Dealul Petřín - o experienta inedita

 

de Raluca Sofian

Azi e despre “Sus inimile!” Și pașii :)) Dacă nu e timp, funicularul rămâne calea cea mai practica și întrucâtva boema cale de-a escalada dealul Petřín spre aventura “aeriana”, traibila prin toti porii și provocatoare de inocente entuziasme a turnului de oțel - Petřínská rozhledna, Eiffel-ul Pragăi, mândrie a națiunii cehe încă din 1891. Dar dacă e, parol ca merita o Promenada tihnita pe aleile parcului/parcurilor de o parte și alta a Hladová zeď (zid medieval defensiv înălțat de săraci). Pe drum te învăluie involuntar un exercitiu de imaginație despre cum trebuie sa fi arătat priveliștea inițială din turn sau dealul in sine pana la atractiva idee pusă in practica de patosul industrializării. Litografiile vorbesc despre zone împădurite si ceva mai jos spre malul Vltavei de arii impresionante cu …vita de vie.

Dupa experiența cu vântul in plete (mult vant in plete!) in intimul spatiu expozitional deschis la subsolul turnului Panoramic găsești inedite captări fotografice. Unele vorbesc despre istoria de faima și prăbușire a restaurantului Nebozizek, altele despre temerarele acțiuni ale Czech Tourist Club. Plus câteva uzanțe probabil nebănuite la vremea ridicării stabilimentului. Afli de pilda printre rânduri cum apartia turnului a dat un imbold fără precedent activităților sportive. Sau acțiunilor de emancipare a femeii si schimbărilor in stilul de viața. Sau de fashion. (Deși azi cel puțin, între noi fie vorba, imaginea unor rochii infoiate diafan, a unor umbrele și palarii plutind de jur împrejur de vant furate sau a unor mănuși delicate desperecheate dau experienței o nota de originalitate.

P.S La întoarcere cotiți spre Strahov. Mănăstirea Strahov a permis unei berării comerciale, Klásterní Pivovar Strahov, să deschidă un punct de vânzare în incinta lor. Nu, călugării nu au de-a face cu procesul producerii berii. Și totuși, berea de aici și-a luat numele de la Sf. Norbert.

Vyšehrad - impetuos, chiar intimidant!

de Raluca Sofian

Oh, Vyšehrad! L-am văzut de câteva ori. De fiecare data, dimineata. (Nepremeditat, pur și simplu așa s-a întâmplat.) Mi-a parut impetuos, chiar intimidant. Cred ca desi m-a impresionat istoria-i (vezi Dinastia Přemyslid, Vratislav, Carol al IV lea, Razboaiele husite, razboiul de 30 de ani, Monarhia Habsburgica etc.) de sedus n-a reușit instant. Nu m-am simțit luată de val. Între noi empatiile s-au dezvoltat timid, treptat, cordial. Punctele forte au fost (și au rămas): măiestria frescelor Basilicii Minor, rotonda Martin, incredibila perspectiva panoramică și cimitirul. Mai ales cimitirul :)) In apărarea mea declar ca e o adunare extrem de selecta acolo fie si dacă-i amintesc doar pe Antonin Dvořák, Bedřich Smetana, Karel Čapek și Alfons Mucha! Pe scurt as fi etichetat locul ca având “parfum”. Unul cu note calme, sobre, de ambra. Sau mosc. Nu “vesele” oricum. Pana acum!!!

Hlavní nádraží - gara din Praga, un monument art-nouveau

 de Raluca Sofian

Dacă tot mi-am promis (și) o experiența feroviară la Praga, recent descinsa in oraș am reluat “tratativele” de unde le-am lăsat. De la Hlavní nádraží - mai exact. Gara principala din Praga e fără îndoiala un spațiu ...complicat. Ceva între centru comercial, hala, sala de asteptare și banda efervescenta, partial agonizanta, de rulare. Dar dacă treci de extinderile-i modernist-minimaliste si atingi miezul art-nouveau al vechii aule de plecare ramai pironit de încântare. Viziunea lui art-nouveau e un melanj intr-atât de diafan incat te ține la propriu cu ochii in tavan. Doar un stimulent și o directie sa-ti mai coboare gandurile și pașii in cotidian. Noi am ales cafeaua de la Fantova Kavarna si-un un bilet spre Kutna Hora. Adica Sedlec, cu goticu-i “fresco” și centrul vechi al urbei, acreditat UNESCO. Cum a fost și ce-am aflat?

Telegrafic vorbind experiențele zilei s-ar putea rezuma așa:

Capela decorată cu oasele husitilor și victimelor ciumei e un Memento Mori profund sub suflul căruia mai întâi inimile si curând dupa, gândurile încep trepida. Intre realitate și fotografiile cosmetizate din broșurile turistice exista însă un vizibil derapaj. Afara, lespezile noi de mormânt reușesc prin marmura si finisaj sa sublinieze doar un contrast trist, chiar agasant. (Pentru ca pana si in fata evidenței, orgoliul pare sa funcționeze intact.)

Nu cauti mult un respiro. In imediata proximitate te cooptează intriga unui Muzeu Lego & cafenea. Desi imposibil de anticipat afli, odată intrat, ca exista o silfidă (la propriu și figurat!) legătura între obiectivele ce s-au, la granița mileniilor, învecinat. Ba la o adică e o experiența unicat! Asociezi orice licoare fierbinte cu o companie “rece” iar timpul, pe nebănuite!, trece.

Pe la periferie orașul nu e tot numai un vis, dar centrul vechi nu-i de omis. Vitrine festive, alei cu poveste. Restaurante rustice. Fripturi cu gust, textura, condiment. Vinacoteci spre care s-au făcut poteci. Dar ce m-a fermecat a fost exodul molcom cu melos înaripat. Localnici și turisti deopotriva adunati pe inserat in jurul bradului din piațeta învăluită in sărbătoare. Aducand cu ei emoții in felinare. Aprinse! Si colinde-n ton. La unison. In Ajun de Crăciun, sumbrul Sedlec își pierde puțin din blazon. E mai firav. E doar un zvon!

La Cafe Central Viena...

de Mircea Poeana

 La Cafe Central nu te duci neaparat sa bei o cafea. Poti intra doar ca sa stai fata in fata cu posacul Franz Joseph si cu Sissi cea diafana, zugraviti cu maiestrie sub lumina mierie a candelabrelor. De fapt, a cere o cafea in locul acesta e mai mult decat arta. Trebuie sa deslusesti aromele si culorile si savoarea magica a fiecarei licori.Te poti delecta cu un Schwarzer, eventual Grosser, daca nu te-ai trezit bine, poti petrece vreo doua ore in fata unui Grosser Brauner, daca timpul are rabdare sau iti poti rasfata papilele cu licoarea preferata a Mariei Theresa, care uneori contine mai mult lichior de caise decat cafea...

Cafe Central este o institutie a bunului gust, unde ca sa vii trebuie sa te imbraci frumos pentru ca si asta e rostul unei cafele - stai la masa ca sa fii vazut si ca sa vezi... Uite, de pilda, acolo, la masa aceea ascunsa de o coloana de marmora sade domnul Freud, cu pipa in coltul gurii si pleoapele intredeschise ca intr-un vis inca netalmacit. Sau doar il asculta cu mare atentie pe tanarul Musil si se intreaba in gand cum poate exista pe lume un om fara insusiri? Strefan Zweig soarbe grabit dintr-un Kapuziner pentru ca mai are cateva retusuri de facut la portetul Mariei Stuart. La masa aceea rotunda, plina de strudele si de croissante, vorbesc zgomotos si gesticuleaza teatral Adolf Hitler, Trotsky si Josip Broz Tito. Agasanti oameni... Domnul acela timid, cu barba matasoasa si mustata in furculita, nu-i scapa din priviri, in timp ce mai schiteaza cateva idei la al sau Der Judenstaat.

- Buna dimineata, Herr Herzl!... Nu m-a auzit, e prea ocupat. Asa ca ies tiptil in Herrengasse si ma fac nevazut in multime.

Targul de Craciun de la Sibiu

 

de Ioan Laslo

    Ajuns la editia cu numarul 20, Targul de Craciun de la Sibiu si-a respectat si anul acesta renumele. Puhoi de oameni stateau la coada sa intre, iar verificarea deja celebrului certificat verde mergea destul de rapid. In momentul celei mai mari inghesuieli nu stateai mai mult de 15 minute la rand pentru a patrunde in spatiul rezervat Targului, in Piata Mare a orasului de pe Cibin. Ironic era faptul ca in difuzoare se rula uneori un mesaj care cerea sa se respecte distantarea, insa oamenii erau atat de multi incat cu greu reuseai sa te strecori printre ei. Se vedea formalul in banda aceea din avion. In rest, veselie, multi copii care gustau din plin atmosfera, adulti care se infruptau din felurite bunatati, o coada si mai mare la roata (dar panorama targului vazuta de sus merita timpul de asteptare!), ornamente si jucarii cam kitsch, un patinoar extrem de solicitat... toata apar in instantaneele din filmuletul montat  deasupra! Mai adaug unul cu Roata Mare: 

Torun - orasul lui Copernic, al teutonilor si al turtei dulci

  de Valentin Oanta

 Astăzi, vă propun o vizită într-un oraș mai puțin cunoscut al Poloniei, dar deosebit de interesant. Torun este poziționat în nordul țării, cam la 90 de minute cu mașina față de Gdansk. Este cunoscut ca orașul lui Copernic (Mikolaj Kopernik în poloneză), al cavalerilor teutoni și al celor mai gustoase rețete de turtă dulce.

Așezat pe Vistula, Torun este capitala voievodatului Pomerania, fiind cam de mărimea Ploieștiului. Peste tot întâlnești simboluri ale marelui Nicolaus Copernic, astronom și prelat catolic ce a dezvoltat teoria heliocentrică a

Monumentele Romei ‘’luminează’’ Via del Corso

de Rozina Elena Nedelea,

Ghid Român la Roma

În urmă cu un an, Roma se închidea cu cod roșu,in perioada Sărbătorilor de iarnăm dar acum ‘’ Orașul etern’’ e parcă mai strălucitor decât în alți ani. ‘’Via del Corso’’ (bulevardul care străbate centrul Romei) este împodobită toată cu ghirlande luminoase.

Monumentele reprezentative și-au găsit și ele locul în strălucitoarea înșiruire de lumini: Colosseum, Fontana di Trevi, Panteonul sau Piețele faimoase ale Romei, Spagna și Navona luminează sărbătorile romanilor. În Piazza San Pietro a fost montat un brad uriaș, lângă el fiind amenajata ‘’scena Nașterii Mântuitorului’’. Scena Nașterii din acest an a fost creată de artiști peruvieni din Națiunea Chopcca a țării. Figurinele în mărime naturală sunt realizate din fibră de sticlă, lemn de maguey și ceramică și toate poartă costume tradiționale Chopcca. Cei Trei Magi aduc cadouri cu alimente tradiționale, inclusiv cereale indigene și quinoa și sunt însoțiți de lame în mărime naturală, iar pruncul Iisus este învelit într-o pătură tradițională din Huancavelica, regiunea comunităților Națiunii Chopcca din Peru.

În Italia, potrivit ultimelor reglementări, până la 31 decembrie se poate intra doar cu vaccin si test.

 

Târgul de Crăciun „West Side Christmas Market”, București 2021

de Livia Manzatu

Decembrie 2021...al doilea an care ne găsește în pandemie, cu încercări pe toate planurile, dar cu speranța că încet-încet viața va reveni la normal.

Bucuria Crăciunului este bucuria tuturor, a copiilor și a celor mari deopotrivă. Este pentru prima dată când în sectorul 6 al Capitalei, mai precis în cartierul Drumul Taberei (cel mai mare din sector), se organizează un Târg de Crăciun.

Până pe 26 decembrie acest Târg își va păstra porțile deschise (fără taxă de intrare, dar cu prezentarea deja celebrului „certificat verde”) pentru oricine dorește să se bucure de atmosfera de sărbătoare prilejuită de un astfel de eveniment.

Amplasat în cuva lacului de agrement pe care vara hidrobicicletele pun stăpânire pe luciul apei, Târgul este conceput după modelul din Vest: rulote în care micii comercianți, cu un aer jovial, te invită să-ți potolești foamea sau să guști bucate de tot felul. Micii, cârnații, fripturile sfârâie pe grătare umplând nările pofticioșilor cu arome îmbietoare, în timp ce vinul fiert este și el la mare căutare. Papanașii și clătitele cu umpluturi care mai de care mai apetisante, turta dulce, cozonacii, plăcintele, dar și alte bucate savuroase desăvârșesc acest festin culinar în aer liber.

 

După atâtea calorii, ce bine merge o porție zdravănă de patinaj pentru a ne păstra silueta! La acest aspect cred că s-au gândit și organizatorii când au amplasat puțin mai departe un patinoar artificial – bucuria copiilor și a celor mari. 10 lei biletul de intrare pentru o oră, 25 de lei o oră în weekend, 15 lei perechea de patine de închiriat.

O poveste de Crăciun despre dragoste și dăruire in Baptisteriul din Florenta

     de Melania Cotoi

    Eu vorbeam si el privea. Erau vreo 47 de persoane si el era cel care PRIVEA. Nu mi-e greu ca dupa 5 minute sa-mi dau seama de cei care cunosc istoria, inteleg arta, sunt curiosi, intersati, vor sa faca poze, cumparaturi.... Eu vorbeam si EL PRIVEA IN SUS, PRIVEA IN STANGA, PRIVEA IN DREAPTA. Asculta. Il cautam cu privirea, asa cum fac de obicei cu persoanele care sunt interesate de ceea ce povestesc eu. La un moment dat, insotitorul grupului imi atrage atentia ca nu trebuie sa ma pierd in detalii si, atunci, incepe lumea: “lasati-o sa vorbeasca”, “ pai, noi de ce am platit”, “ daca tot vedem, e bine sa stim”....s-au linistit, eu am continuat si el asculta si privea, n-a spus nimic.

    Au vazut mozaicurile din Baptisteriu si frescele lui Ghirlandaio din S.M. Novella, toate sclipitoare, colorate, unele mai frumoase decat celelalte. EL PRIVEA si avea o fata senina, fericita... N-a pierdut nici un amanunt. Sa tot fi avut vreo 25 de ani si era unul din putinii tineri din grup. Le dau pauza de poze si tigara pt. mine in Piata Senioriei.... incep ei sa vorbeasca si sa intrebe: ce frumos, unde-i toaleta, inghetata, statui, Michelangelo, unde-s magazinele, etc...

    El se indeparteaza cu o alta persoana mai in varsta si il

Reykjavik – patria balenelor

de Butterfly

       La Reykjavik am ajuns de vreo cateva ori in timpul minunatei noastra excursii prin Islanda. Prima data am ajuns la ceas tarziu, in prima zi de vacanta, rupti de foame in cautarea unui restaurant primitor si calduros. Am parcat masinile undeva langa o constructie moderna care adapostea biblioteca, in apropierea unui mic port si la cativa pasi de centru si am pornit pe jos a vedem ce gasim. Centrul curat si destul de putin circulat ni s-a parut dragut. Vitrinele magazinelor erau impodobite de Craciun desi era octombrie. Reni impaiati isi prezentau produsele in mod sarbatoresc, in sanii mari si pline de zapada artificiala.

         O pereche de trolli zambeau tampi din vitrina ninsa. O statuie oarecum bizara iesea din miezul trotuarului. Despre preturi nu va spun ca va speriati. Cred ca nici la Dior nu au asemenea grozavii. O geaca groasa de iarna, din puf, ajungea pe la 1000 euro. Scopul primei noastre vizite acolo era foarte clar, sa mancam. In fata unui restaurant un panou ne prezenta oferta speciala a zilei: un peste cu garnitura de cartofi si un pahar de vin la “numai” 60 euro. Grupul s-a impartit in 3, o parte la un restaurant, o parte la altul si o parte a ales plimbare prin oras cu consum de sandwich cald la “botul calului”. Noi mancaseram niste sandwichuri rapite pe furis din 

Citeste mai multe cu un click aici !

Din nou despre Polonia - Wroclaw: un oraș captivant

   de Valentin Oanta

Wroclaw este un oraș captivant, tineresc, dar istoria sa este veche de peste 1000 de ani, ajungând până la Imperiul Roman, când pe aceste locuri exista un centru important de tranzit către Drumul Chihlimbarului. Dispune de un impresionant număr de edificii istorice, de la biserici gotice la palate și castele.

Orașul are un calendar plin de festivaluri și evenimente culturale, muzică clasică, teatru al unor culturi pe cale de dispariție. De asemenea, există chiar incercarea anuală de a bate recordul Guinness de cântat la chitară, când mii de oameni cântă împreună "Hei Jude". Au și o întrecere de sute de caiace colorate care se înghesuie pe

Creștinismul din Insula Pastelui

de Paul Drosu

RAPA NUI (Isla de Pascua, Easter Island, Insula Pastelui), o slujba de duminica dimineata in, probabil, cea mai izolata biserica crestina din lume. Si, probabil, una dintre cele mai exotice, daca nu chiar "cea mai", slujbe crestine de pe Pamant. 

Aceasta insulita reprezinta varful estic al imensului triunghi polinezian din Pacific si una dintre cele 3 insule magice ale planetei, in opinia mea! Unul dintre cele mai izolate locuri din lume in care traiesc oameni, o insulita fara rauri, cu un tarm salbatic, aflata in plin ocean Pacific, la aproape 4.000 de km vest de continentul sud-american. 

Credinta este catolica, la fel ca si biserica, care apartine Parohiei Sfintei Cruci, fondata in 1937. Cu toate acestea, credinta catolica, la fel ca si in multe alte locuri din Polinezia, s-a contopit, intr-un proces de sincretism, cu elemente ale credintelor specifice polineziene (ca si in Polinezia Franceza), rezultand o credinta oarecum exotica pentru noi, atat in gandire cat si in aspect, avand la baza, totusi, credinta crestina (catolica sau protestanta, vorbind, in general, de imensul teritoriu polinezian). Acest sincretism se observa inclusiv in arhitectura bisericutei, care la intrare are atat motive crestine – Crucea, Isus, Tablele lui Moise, o pereche de ingeri, dar si motive polineziene – pesti, Tangata Manu (Omul Pasare), Manutara (pescarusul de mare, parte a vechiului cult al Omului Pasare) sau simboluri ale scrierii stravechi rongorongo, singura scriere descoperita in Polinezia, scriere inca nedescifrata!!!

In general, polinezienii (ca si populatiile din America de Sud) cred in Divinitate cu o sinceritate dezarmanta, cu profunzime si fara fatarnicia atat de raspandita, de obicei, la europeni… Slujba este foarte interactiva, atat in spaniola, dar si in limba rapanui, cu multe cantece in limba rapanui, iar la sfarsitul slujbei se face un lant uman, tinandu-se toti de mana si apoi fiecare il saruta pe obraji pe cei de langa el…lucruri pe care le-am vazut nu numai aici, ci si in Polinezia Franceza. Interactiunea umana in aceste zone atat de indepartate si izolate are o mare insemnatate…caci aici nu prea ai de unde sa astepti ajutor si pe cine sa te bazezi, decat pe cei de langa tine, din comunitate.

P.S. In duminica Pastelui Catolic de anul viitor se vor implini fix 300 de ani de cand INSULA PASTELUI a fost descoperita de catre europeni. Si de cand au inceput suferintele cumplite pentru bastinasi... 

Dubai - spectacolul luxului, fitelor și opulentei

 

de Ciprian Napradean

Dacă nu era Expoziția mondiala probabil ca nu ajungeam niciodată în Dubai. Aș fi ratat spectacolul luxului, fitelor și opulentei. Aici totul e un miraj. O fata morgana între doua deșerturi, unul de apa și altul de nisip. Spre aceasta iluzie a bunăstării vin bieții indieni, pakistanezi, filipinezi. Ei vin seduși de vitrina Dubai. Spre deosebire de turiști, care nu ajung sa cunoască realitatea din spatele panoului publicitar, ei o descoperă repede. Zgârie norii de otel și sticlă sunt ridicați în arsita soarelui de imigranți. Ii vezi uneori pe strada îmbrăcați prost, în șlapi, plimband cate-o punga. Pe clădirile ridicate de ei nu scrie niciun nume din miile care își pierd viata aici, ci EMAR sau DAMAC. Nu știam ce inseamna cele doua nume. Am aflat ulterior ca sunt cele mai mari doua companii de construcții din Dubai si își semnează fiecare opera arhitecturala. Apropo de imigranți! Mergeam ieri cu metroul spre un mall tradițional arab (Madinat Jumeirah) iar în fata mea era o familie de indieni. Tatăl își ținea strâns în brate fetita si-i arata ceva pe geam. Completa apoi zâmbind spre sotia lui. Parea mandru si plin de afecțiune. Probabil se bucura de liberele acordate cu ocazia zilelor Emiratelor Arabe Unite (care împlinesc 50 de ani de la infiintare). Familia asta era adorabila. E minunat si rar sa vezi afectiune în Dubai. Societatea araba e rece și solitara. Bărbații nu au voie sa-si atingă soțiile în public. Sunt sobrii și distanti fata de ele și fata de copiii lor. În mijloacele de transport în comun sunt vagoane destinate special femeilor și copiilor. Nestiind asta era sa intram intr-un astfel de vagon. Ne-am prins abia când o "femeie ninja" urla ca din gura de șarpe la un turist și-l ameninta cu politia. Săracul om nu înțelegea cu ce ia greșit. Nici el nu auzise de stupizenia vagonului pentru femei. La câte reguli iti impune viata în Islam, nu e de mirare ca din spatele cearceafurilor negre te privesc mai mereu niste ochi căprui triști sau furioși.

Daca vreti totuși sa-i cunoașteți si luați în calcul o excursie în Dubai, lunile cele mai potrivite termic sunt decembrie și ianuarie.

Iata câteva aspecte pozitive și negative observate de mine!

Pozitive:

- Sunt posibilitati multiple de petrecere a timpului liber (aquaparcuri, mail-uri, parcuri de distracție, muzee). Apropo de muzee! Luna viitoare își va deschide porțile Muzeul Viitorului. Forma clădirii este absolut halucinanta. Nici tematica nu e mai prejos. Va fi o proiecție a evoluției tehnologiei în viitorii 20 de ani și un pronostic pentru următorii 50.

- Expoziția mondiala, ce are deschise portile pana pe data de 31 martie 2022. Au construit pentru aceasta un adevărat oraș al viitorului, conectat cu Dubaiul prin autostrada și metrou.

- Preturile sunt pentru toate buzunarele. Noi am stat la Hotelul Stela de mare la 100 de euro / noapte / camera dublă (cu mic dejun inclus), dar sunt si preturi ceva mai mici. Mai mari nici nu-i bine de vorbit! Cică o noapte la un hotel de 7 stele poate ajunge la prețul unui apartament de la noi.

- Orașul este curat și foarte sigur. Rata infracționalității este printre cele mai scăzute din lume.

- Mobilitatea în oraș este relativ bună. Metrourile și tramvaiele te leagă de majoritatea obiectivelor turistice, fiind foarte curate și moderne. Accesul spre zona veche a orașului, Cartierul Al Fahidi, se face cel mai ușor cu barcile. Acestea sunt destul de insalubre dar foarte ieftine (cca 3 lei / cursa). In aceasta zona, mai puțin frecventata de turiști, am mâncat cel mai bine și ieftin. De fapt, aici descoperi adevărata lume araba (mai puțin atentă la igienă și foarte expansiva cu turiștii). Nu au însă nesimțirea negustorilor turci si cu atât mai putini a celor egipteni.

- E o lume cosmopolita și relativ toleranta religios. Aici am vazut mai mulți musulmani șiiți (iranieni), ce își făceau afacerile nestingheriți în proximitatea musulmanilor suniti (majoritari). Creștinii, budiștii și hindușii sunt de asemenea bine tolerați. Nici nu e de mirare în condițiile în care au nevoie de inteligență, mână de lucru și turiști. Nu știu care este situația în cazul evreilor.

Negative:

- Cand lipsa de educație întâlnește banul se naște opulenta și grandomania. Aici s-au întâlnit.

- Multe reguli, unele stupide din perspectiva unei gândiri liberale.

- Băuturile alcoolice incredibil de scumpe. O bere la 0,33 l nu poate fi cumpărată sub 60 - 70 de lei.

- Căldura extremă. Și în decembrie am căutat umbra, apa si aerul condiționat. Nici nu vreau sa îmi imaginez ce e aici restul de vreo 9-10 luni. Cică te ia politia la întrebări dacă te plimbi în amiaza mare pe strada. Trebuie sa te conformezi și, precum șobolanii, circuli numai prin tuneluri, mail-uri, iar deplasările doar in compania AC-ului.

- In ansamblu preturi mai mari decât în alte destinații turistice. Dacă te crezi bogat merita sa faci o vizita în Dubai. Te vindeci repede!

În concluzie, Dubaiul este o proiecție despre cum ar putea arata prima colonie umana pe Marte. O oaza de civilizație intr-un deșert. Dacă apa și curentul electric s-ar opri pentru o clipa, viata s-ar prăbuși.

La multi ani, Romania!

Cu mândrie port zilnic, prin măreața Romă, tricolorul. Mă bucur atunci când aud în jurul meu voci care spun, în diferite limbi:'' Uite, steagul României!'' Steagul cu care ne-au făcut mândri, prin existența lor, Decebal, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși si multi,multi altii. Astăzi este ziua noastră, a românilor de pe tot Mapamondul. A României de acasă, și de peste tot. Chiar dacă neajunsurile sau nemulțumirile sunt, astăzi trebuie să uităm pentru o zi de ele și să ne bucurăm de graiul nostru, de valorile noastre. De România noastră!

La multi ani, România!

Rozina Elena Nedelea

ghid profesionist de turism la Roma si Vatican

Sarmizegetuza Regia - capitala vechii Dacii

de Cătălin Popescu  

O plimbare făcută la Sarmizegetuza Regia este binevenită. Pe lângă doza de istorie administrată, o gură de aer curat și puțină relaxare îți încarcă bateriile la maxim. O plimbare reușită in inima Daciei. Aer curat, liniște și o doză binemeritată de istorie. Sarmizegetusa Regia a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara, la o altitudine de 1030m. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă și latină. După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice. Sarmizegetusa Regia au fost inclusa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Atmosfera de la Praga, in... prag de Sarbatori

 de Ludmila Ciobanu

Praga are farmecul ei aparte, ne cucerește și ne uimește de fiecare dată, mai ales în perioada Adventului si nimeni nu ne va fura atmosfera de Crăciun, chiar dacă s-au anulat târgurile. Guvernul ceh a aprobat starea de urgență pentru 30 de zile. Ce măsuri se aplică până pe 25 decembrie? Restaurantele, barurile, discotecile se închid la ora 22. Târgurile de Crăciun sunt interzise, ca si consumul de alcool în public, de alimente în centrele comerciale, precum și în așa-numitele food courts si toate evenimentele publice cu mai mult de 100 de persoane. Restricțiile nu mai sperie pe nimeni azi, iar lumea își dorește sărbătoare așa că au luat cu asalt piața Orașului Vechi, s-au pozat împreună cu familiile si prietenii la pomul de Crăciun frumos împodobit, au mâncat un trdelnik și s-au bucurat de atmosfera feerică pe care doar Praga o poate dărui. 

Targul de Craciun de la Cluj-Napoca

 

de Ioan Laslo

Din aceasta seara, clujenii (si nu numai) au intrat in atmosfera Sarbatorilor. Sunt 45 de casute amenajate in piata centrala a orasului, fiecare cu bunatati (ciocolata de casa, vata pe bat,kurtoscalacs, vin fiert, produse traditionale din carne etc) sau ornamente specifice create manual. S-a instalat si roata care permite ( in schimbul a 20 de ron) o privire panoramica de la 24m asupra zonei. Desigur, totul este luminat feeric si intretinut sonor de Radioul Racnetul lui Rudolf, cu piese de Craciun. Nu vor lipsi povestile la gura sobei, spectacolele de teatru de papusi, scrisorile catre Mos si locurile unde se pot face donatii si fapte bune.

Trasee turistice in muntii Romaniei - Varful Grinties (Muntii Bistritei)

de Calin Nicolae Marginean

5. Virful Grinties : 1.754 m

(Muntii Bistritei din Carpatii Orientali)

Se ajunge cu masina in comuna Brosteni si mai exact, in localitatea Holdita. Aici cautati un pod de ciment (UNICUL !). Trecind podul acesta si privind fix inainte si in sus vedeti de la baza podului vf. Grinties pe care trebuie sa ajungeti !

Continuati sa mergeti tot inainte pe un drum forestier cam 75-80 min., drumul facind mici curbe, la dreapta / stinga, insa sa aveti permanent in stinga drumului pe care-l veti urma un piriu. Deci NU deviati nici la dreapta si nici la stinga de acest drum forestier, caci din el, din cind in cind se mai desprind anumite drumuri.

Dupa 75-80 min. lateste brusc pentru circa 50 m, iar dvs. continuati tot inainte si putin dreapta firul drumului, acesta fiind strabatut de mici piriiase. Dupa cca. 300 m de

Mormantul Reginei Maria

de Elena Trifan

O potecă îngustă, spiralată urcă de la Castelul de la Balcic la aleea de deasupra lui şi te conduce la mormântul reginei Maria, foarte modest, construit din piatră, asemenea celui al lui Iisus. Spirala este şi aici simbolul ascensiunii, al legăturii dintre pământ şi cer, al aspiraţiei omului spre desăvârşire. Crucea de la mormânt se află aproape la acelaşi nivel cu minaretul castelului, ca o dovadă a respectului reginei faţă de toate religiile lumii şi, mai ales, faţă de religiile musulmană şi creştină specifice oamenilor locului. La capătul mormântului se află o cruce de piatră românească. Crucea are o simbolistică bogată. Pe ea sunt încrustate înscrisuri în limba slavă bisericească. Pe trunchiul ei şi pe braţele laterale se află câte trei cercuri, simbolul Sfintei Treimi. În fiecare grupare de câte trei cercuri, cel din mijloc este mai mare, reprezentând, probabil,Tatăl. În total sunt nouă cercuri, simbolul comuniunii dintre lumea apelor, pământului şi cerului, al unităţii vieţii materiale cu cea spirituală, al vieţii veşnice, al perfecţiunii, al triumfului dragostei în care credea regina: „Poate că în lumea de azi există mai multă ură decât iubire, dar dragostea este mai puternică, iar dacă nu voi mai trăi să o văd, ea va trebui să învingă”. Să sperăm că regina a găsit iubirea absolută la capătul celor nouă trepte ale cerului.

Deşi era protestantă, regina şi-a pus la cap o cruce românească de piatră ca dovadă a asumării destinului, a slujirii cu credinţă a unui popor în sacralitatea fiinţei sale. Mormântul, fiind situat pe un spaţiu înalt, îi va permite, poate, reginei să privească şi după moarte marea, castelul, să se bucure de armecul grădinii şi să privegheze asupra oamenilor locului.

Dorinţa reginei a fost să ţină legătura cu acest spaţiu mirific şi după moarte şi înainte de a muri a cerut ca inima să îi fie înmormântată la Balcic. Ea a murit la Sinaia la data de 18 iulie 1938 şi ultima dorinţă i-a fost ascultată. Inima ei a fost pusă într-un mic coşciug de aur cu stema României şi depus în Capela„Stella Maris”. Alături de ea a fost aşezată o coroană din lemn de dafin, trimisă din Malta în semn de omagiu faţă de regină. După ce Cadrilaterul a revenit Bulgariei, drumul sinuos al inimii reginei a continuat. A fost luată de aici, depusă într-o peşteră la Bran, un alt loc favorit al reginei, iar acum se află la „Muzeul de Istorie al României”. Pulsul ei este posibil să mai bată încă în mica bisericuţă, în fiecare copac, floare sau cişmea de la castel şi din grădini.

Muzeul ”Nicolae Grigorescu” Câmpina sau spiritualizarea luminii

 de Elena Trifan

Este toamnă, nu prea am ieşit din casă, mi se face din nou dor de oraşul de la poalele Văii Prahovei, mic şi cochet cu iz de munte şi de câmpie totodată, calm şi cu aer curat, renumit pentru cele două muzee: „Nicolae Grigorescu” şi „Iulia Haşdeu.”

Cred că aţi ghicit, este vorba de oraşul Câmpina, situat în apropiere de Paralela 45 şi precedat de localitatea Băneşti unde s-a prăbuşit avionul pionierului aviaţiei universale, Aurel Vlaicu. Toamna îşi arată chipul trist şi umed. O ceaţă lăptoasă uneşte cerul cu pământul. Ceaţa pluteşte în fuioare foarte aproape de noi, încât dacă nu am fi în microbuz, am crede că o putem prinde cu mâna. În oraş fugim de arterele principale pe care circulă maşini, căutăm străzi liniştite pe care să putem admira grădinile şi copacii marcaţi de schimbările atmosferice ale toamnei. Coloritul galben şi ruginiu al toamnei încă se mai păstrează în copaci, grădini şi pe trotuare. Lumina verii luptă să mai triumfe în licărul galben al frunzelor care se lasă cu greu desprinse de pe crengile copacilor sau zac în agonie pe pâmânt.

Ajungem în preajma muzeelor, care exercită asupra noastră o atracţie foarte mare, deşi le mai văzuserăm. Atmosfera sumbră de toamnă ne împiedică să ne ducem la Muzeul „Iulia Haşdeu”, aşa că optăm pentru Casa Memorială „Nicolae Grigorescu”. Admirăm bustul pictorului amplasat în curtea casei, de parcă acum l-am fi văzut pentru prima dată, citim inscripţiile de pe casă, pătrundem în interior pentru a ne bucura din nou de măiestria prezentă în exponatele de aici care de fiecare dată ne dezvăluie aspecte inedite, noi şi noi sensuri şi ne creează alte şi alte impresii. Mai mult ca oricând suntem fascinaţi de lumina pură, blândă, diafană ce iradiază din tablouri, de albul imaculat, fraged şi inocent al unor tablouri precum: „Flori de măr”, „Flori de cireş”, „Ciobăniţă”, „Femeie de la ţară torcând”, „Plopul”, „Care cu boi”, „Ghiocel” etc. Aspecte ale vieţii materiale din zona în care trăia pictorul graţie măiestriei artistului se spiritualizează, par manifestări ale luminii. Deşi este surprins în timpul activităţilor sale zilnice, tradiţionale, omul pare a fi pictat într-un moment de odihnă, de linişte, de echilibru total între el şi natură. Privirea aţintită în zare îl proiectează într-un Univers vast, pe care îl contemplă asemenea unui artist, ci nu asemenea unui ţăran. Animalele sunt blânde, liniştite, încât stăpânul lor nu trebuie să le păzească cu încordare. Vitele din picturile lui Grigorescu de culoare albă sau alb-gălbui, aflate în momente de păscut sau de odihnă par nişte făpturi angelice. Un puternic sentiment al vastităţii spaţiale şi temporale, al curgerii neîncetate a vieţii se degajă din tablouri, de la imaginea fântânii din care apa izvorăşte neîncetat, la boii ce îşi poartă povara pe un drum ce pare fără sfârşit, la fuiorul din care parcă se toarce firul vieţii, la cumpăna şi plopul ce se înalţă spre cer, la albul aproape imaculat al cerului. În centrul tuturor se află El, Omul, cu chipul lui calm, gingaş, luminos, o întrupare a luminii cosmice, a dragostei de viaţă şi de tot ceea ce îl înconjoară, un liant între elementele firii.

Părăsim lumea muzeului, o plimbare de-a lungul lacului prin aerul umed de vaporii acestuia şi de picăturile fine de ceaţă, la lăsarea serii este înviorată de coloritul galben-ruginiu al arbuştilor lăsat încă în viaţă de generozitatea acestei toamne blânde.

Florenta - orasul Renasterii

    de Ioan Laslo

  Dintre toate orasele italiene, categoric Florenta este cel mai tentant pentru iubitorii de arta. Punct de plecare al Renasterii, orasul pastreaza insa aproape toate operele de valoare din acele vremuri, avand sansa de a mosteni adevarate capodopere, deoarece ultimul vlastar al familiei de Medici, Ana Maria Lodovica a conditionat cedarea intregului patrimoniu orasului de pastrarea sa intacta. Le vezi peste tot: in piete, in muzee, in biserici sau pe stradutele pline de farmec. 

   Ca sa "gusti" Florenta (si aici nu ma refer la bucataria toscana, care este si ea delicioasa) ai nevoie de un numar mare de zile. Cei care o viziteaza pe fuga risca sa piarda mare parte din atmosfera sau sa renunte la superbele colectii din Uffizi, Palazzo Pitti, L'Academia sau Bargello. Nu e timp de toate, iar cozile de la intrare sunt uneori dezarmante. De aceea, recomandabil este sa iti oferi mult timp: si pentru a hoinari prin piatete (de la simbolica Piazza della Signoria si pana la excelentul punct de belvedere din Piazza Michelangelo), si pentru a privi Fiume Arno de pe diferitele poduri(dintre care cel mai cunoscut ramane desigur Ponte Vecchio), dar mai ales pentru a simti atmosfera extraordinara din gradinile orasului. Totul pigmentat cu

Sicilia mai puţin cunoscută - Erice

 de Valentin Oanta

Situat în extremitatea de nord vest a Siciliei, Erice este considerat în Italia un sat. Eu îl consider localitate cu iz istoric şi nu numai atât. Este menționat de Virgiliu în a sa Eneida, ca o oprire a călătorului troian Enea, fondatorul mitic al Romei.

Putem începe preumblarea noastră prin aceste locuri pline de istorie, de la Poarta Trapani străbătând străduțele pline de farmec şi pieţele care dezvăluie ici colo priveliști minunate către Marea Tireniană spre Golful Trapani, insulele Egadi sau câmpurile de sare de la Trapani, menționate din vechime.

Erice este renumit pentru numeroasele sale biserici (peste 100). Cele mai importante sunt Biserica San Martino în stil renascentist şi Biserica San Albertino degli Abbati sau Chiesa Madre cum îi spun localnicii, dedicată cultului Santa Maria Assunta. Clopotnița acesteia din urmă este pătrată, dotată cu ferestre înguste cu montanţi, fiind şi o structură de apărare în Evul Mediu.

Apoi, remarcăm cartierul spaniol, construit pentru armata iberică în vremuri de mult apuse.

Dar simbolul lui Erice este Castelul lui Venus (Castello di Venera) construit de normanzi. Aceștia au folosit materiale luate din Templul antic al lui Venus de la care acesta şi-a luat numele. Castelul este înconjurat de turnuri iar în apropiere de află Balio, o minunată grădină. Acum, nefiind sezon turistic nu am putut lua telecabina spre Trapani, dar data viitoare poate, pentru că ştiu din povestiri ce priveliști de vis oferă.

Dacă suntem echipați corespunzător putem face o drumeţie spre vârful celor trei biserici Porta Castellamare ce oferă o vedere splendidă spre golful Bonagia, sau un traseu relativ ușor ce ne poartă paşii spre bisericile Sf. Maria Maddalena, Sf. Ippolito şi Santa Maria Maggiore.

În speranța că v-am stârnit curiozitatea, vã invit să descoperiți frumusețile Siciliei mai puţin cunoscute !

Amsterdam - nu doar distractie de noapte!

de Ioan Laslo

      Am avut des discutii cu prieteni care erau siguri ca o vizita la Amsterdam poate avea doar scopuri nu tocmai "ortodoxe". Toleranta deosebita a localnicilor, multiculturalitatea si, pana la urma, interesul doar pentru viata lor personala, fara dorinta de a stii cat mai multe despre "capra vecinului" atat de prezenta in "cultura noastra traditionala"(intentionat nu am spus nationala si am pus ghilimelele potrivite) ii pot face pe unii sa considere ca singurele tentatii ar fi Cartierul Rosu si celebrele "tutungerii". Ori Amsterdam este, de departe, cu totul si cu totul altceva. Libertatea bine inteleasa si respectul pe care fiecare il are pentru celalalt iese in evidenta mai ales in Amsterdamul cultural, mult mai interesant si extrem de cosmopolit. Mai mult, pentru microbisti, aici intalnesti unul dintre cele mai moderne stadioane construite vreodata, loc de desfasurare a unor meciuri ale celebrei Ajax, dar si spatiul pentru concerte de neuitat.

       In primul rand, orasul necesita o

Piateta San Marco...unul dintre cele mai romantice locuri din Venetia

de Ioan Laslo
   Cand ajungi la Venetia, este obligatoriu sa treci prin unul dintre cele mai romantice locuri ale orasului din laguna: Piateta San Marco! Si nu neaparat pentru ca aici exista in apropiere cea mai cunoscuta statie de gondole, sau pentru ca muzica de estrada(aflata si pe fundalul filmuletului prin care am incercat sa surprind atmosfera) te indeamna la visare. Este, pur si simplu, o locatie exceptionala pentru turistii exceptionali! Perechi, perechi trec pe aici, gustand firescul sentimentelor pozitive si cine stie cate juraminte se fac in numeroasele limbi vorbite in acest adevarat turn Babel. Piateta este de fapt o antecamera a mult mai cunoscutei Piete San Marco, "kilometrul zero al Venetiei", pregatindu-te parca pentru spatiul majestuos al "celui mai elegant salon din Europa", dupa cum ii spunea Napoleon. Iar tie, trecatorule, iti vine parca sa te stergi pe picioare, obisnuindu-te sa "degusti frumusete".

Bora Bora - cea mai dorita insulă din lume

de Paul Drosu

BORA BORA, cea mai dorita si legendara insula din lume. Pentru ca putini dintre cei carora le place sa calatoreasca nu isi doresc sa ajunga aici. Eu, unul, nu cunosc pe nimeni...in afara de mine, care insa am fost deja. Si, de aceea, acestei insule nu prea ii "scapa" nimeni dintre cei care ajung prima oara in POLINEZIA FRANCEZA. Bora Bora este, insa, si cea mai aglomerata, mai americanizata si mai putin "polineziana" insula din Polinezia Franceza… Si, de aceea, mie nu imi place in mod deosebit. Insa am renuntat sa ii sfatuiesc pe cei care ajung prima data in PF sa nu se duca si in BB, desi au o alternativa mult mai autentica, numita "Bora Bora anilor '60". De altfel, nu exista agentie de turism care sa nu includa in ofertele pentru PF si Bora Bora.

Legat de "frumusete", este, intr-adevar. deosebit de frumoasa si spectaculoasa, dar "frumusetea" este o notiune atat de subiectiva si de relativa, incat este greu sa spui despre ceva, in general, si o insula, in special, ca este "cea mai frumoasa" din lume! 

Si as mai adauga, legat de "cea mai dorita", doua aspecte - unul obiectiv si unul subiectiv. Legat de cel obiectiv, desi in Polinezia Franceza vin putini turisti (din fericire) comparativ cu alte zone tropical-oceanice, aproape 100% din acesti turisti ajung si in BORA BORA. Desi PF este compusa din vreo 120 de insule si atoli. Iar pe multe dintre aceste insule vin extrem de putini turisti. De ex., sunt destui atoli pe care ajung atat de putini turisti, incat exista doar o singura cursa de avion pe saptamana, care, in plus, face un circuit si pe alti 2-3 atoli vecini. Comparativ, catre BORA BORA sunt in jur de 8-10 curse PE ZI din Tahiti!

Iar legat de latura subiectiva, 99% dintre pararile pe care eu le-am intalnit de-a lungul timpului, au fost acelea ca persoanele respective isi doreau sa ajunga in BB.

In imagini este partea cea mai luxoasa a acestei insule legendare. In prima imagine, din plan apropiat spre departat se vad over-water bungalow-urile St. Regis Resort, Le Meridien, Intercontinental Resort Thalasso Spa. In partea dreapta se vede un pic din Four Seasons Resort., care se vede complet in imaginile 2 si 3. Acestea sunt cele mai "complexe" tipuri de constructii turistice in Polinezia Franceza, aici neexistand constructii uriase, de otel, beton sau sticla!!!  Iar pentru cei carora le place sa "domicilieze" pe over-water bungalow-uri, o informatie care ii va atrage si mai mult catre aceasta cea mai dorita insulita din lume, in mijlocul Pacificului: AICI au aparut primele OB (Overwater Bungalows) in 1971, in forma actuala, dupa ce au fost "inventate" in RAIATEA, o insulita vecina, insula-sfanta a tuturor polinezienilor din Pacific, la 15 km, devenind apoi o obisnuinta in lumea intreaga! < Pentru "carcotasii" Polineziei Franceze, iata ce spunea despre Polinezia Franceza unul dintre cei 3 americani inventatori ai OVERWATER BUNGALOW-urilor, Jay Carlisle: "French Polynesia, a place so tropical, so remote, and so exotic, just saying its name in winter brings out the faint odour of coconut tanning oil"… 

Bora Bora…cea mai cunoscuta si dorita insula din Polinezia Franceza si din lume. Initial, se chema "Pora Pora" (Pora pora mai te pora) care inseamna in limba tahitiana "Primul nascut". Aceasta, din cauza faptului ca alfabetul tahitian nu contine si litera "B". Pentru ca alfabetul tahitian nu are decat 13 litere din care 5 sunt vocale, limba tahitiana este extrem de melodioasa si de placuta. Cei vreo 10.000 de locuitori din Bora Bora (foarte multi pentru o insula polineziana, in afara de Tahiti) se considera mai mult americani decat francezi, poate si datorita faptului ca legaturile istorice cu USA au fost destul de puternice, mai ales in al doilea razboi mondial si faptului ca aici vin si multi americani in vacanta...dar sa nu va inchipuiti ca vin cu sutele de mii...nu, caci in toata Polinezia Franceza vin intr-un an, din toata lumea, tot atatia calatori cati vin in Hawaii doar in vreo 2 saptamani!!! 

Bora Bora a fost descoperita de catre "albi", prin acelasi navigator si explorator olandez care a descoperit si RAPA NUI (Insula Pastelui) - Jacob Roggeveen, ambele in 1722.

Polynesia dreamin'! 

Palatul Regal din Caserta – “Versailles”-ul Italiei

de Livia Mihaela Manzatu

Motto:

„Călătoriile au tendința de a intensifica toate emoțiile umane”

 (Peter Hoeg)

Când vine vorba să călătoresc, nicio perioadă din an nu poate fi nepotrivită pentru a vizita ceva cu adevărat impresionant! Conform zicalei: “Cum îți începi noul an, așa vei continua tot anul”, mi-am propus ca noul an 2019 să mă găsească nepărat într-o excursie.

Iată-mă din nou la drum, cu trei zile înainte de 2019, într-o excursie organizată de către cea mai prestigioasă agenție de turism din Romania, avându-l din nou drept ghid de turism pe Domnul Ioan Laslo – o garanție a unei călătorii de poveste.

Caserta și al său Palat Regal! Una dintre atracțiile turistice ale acestei excursii care mă impresionase de când am admirat primele fotografii ale unor prieteni care călătoriseră acolo primăvara sau

Romanii si toaletele publice

 de Rozina Nedelea

     Astăzi, 19 noiembrie este Ziua Internațională a Toaletelor Publice. Roma are multe povești legate de acestea.

    Pe Colina Palatină a existat un complex de toalete publice, construit în vremea împăratului Nero. Avea circa 50 de locuri, dispuse în trei rânduri. Si împaratul Vespasian isi leaga numele de toaletele publice din Roma Antică, el fiind cel care a introdus taxă pentru utilizarea lor. Unul dintre fii i-a reprosat ca ''lumea râde pe seama subiectului'', dar Vespasian a gasit un ''mod inteligent'' de a-i demonstra fiului său că se înșeală. L-a luat într-o toaletă publică, a aruncat o monedă și i-a spus să o ridice. L-a întrebat: ''A ce miroase?'' '' A nimic''- a fost raspunsul fiului. Atunci Vespasian a completat: ''Vezi, banii nu au miros''.

    Astăzi, la Roma, se păstrează bine conservate toaletele publice din

Nafplio si asasinarea lui Kapodistrias

de Ioan Laslo

      Nafplio este, fara dor si poate, una dintre cele mai interesante locatii din Pelopones. Prima capitala a Greciei moderne independente este insa si locul unui asasinat care, dupa spusele unui localnic, ar fi dus pentru o perioada la moartea democratiei.. Totul a avut loc la intrarea in biserica Sf. Spiridon, una dintre ctitoriile venetienilor de la inceputul secolului al XVIII-lea. Pe 27 septembrie 1831, Ioannis Kapodistrias, primul guvernator al Greciei moderne a fost atacat aici cu un pistol de Konstantinos Mavromichalis. Gloantele nu si-au atins insa tinta (urmele unuia dintre ele se mai pastreaza sui azi sub sticla pe zidul bisericii), insa asasinul a folosit apoi un cutit, care s-a dovedit a fi mai eficient. 

      Kapodistrias conducea Grecia din 1928 si stabilisa capitala acesteia la Nafplio. De altfel, orasul a fost si unul dintre primele eliberate de sub turci, impunatoarea cetate  Palamidi, fiind cucerita de un grup de rebeli greci, condusi de generalul Kolokotronis inca de pe 29 noiembrie 1822.

Revenind la Kapodistrias, acesta fuese ales guvernator la a Treia Adunare Nationala de la Trozen si a luat toate masurile pe care le-a crezut de cuviinta

Turnul Belem

de Ioan Laslo

Comentariul apare pe filmare, deci fara alte cuvinte, va invit sa o vizionati!

Salzburg inseamna in primul rand Mozart!

 

de Mircea Poeana

M-am trezit de dimineata la Salzburg.

Am intrat intr-o cofetarie nu departe de casa unde s-a nascut Mozart si am baut un espresso dublu (blasfemie!) insotit de un croissant ca pe vremea cand Inalta Poarta se pleca in fata Barocului.

Am strabatut usor strazile pana am ajuns langa cimitirul unde s-a ascuns familia von Trapp: Liesl, Friedrich, Louisa, Kurt, Brigitta, Marta si Gretl, zvarluga aia mica...

Am trecut apoi podul peste Salzach si l-am salutat cu veneratie pe Domnul Herbert von Karajan, care scruta raul si nu prea m-a bagat in seama.

Tocmai cand sa intru in gradinile Palatului Mirabell m-a oprit un tanar zvelt, dar cam palid.

- Nu am dormit toata noaptea! Tocmai am terminat Concertul pentru vioară nr. 2 în Re major, K. 211...

Nu am inteles mai nimic, nu sunt un fin cunoscator al

”Supernova Planetarium” de la Slanic Prahova

 de Elena Trifan

O inovație modernă, de dată recentă, conferă un nou iz de originalitate renumitei saline de la Slănic Prahova, și anume cel mai mare planetariu din România, ”Supernova Planetarium”, realizat aici în împărăția sării la o adâncime de 208 metri, din inițiativa lui Dragoș Brașov, originar din București, inginer, pasionat de astronomie încă de când era elev, cu plăcerea de a construi telescoape în studenție, fost corporatist în domeniul bancar și în domeniul IT. În cele din urmă, pasiunea pentru astronomie a învins. În 1998 a înființat Asociația Astronomică ”Urania” cu sediul la Palatul Național al Copiilor. A inițiat și coordonat nenumărate expediții de observare a eclipselor totale de soare în Turcia, China, SUA și fiind un popularizator al astronomiei și al educației prin astronomie de peste 30 de ani, implicat în dezvoltarea turismului în regiune, urmează să devină membru în Asociația pentru Dezvoltarea Turismului Prahova, dar și la nivel național. Cu ocazia aniversării a 15 ani de când s-a lansat în România, Discovery l-a ales pentru promovarea zonei de astronomie, în cadrul emisiunii ”Efectul Discovery-Astronom.” De asemenea, la Palatul Copiilor din Ploiești a susținut cursuri pentru elevi pentru a-i antrena în tainele astronomiei, ale observațiilor astronomice practice.

În afară de înființarea și perfecționarea Planetariului de la Slănic, este preocupat de realizarea și a altor proiecte, cum ar fi construirea unui Observator Astronomic al Asociației pe platoul dintre Vălenii de Munte și Slănic, unde Institutul Astronomic al Academiei Române a intenționat să construiască un Observator Astronomic Național. Planetariul din salina Unirea de la Slănic, realizat printr-un proiect european are la bază un concept inovator ”Cerul de sub pământ.” A fost deschis oficial pe data de 19 iulie 2019, cu ocazia celebrării a 50 de ani de la prima aselenizare a omului și aniversării a 100 de ani de la înființarea Uniunii Astronomice Internaționale. Printre personalitățile participante la deschidere s-au aflat și cosmonautul Dumitru Prunariu, jurnalistul Alexandru Mironov, astronom doctor Magda Stavinschi, fost director al Institutului Astronomic al Academiei Române etc. Planetariul are un ecran sferic cu o lățime de 16 metri în diametru, 10 metri înălțime, o capacitate de aproximativ 170 de locuri, este dotat cu sisteme de proiecție laser 4 K și fotolii ergonomice. Prin intermediul proiecțiilor obișnuite sau 4 K interactive, pe care le poți viziona aici, într-un timp incredibil de scurt, ai acces la o adevărată enciclopedie cosmică. Teorii, instrumente de cunoaștere, forme de manifestare, transformări și regenerări, prezentate diacronic și sincronic simți că îți taie respirația, îți țin treze văzul și auzul. În planetariul din salina de la Slănic a fost organizat și un eveniment cultural unic în lume, denumit ”Sub cerul înstelat”, în cadrul căruia a fost recitată astropoezie, s-a cântat muzică astrofolk, s-a susținut concert de pian și muzică de operă. Evenimentul s-a bucurat de aprecierea Societății Internaționale de Astronomie fără Frontiere. Unic prin mărime și concepție, planetariul a suscitat interesul turiștilor, specialiștilor, unor instituții din țară și din străinătate. Cu ocazia deschiderii oficiale, președinta Uniunii Astronomice Internaționale a transmis un mesaj video de încurajare a activității planetariului, fiind încântată, în mod deosebit, de locul unde acesta a fost amplasat. De asemenea, a fost insclus pe o listă care prezintă cele 50 de fapte bune făcute în România în 2019. Recent, a fost descoperit inclusiv de polonezi care l-au invitat pe Dragoș Brașov să povestească despre minunea de sub pământ la un târg de turism industrial, specializat în saline și în mine. Planetariul este pregătit să primească turiști străini, multe dintre proiecte inclusiv cele interactive live fiind prezentate în mine în mai multe limbi străine: bulgară, turcă, poloneză, ebraică, engleză, franceză etc. Anul aceasta, Planetariul de la Slănic va aduce vizitatorilor un alt element de unicitate în Europa de Sud-Est și anume implementarea proiecțiilor 3 D 360 grade, care vor permite o imagine în profunzime de jur-împrejur și lansarea unui film cu proiecție 360 grade despre materia întunecată la care sunt asteptați inclusiv laureați ai Premiului Nobel. De asemenea, și-a propus să ofere cursuri legate de toate materiile din programa școlară, având în vedere că este un proiect versatil în care se poate proiecta 360 de grade orice fel de tip de informație, oferind senzația de imersie unică în România copiilor și elevilor participanți, ei putând astfel înțelege mai bine fenomenele lumii înconjurătoare.

Sorento - o bijuterie a Coastei Campania

     de Ioan Laslo

     Lumea este acum intr-o pauza. Nu face exceptie nici Campania, unde avioanele spre Napoli mai mult nu sunt, decat aterizeaza. Vor veni insa si vremuri mai bune si vom ajunge din nou la Sorento, adevarata bijuterie a zonei!

    Cei mai multi turisti care trec de Napoli spre Sorento isi doresc o vacanta relaxanta aici. Dar locatia este excelenta si pentru a lua vaporul spre I-la Capri si spre Sicilia sau, de ce nu?, masina spre Coasta Amalfi. Zona centrala a statiunii este departe de a fi linistita, insa exista si hoteluri mai retrase, unde puteti avea un sejur romantic in doi. Daca va cazati mai spre centru pregatiti si cardul, deoarece doamnele vor avea unde sa faca shopping, achizitionand lucruri de calitate la preturi piperate. Nu ratati insa peisajele absolut mirifice care va vor acapara de indata ce treceti de marele tunel. Pretutindeni, coasta arata splendid, iar Vezuviul care se profileaza dincolo de Golful Napoli vegheaza parca de la distanta. Cum vegheaza parca si celebrul Caruso, nascut la Napoli, dar care a decis sa-si petreaca sfarsitul vietii, interpretand cu patos "Torna a Sorriento". Slide show-ul este ilustrat cu aceasta bucata muzicala celebra, dar stiti cum e cu "drepturile de autor" astfel ca

Vizitați Pâltiniș, vizitați România!

de Catalin Popescu

 

Păltiniș are un farmec aparte care te cucerește. Este cea mai veche stațiune montană din România, este situată la altitudinea de 1442 m. Indiferent de sezon, in statiunea Păltiniș turiștii pot incerca experiențe nenumarate. Situată la numai 32 de kilometri de Sibiu, stațiunea se află in Munții Cindrel si este inconjurată de păduri dese de un farmec aparte. Dacă vă plac drumețiile si urcați pe Vârful Bătrana, veți avea parte de peisaje de poveste. Aerul proaspât și curat vă va insoti în drumetie. Dupa o zi petrecută pe munte vă puteți incălzi într-o pensiune sau la un foc de tabără, sau puteti degusta din preparatele tradiționale.Stațiunea Păltiniș oferă diverse posibilitați de distractie, atât pe timpul iernii câ și pe timpul verii. Au fost amenajate pârtii de schii cu grade de dificultate diferite, exista tunuri de zapada, nocturna, parc de distractie si pârtii de sanius.

Vizitați Pâltiniș, vizitați România!

Biserica Stavropoleos

de Ioan Laslo    Vizitarea Bisericii Manastirii Stavropoleos, situata in centrul vechi al Bucurestilor, in spatele Muzeului National de Istorie, a fost mereu o dorinta pentru mine. Desi am trecut prin zona de multe ori, am gasit mai greu o clipa de repaus pentru a intra. Dar, cand m-am decis sa renunt la altele si sa-i calc pragul, am fost pe deplin satisfacut.

  Bijuterie a stilului brancovenesc, biserica are monumentalitate, in pofida dimensiunilor ei reduse, iar curtea alaturata este o adevarata incantare. Este rezultatul celor 20 de ani de restaurare, finalizati in 2012, care i-au redat frumusetea de altadata. Am vizitat-o in plina iarna, admirandu-i frescele interioare si exterioare si icoanele imparatesti. 

     Biserica a fost gata in 1724, conform pisaniei in greceste si romaneste, fiind ctitorita de Ioanichie, cel care avea mai apoi sa fie ridicat la rang de mitropolit al Stavropolei, cu acceptul domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat si care isi are mormantul chiar aici.

     Redevenita manastire din 2008, locatia este perfecta pentru restauratorii de icoane, carti si obiecte liturgice, avand si o colectie de arta religioasa de o mare valoare.
    Trecatorul poate face un popas, fiind primit cu mare drag pentru a se reculege si a admira locatia.