Ultimele ateliere de iasca din lume se gasesc la Corund

de Ioan Laslo

Cand eram copil tin minte ca vedeam pe toate standurile vanzatorilor de suvenire de pe Litoral produse din "piele de căprioară". De fapt, erau facute din iasca, un material care pare nefolositor la prima vedere, dar care, ajuns in mainile celor care se pricep, poate sa se transforme in adevarate opere de arta. Materialul era folosit din cele mai vechi timpuri, dar, fie datorita schimbarilor climatice, fie datorita lipsei de rabdare, rand pe rand, atelierele de iasca au disparut din Germania, Franta sau Austria, iar, in acest moment, singurul loc din lume in care mai sunt maestri-iescari este in tara noastra, mai precis la Corund, unde sapte familii isi mai completeaza veniturile, producand asemenea lucruri frumoase. Ghidul local Pall Zoltan, el insusi ucenic iescar duce turistii nostri de pe programul Senior Voyage Sovata (oferta la un simplu click pe albastru!) intr-un astfel de atelier si le face cunostiinta cu o familie de iescari. Iar experienta este una deosebita, asa cum puteti realiza si din filmarile pe care le-am facut acolo. De altfel, Zoli ne povesteste cu mult avant in filmarea de mai jos si despre aplicatiile acestui material pe parcursul istoriei. Totul in timp ce maestrul iescar ne face o demonstratie...

Povesti pragheze: orologiul astronomic

de Ludmila Ciobanu

Poveștile se spun mai frumos la gura sobei, asa ca am decis să vin în casa sau smartphone-ul dumneavoastra cu o legendă , sper eu pe plac. Nu mă voi abate de la tematica grupului nostru: aici ne-am adunat toți cei pasionați de călătorii și eu vă invit să călătorim virtual în inima Europei, în orașul celor 100 de clopotnițe, la Praga. De ce tocmai la Praga? Eu îl consider oraș de basm, iar cehii afirmă că s-au născut în țara cu cele mai multe povești și legende și au dreptate de fapt. Pe Arabela și Rumburak îi mai țineți minte? In țara lor de origine vom călători. Aici, fiecare clădire își are istoria și povestea sa. Am ales să încep cu un obiectiv turistic important atât pentru localnici cât și pentru turiști, Ceasul Astronomic, unul din cele mai vechi ceasuri din Europa, un instrument ingenios care de secole arată nu numai ora și data, ci și poziția Soarelui, fazele Lunii, ciclurile astronomice și sărbătorile calendarului creștin. Un miracol tehnic, care

Traditii asturiene

de Ioan Laslo

Asturia este, fara dor si poate, una dintre cele mai spectaculoase zone din Spania (in special in partea ei rurala, iar noi, in excursia optionala de la Covadonga, avem ocazia sa vedem asta!). La fel de adevarat este ca spaniolii vorbesc mereu si de faptul ca asturiencele ar fi cele mai frumoase femei iberice. Cand poarta costumul popular si danseaza tind sa le dau dreptate. In programul Tara Bascilor si nordul Spaniei am avut ders ocazia sa intalnesc la Oviedo grupuri de dansuri traditionale asturiene. Induc o atmosfera frumoasa pe strazile orasului, defiland si dansand in diverse locatii. Desigur, cei mai fericiti sunt turistii, care au ocazia sa ia cunostiinta cu traditiile locului. Am filmat si eu pentru dumneavoastra pentru a va duce acolo online. Sper sa va placa! Pentru inscrieri, dati click mai sus pe numele excursiei! Va astept cu drag!

Prin muzeele orașului Antalya

 

de Elena Trifan

Antalya este un oraș din Turcia, situat în sudul țării, pe malul Mării Mediterana. Se remarcă prin aspectul său plăcut și prin câteva obiective turistice, dovadă a diverselor culturi și civilizații, persoane și personalități care s-au succedat pe teritoriul său: Poarta lui Hadrian, Cartierul Kaleiçi, Portul Marina, Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul de Etnografie, Muzeul Jucăriilor, Casa Memorială Atatürk , Turnul cu Ceas, moschei și minarete.

Muzeul de Istorie și Arheologie a fost înființat în anul 1922 și, din anul 1972, funcționează pe o stradă din apropierea Plajei Konyaalti. Conține un număr impresionant de exponate ce prezintă aspecte importante din istoria orașului și din împrejurimi.

Este foarte bine dotat și amenajat, informația îți este oferită prin intermediul exponatelor, al planșelor și al audioghidului. Timpul petrecut în muzeu și fotografiatul nu sunt restricționate.

În prima sală prin  intermediul machetelor și al desenelor pline de viață sunt aduse în fața vizitatorilor aspecte ale arhitecturii vechi din localitățile: Myra, Aspendos, Perge, tihna vieții de familie de altădată, principalele ocupații din zonă reprezentate de: olar, fierar, lustragiu, sacagiu. Sunt prezenți și cobzarul, cât și oamenii de știință, astronomii.

În Sala de Istorie Naturală și Preistorie sunt expuse obiecte din piatră, os, bronz. Un spațiu consistent este acordat obiectelor de teracotă și ceramică din perioadele geometrică, clasic-arhaică, elenistică, romană.

Câteva săli fac dovada rafinamentului artistic al popoarelor ce au trăit pe aceste meleaguri în vremuri îndepărtate. Sarcofage romane, cu rol utilitar și estetic sunt prevăzute cu basoreliefuri cu ghirlande, chipuri umane și scene de viață semnificative. Chipuri de zei și zeițe: Afrodita, Atena, Artemis, Nemesis, Apolo, Zeus etc. și de împărați și împărătese romane, precum Traian, Hadrian, Septimius Severus, etc., îți încântă ochiul în Sala Statuilor. Arta este reprezentată și prin exponatele din Sala Teatrului din Perge și a două mozaicuri.

Pentru o țară musulmană, este remarcabilă prezența în muzeu a unor elemente de religie ortodoxă. Pe un perete este expusă o catapeteasmă cu icoane foarte frumoase. Sfântul Nicolae,  care s-a născut, a trăit și a murit în Turcia, unde este foarte îndrăgit și identificat cu Moș Crăciun, este reprezentat prin câteva icoane, fragmente de moaște și o planșă cu informație despre el. La etaj, este expusă și o colecție bogată de monede, provenind din diverse perioade: arhaică, elenistică, romană, bizantină, europeană, selgiucă, otomană.

Exponate se află și în curtea muzeului. Elemente de cultură și civilizație turcă, mai ales din perioada otomană,  pot fi găsite și în Muzeul de Etnografie, care funcționează în două conace din cartierul Kaleiçi.  Printre exponatele prezente aici pot fi amintite: înscrisuri caligrafice pe hârtie, înrămate, decorații, monede, ceasuri, lampă cu ulei, narghilele, instrumente de scris, printre care se află și călimara la brâu, obiecte de podoabă, amulete, arme, covoare, chilimuri, elemente de viață familială. Este memorabilă imaginea femeii care stă jos pe covor și supraveghează oalele de pe foc. Și aici ca și în Muzeul de Istorie exponatele sunt însoțite de explicații prezentate pe planșe. Astfel, poți găsi descrieri ale unor obiecte, modul de funcționare al altora, o clasificare a armelor. 

 În portul vechi, care se află în apropiere,  poți face cunoștință cu elemente de etnografie universală, prezentate prin intermediul jucăriilor din diverse țări și din diferite perioade.

În Antalya, ca și în întreaga țară, există un adevărat cult pentru Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938), primul președinte al țării, care a avut un rol revoluționar în modernizarea și occidentalizarea acesteia. El e cel care a impus schimbarea vestimentației tradiționale, înlocuirea alfabetului arab cu cel latin, a schimbat codurile, inclusiv pe cel juridic și al familiei etc. Când venea în Antalya, locuia într-o vilă din centrul orașului, care a fost transformată în muzeu, în anul 1986. Kemal Atatürk este prezentat prin intermediul unei colecții bogate de fotografii, în care apare singur sau în timpul activităților la care a participat în Antalya, cât și în țară. Sunt păstrate intacte obiecte de uz interior: șifonierul, patul și covorul din dormitor, biblioteca, biroul, mașina de scris și telefonul din camera de studiu, cât și tacâmurile și obiecte de vestimentație: halate, vestă, șosete, pantofi etc. Într-o cameră poate fi vizionată o colecție bogată de numismatică și de filatelie pe ale cărei exponate este prezentat chipul lui Atatürk. Pentru personalul muzeului Casa lui  Atatürk are o puternică valoare documentară, cât și una afectivă.

Aspecte din viața actuală și trecută a orașului pot fi cunoscute și prin intermediul cartierelor vechi și noi, al statuilor din oraș, precum cea  a lui Attalos, fondatorul localității, Soldații lui Atatürk, a căpitanului Mustafa Ekïzler, care a trăit în Antalya între anii 1905-2000, a desfășurat o bogată activitate în port, a fost patronul Moscheii Iskele și apreciat de Atatürk.

Nu ar trebui uitate parcurile, palmierii, magnoliile, imaginea Mării Mediterana și a Munților Taurus, Cascada Karpuzkaldiran, care se varsă direct în mare, plajele, magazinele cu o diversitate de covoare și obiecte de artizanat, fabricile de bijuterii și de îmbrăcăminte din piele pentru care Turcia este renumită.

Pe o stâncă de la una din intrările în oraș este sculptat capul lui Atatürk și sub el inscripționată afirmația acestuia „Antalya este cel mai frumos loc de pe pământ”. Parafrazându-l am putea spune, poate fără să greșim, Atatürk este cel mai iubit președinte de pe pământ.

Muzeul „Poarta de su’ Feleac”

 

de Cristina Nalbitoru

În cadrul simpozionului METAFORA, ARC PESTE CARPAȚI, desfășurat la Cluj-Napoca sub coordonarea Fundației Literară METAFORA din Constanța (Președinte Garofița Jianu) la care au participat oameni de cultură din Constanța, Tulcea, București, Cluj- Napoca, Sighișoara, Drăgășani și Brezoi, printre multe alte manifestări un rol deosebit l-a avut vizita și colocviul de la Muzeul Etnografic particular „POARTA DE SU’ FELEAC”, aflat la 4-5 km de municipiu.

Muzeul se află în gospodăria soților Rodica și Gheorghe Căpușan. La poarta din lemn sculptată în stil maramureșean, domnul Gheorghe Căpușan ne-a întâmpinat cu pâine și sare. Acest ritual străvechi de a primi oaspeții te reîntoarce în timp la tradițiile, obiceiurile, folclorul și etnografia poporului român.

După primirea călduroasă de la poartă, ca o binecuvântare, suntem invitați în curtea gospodăriei, frumos amenajată.

Muzeul nu este prea mare, conține doar două încăperi, una la parter cu o coborâre la demisol și alta deasupra, în pod. Aceste două încăperi sunt amenajate în stil tradițional cu peste 2000 de obiecte, așa cum ne specifică gazda, compuse din: costume populare ardelenești și maramureșene, obiecte de ceramică: farfurii, castroane, ulcioare, oale, diferite obiecte de lemn necesare gospodăriilor țărănești, mobilier, cuverturi de pat și perete, furci de tors, dar și nelipsitul război de țesut cu toate anexele sale

După ce am admirat exponatele, domnul Gheorghe Căpușan ne invită să luăm loc pe scaune și lavițe, toți cei peste 25 de excursioniști, și să-l ascultăm ca niște copii atenți la dascălul lor. Ne-a vorbit cu patos, cu dăruire și dragoste de țară, dar și cu durere în suflet pentru distrugerea valorilor tradiționale ale poporului român din ultimele trei decenii. Noi oamenii acestei țări nu am avut grijă de viața noastră și mai ales în ultimii 33 de ani. Nu am avut grijă de una dintre cele mai importante plante de pe planetă care are peste 24. 000 de întrebuințări. Sigur că o să mă întrebați care este asta. Se numește CÂNEPĂ! Nu e nimic complicat, de mii de ani ne-o crescut așa ca pe copii, ne-o ajutat animalele, am împodobit interiorul caselor, ne-a îmbrăcat.

Dar n-o să intru în amănunte. O mare parte dintre dumneavoastră știți, dar am să mă adresez copilului din dumneavoastră.

La finalul lunii august și început de septembrie cânepa era smulsă din pământ, tăiată, apoi așezată în apă 7-8-10 zile. Sigur că țăranul nu știa pe vremea aceea să-i folosească floarea. Ea are 0,02% drog și astfel cânepa a fost trecută în categoria plantelor narcotice de cineva care a făcut o greșeală mare. Apoi, prelucrată cu melița, se obțineau acele fire care erau toarse și apoi țesute. Ce știe să facă cânepa pentru noi? Femeia își făcea un proiect, un vis, să facă o cămașă, o pereche de pantaloni, veșminte promise copiilor de Crăciun și de Paști „o să ai dragul mamei un rând de haine”. Femeia făcea totul de la bobul de cânepă și până la haină. Nici nu vă puteți imagina de unde venim și nici nu știm unde-o să ajungem și cât de mult a muncit o femeie într-o gospodărie.

Țara asta e frumoasă, e extraordinar de frumoasă și noi nu știm să avem grijă de ea. Povestea noastră este așa, e vorba de un fir de ață și firul ăsta de ață pornește de aici. Sigur că este din cânepă, lână, bumbac, din mătase... Larva aia mică pe care n-o mai găsim decât în două locuri din România, care mănâncă frunze de dud și dă mătasea naturală. Dar firul nostru de cânepă ne-a ajutat extrem de mult!

Ne prezintă războiul de țesut cu toate componente sale. Muzeograful numește războiul de țesut ca primul calculator de pe planetă! Pentru că totul trebuie calculat, acum totul se face în fabrică prin programare pe calculator. Apoi, vorbind de unitatea care ar trebui să existe în rândul poporului român, face o demonstrație cu firele de cânepă.

„Câte fire am aici?”

Unii răspund 3, 4, alții 1.

„E o întrebare capcană. Exact asta ar trebui să se întâmplă în zilele noastre. Știți de unde am pornit? De la firul ăsta foarte subțire care vine din coaja de plantă, din cânepă!”

Apoi pe un dispozitiv agață firul dintr-o parte în alta de 6 ori și printr-o manetă răsucește cele 6 fire.

„Câte fire am aici?”

Ne arată că un singur fir este mai puțin rezistent decât cele 6 împletite într-unul singur. Astfel ne demonstrează că românii uniți sunt mult mai puternici decât dacă acționează separat, individual. Este vorba de o rezistență împreună! UNIREA!

Pledoaria luând sfârșit, suntem poftiți în sala de afară, unde se află un cuptor mare, tradițional. Aici suntem serviți de doamna Rodica Căpușan cu două feluri de plăcinte, cu brânză și varză, iar domnul Gheorghe Căpușan ne servește cu palincă și țuică, după preferințele fiecăruia!

Urmează un colocviu despre importanța păstrării tradițiilor, etnografiei, folclorului și obiceiurilor strămoșești pentru păstrarea identității neamului românesc! Această familie merită tot respectul pentru efortul depus în realizarea acestui muzeu!

La final plecăm încărcați de energii pozitive și ne despărțim de gazde cu îmbrățișări călduroase, de români adevărați, iubitori de cultură și neam!

Monument pentru relaxarea cehilor stresati de... functionarii publici!

 

de Ioan Laslo

Cehii au un umor teribil uneori. In imediata apropiere a primariei pragheze, sculptorul David Cerny a amplasat o statuie imensa a capului lui Franz Kafka, atat de cunoscut datorita scrierilor sale nuvelistice. La prima vedere o sa spuneti ca nu vedeti unde este umorul ceh. Pai exact aici vine povestea. Autoritatile au spus ca au amplasat statuia miscatoare pentru ca cetatenii care au intrat in contact cu functionarii publici sa se poata relaxa ulterior. Lucru care dovedeste faptul ca si prin alte parti este o adevarata placere sa ai de a face cu functionarii publici! In fond, in nuvelele sale, Kafka impletea foarte inspirat elemente realiste cu unele fantastice si cu personaje din viata politica a vremii in care a trait. Tot in apropiere a muncit chiar Kafka, la o agentie de asigurari.

Ii multumesc Ludmilei Ciobanu, ghid local profesionist de turism la Praga, pentru filmuletul urmator. El ne permite sa distingem capul de 10m inaltime, format din discuri care fac miscari de rotatie impreuna si separat dupa un algoritm. Totul este parca emotionant si memorabil!

Butrint sau locul de care albanezii au de ce sa fie mandri

de Ioan Laslo
     Ca si alti turisti, am avut ceva strangere de inima cand am pasit pentru prima data pe tarmul albanez. Ma asteptam sa gasesc o tara saracacioasa cu o educatie minimala. Apoi am realizat cat de plini de prejudecati suntem noi, oamenii. Pentru ca am ajuns in portul Saranda , care s-a dovedit a fi o statiune moderna, cu hoteluri de calitate si o faleza splendida. Inca din port am fost tentati de gazdele noastre cu o excursie la site-ul arheologic Butrint, iar optiunea pentru aceasta s-a dovedit a fi extrem de fericita. Am pasit prin locuri incarcate de istorie, in care grecii, romanii, venetienii si mai apoi turcii si-au lasat amprenta i mod decisiv. Primele sapaturi au fost facute aici de italianul Luigi Ugolini inca din 1928, iar apoi arheologi germani, englezi si americani(desigur alaturi de cei albanezi) si-au dat mana pentru a scoate la lumina adevarate

Cascada Karpuzkaldiran – legenda si frumusete naturala

 

de Livia Manzatu

Daca intr-un material anterior povesteam despre experienta la inaltime traita intr-un balon cu aer cald in

Cappadocia, astazi va voi dezvalui o alta frumusete naturala descoperita de aceasta data in Antalya, mai

precis in statiunea Lara, considerata perla Mediteranei. Aici, in parcul central al statiunii, imaginea spectaculoasa a unei cascade a carei apa se revarsa direct in Mediterana a ramas intiparita in minte. De la ghidul local am aflat povestea acestei cascade, numita Karpuzkaldiran. Tradus din limba turca, numele dat de localnici inseamna “cascada pepenilor verzi smulsi”. Legenda spune ca odinioara localnicii plantau pepeni de-a lungul raului Duden. In timpul inundatiilor, suvoaiele de apa maturau plantatiile si torentii se revarsau in mare laolalta cu culturile. Astazi, cascada ofera privitorului doar o imagine spectaculoasa a revarsarii in mare de la o inaltime de 42 de metri, ceea ce o face unica in lume. La intalnirea apelor se formeaza un curcubeu.

De ce sa alegem Albania

de Daniel Stefan

Albania o tara din fostul bloc comunist, poate una in care comunismul si-a aratat cel mai rau coltii, este acum o tara foarte primitoare cu turistii. Cu un peisaj mirific, cu iesire la una dintre cele mai frumoase mari din Europa, Marea Adriatica si tara cu cei mai multi munti din Europa, Albania ne ofera si o lectie minunata de istorie si cultura. Dar ce putem vizita mai concret in Albania? Al doilea oras ca marime din tara si unul dintre cele mai vechi din Europa, fosta capitala a Albaniei, este Durres. Orasul, pe langa o istorie impresionanta si o serie de obiective de interes ce trebuie neaparat vizitate, cum ar fi: Marea Moschee, Amfiteatrul Roman, Turnul Venetian, etc., are si o plaja foarte frumoasa, ce se intinde de-elungul tarmului Adriaticii, cu cel mai fin nisip din Europa. Pe langa Durres avem si Capitala Tirana, un oras plin de viata si de culoare. Centrul orasului este impanzit de piatele vesele si strazi pietonale, pe care va veti putea plimba in voie si veti gasii tot felul de atractii turistice. Marile bulevardele ne reamintesc de istoria vastă a acestei țări, reminiscențele otomane și italiene amestecându-se cu detalii ale trecutului comunist. Cele mai importante obiective, pe care trebuie sa le vizitam in Tirana sunt: Piața Skanderbeg, Turnul cu ceas, Moscheea Et’hem Bey și Opera. In afara capitalei si a orasului Durres, avem mai multe orase de vizitat cum ar fi orasul medieval Kruje, unul de mare cinste pentru istoria Albaniei, ultimul bastion al eroului national Skanderbeg. O alta excursie o putem face la cel mai mare lac din Europa, Lacul Ohrid. Lacul se intinde pe teritoriul a doua tari, Albania si Macedonia de Nord. si are o lungime de 34 de km si o adancime de 300 de metri si are o vechime de 3 milioane de ani. Valea Ohridului este inclusa pe lista selecta a siturilor UNESCO. Pe langa lac, putem vizita si un orasel cu imprejurimi de basm, orasul Pogradec. In drum spre Ohrid putem sa ne oprim sa exploram un alt oraș cu renume, Elbasan, unul dintre cele mai mari din Albania și un oraș foarte important pe străvechiul drum Via Egnatia, care făcea odată legătura între Italia și Turcia. Este un oraș istoric, de importanță patriotică pentru toată Albania, fiind centrul principal al naționalismului în timpul dominației otomane. Aici vom avea ocaznia să descoperim că există asemănări între istoria românilor și ceea a albanezilor. In orașul vechi vizităm Kalaja sau Castelul Elbasan, fortăreața construită în secolul al XV-lea de Sultanul Mehmet II. Tot aici găsim și celebrele băi turcești ale lui Sinan Pașa. Bisericile catolice, bisericile ortodoxe și moscheile stau armonios aliniate, dovadă a mixului cultural de admirat. O alta atractie in Albania este orasul Berat, o mică comoară ascunsă de distrugerile din timpul comunismului. Lucrul pentru care este cel mai cunoscut este colecția remarcabilă de case otomane albe, cocoțate pe toată lungimea dealului de la baza castelului. Supranumit și "orașul cu o mie de ferestre", Berat a ajuns în lista siturilor Patrimoniului UNESCO în anul 2008. Lezhe si Skhoder sunt doua dintre atractiile bine pastrate ale Albaniei. Lezhë ne va întâmpina cu biserica Sfântul Nicolae și mausoleul eroului național Skanderbeg, pe când Shkodër ne va impresiona cu lacurile și văile Alpilor Albaniei. Shkodër este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa și, probabil, cel mai atractiv centru urban din Albania. Putem vizita Fortăreața Rozafa unde aflăm legenda locului care se aseamănă cu cea a meșterului Manole. Datând încă din vremea antichității și recondiționată atât de venețieni, cât și de turci, cetatea își ia numele de la o femeie care ar fi ales să fie zidită în metereze ca ofrandă, astfel încât construcția să rămână în picioare. Alte repere pe care le atingem sunt Catedrala Shkodër și Moscheea de Plumb, construită de Mehmet Pașa Bushati după modelul Moscheei Albastre din Istanbul, dar având acoperișul confecționat din plumb. Sudul Albaniei ne îmbie cu Apollonia și Vlorë. Apollonia (numită după zeul Apollo) a fost fondată de greci în 588 î.Hr. și a cunoscut culmile importanței la nivel statal. Sub romani, orașul a devenit un mare centru cultural cu o școală renumită de filozofie. O bună parte din ruinele orașului așteaptă încă să fie descoperite, însă cei 4km de ziduri care ne sunt accesibili sunt o poezie. Noi ne plimbăm printre ruine, reconstruind străzile, casele, templele și agora cu forfota ei tipică, încercând să ne imaginăm orașul grandios de altădată și să descifrăm o mică parte din viața oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri. Vlorë nu se lasă mai prejos. Ne impresionează prin simpla poziționare, fiind situat la întâlnirea dintre Marea Adriatică și marea Ionică. Atunci când a fost fondat, în secolul VI î.Hr., orașul era știut sub numele de Aulona. Istoria sa a cunoscut multe conduceri, de la stăpânirea romană și Patriarhia Constantinopolului, până la cucerirea de către sârbi, otomani și venețieni.

 

Intempo - cel mai inalt zgarie-nori rezidential din Europa

 

de Ioan Laslo

Benidorm, cea mai mare dintre statiunile de pe Costa Blanca, este cunoscut drept Manhattan-ul Europei, datorita numerosilor zgarie-nori care se afla acolo. Sunt mai mult de 80 de cladiri cu minim 25 de etaje. In iulie 2021 a fost finalizat si cel mai inalt ansamblu rezidential, dupa o munca de 17 ani. Cu 47 de etaje si putin peste 200 m inaltime, cladirea contine apartamente cu 2,3 si 4 camere (dar si spatii comune precum un spa, sala de sport, restaurant de dicat exclusiv rezidentilor etc), care au starnit desigur interesul celor iubitori de locatii exclusiviste. Desigur, cel mai tentant apartament este un penthouse aflat sus, intre cele doua turnuri gemene, in celebrul Diamant. Cladirea are si cel mai rapid lift din Spania, care poate ajunge la ultimul etaj in 52 de secunde. Am cautat curios pe site-urile de rezervari si posibilitatea de a inchiria un apartament aici, iar preturile variau undeva intre 750 si 1300 de euro/noapte. Un chilipir, nu? 

In apropiere, in zona plajei Poniente se afla si alte piese de arhitectura remarcabile, precum Delfin Tower, sau Sunset Beach. Se doreste astfel transformarea zonei intr-un nou Miami. Amenajarile din imediata zona a plajei sunt si ele de cea mai buna calitate. In partea opusa a statiunii, in zona plajei Levante se gasesc si spatii rezidentiale ceva mai accesibile. Nu ma pot abtine sa adaug si un filmulet de pe plaja din apropiere.

Pitorescul la el acasa: Alberobello

de Livia Mihaela Manzatu

     Dacă ajungi în Puglia - regiunea situată în „tocul” Italiei, este obligatoriu să  „bifezi” vizitarea orășelului-emblematic al acesteia: Alberobello, situat la mai puțin de 60 de kilometri sud-est de Bari, mai precis în Valle d’Itria (Valea Itria), considerată pe drept cuvânt una dintre cele mai pitorești zone ale Italiei.

Acest loc de poveste s-a aflat și pe lista noastră în scurtul circuit de Paște  pe care l-am făcut în sudul Italiei, când creștinii catolici și ortodocși au celebrat Sfintele Sărbători la aceeași dată.

Alberobello, cu ale sale căsuțe “trulli”, era un obiectiv pe care îl așteptam de mult timp să îl vizitez, așa încât nu mică mi-a fost bucuria când am aflat că agenția de turism îl avea inclus în program.

Despre Alberobello… doar cuvinte de uimire.

Celebrele căsuțe trulli, cu ale lor acoperișuri țuguiate - care personal mi-au amintit de faimoasa căciulă a lui Oblio, personajul din desene animate -  ne întâmpinau la

Oviedo - locul unde cultura este coborata in strada!

de Ioan Laslo

    Mi-a placut intotdeauna Oviedo, un oras al elegantei si al bunului gust. De la strazile pavate astfel incat nimic sa nu iti fie nepotrivit, la celebra fabada care te asteapta aburinda pe masa, mergand printre statuile de bronz imprastiate parca peste tot pentru a aduce un omagiu in primul rand oamenilor care si-au pus amprenta asupra evolutiei orasului si oprindu-te, din loc in loc, pentru a admira un fapt de viata. Dar cel mai mult imi place la Oviedo faptul ca se doreste parca, prin toate mijloacele, aducerea culturii in strada. Este un concept care nu place elitistilor, dar care poate da culoare si finete unui intreg oras. Pentru ca Oviedo are muzee de calitate gratuite (este suficient sa intri la Muzeul de Arte Frumoase, sau la Muzeul de Arheologie al Asturiei), are numeroase edificii care iti incanta vazul si mai are Teatro Campoamor, locul unde muzica de buna calitate si spectacolele de dans se tin lant. Am avut ocazia sa vad concertele tinute in strada, in fata acestuia si va atasez o filmare facuta doar cu un simplu telefon:

 

    Adaugati una dintre cele mai frumoase catedrale din Spania, Piata care pare un centru cultural nu locul unde se vand produsele traditionale (degustarile de aici, branza, vinul si toate celelalte produse locale tind sa duca vizitatorul tot catre o experienta culturala), zona noua a orasului, plina de o eleganta discreta, parcurile (orasul este o adevarata gradina!) si veti intelege insufletirea mea. La fel cum, veti intelege de ce o sa revin cu amanunte. Deocamdata am vrut doar sa va fac pofta! Veniti la Oviedo! Putem sa il vizitam impreuna, daca va inscrieti pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei ! Cum? Dand un click pe numele sau!

Piazza Navona - de la stadionul lui Domitian la elegantul loc de astazi

de Ioan Laslo

Am ajuns din nou la Roma si nu puteam rata o vizita in Piazza Navona, unul dintre cele mai elegante locuri din Cetatea Eterna. Vechiul stadion din vremea lui Domitian isi pastreaza forma ovoidala, insa gradenele au fost inlocuite cu o serie de cladiri care gazduiesc hoteluri, restaurante sau Basilica Santa Agnes. Bernini si-a lasat amprenta inimitabila prin Fantana celor Patru Fluvii, loc de intalnire pentru multi turisti. Am gasit piata mai putin populata decat de obicei, însă cu același farmec aparte. Dar cel mai bine este sa las imaginile sa vorbeasca. Am inregistrat live si comentariu de atmosfera, fara promter sau pregatire prealabila, ca de obicei. Bucurati-va de imagini, deoarece ele sunt mult mai graitoare decat orice alte cuvinte!

Strasbourg vazut de pe apa

de Ioan Laslo

Perspectiva din care poate fi vazuta imaginea unui oras este mereu foarte interesanta. Una este ceea ce vedem plimbandu-ne lejer pe stradutele unui oras, altceva survolandu-l cu avionul si cu totul altceva, lasandu-ne relaxati purtati de o barca. La Strasbourg, una dintre capitalele Europei, o plimbare cu barca pe Ill iti ofera o perspectiva extraordinara asupra unui oras de poveste. 

Ca intotdeauna, timpul pe care l-am petrecut acolo a fost extrem de scurt (imi propun sa revin si sa ii acord orasului zile multe!), dar, poate tocmai de aceea, traversarea celei mai frumoase parti a lui pe apa este o idee excelenta. A vedea Grand Ile, Neustadt si Cartierul european in mai putin de o ora, stand relaxat si ascultand povesti locale nu cred ca nu v-ar tenta si pe dumneavoastra. 

Grand Ile inseamna doua mii de ani de istorie, iar bisericile medievale (catedrala a facut o mie de ani, in 2014), maisons a colombage renascentiste si splendidele cladiri Art Nouveau si Art Deco iti iau ochii imediat. Nu intamplator, cartierul este monument UNESCO inca din 1988. 

Cum de altfel este si Orasul Nou (Neustadt) din 2017. Acesta a fost construit intre 1870 (cand, in urma Razboiului franco-prusac, Alsacia si Lorena au revenit Prusiei) si 1914, cand a inceput Primul Razboi Mondial. Este o perioada in care suprafata orasului a crescut exponential, devenind o adevarata metropola neorenascentista. Palais du Rhin, Bibliothèque Nationale et Universitaire de Strasbourg, Théâtre National de Strasbourg, Palais de Justice, Opera National du Rhin sau Universitatea atrag privirile ca un magnet.

Cartierul european este simbolul reconcilierii franco-germane, baza constituirii Europei Unite. Si unde altundeva putea fi el construit daca nu pe un teritoriu care a fost mereu ca o minge de ping-pong, sarind pe un teritoriu sau pe altul? Sediul celebrei televiziuni Arte, impunatorul Parlament European, Palais de l Europe, Agora, Observatorul Audiovizual European, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sau European Youth Centre transmit ideea de toleranta si unitate in diversitate, concepte atat de des uzitate in cadrul Europei Unite. Dar poate cel mai bine este sa va las sa vizionati cateva imagini din traseul parcurs...

Cu vaporetto, la Venetia

Cati dintre noi nu visam sa ne plimbam pe canalele Venetiei? Imaginatia starneste mereu romantismul fiecaruia si il asociem cu Orasul din Laguna. Turistii au placerea de a ajunge in Piazza San Marco, unde ii asteapta celebra Basilica, simbolul orasului, Libreria Sansoviana, Palatul Dogilor sau Museo Correr, iar de acolo pot face o plimbare lejera spre diverse alte locatii, interesante prin dispunerea lor. Stradutele intortochiate iti permit sa ajungi in diverse locuri, dar adevaratele sosele ale Venetiei sunt canalele. 

Azi va propun insa o alta perspectiva, profitand de filmarea pe care am facut-o cand ma intorceam din Venetia  catre locul in care ne astepta autocarul. Ziua cu lumina splendida mi-a permis o filmare clara, iar eu mi-am permis la randu-mi un mic comentariu live. Ulterior, am dat intaietate muzicii locale si am ales Orchestra Bagutti, care cred ca se potriveste excelent cu filmarea. 

Va astept pe circuitul Italia D Amore, pentru a trai pe viu aceasta experienta unica!

Creta și civilizația minoica

 de Ciprian Napradean

Civilizația minoica din Creta a fost una veche și strălucită. Oamenii ăștia își săpau nemurirea în piatră înainte ca egiptenii s-o cocoțeze în vârful piramidelor sau vechii celți s-o incercuiasca la Stonehenge. Creta a fost centru de putere în Marea Mediterana pentru 2500 de ani (între mileniul IV și I înainte de Hristos). Dupa prăbușirea civilizației minoice, Creta a devenit o provincie periferică (Greciei antice, Romei Antice, Bizanțului,  Arabilor, Veneției, Imperiului Otoman si iar Greciei - sper sa nu fi uitat vreun incasator de taxe si impozite). Toate puterile care s-au perindat si-au lăsat amprenta. Cea venețiana este mai vizibila prin relicvele arhitecturale medievale, iar cea turceasca e delicioasa în bucătărie. Era și greu sa fie altfel dacă ne gândim ca o mare parte din populația actuală a Cretei a fost adusa din Turcia,  în urma acelui schimb de populație. Dar sa nu vorbim de aberațiile istorice și sa ne întoarcem în timpuri frumoase și spectaculoase ale insulei. Sa ne întoarcem in perioada de aur, adica acum mai bine de 3000 de ani. Cel mai important palat al perioadei minoice a fost cel din Cnossos. Aici era centrul de putere și de aici se dădea ora exacta într-o buna parte din lume. Ideea ca el a fost reconstruit m-a entuziasmat foarte tare și am mers cu mari așteptări.  Dezamăgitor este faptul ca au fost reconstruite doar câteva ziduri și acelea prost (am atașat poza cu un fragment in care se vede fierul beton din placă). Penibil! De fapt în Palatul din Cnossos nu se mai găsește nici o relicva originală. Amforele, frescele, sculpturile, toate sunt copii. Dacă ajungeți aici și sunteți curioși sa vedeți rămășițele civilizației cretane, mergeți la Muzeul de Arheologie din Heraklion. Acolo e comoara. Sa nu mai vorbim de faptul ca au aer condiționat si ești ferit de soare.  E un detaliu care, atunci când afara sunt 40 de grade, chiar contează.

Delft - un centru universitar de prima marime in Olanda

 

de Ioan Laslo

Primul lucru care mi-a venit in minte in momentul in care am ajuns in piata centrala din Delft a fost introducerea fabuloasa pe care H.W.van Loon a facut-o in Istoria Omenirii. El facea o comparatie intre etajele pe care le-a urcat in turnul Catedralei din Delft si experienta umana, dand la final cea mai frumoasa definitie pe care am citit-o vreodata: Istoria este Turnul urias al Experientei, pe care l-a inaltat Timpul in mijlocul Campiei nesfarsite a Trecutului. Obisnuiam sa imi incep prima ora de curs cu o noua generatie exact cu aceasta fraza. Iar acum eram langa acea biserica si aveam ocazia sa urc in acel turn. Sper sa intelegeti insufletirea mea! E drept ca m-am calmat repede, deoarece nu exista posibilitatea sa refac traseul medicului olandez si m-am multumit cu o plimbare in zona centrala. Am si facut o mica filmare pe care o sa o gasiti mai jos. Sper ca din ea reiese atmosfera splendida a acestui oras universitar olandez!

Siena - poarta catre Cer!

de Ioan Laslo
       Multa lume considera Siena locul unde se simte cel mai bine atmosfera toscana. Orasul cu strazi medievale inguste (monument UNESCO inca din 1995), locuit azi de aprox.50.000 de locuitori este cuceritor inca de la o prima vizita. Nu putini turisti vor insa sa revina, fie pentru a simti atmosfera fantastica din Piazza del Campo in timpul unui palio, fie pentru a se incarca energetic de frumos in celebrul sau Duomo, sau, de ce nu?, pentru a gusta din excelentele preparate traditionale toscane. 

      Piazza del Campo are forma de amfiteatru si suprafata sa pavata este impartita in 9 segmente (aminteste parca de Consiliul celor 9 barbati buni care conduceau candva orasul). Credinciosii spun ca seamana cu mantaua protectoare a Fecioarei, care, impreuna cu Sf. Ecaterina de Siena, este de altfel si protectoarea orasului. In fiecare an, pe 2 iulie si 16 august

aici are loc palia. Cursa propriu-zisa dureaza aproximativ 3 minute, dar

Manastirea Poblet din Catalunia

de Marian Lisu

Printre razele unui blând soare hibernal și bătând drumuri nu prea umblate de cei care nu-s de prin partea locului (o vale înconjurată de Munții Prades), accesăm acum o minunăție emblematică în sfera monumentelor catalane. O primă întrebare ne bântuie gândurile la vederea măiastrelor edificii –e palat, castel, e oare sediu al puterii monarhice medievale, păstrate prezentului în plină glorie arhitecturală?!

Nimic nu sugerează de la distanță că ne aflăm pe pământ de sacralitate, căci spiritualitatea se împletește aici cu goticul cistercienilor, care încă deservesc mănăstirea, ținând aprinsă flacăra credinței, la capetele încoronate ce dorm somn greu sub albul alabastru dur, amplasat cum nu se mai găsește altundeva.

E astfel necropolă regală, căci cei de pe-aici o știu drept Panteonul Regal al confederației Catalano-Aragoneze. De pe la jumătatea secolului al XII-lea începuse zidirea, inițial în stil romanic, închinarea fiind făcută Sfintei Fecioare. Ceea ce începuse ca zonă dedicată cultului se dezvoltă succesiv secolele ce urmează, locul devenind reședință regală, palat de forță, dar și complex militar de temut.

Ducele Barcelonei dorise abația și ca loc de refugiu în caz de primejdie, de unde și arhitectura tipic militară a zidurilor defensive, în sistem integrat, ca și modelul porților monumentale (cea a Regelui sau cea de Aur). Doar zona claustrului te duce imediat în zona sacrului, căci modelul imensului spațiu mărginit de coloane ce susțin arcadele goticului timpuriu sunt unele tipice unei mănăstiri din zona spaniolă.

Timpul lasă răni adânci, căci mute din dependințe au trebuit refăcute sau restaurate, iar cele care au supraviețuit impecabl trecerii vremiurilor stau mărturie a frumuseții arhitecturale - splendidul altar sculptat în marmură albă (capodopera maestrului Damia Forment), imensele sarcofage suspendate astfel încât poți trece pe sub acestea în părțile laterale, ori frumoasele arce sau colonade, de o rară geometrie, ce tinde spre perfecțiune.

Secolul al XVI-lea e unul de răstriște - mănăstirea fiind jefuită în timpul Războiului Religios Spaniol, când o mare parte din bogăția și arta de aici e distrusă pe vecie, iar trei veacuri după e o altă tragedie pentru edificiu - guvernul spaniol îl vinde, iar noii proprietari văduvesc temeinic patrimoniul inestimabil. Retrocedarea către Ordinului Cistercian (1940) o repune pe harta rutelor mănăstirilor regale, ca simbol al istoriei și culturii catalane.

Arhitectura sa romanică grandioasă ne întâmpină la nivelele superioare, unde sălile regale troneazăînaltul, colidoarele au coloanele zvelte, cu linii simple, iar arcadele gotice din zona basilicii copletează peisajul general, conferind mănăstirii o prezență maiestuoasă. Varietatea stilurilor e completată de elemente renascentiste și baroce, tocmai această combinație dau farmecul aparte edificiilor, recunoașterea UNESCO având în vedere acest aspect, alături de importanța istorică și religioasă pe care o deține acesta.

Accesăm alene spațiile interioare anexe – curtea mare cu fântâna arteziană, bucătăria cu parte din inventarul original, sala de mese, cea capitulară, salonul și biblioteca, trapeza și reflectoriul, iar apoi facem o trecere în revistă a zidurilor fortificate, ce completează în lateralele fațada bisericii abației.

Mormintele regale îi înfățișează în scupturi de marmură pe regii și reginele locului - regii Alfonso al II-lea, Peter al IV-lea, James I, Alfonso al V-lea, Martin ( dinpreună cu Maria de Luna), John al II-lea ( alături de a sa aleasă Eleanor de Albuquerque), la picioarele lor veghind simbolurile de forță – leii. Cei ineresați vor găsi chiar cavaleri cruciați, înfățișați în piatra dură cu sabia lungă și armura completă, dar și înalți prelați ce și-au câștigat dreptul de a fi alături de cei ce au condus destinele țării lor.

La etaj se află și Muzeul mănăstirii, loc de neratat fie și numai pentru scara de piatră pe care o urci ajutându-te de o balustradă lucrată în fier forjat în forma unui dragon înfiorător. Spațiul expune privitorului multe artefacte, cărți rare, podoabe și obiecte destinate cultului, pictură și sculptură în tematică.

Campo dei Miracoli, cu celebrul Turn Inclinat din Pisa

 

de Ioan Laslo

Stilul arabesque, cu coloane complicat sculptate, care se sprijina pe arcade inalte si inguste caracterizeaza toate cele patru obiective de pe Campo dei Miracoli din Pisa. Celebrul turn inclinat, initiat in 1173, Duomo, finalizata si sfintita de Papa Gelasius al II-lea inca din 1118, cel mai mare Baptisteriu din Italia (ianugurat la 1153) si Campo Santo (Cimitirul Monumental), considerat de unii cel mai frumos din lume sunt fiecare dintre ele un obiectiv arhitectural de prima mana, dar constituie un tot unitar de neegalat in acelasi timp. Complexul este inconjurat de un zid medieval din caramida rosie. Se stie ca Pisa a avut multi dusmani (cei mai cunoscuti dintre ei fiind vecinii de la Florenta!), dar, desi orasul a fost atacat de multe ori, zona aceasta a ramas mereu neatinsa. Crezul locamnicilor este ca e protejata de Divinitate. De aici si numele complexului. 

Am sa atasez niste filmari facute in zona, insotite de un comentariu live, pentru mai multe amanunte. Filmarea exterioara a celor patru edificii este insotita de una de interior in Duomo. Sper sa va faca placere si sa vizitam impreuna locatia, ea fiind introdusa in excursia Italia D Amore , descrisa pe larg, daca dati un click pe albastru.

Poznan in ritm de polca

de Ioan Laslo

Am gasit o filmare din prima mea vizita la Poznan si m-am amuzat de comentariul pe care l-am facut atunci. Ajunsesem ca turist, in plina pandemie in Polonia si eram socat de multimea polonezilor adunati in Piata Centrala a Orasului Vechi (Stary Rynek). Ce nu stiam atunci este ca, la ora 12, acest lucru este firesc, deoarece cantecul de trompeta este punctul culminant al unui eveniment care se desfasoara zilnic. Atunci, cele doua capre aflate sub ceas amintesc de o legenda conform careia acestea au atras atentia printr-o confruntare asupra unui incendiu care ar fi putut distruge intreaga asezare. Intre timp, ghidand de mai multe ori Polonia in ritm de polca, unul dintre cele mai frumoase circuite ale Agentiei de turism Christian Tour, am avut ocazia sa asist des la acest moment care este ca un magnet pentru turistii aflati in Poznan.

Dar, dincolo de cladirea Ratusz (vechea primarie construita in stil renascentist in secolul al XVII-lea, dar cu numeroase adaugiri si refaceri in urma unor incendii), piata aceasta patrata cu o latura de aproximativ 140 m are multe alte obiective turistice splendide. Cele patru fantani (m-a impresionat cea a lui Neptun!), numeroasele statui (splendida statuia lui Ioan Nepomuc, chiar daca acesta este legat mai mult de Praga prin viata, dar mai ales moartea sa!) si intreg lantul de palate cu ornamente policrome superbe (multe dintre ele sunt astazi muzee) constituie tot atatea atractii turistice splendide. Cum o atractie in sine constituie zi Zamek (care dateaza doar de la inceputul secolului al XX-lea, fiind proiectat de arhitectul Albert Speer si a fost transformat de nemti in resedinta pentru kaiser). Astazi este un centru cultural. Mai adaugam o multitudine de biserici baroce, fiecare in sine o tentatie si avem imaginea unui oras care constituie o surpriza placuta pentru oricine il viziteaza.

Revenind in Stary Rynek, nu ai cum sa ratezi restaurantele locale, cu meniuri imbietoare, unde bucataria de influenta germana este la ea acasa. Iar, daca sunteti in viteza, nu ratati celebri cartofi cu cas, deliciosi aici, sau o ciocolata calda! Iar de aici calatoria poate continua spre Wroclaw, un alt oras fabulos al lesilor.

Zubizuri - minunea lui Calatrava de la Bilbao

 

de Ioan Laslo

Bilbao este orasul in care geniul lui Calatrava trebuia sa fie prezent. Avea toate ingredientele pentru asta: industrializare, gust pentru futurism, administratie care se tine de un program de dezvoltare sustenabila, finantele necesare pentru a sustine proiecte pretentioase, dar valoroase. Astfel, podul se adauga altor creatii renumite ale arhitectului din Valencia: Auditoriul din Tenerife, Orasul Artelor si Stiintelor, Turnul de Comunicatii Montjuic din Barcelona, Palatul Congreselor din Oviedo, Pudul Alamillo din Sevilla, Gara Oriente din Lisabona, Turning Torso din Malmo, Podul Constitutiei din Venetia, sau Podul Femeilor din Buernos Aires.

Proiectat in 1990, Puente del Campo Volantin, alintat de localnici Zubizuri (Podul Alb) a fost construit intre 1994-1997 si a devenit unul dintre reperele orasului. Pasarela pietonala cu zona de calcare transparenta (sticla translucida) leaga cele doua maluri ale Nervionului si a ajuns loc de promenada foarte rapid. Poate si datorita faptului ca lega zona hotelurilor de Muzeul Guggenheim, devenit principalul punct de atractie turistica din oras. De altfel podul a fost inaugurat cu cateva luni inaintea muzeului. Are o inaltime de 15m, o lungime de 75m si o latime care variaza intre 6,5m si 7,5m. Lucrarea este flancata de cate 39 de cabluri de otel pe fiecare parte, atasate la cate un interval de 1,8 m. Lemnul si otelul alb (albul ar reprezenta renasterea, innoirea) au fost folosite ca materiale, iar designul repetitiv ofera o adevarata incantare vizuala. Zona de sustinere seamana cu coloana vertebrala a unui peste. De altfel, zona unde a fost amplasat este ideala pentru sedintele foto.

Controversele au aparut in momentul in care foarte multi localnici au alunecat pe pod. Se pare ca materialul folosit nu a luat in calcul clima extrem de umeda din zona. Primaria orasului a luat atunci decizia de a monta un covor antiderapant, care au obturat vizibilitatea spre rau. Mai mult, s-a luat decizia taierii uneia dintre barele podului pentru a lega Turnurile Isozaki din apropiere. A fost momentul in care Santiago Calatrava a actionat in instanta administratia orasului si, la final, a obtinut o despagubire financiara consistenta, instanta considerand ca au fost incalcate drepturile morale ale arhitectului.

Putem vedea impreuna orasul Bilbao, inclusiv Zubizuri, daca va inscrieti pe programul Tara Bascilor si nordul Spaniei ! Cum? Dati un click pe numele sau!

Vizitam Pompei sau Herculanum?

 

de Ciprian Napradean

Azi am descoperit masina timpului și ne-am intors in ziua fatidica de 24 august 79 i.Hr., în Pompei și Herculaneum. Doua orașe romane pe care Vezuviul le-a trimis in istorie. Întâmplarea a făcut ca înainte de a ajunge la Herculaneum sa o luam în direcție greșită și sa ajungem la muzeul de istorie. Tot raul spre bine! Aici am vazut cele mai multe fresce și obiecte din vechiul Pompei. In situl arheologic din fostul oraș roman au rămas puține lucruri in picioare. Vulcanul s-a manifestat extrem exploziv aici, distrugand nivelurile superioare ale clădirilor. De asemenea, faptul ca stratul de lava și cenușă a fost relativ subtire, a făcut din Pompei o prada ușoară pentru vânătorii de comori. Orașul Herculaneum a avut o soarta ușor diferita. Locuințele sunt mult mai bine conservate decât la Pompei. Pe de o parte stratul de cenușă a fost de 2-3 ori mai mare, ceea ce l-a ascuns de mana hoților, iar pe de alta aici nu a căzut acea ploaie de pietre, ca la Pompei. Se pare chiar ca orașul a fost funcțional câteva luni bune după dispariția primului. În concluzie, dacă ajungeți la Napoli și doriti sa vizitați un singur sit din cele două, va recomand Herculaneum. Chiar dacă e mai mic, iar mare parte a fostului oraș e încă nedescoperita, locul e mult mai spectaculos.

Picturile rupestre paleolitice de la Altamira

 

de Livia Manzatu

“Tara Bascilor si nordul Spaniei”… o destinatie de vis oferita de catre cea mai prestigioasa agentie de turism din Romania: Christian Tour. Dati un click pe numele firmei pentru inscrieri! Orase elegante, pline de culoare, care respira bun gust (Bilbao, Burgos, Oviedo, Santander), panorame surprinzatoare asupra golfurilor la Oceanul Atlantic (San Sebastian-Donostia), pagini de istorie ale trecutului glorios al Spaniei (Covadonga), mici asezari rurale care dau un farmec aparte prin arhitectura (Santillana del Mar), dar si cocheta statiune Comillas – care ne-a fost gazda timp de 7 nopti…toate acestea le-am putut vedea si admira in acest program turistic.

In ultima zi a sederii noastre, inainte de a ne indrepta spre aeroportul din Santander pentru a lua pe inserat avionul cu destinatia “acasa”, am primit o surpriza din partea ghidului nostru, aceea de a vizita Muzeul Altamira, cel care adaposteste si o replica a celebrei grote din apropiere, renumita pentru picturile rupestre care dateaza din  Paleolitic.

Intrata in Patrimoniul Mondial UNESCO in anul 1985, Pestera Altamira este inchisa publicului din cauza problemelor de conservare. Intrarea in grota s-a surpat si a acoperit-o, creand un microclimat propice conservarii picturilor. Dar cand a fost descoperita in 1868 si a fost pusa in circuitul cultural, din cauza aerului care a intrat in interior si a numarului tot mai mare de vizitatori, s-au produs modificari de umiditate si temperatura, fiind decisa inchiderea acesteia. Chiar daca pestera originala este inchisa, studiile arheologice si expertii au facut posibila crearea unei replici a grotei care poate fi vizitata, precum si a Muzeului Altamira care adaposteste o colectie permanenta de obiecte din Altamira si din alte pesteri din imprejurimi. Aceasta reproducere exacta, realizata la scara larga, reconstruieste Altamira asa cum era intre anii 18.000 si 13.000 i.Hr, cand a fost locuita de grupuri de vanatori. Ramasitele vietii de zi cu zi a locuitorilor pesterii se regasesc in zona salii care abunda in colectii mari de fauna, scoici, carbuni si ustensile realizate din piatra. Am ramas fascinati de acoperisul viu colorat cu bizoni, cai, capre si simboluri pictate; in multe cazuri au fost exploatate cu maiestrie contururile naturale ale suprafetelor de roca pentru a adauga lucrarilor o imagine tridimensionala. Celebra este pictura de pe tavanul ce masoara 18 x 9 metri care ne infatiseaza o turma de bizoni in marime naturala.

Sainte-Chapelle – bijuteria gotică din inima Parisului

  

de Livia Mihaela Manzatu

„Paris este mereu o idee bună”! De nu ar fi rostit Audrey Hepburn aceste cuvinte, devenite celebre, cu siguranță ele mi-ar fi trecut prin minte când am ales Parisul.

Început de septembrie...o dimineață caldă, senină, cu străzi foarte puțin animate de trecători... Ajung în Île de la Cité, considerată inima culturală, istorică și spirituală a orașului, pregătită să vizitez una dintre cele mai impresionante bijuterii gotice: Sainte-Chapelle, renumită pentru vitraliile sale spectaculoase. Împreună cu  La Conciergerie este unul dintre vechile vestigii ale Palatului Regal din Île de la Cité care se întindea pe locul unde se află acum Palatul de Justiție din Paris.

Construită între 1242 și 1248 la dorința regelui Ludovic al IX-lea al Franței (devenit Saint Louis prin recunoașterea ulterioară ca sfânt de către Biserica Catolică), Sainte-Chapelle a fost destinată adăpostirii prețioaselor relicve creștine, inclusiv Cununa de spini a lui Hristos, achiziționată în 1239 pentru o sumă care depășea cu mult costul de construcție a Capelei însăși. Prin acest gest, Ludovic al IX-lea a adăugat prestigiu Parisului și, implicit, Franței, care, în ochii Europei medievale, a devenit "Noul Ierusalim", și, prin urmare, a doua capitală a creștinismului. Deși deteriorată în

Gherla, perla barocă a României. Locul unde se află singurul tablou de Rubens din Transilvania

de Claudiu Padurean

Unul dintre cele mai frumoase oraşe baroce din această parte a Europei este Gherla. Este vorba de primul oraş sistematizat din România. Odinioară, Gherla purta numele de Armenopolis şi era considerat drept o veritabilă capitală a armenilor din Transilvania.

Centrul vechi al oraşului Gherla a fost proiectat de un arhitect italian angajat de bogaţii negustori şi bancheri armeni stabiliţi în Transilvania sub conducerea episcopului Oxendius Verzelescu. Armenii au acceptat Unirea religioasă cu Biserica Romei şi au devenit protejaţii Habsburgilor. Oraşul lor, denumit Armenopolis, Gherla de azi, a fost construit cu străzi care se intersectează în unghi drept, iar casele masive, pictate în culori vesele şi cu ornamente sculptate în calcar arătau prosperitatea aşezării. Printre cele mai frumoase se numără Casa cu Atlanţi, transformată în Muzeul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla sau palatul în care a locuit cardinalul Iuliu Hossu. Însă cea mai impresionantă clădire este catedrala armeano-catolică, care se înalţă în piaţa dreptunghiulară din centrul oraşului. Este vorba de o biserică dedicată Sfântului Grigore Luminătorul, apostolul naţional al armenilor, cel care a transformat vechea Armenie în primul stat creştin din lume. Într-o capelă laterală a acestei biserici baroce se află singurul tablou de Rubens din Transilvania, pânza intitulată Coborârea de pe Cruce. De altfel, moştenirea culturală armenească este prezentă în centrul vechi al oraşului, deşi armeni au mai rămas puţini în Gherla. ”Armeni mai sunt puţinei. Ei s-au ţinut mai mult de unguri şi şi-au uitat limba”, spune unul dintre localnici.

Tot în centrul oraşului se află şi un parc secular. ”O legendă spune că el a fost amenajat de un arhitect care a creat şi grădinile Palatului Imperial Schonbrunn din Viena şi care a fost închis în penitenciarul Gherla după ce şi-a ucis soţia, într-un acces de gelozie. Patrimoniul construit al oraşului poate reprezenta un punct de plecare pentru un adevărat circuit turistic”, spune Mircea Corăbean, fostul preşedinte al Comisiei de Cultură din Consiliul Local Gherla. În Gherla se mai află şi fostul palat al cancelarului Transilvaniei, episcopul Gheorghe Martinuzzi. După moartea cancelarului, palatul a fost transformat în închisoare, destinaţie pe care şi-o păstrează şi în prezent. În fostele şanţuri de apărare ale palatului, în incinta penitenciarului de azi, se află amenajat şi un muzeu unic, dedicat victimelor comunismului, care poate fi vizitat cu o programare prealabilă.

Obiective turistice de vizitat în Durres

 

de Ștefan Daniel

Dürres, este al doilea oras ca marime din Albania, dupa capitala Tirana si este un important port la Marea Adriatica. Este legat de capitala printr-o autostrala, de 37 de km., la jumatatea careia se afla si principalul aeroport al tarii. Orasul este impartit in doua, zona de oras propriu zis si zona de hoteluri, unde este si frumoasa plaja de cativa km. lungime. Orasul este destul de linistit si foarte frumos. Mie mi-a placut foarte mult. Sunt multe de vazut si parerea mea este ca orasul este mai frumos decat Tirana. Zona de statiune este intr-adevar, foarte aglomerata, dar nu si plaja, care este aranjata cu sezlonguri si umbrele. Orasul a fost fondat de grecii antici din Corint si Corfu, sub numele de Epidamnos in secolul al VII-lea i.H. Mai tarziu sub numele de Dyrrachium, a devenit parte integranta a Imperiului Roman si a succesorului sau Imperiul Bizantin.

1. Un obiectiv important din oras este Turnul Venezian. Este principala atractie a orasului, si a facut parte din Castelul Dürres care a fost construit de imparatul bizantin Anastasius I, in secolul III d.H. La acel moment a fost unul dintre cele mai fortificate orase de la Marea Adriatica. Cu toate astea zidurile au fost devastate de un cutremur in anul 1273 si a trebuit sa fie reparate. In perioada de dominare a Republicii Venetia, castelul a fost consolidat cu mai multe turnuri de aparare. In perioada Imperiului Otoman, a fost consolidat si zidul de aparare. Astazi din castel a mai ramas doar unul dintre turnurile venetiene si o parte din ziduri. In interiorul turnului este acum un coffe bar si la etaj o frumoasa terasa. De sus de pe terasa din turn, poti admira in liniste intreg centrul orasului si faleza.

2. Pentru ca Durres este unul dintre cele mai vechi orase din Albania si a fost un oras de pe vremea Imperiului Roman, avem aici si un Amfiteatru Roman. Amfiteatrul este construit in secolul al II-lea d.H., in timpul domniei imparatului roman Traian. Acum este asezat in centru orasului si este doar jumatate din el scos de sub pamant. Amfiteatrul este unul dintre cele mai mari din Peninsula Balcanica. El poate gazdui pana la 20.000 de spectatori si este singurul din Albania. A gazduit spectacole pana in secolul al IV-lea d.H. si probabil a fost deteriorat de cutremurul din 345/346. Amfiteatrul are o forma eliptica, cu axele de 132.4 metri si 113.2 metri. Arena are o dimensiune de 61.4 metri / 42.2 metri si este inalta de 20 de metri. Candideaza acum pentru includerea in Patrimoniul Unuversal UNESCO.

3. De la Turnul Venetian, incepe orasul vechi. Un bulevard lung, flancat de palmieri inalti de o parte si de alta, ne duce direct in centrul vechi, pietonal unde avem si Marea Moschee. Moscheea este cea mai mare din Dürres. Este asezata pe un mic deal aflat in piata centrala a orasului. De pe terasa ei se poate vedea toata piata, unde oamenii stau in fiecare seara pe bancute, de vorba sau la o partida de table. De jur imprejurul pietei sunt mai multe terase la care poti savura un ceai sau o cafea turceasca. Pe locul moscheei de astazi, a fost o cladire veche otomana. Moscheea a fost ridicata cu ajutorul financiar din partea lui Ymer Lushkaj, in timpul domniei regelui Ahmet Zogu. Constructia a inceput in anul 1931 si a fost terminata in anul 1938, 39 sau 1940 dupa unele descrieri. La acel moment era cea mai mare moschee din Albania. In anul 1967, o data cu interdictia religiei in Albania, moscheea a fost inchisa, a fost scos minaretul si a fost transformata in centru de cultura pentru tineri. In anul 1979 cladirea a fost deteriorata de un cutremur. In 1993 a fost redeschisa cu ajutorul Organizatiei Islamice. Cladirea a fost renovata in 2003 si 2013.

4. Daca ajungeti in Durres trebuie sa faceti o plimbare si pe faleza orasului. Este un frumos loc de promenada, unde gasiti si cateva restaurante unde puteti manca sau puteti bea o bere rece, la terasele ce dau spre mare. Faleza da intr-un frumos parc de distractii pentru copii, unde va puteti distra sau puteti cumpara o nemaipomenita inchetata italieneasca. Pe faleza sunt si cateva statui cu care va puteti face niste poze frumoase.

5. Dar venind in Dürres trebuie sa dati o fuga si pana pe frumosa plaja cu nisip, ca sa faceti o baie in Marea Adriatica. Plaja este foarte frumoasa si este amenajata de la un capat la altul cu sezlonguri si umbrelute. Costul a doua sezlonguri si o umbrela este de doar 2.5 euro si in acesti bani aveti asigurata si toaleta la terasele de pa faleza si internet free. De la un capat la altul pe cei cativa km. aveti foarte multe terase si magazine de unde puteti cumpara, in special dulciuri sau bere sau unde puteti manca orice din bucataria internationala. Nisipul este fin si marea este foarte curata si pentru a ajunge sa poti inota, trebuie sa mergi foarte mult prin apa. Este asadar un loc nemaipomenit pentru familiile cu copii. Avem si doua diguri lungi, la cateva sute de metri distanta unul de altul, in capatul carora sunt doua baruri foarte frumoase.