Preponderent gotică, pictura veche excelează cu reprezentări ale sacrului, ca dealtfel și

Seria marilor muzee europene: Muzeul de Arheologie din Madrid

  

de Marian Lisu

    La Madrid, la doi pași de Piața lui Columb, în imenul edificiu al Bibliotecii și Arhivelor, și-a făcut loc cu cinste Muzeul Național de Arheologie. Ipotetic vorbind, nu doar al Spaniei, căci deține și colecții de mumii egiptene sau artă din Grecia veche.     Destăinuim un mic secret, deseori folosim o stratagemă care ajută la derularea colecțiilor foto-video - să nu începem îngrozind privitorul direct cu scheleți sau țeste ale primilor bipezi... urcăm cu liftul la ultimul nivel, după care ușurel la coborât scări (după admirarea colecțiilor diverse), astfel că ne întoarcem ușor în timp, nu brusc - cum se organizează muzeul cronologic.

    Pe cele 4 niveluri sunt, de regulă, achizițiile monarhilor din zona Peninsulei Iberice, căci inițial se dorise aici un megadepozit constituit la dorința reginei Isabela a II-a, spre a păstra colecțiile palatului. Ni se perindă privirii dovezi ale vieții la curte, arme și armuri ale altor epoci, strașnic împodobite. Nu se ratează momentele marilor desoperiri sau perioada colonizării. Arta decorativă, colecții etnogtrafice, decorațiunile spuperbe ale

Durnstein - de la Richard Inima de Leu la Diana si Dody Fayed...

 

de Mircea Poeana

    Dupa ce l-a invins pe Saladin in a treia Cruciada, Richard Inima de Leu l-a jignit pe Marele Duce al Austriei si a fost intemnitat in Castelul Dürnstein. Si-a petrecut acolo iarna dintre 1192 si 1193.

    Servitorul si menestrelul sau fidel, Blondel pe nume, a pornit in cautarea stapanului sau si, in cele din urma, a ajuns la zidurile cetatii. Legenda spune ca a cantat o balada stiuta numai de el si de Richard si astfel l-a salvat pe Regele Angliei. De fapt, englezul de rand a platit o grea rascumparare, adica un sfert din venitul sau anual.

    Dincolo de poveste, pe alocuri purtand conotatiile unei iubiri "mai altfel", Blondel a devenit in timp mai faimos decat suveranul Albionului. Atat de faimos incat cel mai mare hotel din Durnstein ii poarta numele. Si ca basmul sa fie si mai frumos, aici isi petreceau escapadele secrete Lady Di si Dodi Fayed.

    Putin mai departe de hotel, pe Valea Wachau, apele Dunarii oglidesc si Casa Calaului, ramasa in picioare spre luarea aminte a celor care se lasa prada ispitelor...

 

Croatia Insulara - loc recomandat pentru petrecerea concediului

   

de Ioana Gabriela Gavrila

Croatia inseamna si insule splendide, locuri de petrecere a concediilor in locatii de basm. O sa trecem in revista pe cele mai importante dintre ele. 

1.Insula Braci (se ajunge cu feribotul din portul Split) este a treia insula ca mărime din Croația. Populatia si-a câștigat existenta din exploatarea calcarului din dealurile din zona. Printre cele mai ilustre clădiri care au fost construite din această piatră se numara Palatul lui Diocletian din Split si Parlamentul din Budapesta.

2.Insula Hvar, cu intinsele sale câmpii de lavanda. A fost ocupată de greci in secolul al IV-lea i.Hr., iar in secolele XVI-XVII a fost detinuta de venetieni. Ei si-au lasat amprenta asupra arhitecturii clădirilor. În timpul sezonului turistic, portul este plin de iahturi de lux. Spectaculoase sunt palatele familiilor nobililor de altadata, fortăreața si arsenalul (care  in secolul al XVI-lea adăpostea si separa toata flota de război venețiană). Industria lavandei este principala sursă de venit pentru locuitorii insulei, Lavanda de Hvar este cea mai bună din Europa, fiind folosita pentru fabricarea de uleiuri, creme, balsamuri pentru migrene  si depresii.

3.Insula Vis a fost, pana in 1989, o bază militară de frontiera. La inceput aici au locuit grecii (sec. al IV-lea), urmați apoi de venetieni. Din momentul în care Republica Venețiană a subcombat, in 1797, austriecii, britanicii, francezii și germanii s-au bătut pentru

Peștera Devetashka din Bulgaria

   de Vasi Burlacu

    Situata în zona satului Devetaki pe cursul estic al raului Osam, Peștera Devetashka te așteaptă sa o explorezi, indiferent de vârstă și condiție fizică, partea turistica fiind ușor accesibila cu un drum lejer care te poartă către o grandioasă cupola la 60-100 m înălțime. Aici, lumina naturala patrunde în interior într-o sala de aproximativ 26000 mp, fiind simplu să descoperi astfel frumusețea peșterii.

Prezenta omului în aceasta peștera este semnalata încă din paleoliticul mijlociu, în urma cu aproximativ 70.000 de ani.

Merita adaugat ca Peștera Devetashka a gazduit și câteva scene folosite în filmul 'The Expendables 2' din 2011.

Dom-ul din Koln si magicele momente de respiro...

     

 de Mircea Poeana

    Cand ajung in Koln primul drum il fac in piata catedralei.

Ma opresc la cativa pasi de grupul de acordeonisti care vorbesc ruseste.

Canonul in re major al lui Pachelbel pare a rasuna din sute de tuburi ale unor orgi eterice.

Privesc degetele uneori inghetate de ploaie si de vant si lucratura lor migaloasa pe clape mi se pare un spectacol fabulos.

Putin mai incolo, doi violonisti tineri replasmuiesc baladele care te conduc aerian in Secret Garden.

O muzica straveche venita de pe meleagurile celtice.

Mai fac cativa pasi.

Kambala Solo Djembe se cheama "toba", asa imi spune percutionistul venit de pe coastele Africii de Vest.

Ritmuri aproape de netalmacit in intelegerea mea europeana si cu toate astea magnetice.

Il salut pe amicul meu si las incet cativa banuti in palaria lui multicolora.

Ma indrept spre caldura Americii Latine, acolo, nu departe de Cafeneaua Merzenich.

Intr-o mana cu o gogoasa cu gem (Berliner...) si in alta cu espresso-ul cel de toate zilele dansez economic pe ritmuri de Cumbia, Joropo si El Vals Criollo.

Habar nu aveam eu de numele astea inainte de a schimba cateva vorbe cu magicienii din Columbia, Venezuela si Peru.

Gata, momentele de respiro au luat sfarsit.

Ma intorc repede in fata Domului.

"Hello, Sir, how is it going? Life is bombastik, isn't it?..."

Sindromul Florenţa: pictura metafizică, Stendhal şi Santa Croce

de Melania Cristina Cotoi

    Ieri am dorit să vizitez un loc drag mie, dar era închis, aşa că v-am/ mi-am pregătit un material după placul meu, despre Sindromul Florenţa: pictura metafizică, Stendhal şi Santa Croce.

Trei flash-uri elvetiene...

 de Marcela-Iolanda Cristea

Verzasca este un loc magnific din Provincia Ticino (Elvetia). Eu m-am simtit minunat in acest cadru mirific, unde bateriile mi s-au incarcat ca prin minune! Este o locatie splendida, unde apele  râului au nuante de un verde patrunzator si se impletesc cu malurile care au fost sapate de vijelialor, in plina furtuna. Podul roman este un vestigiu care a reusit sa dainuiasca peste secolesi care ne impresioneaza si astazi! Oamenii locului sunt minunati. Cand eu am vizitat acest loc o furtuna a facut sa fim blocati de cealalta parte a râului, intr-o taraba. Curentul electric a fost intrerupt din cauza furtunii, iar gazda noastra ne-a adus lumânari si am petrecut un

Mica aventură germană – azi Valea Mijlocie a Rinului

de Marian Lisu

Denumită Mittelrhine, e pentru nația germană ceea ce reprezintă costierele (Amalfitana sau Ligurica pentru italieni) sau Riviera pentru franțuji.

Secțiunea de 65 km. ce leagă pe cale de ape Koblenz-ul de Mainz a presupus în micul nostru traseu Boppard , Sankt-Goar, cu celebra stâncă Loreley, Oberwesel și Bacharach, cea din urmă e mai interesantă (imaginile emblematice pentru zonă sunt majoritatea surprinse aici).

Cuvintele multe sunt de prisos, voi lăsa imaginile să vorbească.

Muză pentru făuritorii de arte frumoase, teren strașnic propice plantațiilor viticole, cu o geometrie aproape de perfecțiune (deh- meticulozitate nemțească), valea ține de stânga și de-a dreapta multe orășele (circa 60) dar și zeci de fortărețe, unele castele de poveste, mai greu sau mai ușor accesibile.

Semnele răutăților vremilor trecute (în special Războiul de 30 de ani, total nefast zonei) se văd și acum – unele sunt conservate ca ruine, spre neuitare.

Palatele din Mainz sau Koblenz necesită o aprofundare separat de minunățiile traseului, pentru că nu vom suporta atât de mult frumos concentrat într-un interval prea scurt.Catedrale vechi, biserici nenumărate și în stiluri nemaivăzute, case nobile sau micuțe clădiri familiale, toate sunt integrate perfect peisajului natural desăvârșit.

Când alegeți Germania ca destinație, nu vă puteți face o imagine a frumuseților de aici fără o trecere în revistă a Rinului de mijloc, zonă ușor accesibilă din Koln-Bonn, sau prin celălat hub Frankfurt pe Main.

La Defence, cartierul afacerilor si al arhitecturii ultramoderne din Paris

 de Ioan Laslo

Recunosc faptul ca niciodata nu am fost atras de blocurile zgarie nori si de sticla amestecata cu fierul beton in constructii. Am socotit mereu ca valoare arhitecturala o au cladirile vechi si mereu am fost tentat sa le vizitez pe acestea. Este adevarat ca orice vizita intr-un loc nou te duce iremediabil catre centrul vechi al localitatii, catre catedrala locului, catre palate si eventual muzee gazduite adesea tot in cladiri istorice. De aceea, febletea mea pentru La Defence Paris mi s-a parut nefireasca inca de acum vreo 15 ani, cand am vazut acest cartier prima data. Ceva totusi rezona in mine. Ma facea sa ma simt placut! Era oare avantul tineretii si energia pe care ti-o da o zona agitata si care iti transmite parca ceva? Nu stiu. Cert este ca m-am simtit  intotdeauna excelent pe Esplanade La Defence, printre blocurile turn dedicate spatiilor de birouri, zonelor expozitionale si cele ale artei stradale moderne. 

    Candva obisnuiam sa spun ca nu sunt tentat sa vizitez SUA. Mai si adaugam tamp parca faptul ca nu am intereseaza arhitectura futurista din New York de exemplu. Era poate si frustrarea faptului ca mi-ar fi trebuit viza si ca eram prea mandru sa merg sa o cersesc la Ambasada SUA. Ba poate sa mai fiu si refuzat. Nici pana azi nu am facut acel pas. Cred ca astept desfiintarea vizei, desi daca ma uit la situatia creata cu Canada si la ce s-a intamplat ulterior unor amici carora li s-a adus la cunostiinta in Aeroportul din Amsterdam ca li se refuza patrunderea pe teritoriul acestei tari(fara explicatie, desigur), poate ca e mai bine sa se pastreze viza. Ma rog, consideratii personale😀 Un lucru este insa sigur... eram tanar si vorbeam prostii!

    Daca aveti o zi la Paris in plus, dupa ce ati epuizat obiectivele clasice, nu evitati La Defence. Sau de ce nu, cautati o cazare aici. Sunt numeroase hoteluri si linia principala de metrou va duce rapid in centrul capitalei Frantei. Eu am sa va incerc sa va tentez cu cateva poze, montate asa cum m-am priceput

!

Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste

   

      de Marian Lisu 

     Wolfenbuttel – orașul cu un mix superb de elemente renascentiste sau baroce. Totul se face la pas, e atât de mult frumos concentrat că nu te superi după că ai rupt pantofiorii, ai tocit tocurile și ai dat kilometrajul cu mult peste ce propuseseși inițial.

   Zona vizitabilă e cea cuprinsă aproape într-un cerc de apele Oker-ului, nici prea lat, nici prea adânc, suficient să-ți dea senzația de răcoare și prospețime. Și casele de pe maluri sunt minunate, înconjurându-se din greu de o mare de verde crud.

    În Piața Primăriei ne întâmpină obiective diverse, Rathaus e de un albastru infinit, cu nuanțe în degrade, mare cât o zi de post popesc. Undeva să țină piața în echilibru e statuia de mari dimensiuni a lui Herzog August, cel care a pus bazele Bibliotecii celebre în toată lumea. În diagonală e marea Biserică Beatae Maria Virginis, ce domină platoul. Spre partea vestică a zonei găsim concentrația de muzee, dar perla coroanei e Platul orașului, un imens pătrat roșiatic, cu multe ferestre și o intrare colosală sub forma unui pod artizanat mărginit cu statui. Interioarele de vis păstrează parfumul epocilor trecute, dar sunt și expoziții moderne, că doar spațiu au din belsug.

Furstenberg - o alta aventura germana

 

 de Marian Lisu

    Furstenberg era, la începuturi, un fort la limita landului, de unde se observa și controla Valea Wesser-ului. Peisajul armonizează natura cu noile clădiri edificate în consacratul stil Renașerea Wesser, tipic german.

    Complexul palatului ducilor de Brunswich-Wolfenbuttel începe să crească – de la o cabană de vânătoare până la un producător important de porțelanuri, obiecte introduse rapid în elita societății europene.Nu era doar producție efectivă de vase cu largă destinație, căci se făceau aici opere de artă pe cuarțul topit în caolin.

    Ce plăcere trebuie să fi fost la palat când cei care-i treceau pragul erau serviți în serviciile de ceai, cafea sau ciocolată topită, în minunile produse și zugrăvite cu te miri ce imagini, toate încântătoare.

Restul e odihnă. Panorama de mult verde amestecat în nuanțele de albastru (cele acvatice și cele de văzduh), aerul adiind fân cosit sau plimbările lejere prin zona veche, cu case strașnice jumătate piatră-jumătate lemn - răsplată a efortului depus într-o toamnă cu temperaturi anormale (în sus).

Berlin - orasul cu muzee splendide

de Ioan Laslo

      Daca ajungi la Berlin, inevitabil ajungi si pe "Insula Muzeelor". Iar daca ai atins acest punct nu ai cum  sa ramai indiferent la atata valoare prezenta intr-un spatiu atat de concentrat. Fie ca esti pasionat de arta antica, fie ca iubesti modernitatea, ai de unde alege. Eu nu am rezistat tentatiei de a face o vizita amanuntita la Muzeul Pergamon, iar instantaneele surprinse acolo au aproape pretentia de a "cartografia" locul. Incepand cu Poarta Zeitei Ishtar si continuand cu sutele de artefacte de valoare inestimabila... totul mi-a luat vreo cinci ore bune. Castigate insa, nu "pierdute" cum mi-a "sugerat" un amic iubitor de "exterioare". Iar daca nu este destul, Altes Museum din apropiere poate completa "distractia". Eu va doresc vizita placuta si sper ca instantaneele montate mai sus sa va convinga!

O zi in Lettere(Napoli) - bijuteria ascunsa intre munti

de Madalina Dumitrache

Ce poti sa ti doresti mai mult decat sa privesti Vezuviu cat e ziua de lunga? Sa stai sa - l contempli, scaldat in diverse lumini, in functie de momentul zilei, rasfatat de soare, ori umbrit de nori, “cu capul in nori”, vesnic indragostit, cum imi suna si acum, vorbele pline de har ale ghidului care ne -a calauzit pasii spre poalele acestui vulcan milenar vestit.

Am avut bucuria sa - l regasesc, dupa douazeci de ani, in acelasi loc, ma astepta! Prima oara in 1997 am vizitat Pompeii. Anul trecut, in luna mai, l-am redescoperit dintr-un alt unghi. Cam asta am facut o zi intreaga, dedicata provinciei Lettere, unde am fost cazata o saptamana, pentru a vizita comorile Italiei - Insula Capri, Sorrento, Positano, Amalfi, Napoli….si cred ca am spus suficient pentru a motiva ochii insetati de frumos, de relief binecuvantat, de ape limpezi, azurii, de apusuri sublime sau tinuturi presarate la tot pasul de maci, trandafiri si lamai.

Revenind in Lettere, o zi petrecuta aici, printre localnici, m-a fascinat, urmarindu -i, dis de dimineata cum

Si no has visto Sevilla, no has visto maravilla!

de Ioan Laslo
Alte cuvinte nu isi mai au rostul. Va invit sa vedeti filmuletul care are si comentariul de rigoare

IMPRESII DIN BERLIN: PONTURI PENTRU O VIZITA MEMORABILA

de Marius Pop
O simpla cautare “despre Berlin” iti deschide sute de optiuni: descrieri, impresii, sugestii, marea majoritate, daca nu chiar toate, culmea – pozitive. Prin fata ochilor mi-au trecut informatii despre zeci de muzee, carciume cu preturi incredibile, poze cu farfurii aburinde, gradini, palate, turnul cel mai turn, zoo-ul cel mai zoo, biciclete care merg singure, atractii peste atractii. Ce mai, paradisul nu mai imbraca forma exotica ci urbana! Iar zidul, ah, zidul Berlinului nu este decat cireasa de pe tort… Cand am aflat ca trebuie sa ajung in Berlin de doua ori in interval de o luna, am inceput sa imi frec mainile de bucurie la gandul ca voi ajunge intr-un loc atat de “cool”…
Asadar, cu imaginea asta idilica am ajuns in Berlin via Frankfurt si Kassel. Si asta nu pentru ca am gasit vreun zbor low cost la 5 euro / sens, ca eu nu am norocul asta, ci pentru simplul fapt ca aveam treaba mai intai in Kassel. Si pentru ca eram 3 persoane, am inchiriat o masina din aeroportul din Frankfurt – 3 zile, fara limita de km, predare in Berlin: 139 euro, fata de biletele de tren care pentru 3 persoane ar fi costat minim 400 euro! Paradisul incepea sa isi
Afla mai multe pe https://sacalatorim.ro/berlin/

Isola Bella, un paradis terestru

de Alina Trandafir

Începutul anului 2018. Ca în fiecare an, la început, m-am așezat "eu cu mine" să îmi stabilesc obiectivele pentru noul an, inclusiv obiectivele de vacanță. Și ... de data aceasta am știut sigur că îmi este dor de Italia așa că am decis ca în anul 2018 voi vizita din nou această minunată țară. Am ales să vizitez Nordul Italiei. Am fost impresionată să descopăr frumusețea unor locuri de poveste precum Milano, Torino, Parma, Bellagio, Bergamo, Asti, am fost încântată să revăd minunata Veneția, dar și Lago di Garda și Sirmione, locuri absolut magnifice, dar am fost pur și simplu fascinată de Lago di Como și în mod special am fost fascinată de Lago Maggiore. Când am ajuns în orașul Stresa și am văzut Lago Maggiore am avut senzația că visez. Frumusețea lacului dar și cele 3 insule care se vedeau în zare pur și simplu "m-au lăsat fără aer" la propriu. Și nici măcar nu realizam că încă nu văzusem nimic din tot ce urma. 

Ne-am îmbarcat pe vapor cu emoție și nerăbdători să ajungem pe cele 3 insule ce "răsar" în mijlocul lacului: Isola Madre (Insula Mamă), Isola Bella (Insula Frumoasă) și Isola dei Pescatori (Insula Pescarilor). Sunt 3 insule superbe, adevărate bijuterii arhitectonice. Peisajul este mirific și ai permanent senzația că ești într-o lume de poveste și parcă nu ți-ai mai dori să te întorci în lumea reală. 

Dintre cele 3 insule micuțe, frumoase și cochete, Isola Bella pare

Mica aventură germană – azi Lorsch

de Marian Lisu

I se mai spusese Karolingerstadt, căci atât de mult iubise Charlemagne locul acesta încât își stabilise sala tronului în prima basilică de pe culme.

Casele au un farmec aparte, nu prea seamănă între ele, dar toate sunt în aliniament, cele medievale fiind păstrate într-un fel... altfel.

S-au păstrat și hambarele, atelierele meșteșugărești și chiar elementele de decor vechi de nici proprietarii nu mai știu detaliile.

Micul centru istoric te copleșește prin frumusețea nuanțelor contrastante, la o privire panoramică observi că nici o zonă nu aduce cu alta.

Totuși, elementul primordial constă în complexul mănăstiresc, cu cele două vechi biserici (1300 anișori), iar jos, la distanță de un ceas mers lejer am descoperit satul de Ev mediu timpuriu, halele istorice pentru tutun, iar în cadrul muzeului dedicat locului o expoziție inedită, o istorie a tutunului de pe tot mapamondul, despre care localnicii se lăudau că ar fi cea mai complexă, cel puțin din țara lor.