Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările

luni, 14 februarie 2022

Piatra din Venetia care aduce noroc indragostitilor

de Ioan Laslo
Povestile Venetiei sunt nenumarate. Am ales azi una despre indragostiti, profitand de ziua pe care o sarbatorim. Este vorba de piatra care ofera noroc acestora, garantand fericirea in dragoste celor care o ating in perioada urmatorului an.
O gasim in apropierea  Basilicii San Giovanni din Bragora, in  Castello, Sottoportego dei Preti, si a fost pusa acolo dupa ce a fost gasita in Casa de Aur a Pescarului. Legenda spune ca pescarul a auzit strigate de ajutor intr-un moment in care isi recupera plasele de pescuit. Ele veneau de la sirena  Melusina, iar cei doi s-au casatorit si au avut trei copii. Sirena a fost insa lovita de un blestem, fiind transformata in sarpe, iar pescarul, gasind-o in casa a omorat instictiv sarpele pentru a-si salva copiii. Din acel moment insa, in resedinta lor mereu curata s-a instalat mizeria, iar pescarul a inteles ca o omorase pe Melusina.
Frumoasa sirena s-a intors insa din abis, chiar si dupa moarte pentru a-si ajuta familia.


luni, 7 februarie 2022

Sicilia mai puţin cunoscutã - Piazza Armerina

 de Valentin Oanta

Continuam explorarea Siciliei mai putin cunoscute, poposind in Piazza Armerina, un oraș cu o referință arheologică datorată prezenţei uneia dintre cele mai frumoase așezări romane ce au ajuns până la noi. Oraşul s-a dezvoltat aproape de Villa Casale, cea care a fost distrusă de Guillaume II în 1161 deoarece îi adăpostise pe rebeli. Apoi, a fost reconstruită pe locul unde se află azi.
Centrul urban este dominat de Dom. La origine, în secolul al XV-lea, era un edificiu cãruia, în 1604 i-au fost adăugate si alte elemente. Portalul este baroc, iar campanilla conservă structura originală catalană gotică. Altarul principal este îmbogățit cu un tabernaclu cu masa Madonei Victoria.
Vila Romană Casale este un ansamblu de o mare importanţă arheologică datorită mozaicurilor sale de paviment, printre cele mai frumoase ale romanității. Era o reşedinţă de ţarã şi de vânătoare, locuită pânã în sec.XII, când s-a scufundat datorită unei alunecări de teren. A fost recuperată aproape integral în sec.XX. Ansamblul este compus dintr-o intrare, o zonă termală, o bazilică şi apartamente private, iar mozaicurile sunt opera unor meșteri africani. Din atrium, acoperit în parte de mozaicuri, se trece în vestibul, decorat de asemenea cu mozaicuri, apoi în periptor, având o coloană din marmură, un bazin central şi decoraţii de mozaic. Regăsim mozaicuri şi în partea septentrională, precum sala micii vânători. În sala gimnastelor, denumită şi "Sala celor zece fete", descoperim tinere îmbrăcate în costume asemănătoare bikinilor actuali, care practică diferite jocuri. În sala situată lângă fântâna centrală îl observăm pe Orfeu, iar în partea de sud se află partea destinată locuitului, de asemenea ornate cu mozaicuri. Alte săli din partea orientală prezintă teme mitologice iar "peripterul eliptic" este constituit dintr-o curte cu un portic, în mijloc aflându-se o fântână. Aici găsim alte scene din mozaic ce reproduc personaje aflate la pescuit sau la culesul viilor. Din Triclinium-ul decorat cu mozaicuri reprezentând scene mitologice se trece în "Salonul circului", aici mozaicurile reprezentând scene de competiție de la circul Massimo din Roma. Urmează Frigidarium, Trepidarium şi Calidarium, care conservă încă urmele evidente ale sistemului de încălzire.
Vã invit cu căldură să descoperiți aceste minunăţii ale unei Sicilii mai puţin cunoscute.

vineri, 4 februarie 2022

San Gimignano - o destinatie care nu trebuie ratată

de Maricela Stupar

“Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o pagină din ea”, spunea Sfântul Augustin.

Italia este una dintre cele mai frumoase și interesante țări de pe Pământ.  Este o destinație de vacanță perfectă pentru arhitectura acestei țări, pentru istoria ei, pentru natura și oamenii săi, pentru plajele superbe, pentru vinurile și gastronomia mediteraneană.     

San Gimignano delle Belle Torri este un oraș medieval, construit inițial de etrusci, în secolul al III-lea, inconjurat de ziduri fortificate, iar porțile de intrare in cetate îi conduc pe turisti într-un loc unde pare că timpul s-a oprit.

Se află la aproximativ 50 de kilometri sud-vest de Florența, la jumătatea distanței dintre Florența și Sienna. Face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO (așa cum de altfel sunt

vineri, 28 ianuarie 2022

Grota Orange din Insula Capri

de Ioan Laslo
      Insula Capri a fost si ramane pentru mine unul din locurile in care revin cu cea mai mare bucurie. Azuriul apei, clima blanda, atmosfera eleganta si peisajele care iti taie respiratia sunt tot atatea motive pentru a nu ramane insensibil in fata frumusetii. In mod sigur, jumatate din farmecul acestei insule este pierdut daca nu faci o plimbare cu barca in jurul coastei. Agentiile locale au plecari dese si variate in acest sens si este suficeint sa te adresezi lor in marina Grande. Grotele sapate de apa sarata in calcarul stancilor au un farmec aparte si descoperirea fiecarui locas este demna de povestit. Cei mai multi turisti merg "intins" catre Grotta Azzura, fara discutie cea mai cunoscuta de aici, insa inafara de ea mai sunt cateva locatii care iti taie respiratia. Personal sunt fascinat de Grota Coralilor sau Orange, denumita astfel dupa linia portocalie a coralilor care se afla acolo. Este o locatie excelenta si pentru o baie in mare, apa cristalina indemnandu-i pe cei aflati prin zona sa se racoreasca.

sâmbătă, 15 ianuarie 2022

Sicilia mai putin cunoscuta - Selinunte

 


de Valentin Oanta

Finalul de an 2021 m-a găsit în Sicilia, în localități mai puţin cunoscute. Azi, câteva cuvinte despre Selinunte.
Aici realizăm că avem de-a face cu una dintre etapele fundamentale în descoperirea Siciliei antice. Împreunã cu vestigiile arheologice, actuala localitate este situată în mijlocul unui decor fascinant, acela al coastei de sud vest a insulei. Fondată de grecii din Megara Iblea, în timpul celei de a doua jumătăți al secolului al VII lea înainte de Hristos , ea a primit numele de Selinon, care înseamnă pătrunjel sălbatic, o plantă foarte des întâlnită în această regiune şi chiar reprodusă pe unele monede.
Cetatea era adesea în război cu Segeste si a fost aproape distrusă în anul 409 î.Hr. de cartaginezi. A fost reconstruită, dar apoi din nou distrusă de cartaginezi în 250 î.Hr. În epoca bizantină, un cutremur a contribuit la dărâmarea multor edificii, devenind apoi un fel de carieră din care se extrăgeau materiale de construcții pentru alte locuri. Totuși, ne-au rămas şi nouă de vizitat multe vestigii scoase la lumină. Cele mai interesante sunt templele orientale şi acropolele. Fiecare dintre ele este marcat cu o literă a alfabetului iar o altă particularitate este aceea că toate fațadele sunt orientate spre est.
Şi localitatea actuală este plină de pitoresc, cu oameni calzi, prietenoși şi gălăgioși. Vã invit să descoperiți voi înșivă fațetele unei Sicilii mai puţin cunoscute.

vineri, 7 ianuarie 2022

Fragment al unei incursiuni italienesti. Insula Capri si Coasta Amalfitana

 


de Radu Cristian Alexe

M-am hotărât acum mult timp că îmi voi lăsa poveştile de ghid spre păstrare în clepsidra timpului care, finalmente, le va cerne și va decide a le scurge prin cerneală într-un caiet tip jurnal, care sa foloseasca vreunui cititor — fie ca simplu pribeag, fie ca un conducator de ,osti”  insetate de expediţii, cunoaștere, peisaje şi poveşti interesante, asemeni mie. Am să fac o excepţie si voi rezuma o anumită destinație din programul nostru efectuat în anul bisect al Dragonului de Apă din zodiacul chinezesc, alături de o „armată“ de români pregătiți de călătorie, care ne-a creat mari plăceri și unde dorim să revenim cât mai des, pe viitor. 
O insulă stâncoasă, ce a fost multă vreme preferata aristocraților italieni, britanici, francezi, ruptă parcă din tablourile în ulei expuse în marile saloane internaţionale, un loc unde deşi se ajunge exclusiv pe apă, întâmplarea a făcut să nu fi întâlnit Dragonul pe care chinezii îl venerau în acea perioadă. Insula Capri a fost cucerită în trecut atât de greci, cât mai ales de romani, și se spune că este cel mai romantic loc de pe Pământ - sau cel puţin din Europa. Depinde de subiectivismul autorilor de ghiduri turistice editate sau jurnaliştilor care mediatizează locul în căutare de audiență sau în scop de marketing ascuns. Deşi sunt adeptul principiului că, în urma oricărei drumeţii privite ca experienţă, fiecare dintre noi îşi poate forma propria opinie după ce își alocă răgazul necesar ca să se scufunde în mrejele locurilor şi să le înțeleagă obiceiurile, natura și secretele, tind să dau dreptate celor care se (re) îndrăgostesc în timpul vizitei pe insulă. Se simte acolo, fără îndoială, un parfum imperial ce persistă de secole. „Oastea” mea a fost compusă din oameni unul și unul. Sau unul și una, căci preponderent femeile dominau acel grup. Nu mi-am dat seama din ce motiv, însă nu de puţine ori, tinerii sau cei mai seniori bărbaţi din grup ba se înarmau cu instinctivele arme ale seducţiei, ba se simțeau stânjeniți de dezinvoltura excesivă a celor şapte domnișoare ce alcătuiau o biată gașcă de burlăciţe trecute de prima tinereţe, dar mult prea petrecăreţe pentru media de vârstă şi tonusul general al echipei noastre. La urma urmei, în grup se aflau doar oameni bine educați, care câștigau peste medie și care nu îşi permiteau să deprecieze latura culturală a acestei călătorii prin activităţi pur hedonistice, lipsite de o consistenţă instructivă sau care să nu implice un minim efort intelectual. În cataloagele marilor operatori de turism insula este recomandată ca destinaţie de vacanţă ideală pentru 4-5 zile, în special cuplurilor, dar şi ca destinaţie de o zi, pentru cei care se află în şedere pe ţărmul continental, așa cum era situația noastră. Charles Dickens afirma cu entuziasm că „Nicăieri în lume nu există atât de multe oportunităţi încântătoare de liniște ca pe această mică insulă”. Şi alţi autori şi-au găsit, tot pe insulă, inspiraţia pentru creaţiile lor (Thomas Mann, Pablo Nerruda, Maxim Gorki). 
Valul de mister și de exotism al insulei Capri a constituit, cu siguranţă, premisa pentru a polariza, de-a lungul anilor, crema milionarilor în valută şi a celebrităților din America si Europa. Câţiva cunoscuţi actori de la Hollywood au fost văzuţi repetându-și vacanţele acolo, iar politicieni şi oameni de afaceri europeni deţin în permanenţă iahturi de lux în portul insulei. Împaratul Tiberius (14-37 d. Hr.) a locuit pe insulă în ultimii zece ani din viată şi şi-a construit nu mai puţin de 12 vile. Dintre acestea, Villa Jovis este cea mai grandioasă şi mai bine păstrată în prezent. La vremea respectivă proprietatea era extrem de bine fortificată, iar întreg domeniul se întindea pe circa 7000 de metri pătraţi de teren montan terasat. În anul 866, împăratul Ludovic II (844-875 d. Hr.) a acordat insula oraşului Amalfi, astfel că prin legăturile sale cu Mediterana de est a adus în Capri influenţe bizantine şi islamice în artă. Insula a trecut prin numeroase perioade turbulente, fiind o ţintă frecventă a piraţilor maghrebieni timp de aproape trei secole. Insula Capri a trecut sub dominație engleză si franceză în timpul Războaielor Napoleoniene (1803-1815) şi a revenit în anul 1813 ca parte a Regatului celor Două Sicilii. Romanii au găsit primele documente care atestă faptul că insula a fost locuită încă din preistorie. Istoricul Suetonius a relatat în scrierile sale despre interesul împăratului Augustus (63 î. Hr. - 14 d. Hr.) faţă de oasele animalelor preistorice şi de uneltele din piatră descoperite în timpul săpăturilor pentru fundaţia vilei sale. Temperatura acelei zile - şi încă din zori! — era aceea a unei plite fierbinţi din fontă ce prepara omleta gustoasă cu care fusesem, de altfel, serviţi la micul dejun ă la carte — din cauza unei erori produse de administraţia hotelului care nu-şi calculase în mod corect rația de mâncare, personalul din bucătărie şi capacitatea sălii de mese pentru a deservi trei grupuri simultan ce însumau peste 150 de persoane. Orarul de mese a fost dat peste cap, iar noi, deşi abia aşezaţi linistiti la masă, aidoma celorlalţi câţiva călători solitari străini, am fost brusc invadaţi de o armată de adolescenţi zvelţi, cu vârste de până în 17 ani, parcă trași prin inel şi la indigo, care în pofida unui bufet suedez îndestulător pus de îndată la dispoziţie — de care noi nu am beneficiat — au consumat doar cereale cu lapte. Conducătoarea de grup (ce le era antrenor de atletism) s-a năpustit asupra noastră, invitându-ne la plimbare: - Quien es usted? Danos espacio, por favor! - Entschuldigung, ich spreche kein Spanisch!, i-am răspuns deloc ofensat în germană, însă văzând-o cam arțăgoasă, n-am intenţionat să-i ofer vreun indiciu că, în fapt, vorbind tot o limbă romanică (şi, în plus, mulțumită telenovelelor din spaţiul latino-american transmise la televizor cu mare succes la finele anilor 90, pe care le urmăream în mod fidel), am înţeles ce mă ruga — ori mai degrabă, îmi ordona. Şeful de sală își făcuse apariţia la preţ de câteva secunde după dialogul nostru fară efect, însă la fel de bulversat ca și noi, nu a reuşit să ne aşeze la masă împreună, deci a trebuit, prin compromis, să plecăm fără zăbavă pentru a permite tinerilor atleți să aibă loc pe scaune şi să se înfrupte din fulgii de ovăz italienești de import. Numele hotelului ar fi trebuit să ne prevină. Sogno Bianco, aşa a fost și singura masă inclusă în pachetul nostru, un fel de vis alb. Am pornit din portul Salerno cu un mare vas de tranzit numit Caretta (ceva îmi aduce aminte de faimoasele țestoase din Zakynthos, Caretta-Caretta, cu cele mai dure carapace din lume!) spre destinaţia noastră unde aveam să petrecem circa 10 ore. După o experienţă pluvială neaşteptată (precipitaţii intense de scurtă durată și vânt), Caretta a andocat, în cele din urmă, şi ne-a adus la Capri cu 30 min. întârziere, aşa că a trebuit să scurtez traseul, obligându-mi grupul să purcedem, în mod sprinten, direct la casa de bilete ca să aşteptăm telefericul pentru a ne sui pe pisc. Prima „coliziune” cu insula a fost brutală. O senzaţie continuă de dolce far niente. O atmosferă de lejeritate. Nici nu aș putea contesta revelatorul modus vivendi al italienilor, despre care s-au scris cărți şi făcut studii, şi care, în mod cert, le atestă şi conferă o anume vivacitate şi longevitate mult râvnite în rândul europenilor. În tot acest răstimp, doamna Stânișoară pleca ochiul la magazinele de bijuterii fine, doamna Vitejie savura cu o lentoare veroasă o gelato în trei arome cu fistic, nucă de cocos şi alune de pădure (nu ştiu cum a rezistat îmbrâncelii din cabină), iar copilul doamnei Tucan, directoarea unei agenţii de asigurări, se cerea la toaletă. Era unșpe fix, telecabina urca și cobora, și nu ierta pe nimeni care nu apuca a-și scana cardul cu iuţeală, pentru a face accesul prin uşile rămase deschise în cele 60 de secunde disponibile. După ce m-am asigurat că tot grupul meu s-a îmbarcat în cele câteva cabine care au făcut rondul, intru și mă îndes, la rându-mi, într-un miros pestilențial, alături de alte câteva zeci de turiști exaltați și peste poate de vocali, pentru a parcurge ascensiunea de numai două minute către Piazzetta orașului Capri. Lângă mine, o bătrânică de 86 ani, italiancă, venită cu două generații ale familiei, îşi făcea vânt cu un imens evantai din catifea roșu, singura mea armă colaterală împotriva sudorii ce-mi curgea în șiroaie, neîncetat, peste pielea deshidratată a feței. Odată ajunşi pe platou, ne-am despărţit temporar drumurile, luându-ne ca reper Turnul cu Ceas şi dându-ne întâlnire, din nou, peste trei ore. Liberă alegere — totuşi, majoritatea mi s-a alăturat într-o scurtă hoinăreală pe un drum bătătorit și prăfuit, prin vegetaţia de stepă deloc abundentă, către o renumită oază de umbră ce oferă perspective deosebite asupra golfului şi a Coastei Amalfi: Grădinile lui Augustus. De aici am putut observa faimoasele stânci Faraglioni în toată splendoarea lor. Pădurea de pini ne-mai înlesnit mersul la coborâre. Două dintre petrecăreţe abandonaseră deja drumul, pornind înapoi, pe jos, spre Piaţa de buticuri, cafenele și gelaterii, în căutare de gablonţuri, parfumuri și straie pentru eternitate. Magazinele de lux sunt şi ele prezente în acel colţ paradisiac, iar clienţii potriviţi le ajută să prospere sezon după sezon. Vorbim despre Dolce&Gabbana, Prada, Chanel, Dior, Fendi, Hermes, Miu-Miu, Bvlgari, Rolex si altele. Marina Grande sau Portul Mare, situat la nord de orasul Capri, este principalul port al insulei și a fost folosit ca port pescăresc în timpul lui Augustus. Muntele Solaro, la poalele căruia se deschide portul, este cel care conferă farmec locului. Umbra formată de unghiul convergent cu lumina Soarelui pe timpul întregii zile oferă privelişti încântătoare și oportunități multiple fotografilor amatori şi profesioniști. Vârful muntelui la care se poate accede cu uşurinţă oferă privelişti speciale de oriunde am privi. Se spune că impactul vizual este atât de impresionant încât îţi vine să te manifești în felurite moduri. Personal, ajuns sus, am avut privilegiul să ascult doi tineri turiști fermecători, care au izbucnit cântând acapella în italiană ceva canzonette — nu le-am descifrat (deşi sunt familiarizat cu acordurile lor). Aș fi suspectat scena ca o regie, însă mi s-a infirmat totul când aceștia s-au alăturat, la rândul lor, grupului de croazieră MSC Fantasia din care făceau parte. Revenind la port, căci el reprezintă o atracţie în sine, acesta a fost până în 1928, de fapt, un golf natural, amenajat ulterior pentru andocarea vaselor de capacitate mare. Lângă acesta se află şi o plajă cu nisip, prezent destul de rar pe insulă sau în zona de coastă. Nu mai are rost să menţionez arhitectura caselor — balcoane largi, galerii deschise şi fațade multicolore — predominantă în toate regiunile central-sudice din Italia, în speţă Campania. Tot de aici se poate ajunge în pitorescul sat Anacapri, un punct de interes major pentru cei care caută estetica rustică. La doar 275 de metri deasupra nivelului mării, satul oferă minunate puncte de belvedere, iar străduţele șerpuinde și înguste amintesc mai degrabă de insulele din Egee. De la sine înţeles că pentru o Marina Grande există şi o Marina Piccola (Portul Mic), primul şi singurul port utilizat în scop comercial și militar în vremea împăraţilor Augustus si Tiberius. Foarte aproape de acest port se află situată semeţ o mănăstire pustiită, Cetosi di San Giacomo, cea mai veche clădire istorică din Capri — o mănăstire carthusiană fondată în secolul al XIV-lea de către un anume conte Giacomo Arcucci, însuși călugărit acolo ceva mai târziu, pe un teren donat de regina Ioana I de Neapole. A fost prădată de englezi și închisă la începutul secolului al XIX-lea, deservind, pe rând, drept cazarmă, ospiciu şi centru de detenţie și reabilitare pentru militari și anarhiști. O parte din clădire este astăzi un muzeu de artă dedicat pictorului Karl Wilhelm Difenbach, care și-a petrecut mare parte din viaţă în Capri. O altă variantă de excursie de care se poate beneficia pe insulă este parcurgea traseului cu autobuzul sau cu taxiul acvatic la Grotta Azzurra, faimoasă pentru nuanţa unică de albastru de azur care este reflectată de apa mării. Nu am scăpat nici de obligaţia de a trimite câteva obiecte de artizanat celor de acasă. Dacă aș fi avut posibilitatea la acel moment, în magazin, i-aș fi răsplătit cu un buchet de flori amabilitatea nebănuită a stimabilei Giulianna, negustoreasa care îmi număra mănunchiul de euro-mărunţi pe care îi dădusem la schimb pentru un magnet vesel de lipit...pe frigidere. Nu înţeleg moderna datina a magnetilor decorativi, dar cine sunt eu să mă pot împotrivi dorințelor şi fanteziilor prietenilor şi rudelor mele care pun la bătaie rezistenţa freonului împotriva acestor mici câmpuri electro-magnetice...? Celor familiarizati cu frumusetile Italiei, insula Capri le va aduce aminte putin de ambianta hipnotica venetiana, dar si de freamatul strazilor din Paris, avand in vedere că turiștii francezi nu sunt deloc puţini aici. Preţurile sunt mari și foarte mari. Însă pentru grupul meu, nu a fost un impediment. Domnul Merlovici a achiziţionat în mercato o sticlă de Masseto la fabulosul preţ de 1170 euro. L-aş fi invidiat dacă la dineul final al sejurului nostru nu ar fi scos-o de sub masă drept surpriză şi ar fi spart-o pentru noi toţi, camarazii de călătorie, în semn de cinste pentru noile prietenii legate, și în fond, pentru o săptămână aventuroasă reuşită. Înfruntam cu succes, aşadar, încă o după-amiază toridă al lunii lui cuptor. De ce au pus colegii mei din agenţie data de plecare în plin sezon, când știau că insula este ticsită de vizitatori, iar definiția vremii călduroase este alta decât cea cu care suntem noi obisnuiţi, ei știu. Nici italienii nu se încumetă a ieşi din case la orele din miazăzi, decât pentru urgenţe. În fine, urgenţa noastră a fost să coborâm cât mai rapid panta muntelui, pentru a ajunge la timp la feribot. Ne-am întâlnit cu doi localnici care cărau pe măgăruși două butelii de apă pentru aprovizionare. Probabil mici producători sau afaceriști — singurele îndeletniciri ale locuitorilor insulei, asemeni Greciei insulare. Turismul este singura lor sursă de venit, o dependenţă a oamenilor simpli ce au ales să viețuiască tot timpul anului pe insulă. Dacă pierdeam vasul, am fi fost nevoiţi să îl luăm pe următorul peste o oră și am fi pierdut şi suma aferentă (ar fi urmat să schimbăm firma, deci tariful se modifica), dar şi petrecerea burlăciţelor la care oricum nu am fost invitat şi oricum nu m-aş fi dus. Deci o cheltuială în plus, şi o bubă pentru agenţie şi recenzia turiştilor de sfârşit. La întoarcere, Tireniana învolburată ne arunca episodic stropi răcoroşi peste chipuri. Domnul Piţa (ce nume predestinat, nu știu dacă şi-a dat seama că viaţa l-a pregătit din faşe, cel mai probabil, pentru această călătorie initiatica în Italia) ne ameninţa că se aruncă înainte de debarcader pentru a împinge apele cu corpul său în sincron, până la mal, numai să retrăiască gloria lotului de nataţie Dinamo București din care a făcut parte în 1974. Soţia, neatentă la gestul şi intenţia soţului, ne-a cerut un metoclopramid pentru a face față tangajului destul de mare, datorat valurilor puternice. Ne-am întors pe deplin fermecaţi de frumuseţile micuţei insule boeme, cu puţin din aerul de la dolce vita furat în plămâni, şi ușor răpuși de zăduful ce ne-a urmărit încă din zilele anterioare, când am pășit pe aleile vestitului oraș antic Pompeii, înghiţit în anul 79 d. Hr de lava necruțătoare a vulcanului Vezuviu. Deşi încă activ, ultima sa erupție a avut loc în 1944, în timpul războiului. Cu un oarecare nod în gât, parcă temător ca nu cumva Vezuviul să erupă în timpul călătoriei noastre și să dam ortul popii, am indicat şoferului adresa următorului loc de cazare, Ravello, continuându-ne periplul pe Coasta Amalfitană. La sosire, pe baza numărului de înmatriculare raportat de către agenţie, bariera proprietăţii ni s-a ridicat și am primit salutul gardianului cu ochelari de soare de la serviciul de pază al hotelului, iar autocarul nostru bej s-a făcut una cu pietrișul din parcare. Am fost întâmpinați chiar de gazda unităţii în care aveam să înnoptăm, cu zâmbetul pe buze și — atenţie! — o tavă plină de sticle de limoncello di Capri, despre care m-am plâns doamnei Alessia la telefon că nu am apucat a achiziţiona nici măcar o mostră, grăbiţi fiind, şi pentru care, acum, i-am mulțumit politicos.
 - Ciao, ragazzi! Benvenutti!

joi, 6 ianuarie 2022

Capela Sixtina - minunea pictata de Michelangelo


 de Ioan Laslo

    Sunt subiecte pe care le amani mereu, pentru ca niciodata nu te simti inspirat suficient sa vorbesti despre o capodopera. Este reactia aceea a omului simplu in fata geniului. Contemplezi, dar consideri ca orice atingere devine o impietate. De aceea am amanat mereu momentul in care sa scriu ceva despre Capela Sixtina. Azi insa am sa comit aceasta impietate!

      Creatia Omului de pe boltile ei este opera lui Michelangelo si impresioneaza. De altfel, cam tot ce a facut renascentistul te impresioneaza. Dar parca aici s-a intrecut pe sine. Patru ani de munca pe schele, in pozitii extrem de dureroase, au fost necesari pentru a picta principalele episoade ale Genezei, incapand cu Creatia si terminand cu Potopul. Momente de razvratire, conflicte cu Papa Sixtus al IV-lea, tot felul de episoade care cad spre can can, dar la final ceea ce a iesit a uimit o intreaga lume si mai uimeste si astazi. Artistul, celebru pentru sculptura sa, s-a dovedit a fi si un pictor desavarsit. Nici nu se putea altfel in epoca omului complet! Este clar motivul pentru care Clement al VII-lea ii va cere sa picteze si altarul. Rezultatul taie respiratia vizitatorului de astazi (deoarece intri exact pe lateralul acestei creatii magnifice) si a

sâmbătă, 11 decembrie 2021

O poveste de Crăciun despre dragoste și dăruire in Baptisteriul din Florenta


     de Melania Cotoi

    Eu vorbeam si el privea. Erau vreo 47 de persoane si el era cel care PRIVEA. Nu mi-e greu ca dupa 5 minute sa-mi dau seama de cei care cunosc istoria, inteleg arta, sunt curiosi, intersati, vor sa faca poze, cumparaturi.... Eu vorbeam si EL PRIVEA IN SUS, PRIVEA IN STANGA, PRIVEA IN DREAPTA. Asculta. Il cautam cu privirea, asa cum fac de obicei cu persoanele care sunt interesate de ceea ce povestesc eu. La un moment dat, insotitorul grupului imi atrage atentia ca nu trebuie sa ma pierd in detalii si, atunci, incepe lumea: “lasati-o sa vorbeasca”, “ pai, noi de ce am platit”, “ daca tot vedem, e bine sa stim”....s-au linistit, eu am continuat si el asculta si privea, n-a spus nimic.
    Au vazut mozaicurile din Baptisteriu si frescele lui Ghirlandaio din S.M. Novella, toate sclipitoare, colorate, unele mai frumoase decat celelalte. EL PRIVEA si avea o fata senina, fericita... N-a pierdut nici un amanunt. Sa tot fi avut vreo 25 de ani si era unul din putinii tineri din grup. Le dau pauza de poze si tigara pt. mine in Piata Senioriei.... incep ei sa vorbeasca si sa intrebe: ce frumos, unde-i toaleta, inghetata, statui, Michelangelo, unde-s magazinele, etc...
    El se indeparteaza cu o alta persoana mai in varsta si il

marți, 23 noiembrie 2021

Sicilia mai puţin cunoscută - Erice

 de Valentin Oanta

Situat în extremitatea de nord vest a Siciliei, Erice este considerat în Italia un sat. Eu îl consider localitate cu iz istoric şi nu numai atât. Este menționat de Virgiliu în a sa Eneida, ca o oprire a călătorului troian Enea, fondatorul mitic al Romei.
Putem începe preumblarea noastră prin aceste locuri pline de istorie, de la Poarta Trapani străbătând străduțele pline de farmec şi pieţele care dezvăluie ici colo priveliști minunate către Marea Tireniană spre Golful Trapani, insulele Egadi sau câmpurile de sare de la Trapani, menționate din vechime.
Erice este renumit pentru numeroasele sale biserici (peste 100). Cele mai importante sunt Biserica San Martino în stil renascentist şi Biserica San Albertino degli Abbati sau Chiesa Madre cum îi spun localnicii, dedicată cultului Santa Maria Assunta. Clopotnița acesteia din urmă este pătrată, dotată cu ferestre înguste cu montanţi, fiind şi o structură de apărare în Evul Mediu.
Apoi, remarcăm cartierul spaniol, construit pentru armata iberică în vremuri de mult apuse.
Dar simbolul lui Erice este Castelul lui Venus (Castello di Venera) construit de normanzi. Aceștia au folosit materiale luate din Templul antic al lui Venus de la care acesta şi-a luat numele. Castelul este înconjurat de turnuri iar în apropiere de află Balio, o minunată grădină. Acum, nefiind sezon turistic nu am putut lua telecabina spre Trapani, dar data viitoare poate, pentru că ştiu din povestiri ce priveliști de vis oferă.
Dacă suntem echipați corespunzător putem face o drumeţie spre vârful celor trei biserici Porta Castellamare ce oferă o vedere splendidă spre golful Bonagia, sau un traseu relativ ușor ce ne poartă paşii spre bisericile Sf. Maria Maddalena, Sf. Ippolito şi Santa Maria Maggiore.
În speranța că v-am stârnit curiozitatea, vã invit să descoperiți frumusețile Siciliei mai puţin cunoscute !

sâmbătă, 20 noiembrie 2021

Palatul Regal din Caserta – “Versailles”-ul Italiei

de Livia Mihaela Manzatu


Motto:
„Călătoriile au tendința de a intensifica toate emoțiile umane”
 (Peter Hoeg)
Când vine vorba să călătoresc, nicio perioadă din an nu poate fi nepotrivită pentru a vizita ceva cu adevărat impresionant! Conform zicalei: “Cum îți începi noul an, așa vei continua tot anul”, mi-am propus ca noul an 2019 să mă găsească nepărat într-o excursie.
Iată-mă din nou la drum, cu trei zile înainte de 2019, într-o excursie organizată de către cea mai prestigioasă agenție de turism din Romania, avându-l din nou drept ghid de turism pe Domnul Ioan Laslo – o garanție a unei călătorii de poveste.
Caserta și al său Palat Regal! Una dintre atracțiile turistice ale acestei excursii care mă impresionase de când am admirat primele fotografii ale unor prieteni care călătoriseră acolo primăvara sau

joi, 11 noiembrie 2021

Sorento - o bijuterie a Coastei Campania


     de Ioan Laslo

     Lumea este acum intr-o pauza. Nu face exceptie nici Campania, unde avioanele spre Napoli mai mult nu sunt, decat aterizeaza. Vor veni insa si vremuri mai bune si vom ajunge din nou la Sorento, adevarata bijuterie a zonei!
    Cei mai multi turisti care trec de Napoli spre Sorento isi doresc o vacanta relaxanta aici. Dar locatia este excelenta si pentru a lua vaporul spre I-la Capri si spre Sicilia sau, de ce nu?, masina spre Coasta Amalfi. Zona centrala a statiunii este departe de a fi linistita, insa exista si hoteluri mai retrase, unde puteti avea un sejur romantic in doi. Daca va cazati mai spre centru pregatiti si cardul, deoarece doamnele vor avea unde sa faca shopping, achizitionand lucruri de calitate la preturi piperate. Nu ratati insa peisajele absolut mirifice care va vor acapara de indata ce treceti de marele tunel. Pretutindeni, coasta arata splendid, iar Vezuviul care se profileaza dincolo de Golful Napoli vegheaza parca de la distanta. Cum vegheaza parca si celebrul Caruso, nascut la Napoli, dar care a decis sa-si petreaca sfarsitul vietii, interpretand cu patos "Torna a Sorriento". Slide show-ul este ilustrat cu aceasta bucata muzicala celebra, dar stiti cum e cu "drepturile de autor" astfel ca

luni, 8 noiembrie 2021

La Carrara, pe urmele lui David si Pieta...

 

de Marian Lisu

Până să accedem zona dintre Lucca și Carrara nu știm noțiunea de Parc Natural Mineralier. E o minune a naturii, mama tururor lucrurilor însuflețite sau vii, care lasă cel mai elegant material, necesar meșterilor cioplitori.
Fără de materialul de aici, Michelangelo „Il Divino” Buonarroti nu ar fi putut vreodată să exclame lumi-ntregi: „Fiecare bolovan are în interior o statuie și este sarcina sculptorului să o descopere. Am văzut îngerul (creație divină) în marmură şi am sculptat până l-am eliberat”. Și nouă ni-l lăsă pe David. Și Pieta. Și câte multe alte opere atinse de divinitate, căci geniul creator a

miercuri, 20 octombrie 2021

O plimbare pe Corso Umberto, in Taormina

      O plimbare virtuala pe Corso Umberto din Taormina este potrivita. Filmarea facuta (cat se poate de "amatoriceasca", dupa cum spune un amic bun de al meu :) ) este menita sa va introduca in atmosfera de pe inegalabila strada din aceasta statiune de lux a Siciliei. Desigur, am pastrat fondul sonor original, pentru autenticitate. Daca o sa doriti sa vedeti cum sta treaba la fata locului, nimic mai simplu: intrati pe internet si sa faceti un prim pas, facand o rezervare pentru mai tarziu. Va doresc o zi  frumoasa, in care sa mai realizati cateva dintre lucrurile importante pentru sufletul vostru. Iar acum, sa pornim:

marți, 12 octombrie 2021

Domul din MIlano


 de Marian Lisu

Fațada e împodobită strașnic, elementele decorative abundă – iar lângă ușa mare de bronz, plină cu personaje în scene biblice, găsim cioplit în marmură un balaur, ce se strecoară viclean printre rugi.
Aici asistăm la nașterea legendei, spre a marca regimul care stăpânea Milano – Casa Visconti. Numele venise din renume, căci cel dintâi fusese viceconte de-a dreptul, căci zorii Renașterii schimbă vechile conduceri – familia (Della Torre) ce condusese cedând frâiele.
Mulți știu de Sforza, dinastia de temut a zonei lombarde,căci marele castel Sforzesco e cel mai cel, dar primul Sforza (Francesco) e un ginere al casei Visconti, deci tot în

joi, 7 octombrie 2021

Costiere del Lago di Garda – former tentative list of Italy


de Marian Lisu

Zona costieră a celui mai mare lac italian, graniță de ape între Lombardia și Veneto, are o însemnătate deosebită, căci are o simbolistică semnificativă a interacțiunii umane pe tot parcursul istoriei sale, din Epoca pietrei până înspre Medievalul târziu.

De la primele locuințe lacustre aflate pe malul lacului, ce trec prin dezvoltarea urbană din perioada romanității și până la edificarea orașelor și cetăților fortificate în aria culturală specifică diferitelor culturi, marcate de construcțiile arhitecturale etalon, toate acestea fac o zonă unică din coasta Garde.
Pământ și apă, într-o simbioză ce le face să interacționeze ideal, au făcut ca mediul de aici să fie unul propice dezvoltării unor comunități ce s-au dezvoltat rapid. Au trecut de la exploatarea formelor naturale de relief la modificarea minim invazivă a frumuseții estetice ale porțiunii de promontoriu, limba de piatră ce mângâie marea de uscat undeva la distanță relativ egală între Peschiera del Garda (orașul-bastion deja inclus de UNESCO în cadrul „Stato di Terra” al Serenissimei Republici Venețiene) și Desenzano del Garda, cel mai cochet și mai dezvoltat din zona costieră.
Utilizarea formelor terestre sau a elementelor geomorfologice este cea mai bine pusă în valoare la Sirmeone: Castello Scaligero e o minune a tehnicii medievale. E o fortăreață în ape, cât să poată fi accesată pe un drum îngust, ușor de controlat din incinta cu ziduri până spre cer.
Parcursul pe metereze conferă privitorului panorama ideală astfel încât să realizezi măreția cadrului natural – în zona estică sunt munții Baldo (golași și din calcar gri) și marea de verde peste albastrul de ape dinspre vest.
În orașul vechi sunt biserici istorice, cadrele surprinse în interioare neputând suplini frumusețea ireală a marmurii lucrate atent și frescelor păstrate impecabil. Sunt chiar și resturile unei mănăstiri din perioada lombardă, dar cea mai edificatoare dovadă de exploatare a spațiului plan de pe promontoriu este Grotte dei Catullo, termele imense ridicate cu piatră și cărămidă în capătul peninsulei.
Urmele romanității le găsim și la Desenzano, la Villa Romana – unde găsim unele dintre cele mai frumoase (expresive) mozaicuri, excelent păstrate timpului.
Tot în orașul animat găsim un castel cu turn colosal, în care am urcat cu greu, dar efortul a fost de asemenea răsplătit cu panorama superbă a peisajului costier.
O plimbare lejeră pe promenadă ne dezvăluie o serie de clădiri etalon, de la palate și vile ale Medievalului, Catedrala cu lucrări ale marilor maeștrii renascentiști ai zonei de referință, până la zonele cu protecție unde se găsesc resturile locuințelor rupestre ale preistoriei.
Dezvoltarea ecosistemelor în cadrul habitatului natural a dus la activități de conservare a biodiversității. Curenții destul de puternici care se formează pe lac creează un microclimat specific.
Pentru Peschiera del Garda - orașul bastionar cu ziduri medievale cu cinci fețe înconjurate de un cursul de apă al râului Mincio am făcut o recenzie distinctă, având în vedere importanța acestuia în cadrul sistemului de fortificații venețiene.

sâmbătă, 10 aprilie 2021

Catedrala Romanica din Puglia


 de Marian Lisu

Vreau sa vorbim azi despre Basilica Pontificia San Nicola și Basilica Cattedrale di San Sabino din Puglia, Italia

Zona costieră e scăldată strașnic de apele de albastru degrade-infinit ale Adriaticii, pe care mulți o râvnesc pentru plaja cu nisip extrafin, unii așteptând disciplinați rândul la teatrele istorice la care reprezentațiile sunt cu casa închisă mereu, iar unii (puțini totuși) o abordează pentru bijuteriile arhitectonice pe care le deține în grandoare – edificiile etalon pentru creștinătate.
Bari e poarta maritimă de acces în Puglia (Apulia), orașul pe care l-au râvnit (dar nu l-au avut) grecii, pe care l-au ridicat în rang imperialii (romanii ce au lăsat drumul care

marți, 9 februarie 2021

Templul Iubirii de la Rimini


de Marian Lisu

Imperatorii lăsat-au aici podul de 2000 de ani (Tiberius) sau arcul triumfal (Augustus), căci vechiul port la Adriatică era important pentru Imperiu, numele lui de-atunci fiind Ariminum, pus bine – la intersecția celor două rute însemnate ale comerțului: Via Flaminia și Via Aemilia. Orașul este marcat cu mărețele creații ale ducelui Sigismundo Pandolfo Malatesta - palatul ducal, fortăreața sau monumentalul mausoleu al familiei.
Cel mai cunoscut rămâne posterității templul iubirii, căci fără de măsură trebuie să-i fi fost dragă Issota de Atti de-i închină acesteia mărețul edificiu. Spre glorie eterna, inițialele lor (S și I) apar în relief - un motiv să-l dușmănească papa (considerându-l obicei păgân). Istoria romanțată e demnă de un serial tragic – se pare că și-a ucis cele două soții, pentru a putea rămâne cu cea pentru care nu mai existau rețineri privind relația amoroasă.
Tot de aici i se trage fostului mare condotier, un comandant de mercenari de temut, spre jumătatea secolului al XV-lea, căci papalitatea de-abia aștepta motive să includă zona guvernată de

miercuri, 27 ianuarie 2021

Parma - un oras cu o bogata istorie


de Marian Lisu

Parma este orașul cu o istorie pentru care parcă se scrie manualul european al perioadei post-romane: ridicat de imperiali spre a le servi interesele pe ruta comercială a Via Aemilia (cea care a dat și numele regiunii Emilia-Romagna) și spulberat de Theodoric (regele ostrogot, ce a supus toată zona și s-a înmormântat în grandiosul mausoleu din Ravenna). Orașul e o pasăre Phoenix, renăscând din propria-i cenușă, cu amintirea măririi imperiale. A trecut prin ascultare bizantină, a stat sub ambiția lombardă, dar a gustat și libertatea – ca și comună neatârnată, ce-și dicta singură destinele.

Schimbase în timp stăpânirea dinastiei Guelph-ilor (a Prinților Palatini) cu cea de Ghibelline. Însă Medievalul nu aduce asupritori feudali care să exploateze locul. După ascultarea față de Milano (sub casele Visconti și Sforza), urmează perioada fastă marcată de dinastia celor din

vineri, 25 decembrie 2020

Museo Civico din Napoli

 

de Marian Lisu 

Seria marilor muzee europene
Napoli, Italia, la Museo Civico
Ca unul dintre stindardurile napolitane - ale capitalei celor Doua Sicilii - cum a mai fost cunoscut în vâltoarea vremurilor, stă de strajă la intrarea în golf - Castelul Nuovo. A fost totodată reduta de apărare navală, dar și reședința regală, în prezent adăpost al colecțiilor de artă.
Se mai cunoaște și sub denumirea de Maschio Angioino sau Chastiau Neuf și rămâne unul dintre simbolurile elocvente pentru Napoli.
Încă din secolul al XIII-lea se ridică sub privirea atentă a lui Carol I de Anjou mândrul edificiu, ce e apoi îmbunătățit (fortificat) de urmașul său (al II-lea Carol), precum și de Robert de Anjou, iar decorarea cu fresce minunate și picturi măiastre de Giotto în Capela Palatină, acolo unde se găsește și coroana regală.
Porțile de bronz sunt păstrate cu loviturile ghiulelelor trase (unele nici nu au mai fost extrase).
La etaje sunt amenajate galerii de artă (pictură și sculptură), unele opere geniale, preponderent pictori italieni - școala napoletană: Migliaro, Dalbono, Santoro, Cammarano, Cortese, Gemito și alții, unele fiind reprezentări ale obiceiurilor și peisajelor locului, altele legate de evenimente istorice marcante.
Azi nu vă dau amănunte, căci este zi de bucuria nașterii – vă las să vă bucurați prin cele trei lucrări ale adorației, din care primele sunt ale magilor. Bucurață-vă, deci!

duminică, 13 decembrie 2020

Seria marilor muzee europene - Muzeul Correr Venetia


    de Marian Lisu

    În capatul opus Basilicii San-Marco, traversând o piață plină de măști de carnaval, aflăm intrarea în palatul ce adăpostește Muzeul Correr. Pentru o imagine cât mai completă asupra istoriei Republicii Venețiene, a-i înțelege mărirea și decăderea, intrăm aici înainte de a vedea Palatul Dogilor. Pinacoteca - galerii în care stau marii artiști, în special cei de prin școala venețiană (cea veche cu influențe bizantine), iar opere de-acum cinci veacuri dau măsura grandorii autorilor. Pictura gotică are accente laice, dar profanul te cucerește prin frumoasele scene ale vieții cotidiene, de la vederile generale cu palazoo, la podurile venețiene sau la petrecerile somptuoase (carnavalurile de mai târziu). Sunt reproduse scene din